Horeb

*

Tradiția abrahamică a monoteismului pur este Unică.

Atotputernicul Allah a revelat omenirii:

95:3

وَهَٰذَا الْبَلَدِ الْأَمِينِ

{ وهذا البلد الأمين }

مكة لأمن الناس فيها جاهلية وإسلاما

(jur) Pe această cetate tihnită!

6197: cetate: sintagma „orașul în tihnă” se referă la Mecca; încă din timpurile păgânilor caracterul sacru al orașului era respectat iar luptele nu erau îngăduite în granițele sale; acest oraș, deși sfânt, l-a persecutat pe marele-profet și s-a dedat la idolatrie și păcat; versetul ilustrează, așadar, contrastul dintre Bine și Rău.

6198: tihnită: exprimarea, prin înțelegerea simbolisticii contextului, descrie Lumina lui Allah, Revelația, forța spirituală ce călăuzește omul pe Calea care îi va înălța și desăvârși destinul; prin urmare „orașul Meccăi” constituie islamul, „Sinaiul” reprezintă Israelul iar „Muntele Măslinilor” simbolizează mesajul original și pur al lui Iisus; se poate sugera că „smochinul”, sau Ficus Indica, arborele sub care Gautama Buddha atinge Nirvana, întruchipează iluminarea profetică, însă, ipoteza nu este pretutindeni acceptată deoarece, inevitabil, duce la concluziile că budismul și religiile vedice au rădăcini în tradiția abrahamică iar toate practicile religioase ale lumii originează în profetism, fiind zămislite din seva Revelației; dacă va fi atribuită o altă înțelegere simbolisticii „smochinului” și „măslinului”, aceea de fructe și nu arbori, metaforele înfățișează, în continuare, contrastul dintre Bine și Rău și perpetuează această antiteză axiomatică în destinul omului; de altfel chintesența simbolisticii pasajului de față; desigur, raționamentul invită o întrebare importantă pentru doctrina religioasă: care este optica islamului în privința anticelor religii vedice? Savanții răspund că nici un credincios nu poate numi sau atribui profetismul, lui Buddha sau oricărui alt om, în pofida afirmației divine că fiecărui popor i-a fost trimis un profet. Sfântul Coran nu dezvăluie numele tuturor profeților prezentându-i doar pe aceia cunoscuți semiților primului mileniu; evident, budismul, în forma sa actuală, se deosebește de monoteism și de principiile fundamentale ale religiei Adevărului așa cum sunt acestea tălmăcite și stabilite de revelația coranică, fiind probabil, rezultatul devierii adepților de la direcția consacrată de Învățătorul și Profetul lor; în altă ordine de idei, nici un om, oricât de cucernic și preasfânt, nu poate fi acceptat ca profet, mesager sau trimis decât în virtutea alegerii sale de către Allah, alegere menționată atât în mesajul revelat, Coran, cât și în literatura profetică, Hadīth. Mesajul islamului, așa cum i-a fost pogorât Profetului Muhammad ﷺ, salvgardează esența revelațiilor anterioare și scripturilor, dar, în același timp, abrogă, prin succesiune profetică, mesajele trimise profeților de dinainte, ca în 3:85:

وَمَن يَبْتَغِ غَيْرَ الْإِسْلَامِ دِينًا فَلَن يُقْبَلَ مِنْهُ وَهُوَ فِي الْآخِرَةِ مِنَ الْخَاسِرِينَ

{ ومن يبتغ غير الإسلام دينا فلن يقبل منه وهو في الآخرة من الخاسرين }

لمصيره إلى النار المؤبدة علية

Cel care caută în afara Supunerii o altă lege să ştie că aceasta nu (îi) este primită, iar el, în Viaţa de Apoi, va fi printre cei pierduţi.

418: altă lege: musulmanii nu pretind că dețin o religie personală iar islamul nu are caracterul unei secte sau religii etnice; islamul afirmă că Religia este Una iar Adevărul este Unul iar supunerea (islam) este religia propovăduită de profeții tuturor vremurilor, este Adevăr (haqq) revelat și este Voința divină a unei Conștiințe Universale, căreia îi este închinată o bucuroasă și fericită supunere, acceptare și recunoaștere a Supremației, Suveranității și Atotputerii Sale. Atunci când omul va căuta o altă religie și lege decât monoteismul, va deveni fals și nesincer, nu doar față de Planul divin cât și față de propria lui natură; un astfel de om nu poate aștepta Călăuzire, întrucât, prin ale sale alegeri și hotărâri, a respins de bunăvoie călăuzirea, ca în 2:161-162:

إِنَّ الَّذِينَ كَفَرُوا وَمَاتُوا وَهُمْ كُفَّارٌ أُولَٰئِكَ عَلَيْهِمْ لَعْنَةُ اللَّهِ وَالْمَلَائِكَةِ وَالنَّاسِ أَجْمَعِينَ

{ إن الذين كفروا وماتوا وهم كفار}

حال { أولئك عليهم لعنة الله والملائكة والناس أجمعين } أي هم مستحقون ذلك في الدنيا والآخرة . والناس قيل: عام . وقيل: المؤمنون

Însă asupra celor care tăgăduiesc şi mor în tăgadă va cădea blestemul lui Allah, al îngerilor şi al oamenilor deopotrivă.

خَالِدِينَ فِيهَا ۖ لَا يُخَفَّفُ عَنْهُمُ الْعَذَابُ وَلَا هُمْ يُنظَرُونَ

{ خالدين فيها }

أي اللعنة والنار المدلول بها عليها { لا يخفف عنهم العذاب } طرفة عين { ولا هم ينظرون } يمهلون لتوبة أو معذرة

Ei vor fi de-a pururea blestemaţi, iar osânda nu le va fi uşurată şi nimeni nu se va uita la ei.

164: de-a-pururea: „mereu”, „continuu”, „pentru totdeauna” osândiți; un blestem nu se rezumă la cuvinte și incantații: este o stare de rău a spiritului, opusă Harului; un om poate să blesteme dar invocarea lui dușmănoasă nu va deschide Osânda; asemenea afurisiri se petrec frecvent între oameni dar intențiile lor rele nu iau forma unui Blestem divin: „blestemul, fără pricină, nu răzbate.” Dar atunci când oamenii sunt oprimați, nedreptățiți și chinuiți, plânsetele lor vor urca la Allah, prin rugăciune, și, cu siguranță, se vor transforma în Furie, Blestem și Osândă ce vor merge în lume spre a înlătura Harul și binecuvântările din viețile răufăcătorilor vinovați.

لَقَدْ خَلَقْنَا الْإِنسَانَ فِي أَحْسَنِ تَقْوِيمٍ

{ لقد خلقنا الإنسان }

الجنس { في أحسن تقويم } تعديل لصورته

Noi am creat omul dându-i o formă desăvârşită;

6199: desăvârșită: taqwīm: în sensul de „matriță”, „tipar”, „simetrie”, „formă”, „natură”, „fire”; contemplarea nu observă și constată erori în creație; Allah l-a înzestrat pe om cu cea mai bună și curată natură iar datoria omului este aceea de a-și păstrea firea și rânduiala în care a fost creat și predestinat, ca în 30:30. Făurindu-l, pe pământ, ca locțiitor divin, Allah l-a înălțat pe om până și asupra îngerilor; bineînțeles, statutul omului ca Regent i-a dat puteri și voința de a împlini și cugeta orice, însă, dacă le utilizează întru greșeală ori păcat, 2:48, va decădea și se va degrada moral.

فَأَقِمْ وَجْهَكَ لِلدِّينِ حَنِيفًا ۚ فِطْرَتَ اللَّهِ الَّتِي فَطَرَ النَّاسَ عَلَيْهَا ۚ لَا تَبْدِيلَ لِخَلْقِ اللَّهِ ۚ ذَٰلِكَ الدِّينُ الْقَيِّمُ وَلَٰكِنَّ أَكْثَرَ النَّاسِ لَا يَعْلَمُونَ

{ فأقم }

يا محمد { وجهك للدين حنيفا} مائلا إليه: أي أخلص دينك لله أنت ومن تبعك { فطرتَ الله } خلقته { التي فطر الناس عليها } وهي دينه أي: الزموها { لا تبديل لخلق الله } لدينه أي: لا تبدلوه بأن تشركوا { ذلك الدين القيّم } المستقيم توحيد الله { ولكن أكثر الناس } أي كفار مكة { لا يعلمون } توحيد الله

Ridică-ţi faţa către Lege ca un dreptcredincios, conform naturii cu care Allah i-a plăsmuit pe oameni. Nimic nu se va schimba în creaţia lui Allah. Aceasta este Legea cea dreaptă, însă cei mai mulţi oameni nu ştiu.

3540: dreptcredincios: hanīf, حنيف, ca în 134 a lui 2:135; „drept” este un cuvânt lesne explicat prin știință, de exemplu, prin sintagma: „acul magnetic îi este adevărat Nordului” adică indică fără echivoc, întru certitudine și fidelitate față de legile naturale, locația reală a compasului și direcția adevărată a punctelor cardinale; ca atare, cei privilegiați în primirea Adevărului nu trebuie să ezite pe Cale ci să rămână perseverenți și determinați întru Allah, ca oameni ai Cunoașterii și Adevărului.

وَقَالُوا كُونُوا هُودًا أَوْ نَصَارَىٰ تَهْتَدُوا ۗ قُلْ بَلْ مِلَّةَ إِبْرَاهِيمَ حَنِيفًا ۖ وَمَا كَانَ مِنَ الْمُشْرِكِينَ

{ وقالوا كونوا هودا أو نصارى تهتدوا }

أو للتفضيل وقائل الأول يهود المدينة والثاني نصارى نجران { قل } لهم { بل } نتبع { ملة إبراهيم حنيفا } حال من إبراهيم مائلا عن الأديان كلها إلى الدين القيّم { وما كان من المشركين }

Când ei zic: Dacă sunteţi evrei ori nazareeni, atunci sunteţi bine călăuziţi, spune-le: Ba nu! Fiţi asemenea lui Avraam, cel dreptcredincios, care nu a fost închinător la idoli!

134: cel dreptcredincios; hanīf, „cu înclinație către opinia corectă”, „ortodox” (în sensul literal din limba greacă), „ferm în credință”, „corect”, „echilibrat”, și „adevărat”; poate, sensul de „adevărat” însumează toate celelalte nuanțe; pentru că evreii, mărturisind Unicitatea, s-au închinat la zei falși iar nazareenii au inventat Treimea împrumutând din păgânism, pe cale de consecință, versetul proclamă doctrina pură „hanīf” a lui Avraam (pacea fie asupra lui), a vieții și morții întru Adevăr.

3541: creația: prin Lucrarea făuritoare a divinității, omul a fost creat inocent, pur, adevărat, liber, drept, năzuind către virtuți și înțelegerea locului său în Univers, pe un făgaș orânduit de un Creator a cărui Măreție o va învăța și descoperi în timp. Aceasta îi este, ființei umane, adevărata natură, precum firea mielului este blândețea iar a calului anduranța. Totuși omul ajunge prins în mrejele cutumelor, superstițiilor, dorințelor egoiste și învățăturilor neadevărate care îl transformă într-o ființă zbuciumată, necurată, falsă și nelegiuită ce râvnește la tot ceea ce este rău și interzis; astfel, omul se îndepărtează de dragostea semenilor și venerarea pură a Zeului Singular și se întunecă. Menirea Învățătorilor spirituali este aceea de a vindeca traumele pervertirii malefice a omului prin revenirea la „țărmurile” valorilor universale făurite de Allah în natura umană.

3542: cea dreaptă: dīn-ul-qayyim, دين القيّم, în sensul de „etalon”, „model”, „religie de căpătâi”; un alt sens descrie viața omului, gândurile și dorințele lui. Prin stabilirea unor deziderate morale și atitudini specifice mandatate prin revelație, Religia Căii Drepte contrastează vădit cu sistemele pământene gândite de om, numite „religii ale individualismului” prin care omul concurează împotriva omului pe câmpul de bătălie al ideilor și dogmelor; ca atare, modelul religiei lui Allah nu poate fi decât unul, El Însuși fiind Unic.

مِنَ الَّذِينَ فَرَّقُوا دِينَهُمْ وَكَانُوا شِيَعًا ۖ كُلُّ حِزْبٍ بِمَا لَدَيْهِمْ فَرِحُونَ

{ من الذين }

بدل بإعادة الجار { فرقوا دينهم } باختلافهم فيما يعبدونه { وكانوا شيعاً } فرقاً في ذلك { كل حزبٍ } منهم { بما لديهم } عندهم { فرحون } مسرورون، وفي قراءة فارقوا: أي تركوا دينهم الذي أمروا به

şi nici dintre cei care şi-au fărâmiţat Legea în secte, fiece grup bucurându-se de ceea ce are.

3544: bucurându-se: o descriere vie a sectarismului schismatic, „mulțumit-de-sine” în detrimentul Religiei.

وَاتَّقُوا يَوْمًا لَّا تَجْزِي نَفْسٌ عَن نَّفْسٍ شَيْئًا وَلَا يُقْبَلُ مِنْهَا شَفَاعَةٌ وَلَا يُؤْخَذُ مِنْهَا عَدْلٌ وَلَا هُمْ يُنصَرُونَ

{ واتقوا }

خافوا { يوما لا تجزي } فيه { نفس عن نفسٍ شيئاً } وهو يوم القيامة { ولا تُقبل } بالتاء والياء { منها شفاعة } أي ليس لها شفاعة فتقبل (فما لنا من شافعين) { ولا يؤخذ منها عدل } فداء { ولا هم ينصرون } يمنعون من عذاب الله

Temeţi-vă de Ziua când nici un suflet nu va fi răsplătit pentru altul, când nici o mijlocire nu va fi îngăduită, când nici o răscumpărare nu va fi primită, când nimeni nu va fi ajutat!

63: ajutat: credinicioșilor le este cuvenită vigilența, să nu considere că favorul Creației îi va excepta de la responsabilitatea faptelor.

ثُمَّ رَدَدْنَاهُ أَسْفَلَ سَافِلِينَ

{ ثم رددناه }

في بعض أفراده { أسفل سافلين } كناية عن الهرم والضعف فينقص عمل المؤمن عن زمن الشباب ويكون له أجره بقوله تعالى

şi l-am trimis apoi (pe om) în catul cel mai de jos;

6200: cel mai de jos: sensul versetului este continuat în următorul; dacă omul se răzvrătește împotriva lui Allah și urmează Răul, va fi coborât și decăzut; întrucât Judecata este sigură. Cei care își întrebuințează capacitățile corect și aderă Legii lui Allah vor atinge cele mai înalte și nobile lăcașe predestinate lor iar răsplata le va fi eternă și nepieritoare.

إِلَّا الَّذِينَ آمَنُوا وَعَمِلُوا الصَّالِحَاتِ فَلَهُمْ أَجْرٌ غَيْرُ مَمْنُونٍ

{ إلا }

لكن { الذين آمنوا وعملوا الصالحات فلهم أجر غير ممنون } مقطوع وفي الحديث : إذا بلغ المؤمن من الكبر ما يعجزه عن العمل كتب له ما كان يعمل

în afară de cei care au crezut şi au făcut fapte bune, pe care o răsplată necurmată îi aşteaptă.

فَمَا يُكَذِّبُكَ بَعْدُ بِالدِّينِ

{ فما يكذبك }

أيها الكافر { بعد } بعد ما ذكر من خلق الإنسان في أحسن صورة ثم رده إلى أرذل العمر الدال على القدرة على البعث { بالدين } بالجزاء المسبوق بالبعث والحساب، أي ما يجعلك مكذبا بذلك ولا جاعل له

Ce te îndeamnă a socoti, apoi, Legea minciună?

6201: te îndeamnă: (pe tine) adică profetul, sau omul, individul, comunitatea; „apoi”, când le va fi demonstrată natura pură și adevărată creată de Allah, Călăuzitorul oamenilor, cei care se răzvrătesc și încalcă Legea vor fi pedepsiți și osândiți în Viața de Apoi; totuși, cine (sau ce) contestă, cine (sau ce) se îndoiește de aceste adevăruri sau, încă și mai netrebnic, cine (sau ce) poate contrazice prevenirile profeților?

أَلَيْسَ اللَّهُ بِأَحْكَمِ الْحَاكِمِينَ

{ أليس الله بأحكم الحاكمين }

هو أقضى القاضين وحكمه بالجزاء من ذلك وفي الحديث : من قرأ والتين إلى آخرها فليقل : بلى وأنا على ذلك من الشاهدين

Nu este oare Allah cel mai drept dintre judecători?

6202: judecători: Allah este Înțelept și Just; iar dreptcredincioșii nu au motive de spaimă, indubitabil cei răi nu vor fi biruitori.

113:2

مِن شَرِّ مَا خَلَقَ

{ من شر ما خلق }

من حيوان مكلف وغير مكلف وجماد كالسم وغير ذلك

de răul a ceea ce (El) a creat;

6303: a creat: încrederea în Allah este Sanctuarul împotriva oricăror temeri sau superstiții, pericole sau rău. Trei tipologii ale răului, a căror pază este stăruința întru Allah, sunt menționate în următoarele trei versete: pericolul întunericului, adică amenințările fizice, materiale ce pândesc din întuneric și nevăzut; pericolul din oameni și intențiile lor, exemplificat de practicanții Artelor Tainice; și întunericul Răului care caută să distrugă Binele și fericirea de care omul se bucură.

وَمِن شَرِّ غَاسِقٍ إِذَا وَقَبَ

{ ومن شر غاسق إذا وقب }

أي الليل إذا أظلم والقمر إذا غاب

de răul beznei când (acesta) se așterne;

6304: se așterne: întunericul nopții, bezna, o dificultate pentru vedere și transport; mulți oameni se tem de întuneric și pericolul unor răniri, accidente, calamități; dar credinciosul să nu se teamă, ci să fie precaut și stăruitor întru Allah.

وَمِن شَرِّ النَّفَّاثَاتِ فِي الْعُقَدِ

{ ومن شر النفاثات }

السواحر تنفث { في العقد } التي تعقدها في الخيط تنفخ فيها بشيء تقوله من غير ريق، وقال الزمخشري معه كبنات لبيد المذكور

de răul celor care suflă în noduri;

6305: suflă în noduri: se referă la oamenii care practică Artele cele tainice; în alte cuvinte, lucrarea necurată a vrăjitoriei ce propagă teroare psihologică în societate; interpretabilă ca „magie”, „conspirații”, „iluzionism”, „corupere” sau „răspândirea minciunilor” și zvonurilor neadevărate pentru a condiționa ori speria oamenii în scopul împiedicării lor din drumul și alegerile asumate; desigur, frauda predomină în astfel de activități, însă oamenii continuă să fie ademeniți și, de multe ori, copleșiți de irealul practicilor acestor medii infame; totuși, credincioșii să nu fie înfricoșați, ci să-și continue îndatoririle, liniștiți, neabătuți și stăruitori întru Allah.

وَمِن شَرِّ حَاسِدٍ إِذَا حَسَدَ

{ ومن شر حاسد إذا حسد }

أظهر حسده وعمل بمقتضاه، كلبيد المذكور من اليهود الحاسدين للنبي صلى الله عليه وسلم، وذكر الثلاثة الشامل لها ما خلق بعده لشدة شرها

de răul invidiosului când invidiază.

6306: invidiază: adică mânați de invidie malignă, plină de ură, care, transpusă în acțiuni, distruge fericirea, bunăstarea spirituală și materială a oamenilor; apărarea temeinică și mereu-victorioasă împotriva acestei uri este puritatea inimii și stăruința întru Allah.

114:4

مِن شَرِّ الْوَسْوَاسِ الْخَنَّاسِ

{ من شر الوسواس }

الشيطان سمي بالحدث لكثرة ملابسته له { الخناس } لأنه يخنس ويتأخر عن القلب كلما ذكر الله

de răul celui care șoptește pe furiș;

6309: celui care șoptește: răul se insinuează în felurite modalități subtile și prefăcute în existența umană pentru a-i submina voința cu care Allah l-a creat. Această putere a Răului poate fi Iblis sau oștirea lui malefică, sau poate simboliza omul rău sau înrăit de înclinații corupte, ca în 6:112; aparițiile instigă la Rău numai pentru a dispărea în negura imaginației sau percepției unde rezidă într-o misterioasă și uneori inexplicabilă prezență.

وَكَذَٰلِكَ جَعَلْنَا لِكُلِّ نَبِيٍّ عَدُوًّا شَيَاطِينَ الْإِنسِ وَالْجِنِّ يُوحِي بَعْضُهُمْ إِلَىٰ بَعْضٍ زُخْرُفَ الْقَوْلِ غُرُورًا ۚ وَلَوْ شَاءَ رَبُّكَ مَا فَعَلُوهُ ۖ فَذَرْهُمْ وَمَا يَفْتَرُونَ

{ وكذلك جعلنا لكل نبي عدوا }

كما جعلنا هؤلاء أعداءك ويبدل منه { شياطين } مردة { الإنس والجن يوحي } يوسوس { بعضهم إلى بعض زخرف القول } مموهه من الباطل { غرورا } أي ليغروهم { ولو شاء ربُّك ما فعلوه } أي الإيحاء المذكور { فذرْهم } دع الكفار { وما يفترون } من الكفر وغيره مما زين لهم وهذا قبل الأمر بالقتال

Noi fiecărui profet i-am făcut un vrăjmaş: diavolii dintre oameni şi jinni ce-şi descoperă unii altora poleiala cuvintelor întru amăgire. Dacă Domnul tău ar fi vrut, ei n-ar fi făcut astfel. Lasă-i cu ceea ce ei născocesc;

الَّذِي يُوَسْوِسُ فِي صُدُورِ النَّاسِ

{ الذي يوسوس في صدور الناس }

قلوبهم إذا غفلوا عن ذكر الله

cel care şopteşte răul în inimile oamenilor;

مِنَ الْجِنَّةِ وَالنَّاسِ

{ من الجنة والناس }

بيان للشيطان الموسوس أنه جني وإنسي ، كقوله تعالى : شياطين الإنس والجن أو من الجنة بيان له والناس عطف على الوسواس وعلى كل يشتمل شر لبيد وبناته المذكورين ، واعترض الأول بأن الناس لا يوسوس في صدورهم الناس إنما يوسوس في صدورهم الجن ، وأجيب بأن الناس يوسوسون أيضاً بمعنى يليق بهم في الظاهر ثم تصل وسوستهم إلى القلب وتثبت فيه بالطريق المؤدي إلى ذلك والله تعالى أعلم

fie el dintre jinni ori dintre oameni!

6310: dintre jinni ori dintre oameni: descrierea, acum, extinde tabloul descriptiv al Răului din care emană șoaptele malefice; în imagine sunt adăugați oamenii îndrăciți și spiritele nevăzute ale întunericului care lucrează în moduri subtile, imperceptibile; bineînțeles, cât timp credinciosul se dedică stăruinței întru Allah și Îi invocă protecția, răul nu îl poate atinge cu adevărat, nici fizic, nici spiritual.

*

It is Allah Who brings forth light from darkness,

Life and activity from death, spiritual

Enlightenment from ignorance and superstition

Banish fear, and trust His Providence.

No danger, then, from the outer world,

No secret plottings from perverted wills,

No disturbance of your happiness or good,

~Can affect the fortress of your inmost soul~

*

Insidious Evil lies in wait

For man, and loves to whisper and withdraw,

Thus testing his will. But man can make

Allah his sure shield; for Allah doth care

For him and cherishes him: Allah is

The heavenly King who gives him laws:

And Allah is the Goal to which he will

Return and be judged. Let man but place

Himself in Allah’s hands, and never can Evil

~Touch him in his essential and inner life~

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s