Ostilități

*

Profetul ﷺ și-a sfătuit companionii să cruțe viețile celor din neamul Hașim care au luptat, fără voia lor, cu idolatrii la Badr, deoarece îi urmaseră pe meccani fiindcă se temeau de ei; pintre aceștia i-a menționat pe al-Abbas bin Abdul Muttalib și Abu Bukhtari bin Hișam. El ﷺ le-a poruncit musulmanilor să-i prindă dar să nu-i ucidă.

Citește episodul anterior, XXXVII (37):

Confruntarea

Abu Huzaifa bin Utba a fost surprins de îngăduința Profetului ﷺ spunând: „Ne ucidem tații, copiii, frații și membrii clanurilor noastre și să îl cruțăm pe al-Abbas? Pe Allah! Dacă-l văd, fără îndoială, îl voi trece prin sabie”. Trimisul lui Allah ﷺ, auzind aceste vorbe, i-a spus lui Umar bin al-Khattab: „Este cinstit ca fața unchiului mesagerului să fie lovită cu sabia?”

Umar s-a indignat și a amenințat că-l va ucide pe Abu Huzaifa; el a povestit mai târziu că-l apucase o teamă îngrozitoare și a simțit că doar martiriul îl mai poate ispăși de greșeala comisă; acesta a fost ucis în timpul evenimentelor de la Yamama.

*

Abu al-Bukhtari bin Hișam făcuse tot ce-i stătea în puteri pentru a-și împiedica oamenii, pe quraiși, să comită vreun act de nebunie împotriva Profetului ﷺ în timp ce acesta se afla încă în Mecca. El nici nu-l rănise și nici nu se cunoștea vreo jignire adusă de el Profetului ﷺ. El a făcut de asemenea parte din cei care au încercat să anuleze boicotul împotriva neamului Hașim și Abdul Muttalib. În bătălia de la Badr el a hotărât să lupte până la capăt dacă nu era cruțat un confrate de-al lui. Mujdhir bin Ziyad al-Balui, musulmanul cu care se duela, i-a răspuns că celălalt nu a primit ispășirea Profetului ﷺ. Cei doi au continuat să se lupte până ce al-Bukhtari a fost răpus.

*

Abdul Rahman bin Auf și Umaya bin Khalaf erau prieteni apropiați de multă vreme. Când bătălia s-a încheiat Abdul Rahman i-a văzut pe Umaya și pe fiul său printre prizonieri. El a aruncat armura pe care o primise ca pradă de război și a mers la ei. Bilal, cel care chema la rugăciune în numele Profetului ﷺ, l-a văzut pe Umaya și, atunci, toate chinurile și torturile la care a fost supus de el i-au revenit în minte jurând că se va răzbuna pe Umaya. Abdul Rahman a încercat să-l calmeze și să rezolve într-un mod pașnic situația dar nu a reușit. Musulmanii s-au adunat în jurul lor și l-au tăiat cu săbiile pe fiul lui Umaya. În acel moment Abdul Rahman i-a strigat vechiului său prieten să fugă pentru a-și salva viața dar a fost atacat cu săbiile și omorât; rămas neajutorat și resemnat Abdul Rahman a rostit: „Allah să aibă milă de Bilal; fiindcă m-a pierdut de prăzile mele și am fost lovit de moartea celor doi prizonieri ai mei.”

*

Bătălia de la Badr a simbolizat conflictul între forțele binelui și ale răului; de aceea Umar bin al-Khattab n-a cruțat viața nici unui politeist, nici chiar pe a unchiului său din partea mamei, al-As bin Hișam bin al-Mughira.

*

Abu Bakr a strigat la fiul său, Abdul Rahman, care era încă politeist și lupta împotriva musulmanilor: „Unde este (ce s-a întâmplat cu) averea mea, băiat nerecunoscător?” Fiul i-a răspuns că a fost irosită întru totul.

*

Când bătălia s-a încheiat musulmanii au capturat un număr de politeiști. Profetul ﷺ l-a privit pe șeful gărzilor sale, Sa’d bin Mu’ad, și a înțeles că detesta ideea de a lua prizonieri. Sa’d i-a spus Profetului ﷺ că aceasta era prima victorie a musulmanilor împotriva politeiștilor și că ar fi preferat să-i ucidă decât să le cruțe viețile.

*

În ziua bătăliei, sabia lui Ukașa bin Mihsan al-Asdi s-a frânt iar atunci Profetul ﷺ i-a dat un buștean de lemn pe care l-a scuturat transformându-se, de îndată, într-o sabie lungă, albă și puternică. Ukașa a folosit această sabie în majoritatea războaielor islamului, până la moartea lui, survenită în timpul luptelor cu apostații.

*

Când activitățile pentru război au încetat Mus’ab bin Umair al-Abdari l-a văzut pe fratele său politeist încătușat de un ansar. Mus’ab l-a sfătuit pe ansar să strângă nodul legăturii deoarece mama prizonierului era suficient de înstărită pentru a-și răscumpăra fiul. Abu Aziz, fratele lui Mus’ab, a încercat să apeleze la el, în virtutea legăturii de familie, dar acesta i-a răspuns ferm că ansarul era mai îndreptățit la fraternitate decât el.

*

Când Profetul ﷺ a poruncit ca leșurile politeiștilor să fie aruncate într-o fosă, Abu Huzaifa bin Utba a privit cu tristețe la tatăl său mort care luptase de partea politeiștilor. Profetul ﷺ l-a observat și l-a întrebat ce gândea. Huzaifa i-a răspuns că nu avea nici cea mai mică îndoială că tatăl său își meritase soarta, însă ar fi dorit ca el să fi fost condus pe calea lui Allah și din acest motiv era trist; Profetul ﷺ i-a șoptit la ureche cuvinte de consolare.

*

Lupta de la Badr a însemnat, pentru politeiști, o fugă rușinoasă, iar pentru musulmani o victorie evidentă; paisprezece musulmani au fost uciși, șase emigranți iar ceilalți opt ansar; politeiștii au consemnat pierderi grele, șaptezeci de războinici fiind uciși, același număr luați prizonieri. Mulți dintre notabilii meccani și câțiva dintre dușmanii aprigi ai Profetului ﷺ se aflau printre cei uciși; primul dintre ei fiind Abu Jahl.

În a treia zi după victorie Trimisul lui Allah ﷺ a mers să-i vadă pe idolatrii uciși rostind: „Ce trib dușmănos v-ați dovedit a fi față de mesagerul vostru, voi m-ați hulit în timp ce alții m-au crezut; voi m-ați părăsit, în timp ce alții m-au sprijinit; voi m-ați alungat, în vreme ce alții m-au adăpostit.”

El ﷺ s-a aplecat peste trupurile celor douăzeci și patru de căpetenii quraișe ce au fost aruncate într-unul din puțuri și a început să-i strige pe numele lor și pe numele părinților lor spunând: „N-ar fi fost mult mai bine pentru voi dacă l-ați fi ascultat pe Allah și pe Trimisul Său? Aveți grijă, am aflat că promisiunea Domnului nostru se împlinește. Ați aflat și voi că promisiunile Domnului vostru se împlinesc?”

Auzindu-i ruga Umar bin al-Khattab i-a spus: „O, tu, Trimis al lui Allah? De ce vorbești cu trupurile neînsuflețite?” Profetul ﷺ i-a răspuns: „Jur pe Cel în ale Cărui Mâini se află sufletul lui Muhammad! Nici tu nu auzi mai bine decât ei ceea ce spun eu.”