*
Și într-adevăr tu ai o fire măreață
68:4
De unde subiectul
Acum zece ani, un văr îndepărtat de-al meu, dl. Mohamed Mehtar (Farooki), editor al ziarului musulman „The Indian Views” din Africa de Sud, mi-a oferit o transcriere a unui text elaborat de istoricul francez Lamartine. Textul demonstrează că Muhammad ﷺ, profetul islamului, a fost cel mai mare om care a trăit vreodată. Dl. Mehtar avea obiceiul să îmi trimită astfel de lucrări gândind că le voi întrebuința corespunzător în momentele potrivite. Încă mai înainte mi-a trimis altă lucrare, numită „The Call of the Minaret”, o carte costisitoare scrisă de Kenneth Cragg.
Analizând această carte am descoperit înșelarea orientaliștilor.
Tributul intelectual adus de Lamartine Profetului ﷺ m-a inspirat, drept urmare, mi-am propus a îi răspândi părerile despre an-Nabī fraților mei întru islam.
Desigur oportunitatea nu s-a lăsat mult așteptată.
Am primit un telefon de la comunitatea musulmană din Dannhauser, un mic oraș în Natalul de nord, care organiza o celebrare a nașterii Sfântului Profet ﷺ. M-au invitat să țin o prelegere cu această ocazie și, considerând invitația un privilegiu și o onoare, am acceptat. Când m-au întrebat despre subiectul prelegerii le-am sugerat, ca titlu, însuflețit de Lamartine, „Muhammad ﷺ Mărețul”.
Dezamăgiri repetate
Ajuns în Dannhauser, am observat numeroase postere și anunțuri ale prelegerii care, practic, spuneau că Deedat va ține un discurs cu titlul „Muhummed cel Mare”. M-am simțit descontenit și, căutând să înțeleg motivul schimbării titlului, mi-au răspuns că este o eroare de redactare.
Două luni mai târziu am primit o invitație asemănătoare, de această dată din partea comunității musulmane din Pretoria, capitala administrativă a Africii de Sud. Subiectul ales era același „Muhammad ﷺ Mărețul”; dar, spre suprinderea mea subiectul a fost iarăși schimbat în „Muhummed cel Mare”.
Aceleași motive și scuze.
Ambele incidente s-au petrecut în Africa de Sud, țara mea.
Dar să produc încă un exemplu al acestui complex de inferioritate, în alte cuvinte, boala Ummei.
SUA cu nimic mai prejos
În timpul turului de prelegeri oficiat în marele State Unite, în 1977, am descoperit că soldații Noii Lumi au aceleași picioare din lut.
Însumând toate experiențele triste pe care le-am avut, cred că aceasta va fi de ajuns pentru a îmi demonstra argumentul.
Musulmanii din Indianapolis au fost sfătuiți să organizeze o prelegere pentru mine cu subiectul „Ce spune Biblia despre Muhammad ﷺ” acceptând ca titlul să fie anunțat sub acest nume însă timiditatea nu le-a îngăduit mai mult. Au considerat că titlul este prea provocator, pe cale de consecință, în înțelepciunea (?) lor, l-au temperat în „Un profet în Biblie”.
Un titlu fără-de-viață și insipid.
Ce hindus, musulman, creștin sau evreu ar fi intrigat încât să participe? Ce înseamnă „un profet”? Pentru majoritatea oamenilor „un profet” înseamnă „orice profet”; cine ar fi interesat să participe la o prelegere și întrunire în care se discută despre „oricare profet” al Bibliei? Iob, Ioel, Iona, Esra, Elezar, Ezekiel sunt doar câțiva dintre cei mulți menționați în Biblie.
Precum era de așteptat participarea audienței a lăsat mult de dorit.
Complex de inferioritate
Care este cauza bolii?
Acest complex de inferioritate?
„Da!”
Suntem un popor lipsit de avânt și bărbăție. Dinamismul a fost eliminat din firea noastră nu doar prin lucrarea dușmanului dar și prin lipsa de vlagă și spirit a celor apropiați și prieteni nouă.
Nici nu îndrăznim să rostim propria mărturie a lui Allah legată de cel iubit:
Și într-adevăr tu ai o fire măreață
68:4
Cei mai influenți
Desigur este obișnuit și natural pentru cineva să iubească, preamărească și să-și idolatrizeze liderul, fie acesta un guru, sfânt sau profet; este în firea omului.
Totuși dacă ar fi să redau, aici, ceea ce marii musulmani au scris sau afirmat despre Profet ﷺ, s-ar considera o exagerare sau preamărire deșartă de către scepticii și oponenții islamului. Așadar voi cita fără părtinire din istorici, critici prieteni sau chiar inamici declarați ai marelui mesager divin, Muhammad ﷺ.
Dacă tributul nemusulmanilor nu vă atinge inimile atunci mărturisiți o credință greșită.
Plecați din islam!
Este prea mult lemn putrezit pe „corabia” islamului.
În timpuri recente o carte a fost publicată în America intitulată „Cei 100”, the Top One Hundred, cei o sută de mari oameni ai istoriei. Un anume Michael H. Hart, descris ca fiind istoric, matematician și astronom, a elaborat acest studiu. El a cercetat, istoricește, oamenii care au avut cea mai mare influență asupra omenirii. În această carte Hart înaintează o sută de nume ale celor mai influenți oameni, printre care Asoka, Aristotel, Buddha, Confucius, Hitler, Platon și Zoroastru. El nu oferă doar o listă cu primii 100 analizând nivelul de influență exercitat asupra oamenilor și o evaluare a influenței lor într-un clasament al excelenței începând cu numărul întâi până la numărul 100, ci și motivele acestor încadrări.
Bineînțeles cititorului nu i se cere a fi de acord cu mult-stimatul clasament însă onestitatea și rigoarea științifică a lui Hart este de admirat.
De necrezut la rubrica pentru locului întâi apare Nabī-e-Karīm, Sfântul Profet Muhammad ﷺ, primul dintre cei 100, ceea ce confirmă cu sau fără-de-voie, propria Mărturie a lui Allah în Ultima Revelație pogorâtă lumii:
Voi aveţi în trimisul lui Allah o minunată pildă pentru voi.
33:21
Iisus pe locul 3
Hart îl numește pe al-islamului-profet: cel dintâi; și astfel îi mulțumește pe musulmani.
Dar alegerea sa i-a șocat pe nemusulmani, cu precădere pe evrei și creștini, care i-au considerat lucrarea un afront.
Cum adică?
Iisus pe locul 3 iar Moise pe locul 40!
Greu digerabil pentru stomacul lor;
Dar ce spune Hart însuși?
„Since there are roughly twice as many Christians in the world, it may initially seem strange that Muhammad has been ranked higher than Jesus.
There are two principal reasons for that decision.
First, Muhammad played a far more important role in the development of Islam than Jesus did in the development of Christianity.
Although Jesus was responsible for the main ethical and moral precepts of Christianity (insofar as these differed from Judaism), St. Paul was the main developer of Christian theology, its principal proselytizer, and the author of a large portion of the New Testament.
Muhammad, however, was responsible for both the theology of Islam and its main ethical and moral principles.
In addition, he played the key role in proselytizing the new faith, and in establishing the religious practices of Islam.
[Michael H. Hart – “The 100” pag. 38/39]”
Pavel fondator al creștinismului
Conform lui Hart onoarea fondării creștinismului este împărțită de Iisus cu Sf. Pavel, acesta fiind considerat adevăratul ctitor al religiei creștine.
Nu pot să nu fiu de acord cu Hart.
Dintr-un total de 27 de cărți ale Noului Testament, mai mult de jumătate îl au ca autor pe Pavel; deosebindu-se de Pavel, Învățătorul nu a scris nici un cuvânt în cele 27 de cărți. Dacă veți citi ceea ce se numește o „Red Letter Biblie”, veți găsi fiecare cuvânt presupus a fi rostit de Iisus citat cu roșu iar restul textului scris în altă culoare, negru obișnuit. Să nu vă suprindă că în astfel-numita Injīl, evanghelia lui Iisus, mai mult de 90% din cele 27 de cărți ale Noului Testament sunt scrise cu cerneală neagră.
Aceasta este mărturisirea creștină în privința Injīl.
Într-o dezbatere reală veți observa că misionarii citează 100% din Pavel.
Nimeni nu-l urmează pe Iisus
Iisus (pacea fie asupra lui) a spus:
Ioan 14:15
De mă iubiţi, păziţi poruncile mele.
Iisus (pacea fie asupra lui) a spus:
Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor.
Matei 5:19
Pe fiecare creștin, adept al controverselor dogmatice, dacă-l vei întreba: „Ții legea și poruncile?” îți va răspunde: „Nu!” iar dacă-l întrebi în continuare: „De ce nu le ții?” el va răspunde invariabil, dacă este un misionar învederat: „legea este bătută în cuie de cruce!”; ceea ce înseamnă că legea este perimată. „Acum trăim prin har”.
De câte ori îi aduci argumente despre ceea ce Stăpânul și Învățătorul Iisus i-a spus, te va confrunta cu citate din Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni, ș.a.m.d.; dacă îl întrebi: „Cine sunt aceștia?” vei auzi „Pavel, Pavel, Pavel”; „Dar învățătorul tău cine este?” vei întreba iar el va răspunde „Iisus”; deși îl contrazice pe al-său Iisus cu al-său Paul.
Nici un creștin învățat nu va contrazice faptul că adevăratul fondator al creștinismului este Sf. Pavel; drept urmare, Michael H. Hart, pentru a fi corect, l-a plasat pe Iisus în căsuța numărul trei.
De ce să provoci clientul?
Comutarea lui Iisus pe locul 3 ridică o serioasă întrebare atât pentru Michael H. Hart cât și pentru noi. De ce ar publica un american o carte de 572 de pagini în America să o vândă în America pe 15$ bucata provocându-și astfel cititorii?
Cine îi va cumpăra cărțile?
Cu siguranță nu pakistanezii și bengalezii, nici arabii sau turcii; cu excepția unor copii rătăcite pe-ici-și-colo, clienții săi rămân cei 250 de milioane de creștini și 6 milioane de evrei ai Americii.
Pentru ce să-i provoace?
Nu a auzit dlui. sloganul „Clientul mereu are dreptate”?
Sigur îl cunoaște; atunci de ce îndrăznește?
Înainte să închid episodul cu dl. Hart, îi voi îngădui, în cuvintele sale, propria apologie a îndrăznelii:
“My choice of Muhammad to lead the list of the world’s most influential persons may surprise some readers and may be questioned by others, but he was the only man in history who was supremely successful on both the religious and secular level.”
[The 100: A Ranking of the Most Influential Persons in History, New York: Hart Publishing Company, Inc., 1978, p. 33.]
Islamica Republică 