Consecințe

*

Trimisul lui Allah ﷺ cântărise deznodământul bătăliei și se temea că idolatrii, realizând că nu și-au fructificat victoria, vor hotărî, în drum spre Mecca, să atace Medina.

Astfel Profetul ﷺ a poruncit un marș forțat în urmărirea armatei meccane.

Citește episodul anterior, XLIII (43):

Greșeli fatale

Trimisul lui Allah ﷺ i-a chemat pe companioni și le-a ordonat să adune oștirea; pregătirile au fost demarate în dimineața zilei următoare, duminică, 8 Șawwal. El ﷺ le-a spus: „Nimeni nu va merge la război cu excepția celor care au luptat deja la Uhud.” Abdullah bin Ubai i-a spus: „Vreau să merg cu voi” însă Profetul ﷺ i-a răspuns: „Nu.”

Deși mulți dintre musulmani erau răniți și neliniștiți cu privire la un nou atac, aceștia au răspuns afirmativ mobilizării. Jabir bin Abdullah l-a implorat pe Mesager ﷺ să-i îngăduie să ia parte la noua luptă; el nu participase la Uhud deoarece tatăl său îi ceruse să rămână în Medina cu surorile lui; iar Profetul ﷺ i-a încuviințat.

Astfel musulmanii au mărșăluit până când au ajuns într-un loc numit Hamra al-Asad, aflat la aproximativ 12 kilometri distanță de Medina, și au ridicat tabăra.

În tabără a venit Ma’bad bin Abu Ma’bad pentru a mărturisi islamul în prezența Profetului ﷺ. S-a povestit mai târziu că a rămas idolatru, venind doar pentru a-l înștiința pe Muhammad ﷺ în planurile de război onorând înțelegerea dintre clanul Hașim și tribul lui, Khuza’a.

El i-a spus: „Muhammad! Pe Allah, ne pare foarte rău de ceea ce ți s-a întâmplat ție și companionilor tăi. Sperăm sincer să nu suferiți din nou.” Atunci Trimisul lui Allah ﷺ i-a sugerat să-l ajungă din urmă pe Abu Sufian pentru a-l împiedica să atace Medina.

Temerile Mesagerului ﷺ în privința unei posibile invazii a idolatrilor s-au dovedit întemeiate. De îndată ce meccanii au descălecat și ridicat tabăra la Rawha, un loc situat la circa 58 kilometri distanță de Medina, au început să se certe și să-și reproșeze unii altora: „N-ați făcut nimic! Le-ați înfrânt puterea iar apoi i-ați lăsat. Încă sunt printre ei căpetenii care își vor aduna oamenii să lupte împotriva noastră. Să ne întoarcem! să-i anihilăm și să le zdrobim forțele!”

Decizia lor a fost, desigur, pripită, decisă de oameni cu minți înguste care evaluaseră eronat forțele morale și capacitățile de luptă ale celor două facțiuni. De aceea unul dintre liderii quraiși, Safwan bin Omayya, a încercat să-i împiedice pe oameni să atace spunând: „Voi, oameni! Nu faceți astfel, fiindcă mi-e teamă că el (Profetul ﷺ) îi va aduna pe cei rămași care n-au luptat în bătălia de la Uhud. Mergeți acasă ca învingători deoarece nu sunt sigur de turnura situației dacă vă aruncați într-o bătălie; până la urmă, poate fi în defavoarea noastră”. Fără a-i asculta povața înțeleaptă, politeiștii au inițiat pregătiri pentru un contra-atac.

Între timp, Ma’bad bin Abu Ma’bad a ajuns în tabăra quraișilor și a început să exagereze proporțiile pericolului, spre a le dejuca planurile. El le-a strigat: „Muhammad a plecat spre voi cu o ceată uriașă de războinici. N-am mai văzut așa ceva; a adunat toți oștenii care au rămas și n-au luptat la Uhud. Ei regretă ce au pierdut și vor să-și ia revanșa. Inimile lor sunt pline de ură și dușmănie”.

Abu Sufyan i-a răspuns: „Vai ție! Ce vorbești?” El i-a spus: „Pe Allah, văd că nu vreți să plecați până ce nu-i vedeți pe ei sau capetele cailor lor, ori până ce avangarda armatei lui (Muhammad) nu se arată ochilor voștri din spatele acelui deal”.

Auzind veștile, determinarea meccanilor a pălit iar spaima și panica s-au răspândit printre ei; pe cale de consecință și-au continuat retragerea spre Mecca; totuși, au hotărât să lanseze felurite zvonuri și amenințări pentru a descuraja armata musulmană aflată în urmărirea lor.

Destinul a hotărât ca o caravana ce aparținea lui Abd Qais să treacă pe aceleași drumuri având ca destinație Medina. Abu Sufyan i-a cerut să îi comunice lui Muhammad ﷺ un mesaj din partea sa, în care-i spunea că meccanii au strâns rândurile pentru a-l distruge pe Mesager și pe companionii lui; nu doar atât, Abu Sufian a promis că, anul următor, la adunarea de la Ukaz, le va oferi comercianților caravanei numeroase cantități de stafide.

Oamenii caravanei lui Abd Qais i-au adus Profetului ﷺ mesajul în tabăra de la Hamra al-Asad, însă veștile nu au avut nici un impact asupra oștirii; de fapt, cuvintele lui Abu Sufian i-au întărit în Credință; așa cum Allah Preaînaltul a revelat, 3:173-174: […] ei sunt cei cărora, atunci când oamenii le spun: Oamenii şi-au unit puterile împotriva voastră. Temeţi-vă de ei! credinţa le sporește mai mult şi spun: Allah ne este de ajuns! Ce oblăduitor minunat! Ei s-au întors cu binefacerea şi harul lui Allah. Nici un rău nu i-a atins. Ei au căutat mulţumirea lui Allah. Allah este Stăpânul Harului nesfârşit.

Profetul ﷺ a zăbovit la Hamra al-Asad timp de trei zile: luni, marți și miercuri, între 9 și 11 Șawwal, anul 3 hijri., iar joi, 12 Șawwal a plecat spre Medina nu înainte de a-l captura pe Abu Azza Jumahi. Acest combatant quraiș a mai fost odată prins la Badr, dar, datorită sărăciei sale și a unei familii numeroase, Profetul ﷺ i-a arătat milă și l-a eliberat cu condiția să nu se mai implice într-o altă bătălie împotriva musulmanilor. Abu Azza nu și-a ținut promisiunea și s-a înrolat în război alături de politeiști în bătălia de la Uhud. Și de această dată l-a implorat dar Profetul ﷺ i-a spus că un credincios nu făptuiește de două ori aceeași greșeală. Astfel a fost condamnat la moarte și executat, sentință dusă la bun sfârșit de Zubair, sau, conform unei alte versiuni, de Asim bin Thabit.

O iscoadă a meccanilor, Muawwiya bin Mughira bin Abu al-As, a fost și el condamnat la moarte; acesta era bunicul din partea mamei al lui Abdul Malik bin Marwan. La Uhud, când idolatrii au întors soarta bătăliei, Muawwiya a mers la vărul său patern, Uthman bin Affan; prin îngăduința Profetului ﷺ, Uthman i-a oferit adăpost însă numai dacă va pleca după trei zile; altfel, va fi ucis. Bineînțeles el nu a luat în seamă condiția lui Uthman și, când armata musulmană a părăsit Medina, a rămas în Medina mai mult de trei zile, timp în care a spionat pentru quraiși.

Când oștirea s-a întors, Muawwiya a fugit din Medina însă Trimisul lui Allah ﷺ i-a poruncit lui Zaid bin Haritha și lui Ammar bin Yasir să-l urmărească și să-l ucidă. Aceștia l-au găsit de îndată și l-au executat.

Ibn Hișam 2/60-129;

Zad al Ma’ad 2/91-108;

Fath al-Bari 7-345-347;

Mișkat Sirat ar-Rasul pag. 242-245.

*

Fără îndoială invazia de la Hamra al-Asad reprezintă o etapă a bătăliei de la Uhud.

A fost sau nu Uhud o înfrângere?

Superioritatea militară a quraișilor le-a înlesnit întoarcerea bătăliei în urma atacului cavaleriei lui Khalid bin Walid; aceștia au provocat musulmanilor pierderi omenești reușind să rănească mulți luptători, unii chiar pierind în busculada iscată.

Retragerea oștirii islamice pe dealurile muntelui Uhud poate fi considerată o bătălie pierdută însă nu o victorie decisivă pentru meccani.

Forțele idolatrilor nu au reușit să ocupe tabăra musulmanilor iar în haosul și confuzia provocate luptătorii musulmani nu au fugit ci au rezistat eroic pentru a se regrupa cu vitejie alături de Profet ﷺ pe versantul muntelui. Meccanii nu au câștigat nici prizonieri nici prăzi de război. Dușmanii islamului, similar, nu au reușit să-și impună prezența pe câmpul de luptă ci s-au grăbit să părăsească locul înaintea musulmanilor. Medina, capitala statului islamic, se afla în raza lor de acțiune și vulnerabilă unui contra-atac dar politeiștii nu au valorificat aceste avantaje și, prin urmare, nu au putut cotropi orașul.

Iată, surprinzător, armata „victorioasă” se retrage la adăpostul superiorității sale de teama pierderii avantajelor strategice obținute și ajunge urmărită de grupuri răzlețe de musulmani răniți și schilodiți.

Bătălia de la Uhud a reprezentat așadar o etapă a ostilităților, o bătălie într-un lung război în care ambele părți au avut parte de victorii și înfrângeri.

Allah Preaînaltul a revelat, 4:104: Nu vă osteniţi să-l urmăriţi pe dușman. Dacă voi suferiţi şi ei suferă asemenea vouă, numai că voi nădăjduiţi întru Allah ceea ce ei nu nădăjduiesc. Allah este Ştiutor, Înţelept.

*

Versete coranice au fost revelate pentru a explica și tălmăci motivele pierderilor grele suferite la Uhud și a ilustra deficiențele morale care persistau în sufletele credincioșilor.

Nobilul Coran a pomenit, de asemenea, atitudinea mincinoasă a pretinșilor credincioși și le-a devoalat ostilitatea și ura nutrite față de Allah și Mesagerul Său. Cuvintele lui Allah au îndepărtat neclaritățile și insinuările ipocriților și evreilor cu care aceștia se aliaseră, ale căror conspirații și intrigi ar fi putut zădărnici credința musulmanilor vulnerabili.

Judecata consecințelor bătăliei de la Uhud constituie subiectul a șaizeci de versete revelate în varii etape ale confruntării, 3:121-179:

Când (tu, Muhammad) ai plecat dis-de-dimineaţă de la ai tăi ca să le arăţi credincioşilor locurile de luptă. Allah este Auzitor, Ştiutor; Două dintre taberele voastre au crezut că vor fi înfrânte, însă Allah este Oblăduitor lor; credincioşii să se încredinţeze lui Allah! Allah v-a ajutat la Badr, când eraţi puțini la număr. Temeţi-vă de Allah! Poate veţi fi mulţumitori! Tu spuneai credincioşilor: Nu vă ajunge că Domnul vostru vă ajută cu trei mii de îngeri pogorâţi pentru voi? Dacă sunteţi răbdători şi dacă veți crede în Allah, când vrăjmaşii vor năvăli asupra voastră, Domnul vostru vă va întări cu cinci mii de îngeri-însemnați care se vor asmuți împotriva lor. Allah nu a făcut aceasta (Revelația) decât ca bunăvestire vouă, ca inimile voastre să se liniştească. Ajutorul nu vine decât de la Allah, Puternicul, Înţeleptul; ca să-i nimicească şi să-i zdrobească pe necredincioși, ca ei să plece înfrânţi. Şi nu te privește (Muhammad), dacă Allah se întoarce către ei sau dacă îi osândeşte, întrucât sunt nedrepţi. Ale lui Allah sunt cele din ceruri şi de pe pământ. El iartă cui voieste şi osândeşte pe cine voieşte. Allah este Iertător, Milostiv. Voi cei ce credeţi! Nu trăiţi din camătă, luând îndoit ceea ce aţi dat. Temeţi-vă de Allah! Poate veţi fi fericiţi! Temeţi-vă de Focul pregătit necredincioșilor! Daţi ascultare lui Allah şi trimisului! Poate veţi fi miluiţi! * Grăbiţi-vă către iertarea Domnului vostru şi către Grădina cea largă cât cerurile şi pământul, pregătită celor care se tem de Allah; celor care dau milostenie, fie că sunt în îndestulare, fie că sunt în lipsuri, celor care-şi stăpânesc mânia, celor care le iartă oamenilor, pentru că Allah îi iubeşte pe făptuitorii de bine; celor care după ce au săvârşit o faptă ruşinoasă, nedreptăţindu-se pe ei înşişi, îşi amintesc de Allah şi Îi cer iertare pentru păcatele lor; Cine iartă păcatele în afară de Allah? celor care nu stăruie în ceea ce au săvârşit atunci când înțeleg. Aceştia sunt cei care îşi vor căpăta răsplata: iertarea de la Domnul lor şi Grădinile pe sub care curg râuri, unde vor veşnici. Cât de mare este răsplata făptuitorilor de bine! Şi înaintea voastră au fost legi. Străbateţi pământul şi vedeţi care a fost sfârşitul celor care-au hulit. Aceasta (Revelația) este oamenilor lămurire, iar celor temători călăuzire şi predică. Nu vă pierdeţi firea şi nu vă mâhniţi, de vreme ce veţi fi înălţaţi, dacă sunteţi credincioşi. Dacă veţi căpăta o rană, atunci o rană asemenea vor fi căpătat şi alţii. Noi făurim, pentru oameni, ca zilele să vină una în urma celeilalte, ca Allah să-i cunoască pe cei care cred şi să aleagă dintre aceștia martiri. Allah nu-i iubeşte pe cei nedrepţi; de aceea Allah îi pune la încercare pe credincioşi şi îi zdrobeşte pe necredincioși. Socotiţi oare că veţi intra în Rai înainte ca Allah să-i cunoască pe cei luptători, înainte să-i cunoască pe cei răbdători? Voi doriţi moartea înainte de a o întâlni, însă aţi mai văzut-o când priveați. Muhammad nu este decât un trimis şi trimişi au mai fost şi înaintea lui. Vă veţi întoarce pe urmele voastre dacă va muri ori dacă va fi omorât? Cel care se va întoarce pe urmele sale nu-l păgubeşte cu nimic pe Allah, însă Allah îi răsplăteşte pe cei care Îi dau mulţumire. Nimeni nu poate muri decât cu îngăduinţa Lui Allah şi când ceea ce îi este scris ajunge la soroc. Aceluia care voiește răsplată în Viaţa de Acum, îi vom face parte. Aceluia care voiește răsplată în Viaţa de Apoi, îi vom face parte. Curând îi vom răsplăti pe cei mulțumitori. Câţi profeţi nu s-au luptat, având numeroşi adepți, şi niciodată nu s-au lăsat înfrânţi de greutăţile pe care le întâlneau pe Calea lui Allah? Ei nici nu au ostenit şi nici nu au dat înapoi. Allah îi iubeşte pe cei răbdători. Spusa lor era doar: Domnul nostru! Iartă-ne nouă păcatele şi necumpătarea faptelor noastre. Întăreşte-ne nouă picioarele. Mântuieşte-ne de neamul celor necredincioși. Allah le-a dat o răsplată în Viaţa de Acum şi cea mai bună răsplată în Viaţa de Apoi. Allah îi iubeşte pe făptuitorii de bine. Voi cei care credeţi! Dacă daţi ascultare necredincioșilor, ei vă vor întoarce pe urmele voastre, iar dacă vă veţi întoarce, veţi fi pierduţi. Nu! Allah este Stăpânul vostru, marele vostru Ajutor! Noi vom arunca groaza în inimile necredincioșilor, pentru că ei i-au alăturat lui Allah ceva asupra căruia nici o împuternicire n-a fost pogorâtă. Limanul lor va fi Focul. Ce rău liman au cei nedrepţi! Allah şi-a ţinut făgăduinţa faţă de voi, când, cu îngăduinţa Sa, i-aţi nimicit pe vrăjmaşi până ce v-aţi slăbit şi aţi început să vă certaţi asupra Poruncii. Voi nu i-aţi mai dat ascultare lui Allah după ce v-a arătat ceea ce voiați. Unii dintre voi vor Viaţa de Acum, unii dintre voi vor Viaţa de Apoi. Allah, ca să vă pună la încercare, i-a pus pe fugă pe vrăjmaşi înaintea voastră iar El v-a iertat vouă, întrucât Allah este Stăpânul Harului asupra credincioșilor. Atunci când voi ați urcat (pe munte) şi nu vă întorceaţi (privirile pentru) nimeni, iar trimisul vă chema înapoi, El v-a alungat mâhnirea cu o altă mâhnire, ca voi să nu vă mai întristaţi nici de ceea ce v-a scăpat (victoria și prăzile de război) nici de ceea ce veţi deveni (răniți sau martiri). Allah este Cunoscător a ceea ce făptuiţi; după mâhnire, El a făcut să pogoare asupra voastră Tihna, un somn a învăluit un grup dintre voi, pe când un alt grup a fost cuprins de nelinişte, închipuindu-şi despre Allah neadevăruri, închipuiri născocite din neştiinţă. Ei spun: Ce ne priveşte pe noi această poruncă? Spune: Această Poruncă este de la Allah întru totul. Ei ascund în sufletele lor ceea ce nu îţi arată. Ei spun: Dacă ar fi fost conform nouă, ai noştri nu ar fi fost ucişi aici. Spune-le: Chiar de aţi fi rămas la casele voastre, celor care le-a fost scris să moară, ar fi murit în aşternuturile lor, întrucât Allah pune la încercare ceea ce se află în piepturile voastre şi vă curăţă inimile. Allah este Cunoscător al lăuntrului inimilor. Dintre voi, unii s-au întors în ziua când cele două oștiri s-au întâlnit, pentru că Diavolul i-a făcut de ruşine ca răsplată a ceeea ce au săvârşit. Allah i-a iertat însă, pentru că Allah este Iertător, Blând. Voi cei ce credeţi! Nu fiţi asemenea celor care tăgăduiesc care spun despre fraţii lor ce au străbătut pământul şi au luptat: Ei nu ar fi murit și nu ar fi fost ucişi dacă ar fi rămas cu noi. Allah să le arunce deznădejdea în inimi! Allah este Cel ce dăruieşte viaţa şi moartea. Allah Vede ceea ce făptuiţi. Dacă sunteţi ucişi pe calea lui Allah ori dacă muriţi, iertarea şi îndurarea Lui Allah sunt mai bune decât ceea ce ei adună. Dacă muriţi ori dacă sunteţi ucişi, veţi fi adunaţi înaintea lui Allah. Fii blând cu ei, întru îndurarea lui Allah! Dacă ai fi fost crud şi aspru la inimă, ei s-ar fi îndepărtat de tine. Iartă-le lor! Cere iertare pentru ei! Cere-le sfatul pentru orice, însă când ai luat o hotărâre, încredinţează-te lui Allah. Allah îi iubeşte pe cei care se încredinţează Lui. Dacă Allah vă ajută, nimeni nu vă mai poate birui. Dacă vă părăseşte, cine altul în afară de El v-ar putea ajuta? Credincioşii să se încredinţeze lui Allah. Nu se cade unui profet să înşele, întrucât cine înşală va veni cu înşelătoria sa în Ziua Învierii. Fiece suflet va fi răsplătit pentru ceea ce a agonisit. Nimeni nu v-a fi nedreptăţit. Cel care urmează mulţumirea lui Allah este oare deopotrivă cu cel care stârneşte mânia lui Allah şi care va avea Gheena liman? Urâtă devenire! Ei vor fi puşi pe trepte înaintea lui Allah iar Allah Vede ceea ce făptuiţi. Allah a pogorât harul Său asupra credincioşilor atunci când le-a trimis un profet dintre ei care să le citească semnele Sale, care să-i purifice, care să-i înveţe Cartea şi înţelepciunea, chiar dacă odinioară au fost într-o rătăcire vădită. Când nimicirea (la Uhud), din care (la Badr) şi voi aţi pricinuit, v-a lovit, ați spus: De unde vine aceasta? Spune-le (Muhammad): De la voi înşivă! Allah este Atotputernic. Ceea ce v-a lovit în ziua când cele două oștiri s-au întâlnit, a fost cu îngăduinţa lui Allah ca să-i cunoască pe credincioşi; ca să-i cunoască pe făţarnici. Când li s-a spus: Înaintaţi! Luptaţi pe calea lui Allah! sau: Apăraţi-vă! ei au spus: Dacă am fi știut să luptăm v-am fi urmat negreşit. În Ziua aceea (ei) s-au aflat mai aproape de tăgadă decât de credinţă. Ei spun cu gurile lor ceea ce nu este în inimile lor. Allah cunoaşte prea bine ceea ce ascund. Cei care, stând acasă, spun despre fraţii lor: Ei n-ar fi fost ucişi dacă ne-ar fi ascultat! Spune-le (Muhammad): Izbăviţi-vă pe voi înşivă de la moarte, dacă rostiți adevărul! Să nu-i crezi morţi pe cei care au fost ucişi pe calea lui Allah, ei sunt vii, la Domnul lor, cu mare înzestrare; bucurându-se de harul pe care Allah li l-a dăruit. Ei îi vestesc cu voioşie pe cei care vor veni în urma lor (martiri) şi care, încă, nu li s-au alăturat: că nu vor cunoaşte nici teamă şi nici nu vor fi mâhniţi. Ei se bucură de binefacerea şi harul lui Allah, pentru că Allah nu va pierde răsplata credincioșilor. Mare răsplată este menită celor care au răspuns lui Allah şi trimisului în pofida rănilor, celor de bine făptuitori şi celor temători; întrucât ei sunt cei cărora, atunci când oamenii le spun: Oamenii şi-au unit puterile împotriva voastră. Temeţi-vă de ei!, credinţa le sporește mai mult şi spun: Allah ne este de ajuns! Ce oblăduitor minunat! Ei s-au întors cu binefacerea şi harul lui Allah. Nici un rău nu i-a atins. Ei au căutat mulţumirea lui Allah iar Allah este Stăpânul Harului nesfârşit. Diavolul aşa este: el vă îngrozeşte cu cei care îl urmează. Nu vă temeţi de ei, ci temeţi-vă de Mine, dacă sunteţi credincioşi! Cei care se grăbesc către necredință, să nu te mâhnească. Ei cu nimic nu-L păgubesc pe Allah. Allah nu le va da nici o bucurie în Viaţa de Apoi, ci de o osândă cumplită vor avea parte. Cei care şi-au vândut credinţa pe tăgadă, cu nimic nu-L vor păgubi pe Allah iar ei de o osândă dureroasă vor avea parte. Să nu creadă necredincioșii că dacă îi păsuim este spre binele lor. Noi îi păsuim ca ei să-şi înmulţească păcatul, şi astfel, de o osândă ruşinoasă vor avea parte. Allah nu-i va lăsa pe credincioşi aşa cum sunteţi voi acum, decât spre a-l deosebi pe omul rău, de cel bun. Allah nu vă face cunoscută vouă Taina, însă Allah alege pentru aceasta pe cine voieşte dintre trimişii săi, aşadar credeţi în Allah şi în trimişii Săi! Dacă veţi crede, dacă vă veţi teme, veţi avea o mare răsplată.

*

Ibn Qayyim a descris, conform relatării lui Ibn Hajar, bătălia de la Uhud astfel: „Înfrângerea de la Uhud a rezultat din neglijența arcașilor de a respecta porunca Profetului ﷺ și datorită părăsirii locului pe care li se poruncise să-l apere până la capăt”.

Prin urmare izbânda musulmanilor stă în supunerea față de Profet ﷺ. Dacă aceștia îndeplinesc poruncile divine, Allah îi va ajuta să înfrunte toate primejdiile și vicisitudinile. Dacă vor uita de porunci alergând în căutarea vanităților lumești, vor suferi și vor fi înfrânți.

Prin bătălia de la Uhud ipocriții și-au dezvăluit adevăratele fețe și intenții atât prin cuvinte cât și prin fapte iar musulmanii au devenit conștienți de prezența păcătoșilor ce lucrau în secret pentru zădărnicirea cauzei islamice.

Allah i-a încercat și strunit pe credincioși pentru a îi purifica, pregătindu-i de binecuvântările Vieții de Apoi.

Martiriul, cel mai înalt statut spiritual la Allah, este una dintre porțile lui Allah către Paradis.

Lupta pe calea lui Allah sub stindarul profetic întru cauza islamică reprezintă șansa dreptcredincioșilor de a-și răscumpăra păcatele fiind, în același timp, porunca divină prin care necredincioșii și dușmanii lui Allah vor fi distruși pentru necredința, nelegiuirea, tirania și faptele lor păcătoase. (Zad al Ma’ad 2/99-108).