sulul i.

*

Curtea Drepturilor

Înalta Curte de Șaria

&

LV/CRIR

I, i (A, 24).: 2 Noiembrie 2022/7 Rebi-ul-Ahir 1444

Anul Întâi (2022/1444)

Act normativ ce legiferează instituirea, organizarea și administrarea organizațiilor religioase și ligilor cetățenești; numite, vakâf, înțelese, وقف.

Numele documentului: (1)

LV (Legea Vakâfului) a CRIR (Constituției Republicii Islamice a Rumeliei) din I (Anul Întâi), i (Sulul Întâi); A, 24 (organică, numărul de prevederi), 2.11.2022 (gregorian), 7.RA.1444 (hijri).

Aplicabilitate juridică teritorială: (2)

Geografia RIR; în toate regiunile și localitățile în afara teritoriilor unde există similitudini juridice cu legislația locală, autorizate prin consens; implementarea LV și activitățile de implementare a LV se vor desfășura în temeiul CRIR.

Adaptabilitatea textului: (3)

Publicat în Monitorul Oficial în limbile oficiale recunoscute în RIR.

Contestarea aplicabilității: (4)

Actul recunoaște pretențiile teritoriale formulate de RIR și, drept urmare, constituie apanajul juridic al RIR, compatibil spre a fi legiferat și implementat doar într-un teritoriu pacificat și jurat RIR.

Eligibilitate: (5)

LV se aplică în cazul tuturor organizațiilor religioase afiliate și înregistrate în slujba Curții Drepturilor și cadiului regional; se va aplica tuturor vakâfurilor afiliate RIR anterior sau ulterior fondării RI, și; în cazul vakâfurilor organizate anterior: se vor încadra din structura precedentă în noua ierarhie.

Personalul de cult: (6)

Cuvântul „membru” desemnează cadrele active (jamāt), personalul administrativ și auxiliarii, organizați într-un vakâf a cărui proprietate numără obiecte religioase și veselă de cult, materiale de construcție, efecte personale ori comune și alte unelte sau instrumente pentru folosință publică, avizate de lege.

Ierarhie: (7)

Vakâful este organizat în-chip-de ijmā-profetic astfel nu prezintă o ierarhie verticală ci spiralată în jurul unui amīr (naib-mutawalli, khadim, mujawar sau sajjadanashin); lucrător numit, prin înscris, pentru organizarea și administrarea vakâfului ca autoritate competentă și liant cu statul: în funcția cadiului regional și persoana funcționarilor Curții Drepturilor.

Organizație: (8)

Amīrul va coordona activitatea vakâfului și eforturile jamātului conform metodologiei profetice avizate de șaria însă în forma învățăturii, disciplinei și uzuanțelor proprii ori specificului acceptat în teritoriu. Dacă un vakâf nu poate desemna un lider și nu își poate administra proprietatea, va fi preluat de un alt vakâf.

Venituri: (9)

Vakâful nu are venituri; excepție fiind salariații statului.

Interese: (10)

Vakâful nu are un interes sau agendă, nu primește daruri, îngăduințe, atenții sau beneficii; cererea sau inventarea de obiective precum și cumulul de venituri sau funcții în vakâf va duce la pierderea calității de membru: „nu există șură în șură, nici vakâf în vakâf”.

Deschidere: (11)

Orice om, indiferent de rit sau religie, are dreptul, la vakâf, să beneficieze de servicii sociale și să participe la activități religioase, de caritate și lucrări de binefacere.

Definiție: (12)

Vakâful este o enclavă civilă-administrativă a statului islamic organizată prin inițiativă cetățenească întru slujirea comunității, societății și omului.

Statut social: (13)

Jamātul vakâfului este alcătuit din voluntari pioși neplătiți susținuți prin lege; un vakâf șiit este un vakâf în care fiqh-de-interpretare șiită domină; idem pentru vakâful sunit, sufit; toate vakâfurile islamice alcătuiesc un singur corp juridic și anume „Vakâful Musulman”.

Statut juridic: (14)

Vakâful este organizația dedicată și devotată serviciului religios care adună proprietăți și bunuri în vederea împlinirii unei motivații religioase; vakâful, prin natura sa, este eminamente non-laic dar tolerant-secular. Orice grup religios poate organiza un vakâf dar un grup civic, de acțiune socială, universitar, etc., nu se va numi vakâf ci va urma terminologia existentă în lege.

Servicii: (15)

Vakâful nu prestează servicii comerciale, inițiative antreprenoriale, nu girează dezvoltarea economică, fie în plan local sau regional, nu ia parte la activități remunerate. Obținerea de venituri ilicite din serviciul religios sau foloase de statut ori imagine în plan socio-politic prin desfășurarea de activități incompatibile cu LV sau care manifestă un pronunțat caracter imoral (munkarāt), implicarea în politica locală, regională sau externă prin intermediul vakâfului sau colaborarea cu agenți și făptași ostili RIR sunt interzise.

Proprietate: (16)

În vakâf nu există moștenire sau moștenitori cu pretenții la bunuri: proprietatea vakâfului aparține vakâfului iar proprietatea nu poate fi mutată sau înstrăinată de vakâf. Bunurile ce aparțin de vakâf vor aparține de vakâf pentru totdeauna fiind caritate pentru cel care contribuie.

Îndatoriri religioase: (17)

Vakâful acceptă și trimite zakāt Trezoreriei, sadaqa sărmanilor, preia ajutoare umanitare și primește fonduri destinate sacrificării animalelor pentru hrana nevoiașilor în timpul sărbătorilor legale. Un vakâf nu are alte responsabilități în societate decât serviciul social-religios.

Registratură: (18)

Maculatura juridică a vakâfului constituie informații cu caracter personal.

Prezența în spațiul public: (19)

Un vakâf aparține de un lăcaș de cult, nefiind o regulă, deschis călătorilor, sărmanilor și cetățenilor aflați în nevoie de serviciu religios, social sau adăpost. Atunci când vakâful aparține de un lăcaș de cult va menține casa de rugăciune deschisă atât ziua cât și noaptea în stare de funcționare (instalații, zidărie, igienă, hrană și alte necesități) din fonduri obținute și girate de autoritățile competente ale Adunării Stărilor și Ministerului Public conform prevederilor legale sau din rezervele Trezoreriei comasate din zakāt sau bani-sadaqa donați în acest scop. Existența unui vakâf nu împiedică dezvoltarea altor asociații cu motivații diferite, altele decât serviciul social-religios; însă, un vakâf nu poate fi preluat decât de un alt vakâf. Un vakâf poate exista și fără jamāt doar în baza proprietății; cât timp proprietatea wakâfului rămâne, organizația rămâne. Un vakâf nu poate fi radiat decât în temeiul distrugerii complete a proprietății; preluarea unui vakâf nu presupune dizolvarea vakâfului preluat ci unirea cu un alt vakâf, implicit, continuarea existenței juridice a proprietății.

Astfel vakâful este amāna musulmanilor, musulmanului.

&

exemple:

[Grant to the mosque or the person – Determination of. – The grant in present case was described as Devadayam. In Col. No. 8 it is stated: “For the service of Mauzan in the mosque of Syed Badaruddin Ali Khan – Service performed”. In Col. 10, it is mentioned, “To be so long as the service is performed”. In Col. 12, it is mentioned “I Persian sannad herewith forward”. In Col. 12 which pertains to the name of the original grantee, the name Syed Maujib is mentioned. In Col. 14, the name Syed Sultan is mentioned describing him as son. The same name is mentioned in Cols. 15, 16. In Col. 17 which pertains to the particulars of the present owner, the name of Gale Saheb is mentioned who is described as the great-grandson of the original grantee. In Col. 21 the following matter is found endorsed: “The Inam can be confirmed permanently so long as the service is performed. In the accounts this entered as service and though in the Persian sannad, the Inam is not clearly entered as service one still the word Mauzan which is the name of the office of the Inamdar is mentioned in it.” This is signed by the Deputy Collector. There is another endorsement following the above endorsement in Col. 21, which reads: “The person that renders the service only enjoys the inam and not the other descendants of the grantee, which shows the inam is a service one.” This is also signed by the same Deputy Collector on the same day. In Col. 22, it is endorsed: “Confirmed” and is signed by Special Assistant. Thus the grant was in favour of the mosque and not in favour of the person, i. e. the predecessor in interest of the defendant’s vendor. (Andhra Pradesh Wakf Board, Hyderabad v. Bowlat Bibi, A.I.R. 1983 A. P. 57, p. 60.)]

și:

[The scope of these provisions came up for consideration before the Supreme Court in Nawab Zain Yar Jung v. Director of Endowments (A.I.R. 1963 S.C. 985), and in which Gajendragadkar J., (as he then was) observed at p. 988: “Consistently with this definition of ‘wakf’, a ‘beneficiary’ has been defined by Sec. 3 (a) meaning a person or object for whose benefit a wakf is created and it includes religious, pious and charitable objects and any other objects and public utility established for benefit of the Muslim community. It is thus clear that the purpose for which a wakf can be created must be one which is recognised by Muslim law as pious, religious or charitable, and the object of public utility which may constitute beneficiaries under the wakf must be objects for the benefit of the Muslim community.” The learned Judge continued: “The Muslim character of the wakf is also emphatically brought out by certain other provisions of the Act. The provision to Sec. 15 (1) for instance, requires that in exercising its powers under the Act in respect of any wakf, the Board shall act in conformity with the directions of the wakf, the purposes of the wakf and any usage or custom of wakf sanctioned by the Muslim law. […] There can, therefore, be no doubt the wakfs with which the Act deals are trusts which are treated as wakf under the definition of Sec. 3 (1) and as such, a trust which does not satisfy the tests prescribed by the said definition would be outside this Act. This position is not disputed.” The learned Judge after distinguishing a wakf from a public trust, observed at para. 13, p. 989: “Having noticed this broad distinction between the wakf and the secular trust of a public and religious character, it is necessary to add that under Muslim law there is no prohibition against the creation of a trust of the latter kind. Usually, followers of Islam would naturally prefer to dedicate their property to the Almighty and create a wakf in the conventional Mohammedan sense. But that is not to say that the follower of Islam is precluded from creating a public, religious or charitable trust which does not conform to the conventional notion of a wakf and which purports to create a public religious charity in a non-religious secular sense. This position is not in dispute.” […] one cannot conclude that a wakf was constituted under the will since the property was dedicated for the use of all the travellers irrespective of the religion and position of persons. (Karnataka State Board of Wakfs v. Mohommed Nazeer Ahmad, (1982) 2 Civil L.J. 312, pp. 316-317, 318)].

&

Bunuri și taxare: (20)

Un vakâf poate desemna bunuri și proprietate spre a fi întrebuințate, prin înscris, cât timp proprietatea desemnată nu părăsește teritoriul RIR. Bunurile înstrăinate în afara granițelor vor fi considerate furate. Bunurile pierdute într-o calamitate vor fi considerate pierdute într-un dezastru. Auditul și alienarea bunurilor unui vakâf prin vânzare-cumpărare, prezentare, ș.a.m.d., într-un spațiu-reprezentanță sau prin mijlocirea unui agent economic, din țară sau terți, este interzisă prin lege și pedepsită ca furt. Un vakâf nu este operatorul subvenționat al unui stat sau corporații ci reprezintă esența inițiativei membrilor societății ce-și însumează forțele și averile îndemnați de gânduri și idei comune spre împlinirea unui țel asumat. Vakâful nu este drumul carierei și oportunismului; lucrarea vakâfului este în slujba neinteresată a omenirii, omului. Un vakâf, ca entitate juridică, este scutit de taxe. Bunurile trimise unui vakâf nu pot fi acceptate decât prin confirmarea unei declarații fiscale a binefăcătorului care îi atestă moralitatea și originea licită a veniturilor. Vakâful care acceptă donații din surse imorale și ilicite va deveni un vakâf imoral și ilicit și, ca atare, va fi anchetat; calitatea de vakâf suspect se atribuie membrilor nu bunurilor; vakâful, prin lege, este o unealtă publică; neutralizarea răufăcătorilor unui vakâf va redovedi moral proprietatea.

Confidențialitate: (21)

Ierarhia nominală și organizarea vakâfurilor regionale sunt secrete-de-stat. Un vakâf nu poate fi anchetat decât de autoritățile RIR. Evaluarea vakâfurilor existente va fi întocmită de funcționarii Curții Drepturilor din cadrul Înaltei Curți de Șaria și va observa: numărul de vakâfuri, apartenența sectară, natura, scopul și bunurile vakâfului, direcțiile de activitate, proprietatea deținută, pământuri, clădiri, bunuri, etc., auditul binefacerilor și donațiilor precum și orice alte detalii necesare. Curtea Drepturilor, prin autoritatea cadiului regional, are în atribuții: identificarea și examinarea membrilor, verificarea și analiza documentelor, percheziția oricăror registre sau date relevante, efectuarea de inspecții periodice și investigații în teritoriul regional.

Divergențe: (22)

În cazul ivirii unei dispute ideologice în speța unui vakâf, Curtea Drepturilor va selecta și muta cazul în competența Curții Constituționale care va analiza chestiunea. Înalta Curte de Șaria, poarta suveranității cerești, va organiza și aprofunda oricâte investigații va considera de cuviință pentru aflarea adevărului și împlinirea dreptății (amr-bil-māruf); însă, o anchetă nu va depăși durata a 20 de ani. Un vakâf nu poate fi preluat de către stat; un vakâf, însă, poate fi confiscat inițial și redovedit ulterior.

Terți: (23)

Persoanele interesate de obținerea proprietății unui vakâf sau dobândirea de bunuri printr-o sentință în favoarea retrocedării vor fi recompensate în cuantumul dovedit al bunurilor revendicate; proprietatea vakâfului rămâne a vakâfului până în Ziua Judecății. Dobândirea fără drept a bunurilor unui vakâf printr-o acțiune ilegală este infracțiune. Prădarea unui vakâf prin jaf armat sau atac înseamnă prădarea RIR. Un vakâf poate fi reprezentat în instanță de un expert civil angajat sau voluntar. În cazul unei spețe judecate anterior Înalta Curte nu va revizui soluția; autoritatea Înaltei Curți este absolută excepție fiind, spre exemplu, faptele comise în teritoriul unui stat inamic (dar-ul-harb) unde nu există acorduri bilaterale sau stat-covenit (dar-al-ahd) însă în care agenții Înaltei Curți își au mișcările restricționate și autoritatea invalidată de motivații politice sau rivalități militare.

Circumstanțe extraordinare: (24)

Autoritatea Înaltei Curți poate fi, temporar, restrânsă de situația militară în teritoriile-revendicate.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s