Litera ب

*

Litera Bā

ب

Battikh

[pepene verde]

definiție: „harbuz, lubeniță; (Citrullus lanatus), plantă erbacee, din familia cucurbitaceelor, cu tulpina târâtoare, cu fructe comestibile; se cultivă numeroase soiuri având la coacere, fructul mare, sferic, cu coaja verde și cu miez, de obicei, roșu, suculent și dulce”.

Abu Daud și Tirmidhi au relatat că Profetul ﷺ obișnuia să mănânce pepene verde și curmale coapte spunând: Fierbințeala acestei substanțe (curmalele) neutralizează răcoarea celeilalte (a pepenelui).

Există varii hadisuri referitoare la pepenele verde însă nu multe autentice.

Pepenele verde este răcoros, umed și dulce; acționează ca un purificator al stomacului și intestinelor și se elimină din stomac mai repede decât castravetele fiind lesne amalgamat cu orice substanțe aflate în interiorul stomacului. Se cuvine ca pepenele verde să se mănânce cald; dacă este rece trebuie alăturat cu ghimbir pentru a i se contracara eventualele efecte dăunătoare.

Este bine ca pepenele verde să se mănânce înainte de masă, altfel va genera greață.

Unele păreri afirmă că, dacă este consumat înainte de masă, pepenele va curăța stomacul și va înlătura dificultățile digestiei.

B’alalh

[curmale]

definiție: „fructul curmalului produs de palmierul Phoenix dactylifera, comestibil, brun-roșcat, oval, cu gust dulce și plăcut. Curmalele au un procent mare de zahăr, circa 70%, și sunt nutritive prin înaltul conținut de carbohidrați, fier, potasiu și fosfor. Conțin vitaminele A, B1, B2, B3, triptofan și acid ascorbic”.

Nisa’i și Ibn Majah au relatat în Sunan: Aișa a afirmat că Trimisul lui Allah ﷺ sfătuia astfel: Să mâncați curmale proaspete amestecate cu curmale uscate, pentru că atunci când Satana îl va vedea pe fiul lui Adam mâncând curmale proaspete și curmale uscate va spune: Fiul lui Adam a reușit să trăiască până când a ajuns să mănânce noul și vechiul împreună.

Iar într-o altă relatare Profetul ﷺ a spus: Curmale proaspete și curmale uscate, pentru că Satana se întristează atunci când îl vede pe fiul lui Adam consumându-le, așa că spune: Fiul lui Adam a trăit până când a ajuns să mănânce noul și vechiul împreună.

Hadisul este comentat astfel: Profetul ﷺ le-a poruncit musulmanilor să îmbine curmalele proaspete cu cele uscate, nu pe cele verzi cu cele uscate. Curmalele proaspete sunt reci și uscate iar cele uscate sunt fierbinți; acestea își armonizează reciproc efectele.

Se recomandă evitarea mâncării a două tipuri de alimente cu proprietăți divergente.

Un medic este îndreptățit să aplice o metodă de vindecare încercând să neutralizeze efectele medicamentelor și alimentelor cu alte ingrediente sau mâncăruri capabile să mențină o stare optimă de sănătate și un echilibru.

Curmalele proaspete sunt reci și uscate astfel încât aduc beneficii cavității bucale, gingiilor și stomacului. Totuși consumarea lor dăunează pieptului și plămânilor; nu doar atât, curmalele sunt dificil de digerat și nu sunt foarte nutritive.

Pentru a exemplifica vom compara curmalele proaspete cu strugurii necopți: ambele generează flatulență și balonare, cu precădere dacă se consumă și apă ulterior ingerării; spre a se neutraliza efectele secundare trebuie să fie mâncate alături de curmale uscate, miere sau unt.

Busr

[curmale verzi]

definiție: idem.

În Sahih se relatează că Profetul ﷺ Abu Bakr și Umar au fost invitați la Abu al-Haitham bin Taihan iar el le-a adus un ciorchine de curmale asemănător unuia de struguri. Profetul ﷺ l-a întrebat: De ce nu ai ales niște curmale coapte pentru noi? iar Abu al-Haitham i-a răspuns: „Am vrut să alegi ceea ce preferi: curmale verzi sau coapte”.

Curmalele verzi sunt fierbinți și uscate iar uscăciunea lor este intensă; acestea extrag umezeala excesivă, vitalizează pereții stomacului, relaxează intestinele și fortifică gingiile și gura. Cele mai bune curmale verzi sunt moi și dulci; însă, consumarea unei cantități prea mari produce obstrucții și formarea unor dopuri la nivelul pereților intestinului.

Baydh

[ou]

definiție: „stadiu în reproducția păsărilor, rotund sau ovoidal, alcătuit dintr-o coajă calcaroasă, din două membrane, din albuș și gălbenuș, fiind folosit și ca aliment, care este clocit de animalul adult pentru a se dezvolta embrionul și a ieși puiul; stadiu în reproducția reptilelor, asemănător cu oul, care nu este clocit, ci se dezvoltă sub acțiunea căldurii soarelui”.

Autorul Qanun a spus: „Gălbenușul este fierbinte, umed și curăță sângele însă nu are proprietăți nutritive. Este digerat rapid dacă este încă moale”; într-o altă versiune: „Gălbenușul de ou ușurează durerea, vitalizează gâtul, traheea și potolește setea; este util în ulcerația localizată în plămâni, ficat și prostată. Atenuează asperitățile dacă este amestecat cu uleiul obținut din migdale dulci. Maturează și înmoaie orice substanță străină aflată în piept și temperează iritarea gâtului”.

Atunci când albușul este utilizat sub formă de picături pentru ochi, răcorește tumorile fierbinți în zona aplicată și diminuează durerea. Dacă este folosit ca unguent și este aplicat pe față, previne arsurile solare; dacă este aplicat pe frunte, alină suferințele dizinteriei.

Autorul Qanun a categorisit ouăle ca medicamente și leacuri pentru inimă.

Lucrarea medicală completează: „Gălbenușul are un efect puternic ajutând la întărirea inimii. Prezintă trei beneficii principale: este asimilat rapid, nu produce multe substanțe reziduale, fluidizează sângele”.

Basal

[ceapă]

definiție: „(Allium cepa), plantă erbacee legumicolă, bienală, din familia liliaceelor, comestibilă, cu miros puternic, specific, cu tulpina aeriană dreaptă, cilindrică și verde și cu cea subterană în formă de bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe numeroase, dispuse în inflorescențe dese”.

Abu Daud a relatat în Sunan că, întrebată despre ceapă, Aișa a răspuns astfel: „Ultima masă servită de Profet ﷺ a conținut și ceapă”.

În Sahih se menționează că Profetul ﷺ nu le-a îngăduit consumatorilor de ceapă să intre în moschee.

Ceapa amplifică impulsul sexual, fortifică și curăță stomacul, stimulează producerea de spermă, deschide culoarea pielii și dizolvă flegma. Semințele de ceapă combat boala vitiligo (depigmentare a pielii) și sunt utilizate ca unguent în zonele afectate de alopecie (boală de piele caracterizată prin pierderea totală sau parțială a părului).

Negii dispar dacă li se aplică direct un amestec de ceapă cu sare.

Starea de greață manifestată ulterior administrării unui laxativ este îndepărtată dacă se miroase ceapă.

Apa din ceapă, administrată pe cale nazală, va limpezi mintea.

Folosit sub formă de picături pentru urechi, extractul de ceapă ajută în problemele de auz, tinnitus, puroi sau apă acumulată în ureche.

Semințele de ceapă sunt un tratament pentru ochi; acestea elimină apa infiltrată în ochi (cataractă) dacă sunt amestecate cu miere și aplicate deasupra părții albe a ochiului.

Ceapa gătită conține numeroase elemente nutritive și previne icterul, tusea și iritarea pieptului; are efect diuretic și relaxează intestinele. Extrasul de ceapă, amestecat cu sare, vindecă rănile produse de mușcăturile câinilor.

Ceapa este benefică în tratarea hemoroizilor însă poate provoca migrene, dureri de cap, balonare și întunecarea vederii.

Consumarea unei cantități prea mari de ceapă poate duce la slăbirea memoriei, afectarea minții și schimbarea mirosului gurii.

Mirosul de ceapă deranjează oamenii dar mai ales îngerii.

Prin gătire se înlătură aceste efecte secundare.

În Sunan se relatează: „Profetul le-a poruncit celor care consumă de ceapă sau usturoi să le îmblânzească prin gătire”. Pentru îndepărtarea mirosului de ceapă se recomandă mestecarea frunzelor de pătrunjel.

Bazinj’an

[vânătă]

definiție: „(Solanum melongena); plantă erbacee legumicolă cu fructe comestibile, mari, ovale, cărnoase, de culoare violetă”.

Circulă un hadis fals ce susține că dorințele conjurate înainte de mâncarea unei vinete se vor împlini; această afirmație se prezintă a fi lipsită de adevăr.

Există două feluri de vinete: albe și negre.

Se întâlnesc divergențe în opinii cu privire la acest aliment, unele argumentează că vânăta este fierbinte iar alții că este rece. Vinetele negre colorează în negru secreția bilei, generează conglomerate, cheaguri, stimulează cancerul și lepra. Vinetele schimbă culoarea pielii în negru și conferă respirație neplăcută.

Vinetele de culoare albă nu au astfel de efecte secundare.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s