Jahan-e-Kaaf-o-Noon

*

Spune Iblis:

This wretched world, this age-old game of elements,

shattering the ambitions of the dwellers

of the great divine throne!

comentariu:

[Iblis se referă la îngeri; el afirmă că îngerii nutreau ambiția dobândirii regenței de Calif al lui Allah pentru ei înșiși; dar, prin făurirea Omului: visurile le-au fost spulberate]

That very Creator is today bent upon ruining it,

Who once had named it ‘the world of K and N’.

comentariu:

[în Sfântul Coran este revelat că întreaga creație a luat ființă ca răspuns la porunca lui Allah: كن „Kun”, adică „Fii”; cuvântul din limba arabă „Kun” fiind alcătuit din două litere, „kaaf” ك  și „nun” ن; Baqara, 117: „Ziditorul cerurilor şi al pământului, când hotărăşte un lucru, spune doar „Fii!” – și este”]

I inspired in the European the dream of imperialism:

I broke the spell of the mosque,

the temple and the church.

comentariu:

[Iblis laudă secularismul, instrumentul folosit de el pentru a separa guvernarea de religie (moschee, templu, biserică) astfel epurând statul de toate valorile sale spirituale și morale]

I taught the lesson of destiny to the destitute

I gave the rich the passion of capitalism.

comentariu:

[fatalismul este o formă deviantă și degenerată a credinței în destin; aceasta îl conduce pe om întru acceptarea tuturor nedreptăților și opresiunii în numele destinului; îl privează de optimism și încredere în abilitățile sale cât și de puterea de a schimba (lumea). Capitalismul a orânduit lăcomia ca scop al naturii umane argumentând că adevăratul lui succes stă în acumularea averilor prin orice mijloace, fără a lua în calcul moralitatea sau responsabilitatea pentru fapte, Humaza, 2-3: „care strânge averi şi le numără! El crede că averile îi vor da nemurirea!”]

*

Shikwa

Taking Issue

Am I then, always

to remain a victim?

Forego just dues each time?

Never be anxious about tomorrows,

allowed only to mope

in lost evenings, entranced

forever by the bewailing bulbul?

What am I – a flower,

to bloom in silence?

I take issue with You, Allah!

My impertinence

loosens my tongue

and my mouth fills with mud.

In submitting to You,

We found our glory,

in chords of silence

we now vent our voice.

Our song strains at our lips,

but will not be stifled.

Hear us out,

for we have no choice.

God! Listen to our plaint;

we are Your faithful,

and although we praise,

we have our grouses too.

Your presence was eternal,

a blossom in a meadow,

perfect, benevolent, ubiquitous,

but like a perfume

no one could sense. God,

give us justice,

for how would Your fragrance

have spread,

had there been no breeze?

We were scattered to the winds,

that was our undoing,

or else all our souls yearned

for Your Beloved as one.

What sights there were

in Your world before our time!

Stones were idolized,

people bowed before trees.

Believing only what

they could see, how

could they comprehend You,

You, the Unseen?

Who swore by Your Name then,

in those dismal times? We did.

It was the strenght of our faith

that accomplished Your task.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s