*
Invocarea celui care aude adhānul
(chemarea la rugăciune)
Atunci când se proclamă:
حَيَّ عَلَى الصَّلاة
حَيَّ عَلَى الفَلاح
Să se recite:
لا حَولَ وَلا قُوَّةَ إلَّا بِالله
Nu există putere și forță decât prin Allah!
Bukhari 1/152; Muslim 1/288.
Să se recite la încheierea adhānului:
وَأَنا أشهَدُ أَن لا إلَهَ إلا اللهُ وَحدَهُ لا شَريكَ لَهُ
وَأَنَّ مُحَمَّداً عَبدُهُ وَرَسولُهُ
رَضيتُ بِالله رَبَّاً وَبِمُحَمَّدٍ رَسولاً وبِالإسلامِ دِيناً
Mărturisesc că nimeni nu are dreptul de a fi venerat;
în afară de Allah, Unicul, Singularul/
și că Muhammad este robul și Mesagerul Său/
Sunt mulțumit cu Allah ca Domn;
Muhammad ca Trimis și;
islamul ca religie.
Muslim 1/290.
*
Să se recite kalima-de-șahada:
أَشهدُ أَن لا إِلَهَ إِلَّا الله وَأشهد أنَّا مُحَمَّد رَسولُ الله
aș-hadu an-La-ilaha-illa-Allah wa;
aș-hadu-anna-Muhammad rasulullah!
*
اللَّهمَّ رَبَّ هَذِهِ الدَّعوَةِ التَّامَّة والصَّلاة القائِمة
آتِ مُحَمَّداً الوَسيلَةَ وَالفَضيلَةَ
وَابعَثهُ مَقاماً مَحمُوداً الذي وَعَدتَهُ
إِنَّكَ لا تُخلِفُ المِيعَاد
Allah, Domnul chemării perfecte și rugăciunii consacrate/
Oferă-i lui Muhammad intermedierea și favorul/
Și ridică-l în locul cel înalt făgăduit lui/
Cu adevărat Tu nu Îți neglijezi făgăduințele.
(între adhān și iqāma să fie invocat Allah pentru ruga slujitorului)
Ibn Khuzaymah 1/220; Muslim 1/288.
Bukhari 1/152; Abdul-Aziz bin Baz, Tuhfatul-Akhyar, pag 38.
Tirmidhi, Abu Dawud, Ahmad; al-Albani, Irwa’ul-Ghalil 1/262.
*
Virtuți
Metodologia dawei (tartīb)
Reușita este numai în puterea lui Allah;
Allah a făurit toată creația și (orânduit) fiecare întâmplare;
Toate comorile sunt în proprietatea lui Allah;
Orice Allah voiește este înfăptuit prin Qudra (puterea Lui);
Allah nu are nevoie de ajutorul creației;
Creația este neajutorată și nu poate realiza nimic fără Voința lui Allah Preaînaltul;
Allah este Unic și nu este nimic (altă ființă sau creație) precum El;
Împlinirea și succesul omenirii se află în desăvârșirea Religiei; dacă Religia este urmată atunci ajutorul lui Allah se va revărsa asupra oamenilor; pentru ca Religia să intre în viețile oamenilor sunt necesare eforturi.
Strădanii
(a) A merge în adunările credinței și încrederii întru Allah (imān și yaqīn) și încurajarea celorlalți să ia parte;
(b) A efectua dawah întru imān și yaqīn;
(c) A înfăptui fikr (gânduri) întru imān și yaqīn și cum să fie aduse în viețile noastre;
(d) A contempla la măreția lui Allah;
(e) A pleca pe calea lui Allah pentru a învăța imān și yaqīn și a-i învăța pe ceilalți;
(f) A sta nopțile în rugăciune și plângere în fața lui Allah;
(g) A fi invocat Allah pentru a pogorî asupra noastră realitatea credinței și încrederii (imān și yaqīn);
(h) A sta în adunările de talīm (lecții) și încurajarea celorlalți să ia parte;
(i) A perfecționa ibadat (devotamentul religios) cerând lecții învățaților (ulamā).
(j) A stabili un timp dedicat pentru tilawat-e-Qurān (recitarea Coranului);
(k) A fi punctual în tasbīhat (zikrullah prin mătănii);
(l) A învăța conjurări (masnun dua) pentru întâmplări și momente specifice;
(m) A menține o legătură bună (a fi blând) cu creația (ființele create).
Șase sfaturi
Pentru împlinirea și desăvârșirea realității acestor fapte sunt necesare:
(n) A se împlini aceste fapte (amāl) cu yaqīn;
(o) A se efectua această lucrare urmând calea Profetului ﷺ;
(p) A se realiza această lucrare prin conștientizarea (existenței) lui Allah;
(q) A se face această lucrare doar întru mulțumirea și bucuria lui Allah;
(r) A se contempla asupra virtuților (credinței) pentru generarea unei motivații (lăuntrice) pentru lucrare;
(s) A se persevera în fapte ale credinței pentru a suprima Nafs-ul (dorințele sinelui).
Unitatea jamatului
Metodologia unității:
(1) Salām – răspândirea păcii între oameni;
(2) Kalām – graiul frumos și politicos;
(3) Ikrām – împlinirea necesităților celorlalți;
(4) Hadiyah – cadourile unesc inimile;
(5) Dua – a se împlini rugi pentru unitatea oamenilor;
(6) Tārif – a vorbi, în absența celorlalți, despre calitățile lor.
Metodologia dezbinării:
(1) Tanqīs – căutarea greșelilor celorlalți;
(2) Tanqīd – criticile;
(3) Tardīd – neascultarea părerii celorlalți;
(4) Taqabul – opoziția;
(5) Tahqīr – deprecierea celorlalți;
(6) Takrār – insistarea și repetarea opiniei personale.
Cea mai importantă dintre reguli (usūl) în Tablīgh este iubirea și respectul reciproc.
exemplu: gura este precum o cameră în care sunt prezente două tipuri de oameni; primul este reprezentat de oamenii modești și generoși, aceștia sunt gingași și firavi (limba); iar al doilea este alcătuit din oamenii duri, stricți și severi (dinții). Ambele tipuri (elemente ale cavității bucale) există în același mediu fără a se lupta unul cu celălalt.
Șaptesprezece puncte ale stăruinței întru credință
(I) Omul care înfăptuiește lucrarea (profetică) din inimă va fi stăruitor;
(II) Omul care rămâne în împrejurimile (mediul) lucrării va fi stăruitor;
(III) Omul care împlinește zilnic lucrarea va fi stăruitor;
(IV) Omul care lucrează conform shūrei amīrului (hotărârilor și instrucțiunilor liderului) va fi stăruitor;
(V) Oamenii modești și generoși vor fi stăruitori iar cei mândri nu;
(VI) Oamenii care încurcă lucrarea nu vor fi stăruitori;
(VII) Oamenii care caută greșelile celorlalți nu vor fi stăruitori;
(VIII) Oamenii care comit (păcate) bârfe, calomnii și pofte trupești interzise nu vor fi stăruitori;
(IX) Oamenii care lucrează cu istighfār (iertare) și nadāmet (regret-de-sine) vor fi stăruitori;
(X) Cel care își atribuie lui greșelile celorlalți va fi stăruitor;
(XI) Cel care merge pe o cale contrară (căii) Profetului ﷺ nu va fi stăruitor;
(XII) Cel care vede o faptă neplăcută dar o interpretează printr-un gând bun și gândește astfel (despre ceilalți) va fi stăruitor;
(XIII) Cel care îi cere numai lui Allah va fi stăruitor;
(XIV) Cel care lucrează cu sinceritate și sacrificii doar pentru a Îl mulțumi pe Allah va fi stăruitor;
(XV) Cel care crede că lucrarea progresează datorită lui nu va fi stăruitor;
(XVI) „Cum poate fi stăruitor întru realitate cel care este mândru în imitare?”;
(XVII) Cel care se gândește (fikr) la întreaga lume (nu doar la ai lui) va fi stăruitor.
Islamica Republică 