a három Szempont

*

Cine au fost marii lideri ai istoriei?

„TIME”, 15 iulie, 1974

Mondial-renumita revistă TIME [credeți sau nu, a mâzgălit titlul FUTURE WORLD CONSTITUTION în: future world CONFRONTATION]

și editorii lor au structurat următoarea rubrică pe prima pagină. Textul adună o panoplie de eseuri pe marginea întrebării: „Ce îl face măreț pe un lider?” sau „Istoricește cine se califică?”. Revista intervievează numeroși istorici, scriitori, militari, oameni de afaceri și alți asemenea avizați în elaborarea unui clasament. Cu toții au înaintat, luminați de câtă obiectivitate este posibilă într-un om, conform înțelegerii, cunoașterii și prejudecăților, un candidat pentru ierarhia studiată.

Cine îl cunoaște pe Doctorul Salazar?

Este o plăcută și onorabilă datorie să îi conduc pe nemusulmani în turul celei mai mari moschei din emisfera sudică: Jama Masjid a orașului Durban.

Astfel am avut ocazia să cunosc, în calitate de gazdă, un cuplu portughez, o echipă soț-și-soție; în timpul conversației, printre alte explicații, soțul spune: „Doctorul Salazar a fost cel mai mare om”. Nu i-am dezbătut afirmația întrucât personal nu știam mai nimic despre Doctorul Salazar în afara consemnării istorice că a fost dictator al Portugaliei și este considerat un mare binefăcător al națiunii sale, iar oaspetele meu vorbea prin aportul experienței, cunoașterii opticii și prejudecăților sale inerente.

Muhammad nu poate fi ignorat

Dintre scriitorii ce contribuie la articolele revistei Time, se pare că nici unul nu l-a ignorat pe Muhammad ﷺ.

William McNeill, un istoric din SUA, de la Universitatea din Chicago, scrie:

„Dacă veți măsura nivelul de leadership prin impact, atunci s-ar cuveni numiți Iisus, Buddha, Muhammad, Confucius, marii profeți ai lumii […]”

McNeil nu intră în detalii, nici nu oferă explicații pentru motivul numirii lui Iisus pe locul întâi și plasării lui Muhammad pe al treilea; datorită obișnuinței se-prea-poate, McNeil fiind, probabil, creștin.

Totuși nu vom intra cu dlui. într-o polemică.

Urmează James Gavin, descris ca militar al SUA și locotenent-general în rezervă; acesta scrie:

„Printre liderii care au avut, de-a lungul veacurilor, cel mai mare impact, îi voi considera pe Muhammad, Iisus Christos, poate Lenin, posibil Mao. Cât despre un lider ale cărui calități ne-ar fi de mare-folos acum, l-aș alege pe John F. Kennedy”.

Generalul nu intră în detalii dar trebuie să-l salutăm. Este necesar mult curaj pentru a-l desena pe Muhammad înaintea lui Christos (pacea fie asupra lor); cu siguranță nu a fost o eroare sau tușă rătăcită.

Jules Masserman, psihanalist din SUA și profesor la Universitatea din Chicago, oferă, spre deosebire de ceilalți prieteni-de-stilou, un cadru argumentativ; el enunță motivele în virtutea cărora poate fi numit un om: cel mai mare LIDER al tuturor timpurilor. El vrea ca noi înșine să descoperim ce anume căutăm în marele-om, acele calități care, cu adevărat, îl diferențiază, nu orice fel de calități; de exemplu, Michael H. Hart, caută omul cu CEA MAI MULTĂ influență; [desigur, de când Hart și-a publicat a-sa TOP 100, numeroși țerți au publicat o gamă întreagă de titluri asemănătoare, 100 GREAT GOLFERS, 100 GREAT BATSMEN, multe alte subiecte, fără îndoială, vor urma].

Totuși Masserman nu vrea să ne lăsăm influențați de preferințe sau prejudecăți, el vrea să alcătuiască standarde obiective pentru a cântări un om înainte de a-l mirui măreț.

Așadar el scrie că „Liderii trebuie să împlinească trei funcții”:

I

LIDERUL TREBUIE SĂ VEGHEZE LA BUNĂSTAREA CELOR CONDUȘI […]

Liderul, oricine ar fi, trebuie să fie interesat de bunăstarea ta.

El nu trebuie să mulgă lacom precum reverendul Jim Jones din Jonestown, Guyana, liderul notoriului cult sinucigaș, care și-a luat viață împreună cu 910 adepți, orchestrând cea mai mare sinucidere EN-MASSE!

Guvernul Statelor Unite îl căuta și urma să-l aresteze pentru felurite infracțiuni; dar, înainte să îl poată prinde, dlui. a crezut de cuviință că este mai bine să se auto-lichideze, împreună cu toți cei care îl urmau, încât nimeni să nu poată depună mărturie împotriva sa; prin urmare le-a amestecat adepților cianură în limonadă și i-a inspirat să bea, cu toții murind într-o mare dizgrație. Ulterior s-a descoperit că reverendul Jim Jones subtilizase aproape cincisprezece milioane de dolari ascunși în conturi prin bănci în toată lumea. Toate victimele sale erau mulse și exploatate pentru ca el să-și împlinească poftele și lăcomia.

Eroul lui Masserman trebuie să lucreze în interesul turmei nu în interesul propriu.

II

LIDERUL DEVENIT SAU ÎN DEVENIRE TREBUIE SĂ ORGANIZEZE UN CADRU SOCIAL ÎN CARE OAMENII SĂ SE SIMTĂ ÎN SIGURANȚĂ […]

Spre deosebire de marxiști, fasciști, naziști, neo-naziști și ashkenazi; [surprinzător, evreii din Germania, Europa Centrală și Europa de Est, majoritatea din Rusia, acum în Palestina, comit în teritoriile ocupate fapte asemănătoare celor pătimite la mâna naziștilor; într-adevăr, un destin profetic anume ales; ce ironie!] sioniști și galeriile ce-i simpatizează, profesorul Masserman, în eseul scris în revista Time, nu enunță acest adevăr; însă, părerile și sentimentele lui sunt evidente. El caută un Lider care să organizeze o societate lipsită de egoism, lăcomie și rasism; întrucât toate aceste „isme” poartă înăuntrul lor semințele propriei anihilări.

„There’s still with us much sorrow and sin,

Injustice, opression, wrong and hate.

Still does Arrogance deaden Conscience,

Rob struggling souls of e’en the crumbs

Of Pity, and make, of loathsome flesh

And crumbling dust, fair-seeming Idols

For worship. Still does Ignorance blow

A mighty Horn and try to shame

True Wisdom. Still do men drive Slaves, – –

Protesting smoothly the end of Slavery!

Still does Greed devour the substance

Of helpless ones within her power.

Nay, more, – – the fine Individual Voice

Is smothered in the raucous din

Of groups and Crowds that madly shout

What they call Slogans New, – –

Old Falsehoods long discredited […]”

Abdullah Yusuf Ali

III

LIDERUL TREBUIE SĂ LE OFERE OAMENILOR CREZURI […]

Este, bineînțeles, foarte ușor să filosofezi despre Frăția Credinței și Omului, dar, în Africa de Sud, de pildă, sunt o mie de secte scindate între „Albi” (descendență europeană) și alte trei mii între „Negri” (descendență africană).

Bisericile Albe din țara mea eclozează cu celeritate episcopi Negri, cu toate că în primii trei sute de ani ai cuceririi europene nu au îngăduit numirea unui singur episcop negru; chiar și în contemporaneitate, negrii, albii, colorații și indienii nu se roagă împreună în majoritatea bisericilor olandeze reformate. Ura dintre sectele creștine este descrisă de împăratul creștin Iulian care afirmă:

„Nici o fiară nu este mai ostilă omului decât sectele creștine își sunt una celeilalte”.

[Sayed Amir Ali în Spirit of Islam, pagina 1, ii]

Prin interpretarea acestor trei virtuți, Masserman investighează istoria și îi analizează pe Louis Pasteur, Salk, Gandhi, Confucius, Alexandru cel Mare, Cezar, Hitler, Buddha, Iisus, ș.a.m.d., pentru ca, în final, să concluzioneze astfel:

„Poate cel mai mare lider al tuturor timpurilor este Muhammad, care însumează toate cele trei virtuți, și într-o anumită măsură, Moise a procedat la fel”.

Nu poate să nu ne mire că Masserman, ca evreu, îl cercetează și analizează pe Adolf Hitler, arhi-dușmanul poporului său; mai mult, îl consideră pe Hitler un mare lider. „Rasa” lui, măreața națiune germană de 90 de milioane de suflete, era pregătită să mărșăluiască sub conducerea acestuia întru destin-ori-pieire. Istoria a demonstrat că i-a condus la pieire.

Dar nu „de ce Hitler?” este întrebarea.

Întrebarea este de ce Masserman, un evreu american, un angajat plătit al guvernului, proclamă compatrioților săi, aproape 200 de milioane de evrei și creștini, că nu Iisus, nu Moise, ci Muhammad (pacea fie asupra tuturor profeților) a fost „cel mai mare lider al tuturor timpurilor”; EXPLICĂ ACEASTA!

Ce spun scepticii?

Michael H. Hart îl numește pe Muhammad cel dintâi în clasament iar pe al său Domn și Salvator îl așază în căsuța numărul trei.

De ce? „A luat mită!” (?)

William McNeill îl consideră pe Muhammad vrednic de onoarea primelor trei locuri în ierarhia sa.

De ce? „A luat mită!” (?)

James Gavin îl alege pe Muhammad înaintea lui Christos (pacea fie asupra lui).

De ce? „A luat mită!” (?)

Jules Masserman îl adjudecă pe Muhammad numărul întâi, iar propriul său erou, Moise (pacea fie asupra lui), este plasat pe locul doi.

De ce? „A luat mită!” (?)

„Trebuie să presupunem că toată adulația pentru Muhammad a fost rezultatul unei decepții și iluzii intelectuale, un hocus-pocus […]? în ceea ce mă privește nu pot enunța o astfel de presupunere, un om se pierde întru totul dacă ajunge să vadă lumea precum locul unde astfel de fraude și minciuni cresc și înfloresc”.

[cu scuzele de rigoare lui Thomas Carlyle, Hero and Hero-worship]

Dar scepticii îi critică în continuare pe cei ce rostesc binele despre Muhammad sau islam nuindu-i MITUIȚI DE ARABI! consider că le acordă o prea mare importanță fraților arabi; bineînțeles, este posibil dar improbabil.

În timpul celui de-al doilea Război Mondial, Norvegia a dat lumii un singur Quisling [trădător de țară și națiune]. Acesta a fost judecat și executat. Este improbabil ca America și lumea occidentală să se fi desăvârșit în adolescența existenței lor naționale doar pentru a oferi lumii quislingi hrăniți cu petro-dolari aduși din Orientul Mijlociu; să nu îi desconsiderăm pe oamenii onești, curajoși care, fără teamă sau favoruri, sunt determinați să pătimească pentru convingerile lor. Trebuie să îi admirăm!

Prin urmare se poate afirma că Domnul Milei, Cel care mereu va recunoaște eforturile sincere ale slujitorilor, Își împlinește Făgăduința către Muhammad ﷺ, Profetul Cel Ales, prin cuvintele Sale:

N-am înălţat Noi pomenirea ta?

94:4

În alte interpretări:

Nu te-am exaltat în faimă?

Nu ți-am înălțat numele?

Nu ți-am conferit o măreață reputație?

Prieteni și dușmani deopotrivă, printr-o misterioasă constrângere secretă, sunt făcuți să plătească un tribut nesolicitat marelui mesager al lui Allah; Preaînaltul îl orchestrează până și pe diavol în Slujba Lui, așa cum este relatat că i s-a întâmplat lui Iisus: Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu, ca să fie ispitit de către diavolul. Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se, ispititorul a zis către el: de eşti tu fiul lui Allah, zi ca pietrele acestea să se facă pâini. Iar el, răspunzând, a zis: scris este: nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Allah. Atunci diavolul l-a dus în sfânta cetate, l-a pus pe aripa templului, și i-a zis: dacă tu eşti fiul lui Allah, aruncă-te jos, că scris este: îngerilor Săi va porunci pentru tine şi te vor ridica pe mâini, ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul tău. Iisus i-a răspuns: iarăşi este scris: să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău. Din nou diavolul l-a dus pe un munte foarte înalt şi i-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor. Şi i-a zis lui: acestea toate ți le voi da ție, dacă vei cădea înaintea mea şi te vei închina mie. Atunci Iisus i-a zis: piei, satano, întrucât scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să Îi slujeşti. Atunci l-a lăsat diavolul şi iată îngerii, venind la el, îi slujeau”; Matei 4:1-11.

Iată și Diavolul rostește adevărul Evangheliei.

Profesorul K.S. Ramakrishna Rao, un filosof hindus, în cartea sa Muhummed – The Prophet of Islam, îl citează pe arhi-dușmanul însuși, da, pe Adolf Hitler, pentru a dovedi măreția unică a lui Muhammad.

Și acest profesor, precum Jules Masserman care l-a evaluat pe mesagerul islamului în funcție de trei criterii, vede în Mein Kampf a lui Hilter o bijuterie cu trei laturi, o raritate descoperită în eroul studiat; astfel, citându-l pe Hitler, el afirmă:

„Un teoretician este rareori un mare lider. Un agitator este mai degrabă înzestrat cu trei calități. Va fi mereu un lider. Pentru că leadership înseamnă abilitatea de a mișca oamenii. Talentul de a produce idei nu are nimic în comun cu capacitatea pentru leadership”. Hitler continuă, „uniunea dintre ideolog, organizator și lider într-un singur om este cel mai rar fenomen pe pământ; aceea este măreția”. Profesorul Rao încheie, în cuvintele lui: „În persoana profetului islamului lumea a văzut acest fenomen rar mergând în carne și oase pe pământ”.

Să împărțim furia

Înainte ca oricine să îl ia cu asalt pe profesor pentru presupusa lui duplicitate și primirea mitei, să adăugăm și alte nume de admiratori ai lui Muhammad ﷺ.

„Muhammad a fost spiritul gingășiei iar influența lui a fost simțită și niciodată uitată de cei din jurul lui”.

[Savant hindus – Diwan Chand Sharma în Prophets of the East, Calcutta 1935, pag. 122]

„Patru ani după moartea lui Iustinian, 560 d.H., s-a născut în Mecca, în Arabia, omul care dintre toți oamenii a exercitat cea mai mare influență asupra rasei umane, Mohamed” […]

[John William Draper, M.D., LLD., în A History of the Intellectual Development of Europe, London 1875.]

„Sunt în dubii dacă vreun om ale cărui circumstanțe exterioare s-au schimbat atât de mult s-a schimbat vreodată pe el însuși spre a le întâmpina”.

[R.V.C. Bodley în The Messenger, Londra 1946, pag. 9]

„L-am studiat – pe omul minunat – și în opinia mea, departe de a fi anticrist, trebuie numit salvatorul umanității.”

[George Bernard Shaw, în The Genuine Islam, Vol. 1, No. 81936]

„Printr-o unică oportunitate în istorie, Mohammed a devenit fondatorul întreit al unei națiuni, imperiu și religii”.

[R. Bosworth-Smith, în Mohammed and Mohammedanism, 1946]

„Mohammed a fost personalitatea religioasă cu cel mai mare succes.”

[Encyclopedia Britannica, a 11-a ediție]