*
Tradiția abrahamică a monoteismului pur este Unică.
Atotputernicul Allah a revelat omenirii:
52:1
وَالطُّورِ
{ والطور }
أي الجبل الذي كلم الله عليه موسى
(jur) Pe Munte!
5037: Munte: adjurarea este consacrată în numele a cinci Simboluri și Semne care afirmă adevărul și siguranța Viitorului predestinat de Allah prin Judecată și Sfârșitul acestei Lumi; deznodământ ce va inaugura asupra omenirii atât consecințele nefericite ale faptelor rele prin Pedeapsă dar și desăvârșirea Binecuvântării, Dragostei și Îndurării divine ca rezultat al răbdării și faptelor bune.
2
وَكِتَابٍ مَّسْطُورٍ
{ وكتاب مسطور }
(jur) pe Cartea scrisă!
5038: Cartea: cele cinci semne revelate de Allah Preaînaltul sunt (1) Muntele (Revelației); (2) Pergamentul cu inscripții, (3) Casa frecventată; (4) Bolta înălțată și (5) Oceanul lărgit; fiecare deține un sens propriu, figurat și mistic; de pildă, Muntele reprezintă locul sublim al primirii Revelației; pentru Moise este simbolizat de Muntele Sinai; pentru Iisus este Muntele Măslinilor, unde evocă o profeție uimitoare despre timpurile viitoare; Matei xxiv. 15-51: „Deci, când veţi vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul, stând în locul cel sfânt: cine citeşte să înţeleagă: Atunci cei din Iudeea să fugă în munţi. Cel ce va fi pe casă să nu se coboare, ca să-şi ia lucrurile din casă. Iar cel ce va fi în ţarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-şi ia haina. Vai de cele însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna, nici sâmbăta. Deoarece va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile. Atunci, de vă va zice cineva: Iată, Mesia este aici sau dincolo, să nu-l credeţi. Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus de mai înainte. Deci, de vă vor zice vouă: Iată este în pustie, să nu ieşiţi; iată este în cămări, să nu credeţi. Întrucât precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată până la apus, aşa va fi şi venirea fiului omului. Căci unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui. Atunci se va arăta pe cer semnul fiului omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe fiul omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă. Şi va trimite pe îngerii Săi, cu sunet mare de trâmbiţă, şi vor aduna pe cei aleşi ai Lui din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la celelalte margini. Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara e aproape. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape, la uşi. Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta, până ce nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece. Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici fiul, ci numai tatăl. Şi precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi venirea fiului omului. Deoarece precum în zilele acelea dinainte de potop, oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie; și n-au ştiut până ce a venit potopul şi i-a luat pe toţi, la fel va fi şi venirea fiului omului. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul se va lua şi altul se va lăsa. Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa. Privegheaţi deci, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. Aceea cunoaşteţi, că de-ar şti stăpânul casei la ce strajă din noapte vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea şi voi fiţi gata, că în ceasul în care nu gândiţi fiul omului va veni. Cine, oare, este sluga credincioasă şi înţeleaptă pe care a pus-o stăpânul peste slugile sale, ca să le dea hrană la timp? Fericită este sluga aceea, pe care venind stăpânul său, o va afla făcând aşa. Adevărat zic vouă că peste toate avuţiile sale o va pune. Iar dacă acea slugă, rea fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie; și va începe să bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii; veni-va stăpânul slugii aceleia în ziua când nu se aşteaptă şi în ceasul pe care nu-l cunoaşte; și o va tăia din dregătorie şi partea ei o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor”.
Iar pentru Muhammad este Muntele Luminii, unde inspirația divină l-a unit cu lumea spirituală:
„The veil was lifted from the Chosen One’s eyes,
And his soul for a moment was filled with divine
Ecstasy… When this passed,
And he returned to the world of Time
And Circumstance and this world of Sense,
He felt like one whose eyes had seen
A light of dazzling beauty, and felt dazed
On his return to common sights.
The darkness now seemed tenfold empty;
The mount of Hira, henceforth known
As the Mountain of Light, the mere shell
Of an intense memory. Was it a dream?
Terror seized his limbs and he straightway sought
Her who shared his inmost life,
And told her of his sense of exaltation,
And the awful void when the curtain closed”.
Pergamentul scris, în această simbolistică, ilustrează Decretul Etern al divinității; când Porunca Voinței Lui se pogoară, în forma Revelației, către om, este „inscripționată”, „gravată” adică transpusă în formă scrisă pe suluri, pergamente și cărți prin strădania conștiinței înălțate a unui vas uman. Sintagma „pergament desfășurat” se referă la natura „deschisă” a revelației care este accesibilă oricui intenționează a fi călăuzit întru Adevăr.
فِي رَقٍّ مَّنشُورٍ
{ في رقٍّ منشور }
أي التوراة أو القرآن
pe un pergament desfăşurat!
3
وَالْبَيْتِ الْمَعْمُورِ
{ والبيت المعمور }
هو في السماء الثالثة أو السادسة أو السابعة بحيال الكعبة يزوره كل يوم سبعون ألف ملك بالطواف والصلاة لا يعودون إليه أبدا
(jur) Pe Casa frecventată!
5039: Casa: simbolul poate fi perceput ca desemnând Ka’ba, dar, în lumina unei înțelegeri mai extinse și cuprinzătoare se referă la un Templu sau Casă de Rugăciune închinată Zeului Adevărat; prin urmare simbolul include Cortul (Tabernacul) israeliților ridicat în pustie, Templul lui Solomon, Templul în care Iisus a propovăduit și Ka’ba pe care Sfântul Profet ﷺ a purificat-o și dedicat-o venerării lui Allah; desigur, în sens general, se referă la orice loc preasfințit unde Zeul Singular este adorat; iar, ca înțelegere mistică, descrie inima omului care tânjește întru năzuința spirituală de a-l afla și cunoaște pe Allah; așadar, „Casa” poate fi înțeleasă ca Univers al dorinței inimii de a-l venera și cunoaște pe Creatorul său, manifestată prin numeroase practici și ritualuri religioase împlinite în temple și lăcașe de cult care atrag, astfel, mulțimile neofiților și adoratorilor în căutările lor spirituale.
4
وَالسَّقْفِ الْمَرْفُوعِ
{ والسقف المرفوع }
أي السماء
(jur) Pe Bolta înălţată!
5040: Bolta: exprimarea se referă la „înaltul cerului”, „bolta cerească”, „firmamentul”, ale cărui orizonturi sunt nemărginite; este Templul Naturii în care creația îl venerează pe Allah, astralul unde materialul intră în convergență cu spiritualul.
5
وَالْبَحْرِ الْمَسْجُورِ
{ والبحر المسجور }
أي المملوء
(jur) Pe Marea lărgită!
5041: Marea: „oceanul” vast, întinderea enormă de ape care încercuiește uscatul, simbolul firii universale, nelimitate și nesfârșite a lumii spirituale Nevăzute, exprimată prin cuvântul masjūr مسجور cu sensul de „plin”, „umflat” sau „clocotind”, „în fierbere” și „revărsat” asupra pământului, „copleșind” uscatul; ca în 81:6, o ilustrare sugestivă a dispariției finale a Lumii temporare, inundată de forța mareeică a Realității Supreme care o încercuiește și înglobează.
5042: lărgită: șirul celor cinci Semne și Simboluri prin care omului îi este făgăduită Judecata de Apoi se încheie; acestea au fost aliniate într-o ordine descrescătoare, de la cele mai înalte și îndepărtate de conștiința umană, apropiindu-se treptat de existența omului, pogorându-se în regatul natural unde omul trăiește: Adevărul Revelației și revelarea Mesajului profetic prin grai uman, apelul universal la venerarea Unicului Zeu, firmamentul și lumea astrală și, la final, oceanul atotcuprinzător, viu și dinamic; dovezi infailibile și eterne care afirmă că Ziua lui Allah se apropie iar nimeni și nimic nu îi poate întârzia sau grăbi, opri sau aduce Venirea.
وَإِذَا الْبِحَارُ سُجِّرَتْ
{ وإذا البحار سجِّرت }
بالتخفيف والتشديد: أوقدت فصارت نارا
Când mările se vor revărsa;
5975: mările: oceanele, -astăzi- îndiguite și supuse, -mâine- vor fierbe și se vor revărsa asupra uscatului copleșind pământul; nivelul apelor, -astăzi- prefigurat și fixat, -mâine- își va pierde stabilitatea iar mările vor inunda malurile și țărmurile; cataclism ce va inaugura devastarea și anihilarea Lumii temporare: amurgul dinainte de Răsăritul Realității Permanente. Toate reprezintă simboluri, din mediul înconjurător, care înfățișează, la nivelul înțelegerii umane, instaurarea Noii Ordini Spirituale a Lumii, în care toate incongruențele, nepotrivirile și imperfecțiunile vor fi eliminate.
إِنَّ عَذَابَ رَبِّكَ لَوَاقِعٌ
{ إن عذاب ربك لواقع }
لنازل بمستحقه
Osânda Domnului tău, fără îndoială, va cădea;
مَّا لَهُ مِن دَافِعٍ
{ ماله من دافع }
عنه
și nimeni nu-i va putea sta în cale!
يَوْمَ تَمُورُ السَّمَاءُ مَوْرًا
{ يوم }
مفعول لواقع { تمور السماء مورا } تتحرك وتدور
În Ziua când cerul va fi învolburat;
5043: Ziua când: Judecata este ilustrată în termenii unei demantelări a legilor și forțelor cunoscute omului; spre exemplu, cerurile, -astăzi- ancorate în legi astronomice implacabile, -mâine- vor fi zguduite și risipite de Venirea Noii Realități.
وَتَسِيرُ الْجِبَالُ سَيْرًا
{ وتسير الجبال سيرا }
تصير هباء منثورا وذلك في يوم القيامة
iar munţii se vor mișca;
5044: se vor mișca: un masiv montan este ferm și stabil; dar tot ceea ce omul consideră -astăzi- trainic și solid, -mâine- va fi spulberat în praf și pulbere precum un miraj al deșertului; ca în 78:20:
وَسُيِّرَتِ الْجِبَالُ فَكَانَتْ سَرَابًا
{ وسيِّرت الجبال }
ذهب بها عن أماكنها { فكانت سرابا } هباء، أي مثله في خفة سيرها
Munţii se vor mișca şi vor fi numai năluciri.
فَوَيْلٌ يَوْمَئِذٍ لِّلْمُكَذِّبِينَ
{ فويل }
شدة عذاب { يومئذ للمكذبين } للرسل
în Ziua aceea, vai celor care hulesc!
5045: care hulesc: Ziua Judecății va fi o Zi de Jale și Durere pentru făptuitorii de rău și nedreptate așa cum va fi o Zi a Bucuriei și Fericirii pentru făptuitorii de bine și dreptate. Acești răzvrătiți împotriva lui Allah sunt cei care au sfidat și încălcat vădit adevărul dedându-se la nelegiuri și ticăloșii, tratând adevărul ca pe un nimic, jonglând cu principiile, jucându-se cu realitatea, profitând de pe urma minciunilor și nedreptăților comise de ei, adăpostindu-se unul pe celălalt în nelegiuri și falsuri, irosindu-și viețile în certuri și îndoieli; toate, întru totul, manifestări ale egoismului, încrâncenării în păcat și nesupunerii; totuși, Îndurarea lui Allah este deschisă tuturor celor care intenționează a-și corecta viețile și faptele prin căință.
الَّذِينَ هُمْ فِي خَوْضٍ يَلْعَبُونَ
{ الذين هم في خوض }
باطل { يلعبون } أي يتشاغلون بكفرهم
şi celor care cu vorbe deşarte se joacă!
يَوْمَ يُدَعُّونَ إِلَىٰ نَارِ جَهَنَّمَ دَعًّا
{ يوم يُدعُّون إلى نار جهنم دعّا }
يدفعون بعنف بدل من يوم تمور، ويقال لهم تبكيتا
În Ziua aceea, vor fi îmbrânciţi în Focul Gheenei!
هَٰذِهِ النَّارُ الَّتِي كُنتُم بِهَا تُكَذِّبُونَ
{ هذه النار التي كنتم بها تكذبون }
(spunându-li-se): Acesta este Focul pe care l-aţi socotit minciună!
5046: Acesta este Focul: martori ai Osândei, vor fi aruncate asupra lor toate greșelile și nedreptățile vieții anterioare; pe care le neagă și de care nu vor să-și mai amintească; voind, poate, să uite că toate relele lor, fapte ori gânduri, vor fi cântărite, devenind, pentru ei, lanțul de consecințe care îi va arunca, pentru eternitate, în Iad.
أَفَسِحْرٌ هَٰذَا أَمْ أَنتُمْ لَا تُبْصِرُونَ
{ أفسحر هذا }
العذاب الذي ترون كما كنتم تقولون في الوحي هذا سحر { أم أنتم لا تبصرون }
Este o vrajă ori nu vedeţi nimic?
5047: vrajă: aceștia poate cred că Ziua de Apoi este un fals sau simple povești; desigur, dacă ar fi contemplat cu adevărat la Semnele lui Allah ar fi fost salvați de orbirea spirituală; astfel ar fi văzut că greșeala le aparține iar avertismentele mesagerilor nu erau decât purul adevăr.
اصْلَوْهَا فَاصْبِرُوا أَوْ لَا تَصْبِرُوا سَوَاءٌ عَلَيْكُمْ ۖ إِنَّمَا تُجْزَوْنَ مَا كُنتُمْ تَعْمَلُونَ
{ اصلوْها فاصبروا }
عليها { أو لا تصبروا } صبركم وجزعكم { سواء عليكم } لأن صبركم لا ينفعكم { إنما تجزون ما كنتم تعملون } أي جزاءه
Ardeţi în el! De-l răbdaţi ori nu-l răbdaţi, totuna-i pentru voi. Sunteţi răsplătiţi pentru ceea ce aţi făptuit!
5048: pentru voi: în acele mistuitoare clipe nu vor mai exista justificări, mânie sau nerăbdare; groaznica lor desăvârșire își are originea în faptele malefice și respingerea Harului divin; se va fi irosit timpul pentru răbdare și îndurare căci etapele încercărilor se vor fi încheiat.
إِنَّ الْمُتَّقِينَ فِي جَنَّاتٍ وَنَعِيمٍ
{ إن المتقين في جنات ونعيم }
Cei care se tem de Allah vor trăi în Grădini, în desfătare;
5049: cei care se tem: dreptcredincioșii vor dăinui în Paradis; toate păcatele și greșelile vor fi iertate prin Harul lui Allah care îi va salva de pedepsirea erorilor făptuite, în viața anterioară, din varii slăbiciuni și neajunsuri. Aceștia vor fi obținut Îndurarea lui Allah prin strădania lor de a-L venera și mulțumi; iar fructele acestei Îndurări, iată, vor fi mai nobile și glorioase decât își pot închipui sau merita.
فَاكِهِينَ بِمَا آتَاهُمْ رَبُّهُمْ وَوَقَاهُمْ رَبُّهُمْ عَذَابَ الْجَحِيمِ
{ فاكهين }
متلذذين { بما } مصدرية { آتاهم } أعطاهم { ربهم ووقاهم ربهم عذاب الجحيم } عطفا على آتاهم، أي بإتيانهم ووقايتهم ويقال لهم
bucurându-se de ceea ce Domnul lor le-a dăruit. Domnul lor i-a ferit de osânda Iadului.
كُلُوا وَاشْرَبُوا هَنِيئًا بِمَا كُنتُمْ تَعْمَلُونَ
{ كلوا واشربوا هنيئا }
حال أي: مهنئين { بما } الباء سببية { كنتم تعملون }
Mâncaţi şi beţi în tihnă pentru ceea ce aţi făptuit;
5050: în tihnă: dreptcredincioșii vor fi binecuvântați atât prin fericirea lor individuală cât și prin bucuria de a fi în Rai alături de ceilalți făptuitori de bine; desigur, alături de tihna personală a îndepărtării umbrelor trecutului prin înțelegerea, în viața lor, a Voinței și Îndurării lui Allah care i-a mântuit de păcate și i-a izbăvit prin Darul Paradisului.
5051: ceea ce ați făptuit: mulțumirea omului izbăvit este înfățișată prin trei descrieri: plăcerea mâncatului și băutului; înălțarea într-un statut onorabil și demn; și bucuria de a fi alături de cei drepți și cucernici; bineînțeles, acțiunea de a mânca și bea nu va fi precum în viața pământeană, condiționată de efecte asupra trupului precum excesul și sațietatea; în Paradis oamenii vor fi înzestrați cu o sănătate perfectă, nealterată de care se vor bucura întru deplina lor mulțumire și fericire, ca în 37:40-49, unde sunt redate, simbolic, bucuriile și plăcerile Paradisului.
إِلَّا عِبَادَ اللَّهِ الْمُخْلَصِينَ
{ إلا عباد الله المخلصين }
أي المؤمنين استثناء منقطع، أي ذكر جزائهم في قوله
numai robii credincioşi ai lui Allah;
أُولَٰئِكَ لَهُمْ رِزْقٌ مَّعْلُومٌ
{ أولئك لهم }
في الجنة { رزق معلوم } بكرة وعشيا
care vor avea o înzestrare cunoscută;
4060: înzestrare: ca metaforă, cu referire la „fructele bucuriei”.
4061: cunoscută: cuvântul معلوم exprimă Fericirea celor Binecuvântați care nu va fi trecătoare, ci, prin Decret Divin, eternă.
فَوَاكِهُ ۖ وَهُم مُّكْرَمُونَ
{ فواكه }
بدل أو بيان للرزق وهو ما يؤكل تلذذا لحفظ صحة لأن أهل الجنة مستغنون عن حفظها بخلق أجسامهم للأبد { وهم مكرمون } بثواب الله سبحانه وتعالى
(vor avea) fructe, şi vor fi cinstiţi;
4062: fructe: răsplățile spirituale, ca în 4003 a lui 36:57, sunt comparate cu experiențele simțurilor din viața anterioară: mâncarea, fructele, grădinile fericirii, farmecul delectării, aspectul minunat al arhitecturii și peisajelor, frunzișul, susurul apelor, cântecele păsărilor, palatele fericirii și demnității în care se vor afla, înălțați în tronuri ale onoarei, alături de semenii lor dreptcredincioși, băuturi delicioase izvorâte din râuri cristaline, bucuria și încântarea socializării alături de ființe fermecătoare și extazul însoțirii fără necuviința și grosolănia vieții lumești.
لَهُمْ فِيهَا فَاكِهَةٌ وَلَهُم مَّا يَدَّعُونَ
{ لهم فيها فاكهة ولهم }
فيها { ما يدَّعون } يتمنون
Vor avea acolo fructe şi vor avea ceea ce vor cere.
4003: fructe: alături de celelalte manifestări ale Fericirii, bucuria în viața de apoi va deține o trăsătură specifică, exprimată prin cuvântul fākihatun فاكهة a cărui rădăcină se traduce prin „a se bucura enorm”, „a fi deosebit de bucuros”; sensul comestibil al cuvântului „fruct” este atașat lui „fākihah” pentru a descrie încântarea inimii de a culege fructul poftit, de a alege aroma dorită, de a selecta dorința închipuită. Așa cum akala اكل „a mânca” este utilizat pentru sensul de „mulțumire” la fel și fākihah, „fruct”, este întrebuințat pentru „alegerea” respectivei bucurii sau dorințe „pe gustul” celui care își închipuie sau poftește. Metafora sugerează că înalta satisfacție a unei bucurii este influențată de preferințe și o cunoaștere temeinică a gusturilor personale ca aspirație întru perfecțiune, nu de circumstanțe ca disponibilitatea sau potrivirea; această binecuvântare a „prefacerii în experiență reală a oricăror dorințe sau închipuiri” este accentuată de exprimarea „ceea ce vor cere”. Tradusă în limbajul vieții lumești sintagma descrie, spre exemplu, muzica cerurilor ca fiind cea mai înaltă formă de muzică, superioară celei pământene; geometria lumii cerești ca fiind simetria absolută și perfecțiunea; arta Paradisului ca fiind superlativul frumuseții și formelor, ș.a.m.d., mai presus de orice închipuiri și fără-de-variabile.
فِي جَنَّاتِ النَّعِيمِ
{ في جنات النعيم }
în Grădinile Plăcerii;
عَلَىٰ سُرُرٍ مُّتَقَابِلِينَ
{ على سرر متقابلين }
لا يرى بعضهم قفا بعض
pe tronuri faţă în faţă.
يُطَافُ عَلَيْهِم بِكَأْسٍ مِّن مَّعِينٍ
{ يطاف عليهم }
على كل منهم { بكأس } هو الإناء بشرابه { من معين } من خمر يجري على وجه الأرض كأنهار الماء
Printre ei va circula un pocal de la izvor;
بَيْضَاءَ لَذَّةٍ لِّلشَّارِبِينَ
{ بيضاء }
أشد بياضا من اللبن { لذة } لذيذة { للشاربين } بخلاف خمر الدنيا فإنها كريهة عند الشرب
limpede şi cu desfătare pentru băutori;
لَا فِيهَا غَوْلٌ وَلَا هُمْ عَنْهَا يُنزَفُونَ
{ لا فيها غول }
ما يغتال عقولهم { ولا هم عنها ينزَِفون } بفتح الزاي وكسرها من نزف الشارب وأنزف: أي يسكرون بخلاف خمر الدنيا
care nu dă amețeală şi nici nu se termină.
4063: nu dă amețeală: circularea pocalului îmbietor, cât și celelalte plăceri, nu vor lăsa în urmă, ca în viața lumească, manifestări neplăcute ale răului; astfel de băuturi paradisiace vor oferi plăceri perpetue, nu vor fi intoxicante, nici nu vor da sațietate; precum scrie Dante: „al pan de li angeli, del quale vivesi qui ma non sen vien satollo” (Paradiso, II).
وَعِندَهُمْ قَاصِرَاتُ الطَّرْفِ عِينٌ
{ وعندهم قاصرات الطرْف }
حابسات الأعين على أزواجهن لا ينظرن إلى غيرهم لحسنهم عندهن { عين } ضخام الأعين حسانها
Cele cu ochi mari şi cu priviri neprihănite vor sta lângă ei;
4064: cele cu ochi mari: în simbolistica pasajului este întruchipată imaginea arhetipală a femeilor pure ale paradisului, cu ochi mari și priviri fermecătoare, inocente, grațioase, rafinate și splendide.
كَأَنَّهُنَّ بَيْضٌ مَّكْنُونٌ
{ كأنهن }
في اللون { بيض } للنعام { مكنون } مستور بريشه لا يصل إليه غبار، ولونه وهو البياض في صفرة، أحسن ألوان النساء
ce vor fi asemenea oului ascuns.
4065: ascuns: sintagma descrie culoarea albă, delicată a învelișului oului de pasăre aflat în cuiburi, la înălțimi, sau, ca în 55:58, rubinele și coralii, cu referire la culorile roșu și rozaliu.
كَأَنَّهُنَّ الْيَاقُوتُ وَالْمَرْجَانُ
{ كأنهن الياقوت }
صفاء { والمرجان } اللؤلؤ بياضا
Ele vor fi asemenea hiacintului şi mărgeanului.
5211: mărgeanului: un roz delicat care denotă frumusețea și splendoarea formei și culorii; în același timp, prețioasa valoare și înalta demnitate.
مُتَّكِئِينَ عَلَىٰ سُرُرٍ مَّصْفُوفَةٍ ۖ وَزَوَّجْنَاهُم بِحُورٍ عِينٍ
{ متكئين }
حال من الضمير المستكن في قوله في جنات { على سرر مصفوفة } بعضها إلى جنب بعض { وزوجناهم } عطف على جنات ، أي قرناهم { بحور عين } عظام الأعين حسانها
întinşi pe tronuri rânduite! Noi le vom da soţii huriile cu ochii mari.
5052: rânduite: fiecare locuitor al Paradisului va fi înzestrat cu palatul lumii sale; desigur, această lume nu va fi, în mod necesar, o continuare a demnităților sau posesiunilor din viața anterioară lumească; personalitatea fiecărui credincios va fi purificată și transformată.
5053: huriile: cuvântul hūr حور descrie, ca în 44:54, o binecuvântare a oamenilor Paradisului.
كَذَٰلِكَ وَزَوَّجْنَاهُم بِحُورٍ عِينٍ
{ كذلك }
يقدر قبله الأمر { وزوجناهم } من التزويج أو قرناهم { بحور عين } بنساء بيض واسعات الأعين حسانها
Noi le vom dărui drept soţii hurii cu ochii mari.
4728: soții: huriile, creații ale Paradisului, imaginează o lume mirifică a splendorii și perfecțiunii privată de vulgarul vieții lumești.
4729: cu ochii mari: în sensul de „puritate”, cuvântul hawariyūn حوريون care îi numește pe discipolii lui Iisus este dintr-o rădăcină conexă; și „frumusețe”, cu precădere a ochilor de un alb strălucitor, accentuată de negrul pupilei care conferă o privire deosebit de intensă, diferită de trăsăturile șterse, perisabile ale vieții lumești; și „radianță” a neprihănirii.
وَالَّذِينَ آمَنُوا وَاتَّبَعَتْهُمْ ذُرِّيَّتُهُم بِإِيمَانٍ أَلْحَقْنَا بِهِمْ ذُرِّيَّتَهُمْ وَمَا أَلَتْنَاهُم مِّنْ عَمَلِهِم مِّن شَيْءٍ ۚ كُلُّ امْرِئٍ بِمَا كَسَبَ رَهِينٌ
{ والذين آمنوا }
مبتدأ { أتبعناهم } وفي قراءة واتبعتهم معطوف على آمنوا { ذرياتهم } وفي قراءة ذريتهم الصغار والكبار { بإيمان } من الكبار ومن أولادهم الصغار والخبر { ألحقنا بهم ذرياتهم } المذكورين في الجنة فيكونون في درجتهم وإن لم يعملوا تكرمة للآباء باجتماع الأولاد إليهم { وما ألتناهم } بفتح اللام وكسرها نقصناهم { من عملهم من } زائدة {شيء } يزاد في عمل الأولاد { كل امرئ بما كسب } من عمل خير أو شر { رهين } مرهون يؤاخذ بالشر ويجازى بالخير
Pe cei care cred şi a căror seminţie i-a urmat în credinţă, Noi îi vom aduna la un loc cu seminţia lor şi cu nimic nu le vom micşora faptele lor. Fiece suflet a ceea ce a agonisit este chezaş.
5054: seminție: cuvântul dhurriyah ذرّية adică „descendență”, „familie”, „urmași”; se referă la toți cei apropiați și dragi; Iubirea nu este egoistă și nu este menită sinelui, dacă oamenii au Credință și se iubesc unul pe celălalt, vor fi adunați, prin Îndurarea lui Allah, într-o Seminție a Paradisului; sensul se referă la „umma unui profet”, „descendența” sau „oamenii casei” sale.
5055: chezaș: prin dragostea lor pentru profeți, strămoși, descendenți, rude și prieteni, oamenii vor fi strânși, în virtutea faptelor vieții anterioare, într-o Societate a Binelui. Fiecare individ este, așadar, responsabil de comportamentul său. În regatul cerului nu vor mai exista laude, preamăriri sau întreceri între grupuri, indivizi și strămoși; este un Dar și o Îndurare pentru dreptcredincioși ca toți cei care au simțit și nutrit în sufletele lor aceleași trăiri ale binelui și credinței să fie adunați într-o Comunitate Universală a Credinței iar împăcarea dintre ei să fie întregită și desăvârșită.
وَأَمْدَدْنَاهُم بِفَاكِهَةٍ وَلَحْمٍ مِّمَّا يَشْتَهُونَ
{ وأمددناهم }
زدناهم في وقت بعد وقت { بفاكهة ولحم ما يشتهون } وإن لم يصرحوا بطلبه
Noi le vom rostui fructele şi carnea ce poftesc.
5056: fructele și carnea: versetul este introdus în descrierea Societății Paradisiace pentru a ilustra Fericirea și Bucuria existenței comune a credincioșilor și legăturilor dintre ei, purificate și înălțate în sferele lumii cerești.
يَتَنَازَعُونَ فِيهَا كَأْسًا لَّا لَغْوٌ فِيهَا وَلَا تَأْثِيمٌ
{ يتنازعون }
يتعاطون بينهم { فيها } أي الجنة { كأسا } خمرا { لا لغوٌ فيها } أي بسبب شربها يقع بينهم { ولا تأثيم } به يلحقهم بخلاف خمر الدنيا
Ei îşi vor trece unii altora pocale ce nu duc la vorbe deşarte, nici la învinuire de păcate.
5057: vorbe deșarte: seratele cu mâncare și băutură din viața lumească sunt, de multe ori, un prilej pentru frivolități, ambiții, pierderea timpului, gânduri ticăloase, răutăți, bârfe, nedreptăți și fapte urâte de tot soiul.
وَيَطُوفُ عَلَيْهِمْ غِلْمَانٌ لَّهُمْ كَأَنَّهُمْ لُؤْلُؤٌ مَّكْنُونٌ
{ ويطوف عليهم }
للخدمة { غلمان } أرقاء { لهم كأنهم } حسنا ولطافة { لؤلؤ مكنون } مصون في الصدف لأنه فيها أحسن منه في غيرها
Flăcăiandrii, ce vor umbla printre ei, în slujba lor, vor fi asemenea mărgăritarelor păzite.
5058: mărgăritarelor: cuvântul maknūn مكنون se traduce prin „păzite”, „ținute aproape”, „ferite de expunere”; frumusețea cea de nacru a perlelor pălește atunci când este expusă gazelor, vaporilor, acizilor; ca atare, când nu sunt contemplate sau întrebuințate se cuvine a fi păstrate în cuferele lor și păzite de agenții nocivi care le pot deteriora.
وَأَقْبَلَ بَعْضُهُمْ عَلَىٰ بَعْضٍ يَتَسَاءَلُونَ
{ وأقبل بعضهم على بعض يتساءلون }
يسأل بعضهم بعضا عما كانوا عليه وما وصلوا إليه تلذذا واعترافا بالنعمة
Ei vor veni unii către alţii întrebându-se.
5059: vor veni: cea mai înaltă treaptă a Fericirii, după fericirea individuală și cea socială, o constituie împlinirea omului de a privi într-un Trecut neumbrit de tristețe, înțelegând, în noul Prezent luminos, Bunătatea și Îndurarea lui Allah care l-a izbăvit și adus în Rai; satisfacție, bineînțeles, povestită și conversată, în siguranță și fără temeri, cu ceilalți locuitori ai Paradisului care, la rândul lor, au fost mântuiți și au trecut prin încercări asemănătoare.
قَالُوا إِنَّا كُنَّا قَبْلُ فِي أَهْلِنَا مُشْفِقِينَ
{ قالوا }
إيماء إلى علة الوصول { إنا كنا قبل في أهلنا } في الدنيا { مشفقين } خائفين من عذاب الله
Vor spune: Ne temeam mai înainte pentru ai noştri;
5060: ai noștri: omul care a devenit făptuitor al binelui descoperind Binele în viața sa spirituală, este reținut, poate, încă, de neliniști cu privire la apropiații și rudele sale pe care le iubește și pentru care se teme. Toate aceste temeri sunt, acum, în Paradis, înlăturate de Harul divin ocrotitor, iar oamenii sunt liberi și eliberați de orice constrângeri și frici pentru a se exprima, în fapte și vorbe, așa cum voiesc, poftesc și găsesc de cuviință.
فَمَنَّ اللَّهُ عَلَيْنَا وَوَقَانَا عَذَابَ السَّمُومِ
{ فمنّ الله علينا }
بالمغفرة { ووقانا عذاب السموم } النار لدخولها في المسام وقالوا إيماء أيضا
însă Allah ne-a oblăduit şi ne-a ferit de osânda vântului arzător.
5061: vântul arzător: prin exprimarea „noi” pasajul îi menționează pe acei bărbați și femei ai Binelui și toți cei apropiați lor; această spirală a rudelor, prietenilor și cunoștințelor continuă până include întreaga Ummă a Binelui și Învățătorii cei Aleși (profeții); metafora „vântul arzător” menționează „aroganța”, „vrăjmășia”, „nerăbdarea” și „focul” referindu-se la diavolii dintre jinni; într-o contrapondere conceptuală cu focul mistuitor al Răului, omul năzuiește spre atingerea armoniei, păcii, tihnei și bucuriei în Grădinile Fericirii și Binecuvântării.
إِنَّا كُنَّا مِن قَبْلُ نَدْعُوهُ ۖ إِنَّهُ هُوَ الْبَرُّ الرَّحِيمُ
{ إنا كنا من قبل }
أي في الدنيا { ندعوه } نعبده موحدين { إنه } بالكسر استئنافا وإن كان تعليلا معنى وبالفتح تعليلا لفظا { هو البر } المحسن الصادق في وعده { الرحيم } العظيم الرحمة
Noi L-am invocat şi mai înainte, întrucât El este Blândul, Milostivul.
5062: Milostivul: în sensul că oamenii știu, în sufletele lor, că Allah este într-adevăr Bun, Îndurător și Milostiv; ca o culminație a mărturisirii noii lor fericiri în Eternitatea Paradisului.
Islamica Republică 