Babel

&

المسافر

Ж

Allah’s purpose of Mercy and Forgiveness

Was shown in the mission of Jonah, when

Nineveh was pardoned on repentance, and given

A new lease of life. We must

Be patient and strive with constancy and perseverance,

For all suffering and sorrow as well as

All bounties proceed from Allah, Whose plan

Is righteous and for the good of His creatures.

*

وَلَقَدْ بَوَّأْنَا بَنِي إِسْرَائِيلَ مُبَوَّأَ َ

We settled the Children

Of Israel in a beautiful

& > After many wanderings the Israelites were settled in the land of Canaan, described as a -land flowing with milk and honey-

Ne-am întors şi ne-am suit pe drumul care duce la Basan. Og, împăratul Basanului, ne-a ieşit înainte, cu tot poporul lui, ca să lupte împotriva noastră la Edrei. Domnul mi-a zis: Nu te teme de el, fiindcă îl dau în mâinile tale, pe el şi tot poporul lui, şi ţara lui; să te porţi cu el cum te-ai purtat cu Sihon, împăratul amoriţilor, care locuia la Hesbon. Şi Domnul Dumnezeul nostru a mai dat în mâinile noastre şi pe Og, împăratul Basanului, cu tot poporul lui; l-am bătut şi n-am lăsat să scape niciunul din oamenii lui. I-am luat atunci toate cetăţile şi n-a fost una care să nu cadă în stăpânirea noastră: şaizeci de cetăţi, tot ţinutul Argob, împărăţia lui Og din Basan. Toate cetăţile acestea erau întărite cu ziduri înalte, cu porţi şi zăvoare, afară de cetăţile fără ziduri, care erau foarte multe la număr. Le-am nimicit cu desăvârşire, cum făcusem cu Sihon, împăratul Hesbonului; am nimicit cu desăvârşire toate cetăţile împreună cu bărbaţii, femeile şi pruncii. Iar toate vitele şi prada din cetăţi le-am luat pentru noi. Astfel, în vremea aceea am cucerit de la cei doi împăraţi ai amoriţilor ţara de dincoace de Iordan, de la pârâul Arnon până la muntele Hermon (sidoniţii zic Hermonului Sirion, şi amoriţii îl numesc Senir), toate cetăţile din câmpie, tot Galaadul şi tot Basanul până la Salca şi Edrei, cetăţi din împărăţia lui Og, în Basan. Atunci am luat în stăpânire ţara aceasta. Am dat rubeniţilor şi gadiţilor ţinutul de la Aroer, care este pe pârâul Arnon, şi jumătatea muntelui Galaad cu cetăţile lui. Am dat la jumătate din seminţia lui Manase ce mai rămânea din Galaad şi toată împărăţia lui Og din Basan: tot ţinutul Argob, cu tot Basanul, care purta numele de Ţara Refaimiţilor. Iair, fiul lui Manase, a luat tot ţinutul Argob până la hotarul gheşuriţilor şi maacatiţilor şi a pus numele lui târgurilor Basanului, numite şi azi târgurile lui Iair. Am dat Galaadul lui Machir. Rubeniţilor şi gadiţilor le-am dat o parte din Galaad până la pârâul Arnon, al cărui mijloc slujeşte ca hotar, şi până la pârâul Iaboc, hotarul copiilor lui Amon; le-am mai dat câmpia, mărginită de Iordan, de la Chineret până la marea câmpiei, Marea Sărată, la picioarele muntelui Pisga, spre răsărit. În vremea aceea, v-am dat porunca aceasta: Domnul Dumnezeul vostru vă dă în mână ţara aceasta ca s-o stăpâniţi; voi, toţi cei buni de luptă, să mergeţi înarmaţi înaintea copiilor lui Israel. Numai femeile voastre, pruncii şi vitele voastre, ştiu că aveţi multe vite, să rămână în cetăţile pe care vi le-am dat, până ce Domnul va da odihnă fraţilor voştri, ca şi vouă, şi vor lua şi ei în stăpânire ţara pe care le-o dă Domnul Dumnezeul vostru dincolo de Iordan. Apoi vă veţi întoarce fiecare în moştenirea pe care v-am dat-o. În vremea aceea, am poruncit lui Iosua şi i-am zis: Ochii tăi au văzut tot ce a făcut Domnul Dumnezeul vostru acestor doi împăraţi: aşa va face Domnul tuturor împărăţiilor împotriva cărora vei merge. Nu te teme de ei, fiindcă Domnul Dumnezeul vostru va lupta El Însuşi pentru voi. În vremea aceea, m-am rugat Domnului şi am zis: Stăpâne Doamne! Tu ai început să arăţi robului Tău mărirea Ta şi mâna Ta cea puternică, întrucât care este zeul acela, în cer şi pe pământ, care să poată face lucrări ca ale Tale şi să aibă o putere ca a Ta? Lasă-mă, Te rog, să trec şi să văd ţara aceea bună de dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul! Dar Domnul S-a mâniat pe mine din pricina voastră şi nu m-a ascultat. Domnul mi-a zis: Destul! Nu-Mi mai vorbi de lucrul acesta. Suie-te pe vârful muntelui Pisga, uită-te spre apus, spre miazănoapte, spre miazăzi şi spre răsărit şi priveşte-o doar cu ochii, întrucât nu vei trece Iordanul acesta. Dă porunci lui Iosua, întăreşte-l şi îmbărbătează-l, pentru că el va merge înaintea poporului acestuia şi-l va pune în stăpânirea ţării pe care o vei vedea. Şi am rămas astfel în vale, în dreptul Bet-Peorului.

they had a prosperous land; and they were supplied with spiritual sustenance by men sent to deliver Allah’s Message. They should have known better than to fall into disputes and schisms, but they did so. This was all the more inexcusable considering what bounties they had received from Allah. The schisms arose from selfish arrogance, and Allah will judge between them on the Day of Judgement.

صِدْقٍ وَرَزَقْنَاهُم مِّنَ الطَّيِّبَاتِ فَمَا اخْتَلَفُوا حَتَّىٰ جَاءَهُمُ الْعِلْمُ ۚ إِنَّ رَبَّكَ يَقْضِي بَيْنَهُمْ يَوْمَ الْقِيَامَةِ فِيمَا كَانُوا فِيهِ يَخْتَلِفُون

Dwelling place, and provided

For them sustenance of the best;

It was after knowledge had been

Granted to them, that they

Fell into schisms. Verily

Allah will judge between them

As to the schisms amongst them

On the Day of Judgement.

فَإِن كُنتَ فِي شَكٍّ مِّمَّا أَنزَلْنَا إِلَيْكَ فَاسْأَلِ الَّذِينَ يَقْرَءُونَ الْكِتَابَ مِن قَبْلِكَ

If thou wert in doubt

As to what We have revealed

Unto thee, then ask those

Who have been reading

The Book from before thee:

& > Allah’s Truth is all one, and even in different forms men sincere in Religion recognise the oneness. So sincere Jews like Abd Allah bin Salam, and sincere Christians like Waraqa or the Nestorian monk Bahirah, were ready to recognise the mission of Muhammad Mustafa. “The Book” in this connection is Revelation generally, including Pre-Islamic revelations.

لَقَدْ جَاءَكَ الْحَقُّ مِن رَّبِّكَ فَلَا تَكُونَنَّ مِنَ الْمُمْتَرِينَ

The Truth hath indeed come

To thee from thy Lord:

So be in nowise

Of those in doubt.

& > The truth does not necessarily come from priests, or from the superstitious of whole peoples. It comes from Allah, and where there is a direct revelation, there is no room for doubt.

الْحَقُّ مِن رَّبِّكَ فَلَا تَكُن مِّنَ الْمُمْتَرِينَ

The Truth (comes)

From thy Lord alone;

So be not of those

Who doubt.

وَلَا تَكُونَنَّ مِنَ الَّذِينَ كَذَّبُوا بِآيَاتِ اللَّهِ فَتَكُونَ مِنَ الْخَاسِرِينَ

Nor be of those who reject

The Signs of Allah,

Or thou shalt be of those

Who perish.

إِنَّ الَّذِينَ حَقَّتْ عَلَيْهِمْ كَلِمَتُ رَبِّكَ

Those against whom the Word

Of thy Lord hath been verified

& > Allah has given frequent warnings against Evil and want of Faith in all ages, through Signs and through inspiration – the latter -the Word- being even more direct and personal than the former. Those who did not heed the warning found to their cost that it was true, and they perished. Such contumacy in the rejection of Truth only yields when the actual penalty is in sight. Belief then is induced by irresistible facts.

لَا يُؤْمِنُونَ

Would not believe –

وَلَوْ جَاءَتْهُمْ كُلُّ آيَةٍ حَتَّىٰ يَرَوُا الْعَذَابَ الْأَلِيمَ

Even if every Sign was brought

Unto them – until they see

(For themselves) the Grievous Penalty.

فَلَوْلَا كَانَتْ قَرْيَةٌ آمَنَتْ فَنَفَعَهَا إِيمَانُهَا إِلَّا قَوْمَ

Why was there not

A single township (among those

We warned), which believed –

So its Faith should have

Benefited it – except the People

& > Allah in His infinite Mercy points out the contumacy of Sin as a warning, and the exceptional case of Nineveh and its Prophet Jonah is alluded to; Nineveh was a very ancient town which is not no longer on the map. Its site is believed to be marked by the two mounds on the left bank of the Tigris, opposite the flourishing city of Mosul on the right bank, about 230 miles north-northwest of Baghdad. One of the mounds bears the name of the “Tomb of Nabi Yunus”. Archaeologists have not yet fully explored its antiquities, but it is clear that it was a very old Sumerian town, perhaps older than 3500 B.C. It became the capital of Assyria. The first Assyrian Empire under Shalmanester I, about 1300 B.C., became the supreme power in Western Asia. Babylon, whose tributary Assyria had formerly been, now became tributary to Assyria. The second Assyrian Empire arose about 745 B.C., and Sennacherib (705-681 B.C.) beautified the town with many public works. It was destroyed by the Scythians (so-called Medes) in 612 B.C. If the date of Jonah were assumed to be about 800 B.C., it would be between the First and Second Assyrian Empire; when the City was nearly destroyed for its sins, but on account of its repentance was given a new lease of glorious life in the Second Empire.

يُونُسَ لَمَّا آمَنُوا كَشَفْنَا عَنْهُمْ عَذَابَ الْخِزْيِ فِي الْحَيَاةِ الدُّنْيَا وَمَتَّعْنَاهُمْ إِلَىٰ حِينٍ

Of Jonah? When they believed,

We removed from them

The Penalty of Ignominy

In the life of the Present,

And permitted them to enjoy

(Their life) for awhile.

& > The point of the allusion here may be thus explained: Nineveh was a great and glorious City; but it became, like Babylon, a city of sin. Allah send the prophet Yunus to warn it. Full of iniquities though it was, it listened to the warning, perhaps in the person of a few just men. For their sakes, the All-Merciful Allah spared it, and gave it a new lease of glorious life. According to the chronology in the last note the new lease would be for about two centuries, after which it perished completely for its sins and abominations. Note that its new lease of life was for its collective life as a City, the life of the Present, i.e., of this World. It does not mean that individual sinners escaped the spiritual consequences of their sin, unless they individually repented and obtained Allah’s mercy and forgiveness.

وَلَوْ شَاءَ رَبُّكَ لَآمَنَ مَن فِي الْأَرْضِ كُلُّهُمْ جَمِيعًا ۚ أَفَأَنتَ تُكْرِهُ النَّاسَ حَتَّىٰ يَكُونُوا مُؤْمِنِينَ

If it had been the Lord’s Will,

They would all have believed –

All who are on earth!

Wilt thou then compel mankind,

Against their will, to believe!

& > If it had been Allah’s Plan or Will not to grant the limited Free Will that He has granted to man, His omnipotence could have made all mankind alike: all would then have had Faith, but that Faith would have reflected no merit on them. In the actual world as it is, man has been endowed with various faculties and capacities, so that he should strive and explore, and bring himself into harmony with Allah’s Will. Hence Faith becomes a moral achievement, and to resist Faith becomes a sin. As a complementary proposition, men of Faith must not be impatient or angry if they have to contend against Unfaith, and most important of all, they must guard against the temptation of forcing Faith, i.e., imposing it on others by physical compulsion, or any other forms of compulsion such as social pressure, or inducements held out by wealth or position, or other adventitious advantages. Coerced faith is no faith. They should strive spiritually and let Allah’s Plan work as He wills.

وَمَا كَانَ لِنَفْسٍ أَن تُؤْمِنَ إِلَّا بِإِذْنِ اللَّهِ

No soul can believe, except

By the Will of Allah,

& > To creatures endued with Will, Faith comes out of an active use of that Will. But we must not be so arrogant as to suppose that that is enough. At best, man is weak and in need of Allah’s grace and help. If we sincerely wish to understand, He will help our Faith; but if not, our doubts and difficulties will only be increased. This follows as a necessary consequence, and in Quranic language all consequences are ascribed to Allah, the Cause of Causes.

وَيَجْعَلُ الرِّجْسَ

And He will place Doubt

& > Carrying the meaning: filth, impurity, uncleanness, abomination,

سَيَحْلِفُونَ بِاللَّهِ لَكُمْ إِذَا انقَلَبْتُمْ إِلَيْهِمْ لِتُعْرِضُوا عَنْهُمْ ۖ فَأَعْرِضُوا عَنْهُمْ ۖ إِنَّهُمْ رِجْسٌ ۖ وَمَأْوَاهُمْ جَهَنَّمُ جَزَاءً بِمَا كَانُوا يَكْسِبُونَ

They will swear to you by Allah,

When ye return to them,

That ye may leave them alone.

So leave them alone:

For they are an abomination,

And Hell is their dwelling place –

A fitting recompense

For the (evil) that they did.

therefore, filthy deeds, foul conduct, crime, abomination; punishment for crime, penalty,

فَمَن يُرِدِ اللَّهُ أَن يَهْدِيَهُ يَشْرَحْ صَدْرَهُ

Those Whom Allah (in His Plan)

Willeth to guide – He openeth

& > Allah’s Universal Plan is the قضاء وقدر which is so much misunderstood. That Plan is unalterable, and that is His Will. It means that in the spiritual world, as in the physical world, there are laws of justice, mercy, grace, penalty, etc., which work as surely as anything we know. If, then, a man refuses Faith, becomes a rebel, with each step he goes further and further down, and his pace will be accelerated; he will scarcely be able to take spiritual breath, and his recovery – in spite of Allah’s mercy which he has rejected – will be as difficult as if he had to climb up to the skies. On the other hand, the godly will find, with each step, the next step easier. Jesus expressed this truth paradoxically:

Iisus a început din nou să dea învăţătură lângă mare. Se adunase o mulţime aşa de mare în jurul lui, încât el a trebuit să se suie şi să stea într-o barcă, pe mare, în timp ce întreaga mulţime se afla lângă mare, pe ţărm; el îi învăţa multe lucruri în pilde şi în învăţătura lui le spunea: Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene! În timp ce semăna el, parte din sămânţă a căzut lângă drum şi au venit păsările şi au mâncat-o; altă parte a căzut în locuri stâncoase, unde nu avea pământ mult. A răsărit repede, pentru că nu avea pământ adânc, dar când a răsărit soarele, s-a ofilit şi, fiindcă nu avea rădăcină, s-a uscat; altă parte a căzut între spini, iar spinii au crescut şi au sufocat-o, aşa că nu a dat rod; alta însă a căzut în pământ bun şi a dat rod care s-a înălţat şi a crescut: un grăunte a rodit treizeci, altul – şaizeci şi altul – o sută. Apoi le zicea: Cine are urechi de auzit, să audă! Când a fost singur, cei din jurul lui împreună cu cei doisprezece l-au întrebat despre pilde; el le-a zis: vouă v-a fost dată taina Împărăţiei lui Allah, dar pentru cei de afară toate li se spun în pilde, pentru ca să privească mereu, dar să nu priceapă şi să asculte întruna, dar să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la mine şi să fie iertaţi! Apoi le-a zis: Dacă nu înţelegeţi această pildă, cum veţi înţelege toate celelalte pilde? Semănătorul seamănă Cuvântul. Sămânţa de lângă drum, unde este semănat Cuvântul, sunt cei care aud Cuvântul, dar vine imediat Satan şi ia Cuvântul care a fost semănat în ei. Sămânţa semănată în locuri stâncoase sunt cei care, atunci când aud Cuvântul, îl primesc imediat cu bucurie, dar nu au rădăcină în ei, ci durează doar pentru o vreme. Şi când vine necazul sau persecuţia din pricina Cuvântului, ei se poticnesc imediat; altă sămânţă, care este cea semănată între spini, sunt cei care aud Cuvântul, dar îngrijorările vieţii, înşelăciunea bogăţiei şi poftele pentru alte lucruri intră în ei, sufocă acest Cuvânt şi acesta devine neroditor. Sămânţa semănată în pământul cel bun sunt cei care aud Cuvântul, îl primesc şi aduc rod: unul – treizeci, altul – şaizeci şi altul – o sută; el le-a mai zis: Oare se aduce felinarul ca să fie pus sub un obroc sau sub un pat? Nu este adus el ca să fie pus pe un sprijin? Întrucât nu este nimic ascuns care nu va fi dezvăluit şi nu este nimic tăinuit care nu va ieşi la iveală! Dacă are cineva urechi de auzit, să audă! Fiţi atenţi la ceea ce auziţi! Cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura şi vi se va adăuga şi mai mult! Întrucât celui ce are i se va da, dar de la cel ce n-are i se va lua chiar şi ce are! el a zis: Împărăţia lui Allah este ca un om care aruncă sămânţă în pământ. Fie că el doarme noaptea sau este treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el. Pământul rodeşte de la sine – întâi firul verde, apoi spicul, iar apoi întregul bob de grâu în spic. Când grâul este copt, pune imediat secera în acesta, pentru că a sosit secerişul; el a zis: Cu ce să asemănăm Împărăţia lui Allah sau prin ce pildă să descriem? Aceasta este ca un bob de muştar, care, atunci când este semănat în pământ, este cel mai mic dintre toate seminţele pământului, dar apoi ce este semănat, creşte, ajunge mai mare decât toate zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa încât păsările îşi pot face cuibul la umbra lor. Şi prin multe astfel de pilde el le vestea Cuvântul, aşa cum erau ei în stare să-l asculte. Nu le vorbea deloc fără să grăiască vreo pildă. Dar când era doar el cu ucenicii lui deoparte, le explica toate lucrurile. În aceeaşi zi, când s-a lăsat seara, le-a zis: Să traversăm în partea cealaltă! Au lăsat mulţimea şi l-au luat aşa cum era, în barcă. Împreună cu el mai erau şi alte bărci. S-a stârnit o furtună foarte puternică şi arunca valurile asupra bărcii, aşa încât barca era aproape plină cu apă; el era în partea din spate a bărcii, dormind pe căpătâi; l-au trezit şi i-au spus: Învăţătorule, nu-ţi pasă că pierim? el s-a ridicat, a mustrat vântul şi a zis mării: Taci! Linişteşte-te! Vântul s-a oprit şi s-a făcut linişte mare.

Apoi le-a zis: De ce sunteţi atât de fricoşi?

Tot n-aveţi credinţă?

Ei s-au înfricoşat foarte tare şi ziceau unii altora: cine este acesta, de îl ascultă până şi vântul, şi marea?

hence Jesus further states:

Apoi Iisus s-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei; mare gloată mergea către El, pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi. Iisus s-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii săi. Paştele, praznicul iudeilor, erau aproape. Iisus şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre el. Şi a zis lui Filip: De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia? Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă. Filip i-a răspuns: Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de bani n-ar ajunge ca fiecare să capete din acestea. Unul din ucenicii săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a zis: este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce sunt acestea la cei mulţi? Iisus a zis: Spuneţi oamenilor să şadă jos. În locul acela era multă pajişte. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii. Iisus a luat pâinile, a mulţumit lui Allah, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit. Apoi când s-au săturat, Iisus a zis ucenicilor săi: Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic. Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, când mâncaseră toţi. Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care făcuse Iisus, ziceau: Adevărat, acesta este profetul cel aşteptat în lume. Iisus, fiindcă ştia că au de gând să vină să îl ia cu lehamitea ca să îl urce împărat, s-a dus iarăşi la munte, doar el singur. Când s-a înserat, ucenicii lui s-au coborât la marginea mării. S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Iisus tot nu venise la ei. Sufla un vânt puternic şi marea era teribilă. Când au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Iisus umblând pe mare şi apropiindu-se de corabie. Şi s-au înfricoşat. Dar Iisus le-a zis: eu sunt, nu vă temeţi! Voiau deci să-l ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau. Norodul, care rămăsese de cealaltă parte a mării, băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Iisus nu se suise în corabia aceasta cu ucenicii lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu aceasta. A doua zi, sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, când domnul-Iisus mulţumise Domnului-Dumnezeu. Când au văzut noroadele că nici Iisus, nici ucenicii lui nu erau acolo, s-au suit şi aceştia în corăbii şi s-au dus la Capernaum să caute pe Iisus. Când l-au găsit, dincolo de mare, i-au zis: Învăţătorule, când ai venit aici? Drept răspuns, Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun că mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da fiul omului; pentru că Tatăl, adică Însuşi Dumnezeu, pe el l-a însemnat cu Pecetea Lui; ei au zis: Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu? Iisus le-a răspuns: Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în acela pe care l-a trimis El. Ce semn faci tu deci, i-au zis ei, ca să-l vedem şi să credem în tine? Ce lucrezi tu? Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, precum este scris: Le-a dat să mănânce pâine din cer. Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă dă adevărata pâine din cer, întrucât Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se coboară din cer şi dă lumii viaţa. Doamne, i-au zis ei, dă-ne întru-totdeauna această pâine. Iisus le-a zis: Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la mine nu va flămânzi niciodată şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată. Dar v-am spus că m-aţi şi văzut şi tot nu credeţi. Tot ce-mi dă Tatăl va ajunge la mine şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară, fiindcă M-am coborât din cer ca să fac nu voia mea, ci voia Celui ce m-a trimis. Şi voia Celui ce m-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce mi-a dat El, ci să înviez aceasta în Ziua de Apoi. Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe fiul şi crede în el să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Iudeii cârteau împotriva lui, pentru că zisese: Eu sunt Pâinea care s-a coborât din cer. Şi ziceau: Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, pe ai cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Astfel de ce zice El: Eu m-am coborât din cer? Iisus le-a răspuns: Nu cârtiţi între voi. Nimeni nu poate veni la mine dacă nu-l invocă pe Tatăl, care m-a trimis; şi eu îl voi învia în ziua de apoi. În proroci este scris: toţi vor fi învăţaţi de Allah. Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la mine. Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de acela care vine de la Allah: Acela a văzut pe Tatăl. Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în mine are viaţa veşnică. Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie şi au murit. Pâinea care se coboară din cer este de aşa fel ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară. Eu sunt Pâinea Vie, care s-a coborât din cer; dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da eu este trupul meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii. La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: Astfel de ce poate omul acesta să ne dea trupul lui să-l mâncăm? Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul fiului omului şi dacă nu beţi sângele lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă. Cine mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Pentru că trupul meu este cu adevărat o hrană şi sângele meu este cu adevărat o băutură. Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine şi Eu rămân în el: Tatăl, care este viu, m-a trimis pe mine şi eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine mănâncă pe mine va trăi şi el prin Mine. Astfel este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit; cine mănâncă pâinea aceasta va trăi în veac. Iisus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum. Mulţi din ucenicii lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: Vorbirea aceasta este alambicată: cine poate s-o sufere? Iisus, care ştia în sine că ucenicii săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis: Vorbirea aceasta este pentru voi pricină de poticnire? Dar dacă aţi vedea pe fiul omului suindu-se unde era mai înainte? Duhul este Acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am mărturisit Eu sunt Duh şi viaţă. Dar sunt unii din voi care nu cred. Întrucât Iisus ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-l vândă; şi a adăugat: tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la mine dacă nu i-a fost insuflat de Tatăl meu. Atunci în clipa aceea, mulţi ai lui ucenici s-au întors înapoi şi nu mai mergeau alături de el; atunci, Iisus a spus celor doisprezece: Voi nu vreţi să vă duceţi? doamne, i-a răspuns Simon Petru, la cine să ne ducem? tu ai Cuvintele Vieţii veşnice; şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că tu eşti Hristosul, sfântul lui Dumnezeu. Iisus le-a răspuns:

Nu v-am ales eu pe voi, cei doisprezece?

                                                                                                                                                   لِلْإِسْلَامِ

Their chest to Islam!

https://islamicarepublica.art/2023/01/02/24289/

وَمَن يُرِدْ أَن يُضِلَّهُ يَجْعَلْ صَدْرَهُ ضَيِّقًا حَرَجًا كَأَنَّمَا يَصَّعَّدُ فِي السَّمَاءِ ۚ كَذَٰلِكَ يَجْعَلُ اللَّهُ الرِّجْسَ عَلَى الَّذِينَ لَا يُؤْمِنُونَ

Those whom He willeth

To leave straying – He maketh

Their chest close and constricted,

As if they had to climb

Up to the skies: thus

Doth Allah (heap) the penalty

On those who refuse to believe.

عَلَى الَّذِينَ لَا يَعْقِلُونَ

(Or obscurity) on those

Who will not understand.

قُلِ انظُرُوا مَاذَا فِي السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ ۚ وَمَا تُغْنِي الْآيَاتُ وَالنُّذُرُ عَن قَوْمٍ لَّا يُؤْمِنُونَ

Say: Behold all that is

In the heavens and on earth;

But neither Signs nor Warners

Profit those who believe not.

& > If Faith results from an active exertion of our spiritual faculties or understanding, it follows that if we let those die, Allah’s Signs in His Creation or in the spoken Word which comes by inspiration through the Voices of His Messengers will not reach us any more than music reaches a deaf man.

فَهَلْ يَنتَظِرُونَ إِلَّا مِثْلَ أَيَّامِ الَّذِينَ خَلَوْا مِن قَبْلِهِمْ ۚ قُلْ فَانتَظِرُوا إِنِّي مَعَكُم مِّنَ الْمُنتَظِرِينَ

Do they then expect

(Anything) but (what happened

In) the days of the men

Who passed away before them?

Say: Wait then:

For, &, too, will wait with you.

& > The argument about Allah’s revelation of Himself to humans;

وَيَقُولُونَ لَوْلَا أُنزِلَ عَلَيْهِ آيَةٌ مِّن رَّبِّهِ ۖ فَقُلْ إِنَّمَا الْغَيْبُ لِلَّهِ فَانتَظِرُوا إِنِّي مَعَكُم مِّنَ الْمُنتَظِرِينَ

That say: Why is not

A Sign sent down to him

From his Lord? Say:

The Unseen is only

For Allah (to know).

Then wait ye: i too

Will wait with you.

& > Their demand for a Sign is disingenuous. All nature and revelation furnishes them with incontestable Signs. What they want is the Book of the Unseen opened out to them like the physical leaves of a book. But they forget that a physical Book is on an entirely different plane from Allah’s Mysteries, and that their physical natures cannot apprehend the mysteries. They must wait. Truth will also wait.

هَلْ يَنظُرُونَ إِلَّا أَن تَأْتِيَهُمُ الْمَلَائِكَةُ أَوْ يَأْتِيَ رَبُّكَ أَوْ يَأْتِيَ بَعْضُ آيَاتِ رَبِّكَ ۗ يَوْمَ يَأْتِي بَعْضُ آيَاتِ رَبِّكَ لَا يَنفَعُ نَفْسًا َ

Are they waiting to see

If the angels come to them,

Or thy Lord (Himself),

Or certain of the Signs

Of thy Lord!

The day that certain

Of the Signs of thy Lord

Do come, no good

Will it do to a soul

& > There is no merit in faith in things that you are compelled to acknowledge when they actually happen. Faith is belief in things which you do not see with your eyes but you understand with your spiritual sense: if your entire will consents to it, it results in deeds of righteousness, which are the evidence of your faith.

إِيمَانُهَا لَمْ تَكُنْ آمَنَتْ مِن قَبْلُ أَوْ كَسَبَتْ فِي إِيمَانِهَا خَيْرًا ۗ قُلِ انتَظِرُوا إِنَّا مُنتَظِرُون

To believe in them then,

If it believed not before

Nor earned righteousness

Through its Faith. Say:

Wait ye: we too

Are waiting.

& > The foolish man without faith is waiting for things which will not happen, and is surprised by the real things which do happen; the righteous man of faith is waiting for the fruits of righteousness, of which he has an assured hope; in a higher state of spiritual elevation, even the fruits have no personal meaning to him, for Allah is to him The Ultimate Purpose!

قُلْ إِنَّ صَلَاتِي وَنُسُكِي وَمَحْيَايَ وَمَمَاتِي لِلَّهِ رَبِّ الْعَالَمِينَ

Say: Truly, my prayer

And my service of sacrifice,

My life and my death,

Are (in their entirety) for Allah

The Cherisher of the Worlds;

قُلْ هَلْ تَرَبَّصُونَ بِنَا إِلَّا إِحْدَى الْحُسْنَيَيْنِ ۖ وَنَحْنُ نَتَرَبَّصُ بِكُمْ أَن يُصِيبَكُمُ اللَّهُ بِعَذَابٍ مِّنْ عِندِهِ أَوْ بِأَيْدِينَا ۖ فَتَرَبَّصُوا إِنَّا مَعَكُم مُّتَرَبِّصُونَ

Say: Can you expect for us

(a fate) other than

the two glorious –

(Martyrdom & Victory)?

But we can expect for you

Either that Allah will send

His punishment from Himself,

Or by your hands. So wait

we too,

Will wait with you.

& > The waiting of the Unbelievers and that of the Believers are in different senses. The Unbelievers wish for disaster to the Believers, but the Believers will either conquer or die as Martyrs in the Cause, in either case happy in the issue. The Believers expect punishment for the Unbelievers for their infidelity, either through their own instrumentality, or in some other way in Allah’s Plan, and the Unbelievers would not like it in either case.

&

The good, the beautiful, and the useful

In man’s life are derived from Allah;

Yet man is ungrateful. He runs

After the ephemeral things of this life;

Yet they are not better than the green

Of the fields, that lasts for a season

Ere it perish! Allah’s call is to an eternal

Home of Peace. Will ye not answer it!

Know ye not that it is He Who sustains

And cherishes? No partner has He.

And He speaks to His creatures and guides them

Through His wonderful Book unmatched.

&

ثُمَّ نُنَجِّي رُسُلَنَا وَالَّذِينَ آمَنُوا ۚ كَذَٰلِكَ حَقًّا عَلَيْنَا نُنجِ الْمُؤْمِنِينَ

In the end We deliver

Our messengers and those who believe:

Thus is it fitting on Our part

That We should deliver

Those who believe!

قُلْ يَا أَيُّهَا النَّاسُ إِن كُنتُمْ فِي شَكٍّ مِّن دِينِي

Say: Ye people!

If ye are in doubt

As to my religion, (behold!)

& > Others may hesitate, doubt, or wonder. But the righteous man has no doubt in his own mind, and he declares his Faith clearly and unambiguously to all, as did The Mustafa.

فَلَا أَعْبُدُ الَّذِينَ تَعْبُدُونَ مِن دُونِ اللَّهِ وَلَٰكِنْ أَعْبُدُ اللَّهَ الَّذِي يَتَوَفَّاكُمْ

I worship not what ye

Worship other than Allah!

But I worship Allah –

Who will take your souls

& > The worship of the One and True God is not a fancy worship, to be arrived at merely by reasoning and philosophy. It touches the vital issues of life and death, which are in His hands and His alone.

وَأُمِرْتُ

(At death): am commanded

& > Nor is the worship of One God an invention of the Holy Prophet. It comes as a direct command through him and to all.

أَنْ أَكُونَ مِنَ الْمُؤْمِنِينَ

To be (in the ranks)

of the Believers!

& > Individual Faith is good, but it is completed and strengthened by joining or forming a Righteous City, in which the individual can develop and expand. Islam was never a religion of monks and anchorites. It laid great stress on social duties, which in many ways test and train the individual’s character.

وَأَنْ أَقِمْ وَجْهَكَ لِلدِّينِ حَنِيفًا وَلَا تَكُونَنَّ مِنَ الْمُشْرِكِينَ

And further (thus): set thy face

Towards Religion with true piety,

And never in anywise

Be of the Unbelievers;

وَلَا تَدْعُ مِن دُونِ اللَّهِ مَا لَا يَنفَعُكَ وَلَا يَضُرُّكَ ۖ فَإِن فَعَلْتَ فَإِنَّكَ إِذًا مِّنَ الظَّالِمِينَ

Nor call on any,

Other than Allah –

Such will neither benefit thee

Nor hurt thee: if thou dost,

Behold! thou shalt certainly

Be of those who do wrong.

وَإِن يَمْسَسْكَ اللَّهُ بِضُرٍّ فَلَا كَاشِفَ لَهُ إِلَّا هُوَ ۖ وَإِن يُرِدْكَ بِخَيْرٍ فَلَا رَادَّ لِفَضْلِهِ ۚ يُصِيبُ بِهِ مَن يَشَاءُ مِنْ عِبَادِهِ ۚ وَهُوَ الْغَفُورُ الرَّحِيمُ

If Allah do afflict thee

With hurt, there is none

Can remove it but He:

If He do design some benefit

For thee, there is none

Can keep back His favour:

He causeth it to reach

Whomsoever of His servants

He pleaseth. And He is

The Oft-Forgiving, Most Merciful.

& > Allah is Oft-Forgiving, Most Merciful. Even when we suffer under trials and tribulations, it is for our good, and no one can remove them except He, when, in His Plan, He sees it to be best for all concerned. On the other hand, there is no power that can intercept His blessings and favours, and His bounty flows freely when we are worthy, and often when we are not worthy of it.

قُلْ يَا أَيُّهَا النَّاسُ قَدْ جَاءَكُمُ الْحَقُّ مِن رَّبِّكُمْ ۖ فَمَنِ اهْتَدَىٰ فَإِنَّمَا يَهْتَدِي لِنَفْسِهِ ۖ وَمَن ضَلَّ فَإِنَّمَا يَضِلُّ عَلَيْهَا ۖ وَمَا أَنَا عَلَيْكُم بِوَكِيلٍ

Say: Ye people! Now

Truth hath reached you

From your Lord! Those who receive

Guidance, do so for the good

Of their own souls; those

Who stray, do so to their own loss:

And I am not (set) over you

To arrange your affairs.

& > The Criterion between right and wrong, has been sent to us from Allah. If we accept guidance, it is not as if we confer favours on those who bring us guidance. They suffer unselfishly for us, in order that we may be guided for our own good.

وَاتَّبِعْ مَا يُوحَىٰ إِلَيْكَ وَاصْبِرْ حَتَّىٰ يَحْكُمَ اللَّهُ ۚ وَهُوَ خَيْرُ الْحَاكِمِينَ

Follow thou the inspiration

Sent unto thee, and be

Patient and constant, till Allah

Doth decide: for He

Is the Best to decide.

& > When, in spite of all the efforts of the Prophets of Allah, people do not accept Truth, and evil seems to flourish for a time, we must wait and be patient, but at the same time we must not give up hope or persevering effort. For thus only can we carry out our part in the Plan of Allah.