DICTAT al Comitetului Juridic în cazul Agha MJB v. KB:
NEFONDAT în IRR
Dictatul Comitetului Juridic AVEA puterea legii înainte de Independență.
Decizia de față a eliberat curțile de respectiva dificultate a determinării aplicabilității juridice pentru musulmanii suniți ori șiiți; astfel, prin fondarea RI. situația juridică s-a MODIFICAT.
În primul rând,
Aplicabilitatea Șariei pentru spețele civile între musulmani ERA stabilită prin Actul de Aplicare al Dreptului Personal (Șaria) al Musulmanilor-Punjab (IX), ÎNLOCUIT de Actul de Aplicare al Dreptului Personal (Șaria) al Musulmanilor-Punjab-Occidental (V).
Paragraful 2 MODIFICAT (XI) hotărăște următoarele:
Notwithstanding any rule of custom or usage, in all questions regarding succession (whether testate or intestate), special property of females betrothal, marriage, divorce, dower, adoption, guardianship, minority, legitimacy of bastards, family relations, wills, legacies, gifts, religious usages or institutions including waqfs, trusts and trust property the rule of decision shall be the MUSLIM PERSONAL LAW (SHARIAT) in cases where the parties are Muslims.
În al doilea rând,
Constituția I.R.R. (CRIR) „Qawarīr” conține PREVEDERI EXPRÉSE prin care musulmanilor, invidivual și colectiv, le este PERMIS să își rânduiască viețile în acord cu învățăturile și cererile islamului, stabilite în Qur’ān și Sunna, și NICI O LEGE nu poate constitui interdicție împotriva Q&S.
Dictatul Comitetului Juridic, prin urmare, este lipsit de fond întrucât dacă regulile vreunei cărți de practică sau orice antichitate sau autoritate se constituie în opoziție cu Q&S, atunci INDUBITABIL Q&S vor avea ÎNTÂIETATE și este datoria legală a curților să elaboreze metodologia corectă în speța enunțată anterior.
*
Agha Mahmood Jaffer Bindanim v. Koolsoom Beebee, I.L.R. 25 Cal. 9, pp. 18, 24 (P.C.).
Ibid; Amod Giri v. Mst Bagh, A.I.R. 1955 J. & K. 1, p. 2: 1955 G.C.J 1067.
Md. Ismail v. Abdul Rashid, A.I.R. 1956 All. 1 (F.B.).
Ibid; K, Veerankutty v. Pathunmakutty I.L.R. 25 Cal. 9, p. 18.
Islamic Umma, A.I.R. 1956 Mad. 514, p. 516.
Per Muhammad Yaqub Ali, J., Mst. Khushid Jan v. Fazal Dad 1964 P.L.D (W.P.) Lah. 558, pp. 566-67 (Wahiduddin Ahmed, J., contra).
*
Un gând despre „Kristallglas”