Predica fără Alif

*

في أحد الأيام دار بين العرب و المسلمين نقاش كبير، فقيل ليس من حرف المعجم حرف أكثر دورانا في الكلام من „الأليف”، فأيد ذلك جميع الجالسين; تبع ذلك أن نهض نبراس اللغة الأنيق و بحرها العميق و فيلسوفها الدقيق الامام علي بن أبي طالب (عليه السلام) و خطب خطبة طويلة تشتمل على الثناء على الله تعالى و الصلاة و السلام على نبيه محمد بن عبد الله بن عبد المطلب (صلى الله عليه و على آله و سلم) و هي خالية من بدايتها الى نهايتها من ذكر حرف „الأليف” (الممدودة) و هي كما يلي

Printre anumiți oameni care au venit la Profet ﷺ conversația (lor) a divagat (ca subiect) către literele alfabetului (și care sunt) cel mai frecvente în limba arabă (în vorbire). Când toți (adunarea) au ales litera „alif”, Ali s-a ridicat în picioare și a compus de îndată o predică, fără a folosi litera „alif”, pe care a numit-o „Muvaqqafah”:

Kanz-ul-Ummal (selecții), pag. 321.

*

بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَٰنِ الرَّحِيمِ

حمدت من عظمت منته، و سبغت نعمته، و سبقت غضبه رحمته، و تمت كلمته، و نفذت مشيته، و بلغت حجته (قضيته)، و عدلت قضيته. حمدته حمد مقر بربوبيته، متخضع لعبوديته، متنصل من خطيئته، معترف بتوحيده، مستعيذ من وعيده، مؤمل من ربه رحمة (مغفرة) تنجيه، يوم يشغل كل عن فصيلته و بنيه، و نستعينه و نسترشده و نستهديه، و نؤمن به و نتوكل عليه. و شهدت له تشهد عبد مخلص موقن، و فردته تفريد مؤمن متق و وحدته توحيد عبد مذعن، ليس له شريك في ملكه و لم يكن له ولي في صنعه؛ جل عن مشير و وزير، و تنزه عن مثل وعون و معين و نظير، علم فستر و بطن فخبر، و نظر فجبر، و ملك فقهر؛ و عصي فغفر، و عبد فشكر، و حكم فعدل، و تكرم و تفضل،. لن يزول و لم يزل، ليس كمثله شيء، و هو قبل كل شيء و بعد كل شيء رب متفرد بعزته، متمكن بقوته، متقدس بعلوه، متكبر بسموه، ليس يدركه بصر و لم يحط به نظر، قوي منيع، بصير سميع، حليم حكيم، رؤوف رحيم، عجز عن وصفه من وصفه، و ظل نعته من نعته، وصل به من نعمته من يعرفه، قرب فبعد، و بعد فقرب، يجيب دعوة من يدعوه، و يرزق عبده و يحبوه، ذو لطف خفي، و بطش قوي، و رحمة موسعة، و عقوبة موجعة، و رحمته جنة عريضة مونقة، و عقوبته جحيم موصدة موبقة (موثقة)

و شهدت ببعث محمد (ص) عبده و رسوله، و نبيه و صفيه و حبيبه و خليله، صلة تحظيه، و تزلفه و تعليه، و تقربه و تدنيه، بعثه في خير عصر و حين فترة كفر، رحمة لعبيده و منة لمزيده، ختم به نبوته، و قوى (وضح) به حجته، فوعظ و نصح و بلغ و كدح، رؤوف بكل مؤمن رحيم، رضي ولي سخي زكي، عليه رحمة و تسليم و بركة و تكريم، من رب غفور رؤوف رحيم، قريب مجيب حكيم

وصيتكم معشر من حضرني بتقوى (بوصية) ربكم، و ذكرتكم بسنة نبيكم، فعليكم برهبة تسكن قلوبكم، و خشية تذرف دموعكم، و تقية تنجيكم يوم يذهلكم و يبليكم، يوم يفوز فيه من ثقل وزن حسنته، و خف وزن سيئته. لتكن مسألتكم مسألة (سؤل) ذل و خضوع و شكر و خشوع، و توبة و نزوع، و ندم و رجوع، و ليغتنم كل مغتنم منكم صحته قبل سقمه، و شبيبته قبل هرمه فكبره و مرضه، و سعته قبل فقره و خلوته (فرغته) قبل شغله، و ثروته قبل فقره، و حضره قبل سفره، و حيته قبل موته، ثم يكبر و يهن و يهرم و يمرض و يسقم و يمل طبيبه و يعرض عنه حبيبه، و ينقطع عمره و يتغير لونه، و يقل عقله، ثم قيل: هو موعوك و جسمه منهوك، قد جد في نزع شديد، و حضره قريب و بعيد، فشخص ببصره و طمح بنظره و رشح جبينه و خطف عرنينه و سكن حنينه و جنبت نفسه و بكته عرسه و حفر رمسه و يتم منه ولده و تفرق عنه عدده (عدوه و صديقه)، و قسم جمعه و ذهب بصره و سمعه، و لقن و مدد، و وجه و جرد، و غسل و عري و نشف و سجي، و بسط له و هيئ

و نشر عليه كفنه، و شدد منه ذقنه، و قبض و ودع ، و قمص و عمم و لف و سلم و حمل فوق سرير و صلي عليه بتكبير بغير سجود و تعفير و نقل من دور مزخرفة و قصور مشيدة و حجر منضدة، فجعل في ضريح ملحود، ضيق مرصود، بلبن منضود، مسقف بجلمود، و هيل عليه عفره و حثي عليه مدره، فتحقق حذره، و تخفق صدره، و نسي خبره، و رجع عنه وليه و صفيه و نديمه و نسيبه و حميمه، و تبدل به قرينه و حبيبه، فهو حشو قبر و رهين قفر، يسعى في جسمه دود قبره، و يسيل صديده في منخره على صدره و نحره، تسحق تربته لحمه و ينشف دمه و يرق عظمه و يقم في قبره حتى يوم حشره و نشره، فينشر من قبره و ينفخ في صوره و يدعى لحشره و نشوره، فثم بعثرت قبور و حصلت سريرة في صدور و جئ بكل نبي و صديق و شهيد و نطيق، و وقف لفصل حكمه عند رب قدير بعبيده خبير بصير، فكم من زفرة تضفيه و حسرة تنضيه (تقصيه)، في موقف مهول و مشهد جليل، بين يدي ملك عظيم

بكل صغيرة و كبيرة عليم، يلجمه عرقه و يجفوه قلقه، فعبرته غير مرحومة و صرخته (حجته) غير مقبولة، و برزت صحيفته و تبينت جريرته، و نطق كل عضو منه بسوء عمله، فشهدت عينه بنظره و يده ببطشه و رجله بخطوه و جلده بلمسه و فرجه بمسه، و يهدده منكر و نكير، و كشف له حيث يسير، فسلسل جيده و غلت يده و سيق يسحب وحده، فورد جهنم بكرب و شده، فظل يعذب في جحيم، و يسقى من حميم، يشوي وجهه و يسلخ جلده، يضربه زبانيته بمقمع من حديد، و يعود جلده بعد نضجه كجلد جديد، يستغيث فتعرض عنه خزنة جهنم، و يستصرخ فيلبث حقبة بندم، فلم يجده ندمه، و لم ينفعه حينئذ ندمه. نعوذ برب قدير من شر كل مصير

و نطلب منه عفو من رضى عنه، و مغفرة من قبل منه، فهو ولي سؤلي و منجح طلبتي، فمن زحزح عن تعذيب ربه سكن في جنته بقربه و خلد في قصور مشيده، و ملك حور عين و حفدة، و طيف عليه بكؤوس و سكن حضير فردوس، و تقلب في نعيم، و سقي من تسنيم و شرب من عين سلسبيل ممزوجة بزنجبيل، مختومة بمسك و عبير، مستديم للسرور و مستشعر للحبور، يشرب من خمور، في روضة مغدق ليس يصدع من شربه و ليس ينزف، هذا منقلب من خشى ربه و حذر ذنبه و نفسه، و تلك عقوبة من عصى منشئه و سولت له نفسه معصية مبدئه، ذلك قول فصل، و حكمة حكم عدل، قص قصص، و وعظ نص، تنزيل من حكيم حميد، نزل به روح قدس مبين (متين) من عند رب كريم على نبي مهتد مهدي رشيد رحمة للمؤمنين، مبين من عند رب كريم، و سيد حلت عليه سفرة، مكرمون بررة

عذت برب عليم حكيم، قدير رحيم، من شر عدو و لعين رجيم، فليتضرع متضرعكم، و يبتهل مبتهلكم

و يستغفر رب كل مربوب لي و لكم

*

În numele lui Allah, Milostivul și Îndurătorul

Îl preamăresc pe Cel al Cărui Har este măreț, ale Cărui binecuvântări sunt copleșitoare, a Cărui Milă merge înaintea Mâniei, al Cărui cuvânt este perfect, a Cărui voință este invincibilă, a Cărui povață este înțeleaptă, a Cărui tălmăcire este dreaptă. Îl preamăresc pe El precum unul (om) care Îi recunoaște Divinitatea, supus venerării (Lui), care se disociază de păcat, Îi recunoaște Unicitatea, caută adăpost la El împotriva prevenirii Lui, (care este) încrezător (cu speranță) în mila (iertarea) Domnului Său care îl va salva (de Foc) într-o Zi când toți oamenii vor fi abătuți (departe) până și de (propria) obârșie sau trib; Lui îi cerem ajutorul, călăuzirea și îndreptarea (către calea corectă). Credem în El și trăim datorită Lui. Îl mărturisesc pe El (Allah) precum un rob sincer și convins (de credință). Îi mărturisesc Singularitatea precum un credincios smerit (pios) și îi recunosc (mărturisesc) Unicitatea precum un rob supus.

El (Allah) nu are un părtaș în Stăpânire. El nu se sprijină pe nimeni și nimic la îndeplinirea voinței (Lui). El este înălțat fiind mai presus de (necesitatea de) a avea un consilier sau vizir. El este mai presus de utilizarea unui model (tipar) sau (sprijinul unui) asistent, ajutor sau seamăn. El știe iar astfel acoperă (ține ascuns). El cunoaște lăuntricul și este cunoscător (al intențiilor). El privește iar astfel împlinește. El deține tot (și toate) iar astfel (le) supune. El nu este ascultat (desconsiderat) însă iartă (nesupunerea). El este venerat așadar răsplătește. El stăpânește (conduce) drept urmare exercită dreptatea iar El este generos și astfel acordă favoruri.

El (Allah) nu va cunoaște un sfârșit, fiind mereu așa cum este (El) iar nimic (nimeni) nu este ca El. El, în primul rând, este un Domn Unic în Exaltarea Sa, capabil în Puterea Lui, sublim în Sfințenia Lui, mândru în Măreția Lui; nici o vedenie (a minții) nu Îl poate închipui, nici nu poate fi văzut de cineva. El este Puternic, Suprem, (și) Vede, Aude, (este) Milostiv, Înțelept, Iubitor și Blând; acel (om) care încearcă să Îl descrie nu va reuși niciodată; acela care încearcă să Îi descrie atributele (de asemenea) nu va reuși niciodată. Binecuvântarea Lui este purtată către cei care ajung să Îl cunoască. El este Apropiat dar Îndepărtat (mai presus de vederea ochilor sau viziunea minții). El este Îndepărtat dar Apropiat (mai aproape de noi decât orice altceva).

El răspunde chemării celor care Îl cheamă. El își susține robul și-l înconjoară cu Dragostea Lui. Frumusețea Lui este ascunsă (înțelegerii noastre). Puterea Sa este măreață; Mila Sa este vastă; Pedeapsa Lui este dureroasă; Mila Sa este cuprinzătoare (fiind) o grădină a strălucirii (Paradisul); Pedeapsa Lui este Iadul (cel) plin de orori și lanțuri.

Am mărturisit (declarația) că El (Allah) l-a trimis pe Muhammad ﷺ ca robul și trimisul Său, (un) profet, (un om) ales și iubit, (un) prieten, (și) o legătură (cu Atotputernicul Allah) care îi conferă lui (Muhammad ﷺ) binecuvântări, (și care) îl aduce mai aproape de El, îl înalță, (și) îl înzestrează cu apropierea (de Cel Omniprezent). El l-a trimis într-o vreme bună (roditoare), când exista necredință, în chipul milei pentru robii Săi și o binecuvântare pentru cei mulți.

Prin el (Muhammad ﷺ): El (Allah) a pecetluit mesajul profetic, a întărit (explicat) Dovada Sa. Așadar el (Profetul ﷺ) a prevenit, sfătuit, transmis mesajul și a lucrat din greu (pentru oameni); el a fost afectuos cu credincioșii, milos, ușor de mulțumit, prietenul oricui era generos și pur: mila, salutările, binecuvântarea și onoarea fie asupra lui (Profetul ﷺ) de la un Domn Iertător, Iubitor, Blând, Apropiat, Simțitor și Înțelept.

V-am prevenit, o, voi oameni, care sunteți aici cu mine, să fiți credincioși (așa cum Domnul v-a prevenit) față de Domnul vostru, și vă amintesc de sunna (calea) Profetului ﷺ vostru; așadar uimiți-vă de ceea ce vă liniștește inimile, temeți-vă de ceea ce vă aduce lacrimi, credeți (cu smerenie) în ceea ce vă salvează într-o Zi care va nedumeri mințile și vă va încerca, o Zi în care unul (omul) va fi în câștig doar dacă ponderea faptelor sale bune va fi grea în timp ce a păcatelor va fi ușoară. Fie ca pledoaria voastră să fie întru modestie și supunere, apreciere și ascultare, căință și separare (de păcat), regret și întoarcere (la cucernicie).

Fiecare dintre voi să-și apuce șansa (oportunitatea) cât timp este sănătos înainte de vremea în care se va îmbolnăvi, cât este tânăr înainte de a îmbătrâni și ramoli, (oportunitatea) înlesnirii (situației sale) înainte de neputință, cât are timp liber înainte să fie ocupat (cu treburi), cât este bogat înainte să ajungă îndatorat, cât este acasă înainte să plece în călătorii, cât este viu înainte să fie mort. El (omul) va ajunge bătrân, va deveni slab, vârstnic, bolnav, indispus, atât că până și doctorul lui se va sătura de el, până și cei care îl iubesc se vor întoarce de la el (îl vor lăsa). Durata vieții lui se va apropia de sfârșit. Culoarea trăsăturilor sale se va schimba. Puterea minții îi va scădea încât se va spune că este suferind iar trupul îi eșuează. El (omul) va trece prin momente grele și se va descoperi în strâmtoarea morții; fiind însoțit (atât) de cei care îi sunt aproape (cât) și (de) cei care îi sunt departe.

El (omul) își rostogolește privirile, tânjește în timp ce își răsucește ochii, fruntea îi transpiră, simțurile (fizice) îi sunt răpite (unul câte unul). Cugetul îi este acum tăcut, sufletul i s-a îndepărtat (de trup) iar soția îl plânge. Mormântul îi este săpat, copiii îi sunt acum orfani, iar cei care erau lângă el (prieteni sau dușmani) acum s-au împrăștiat. Ceea ce (el) a acumulat (moștenirea lui) acum s-a împărțit (între moștenitori). S-au dus (toate) facultățile văzului și auzului; este pregătit de ritual (mortuar); este întins (pe pământ) și orientat (către Qibla). Este dezbrăcat, îmbăiat, este gol (nud), uscat și așezat (către Qibla).

Ceva (o rogojină) este întinsă pe jos (podea) pentru el în timp ce giulgiul (său) este pregătit. Bărbia i-a fost legată, sufletul deja i-a părăsit trupul iar toți și-au luat rămas bun de la el. Acum este înfășurat, capul îi este învelit, la fel și trupul, și a fost înmânat (cortegiului) pentru a fi înmormântat. Este cărat într-un coșciug din lemn (tabut); funerariile au fost împlinite cu Takbir dar fără prosternare sau atingerea frunții (în sujud). El (omul) este luat dintr-o locuință decorată (această viață), din reședințe construite temenic și camere (etaje) suprapuse, fiind acum (coborât) în țarcul unui mormânt care este atât de îngust; separat (de ceilalți oameni); construit din bucăți de chirpici tencuite și pecetluite cu o piatră.

Pământul apasă pe el (omul) iar acum este sigur (îi este limpede) de ceea ce a fost prevenit (moartea); pieptul îi este greu; (el) a devenit perimat (aparține trecutului). Prietenii lui, favoriții, companionii, rudele și amicii l-au părăsit toți. Compania celor dragi a trecut; iar el nu mai este altceva decât conținutul unui mormânt; nu mai este altceva decât (niște) rămășite (irosite); viermii i se târăsc pe trup, puroiul îi curge din nări pe gât și piept. Pământul îi nimicește carnea, sângele i se usucă iar oasele i se descompun. El va rămâne în acest mormânt până în ziua în care va fi strâns (laolaltă) cu (toată) gloata și va primi o nouă viață; așadar, este ridicat din mormânt. Se va suna în trâmbiță, (iar el) va fi chemat (înviat) cu (ceilalți) oamenii și va fi judecat. Mormintele se vor deschide iar lăuntrul inimilor va fi cântărit și judecat.

Fiecare profet, mărturisitor (de adevăr) și martir, oricine vorbește, (cu toții) vor fi aduși și făcuți să ia parte la Judecata de Apoi a Domnului Cel Atotputernic (Cel) care este Omniscient asupra robilor Săi, (și) care (le) vede (toate faptele). Nenumărate răsuflări (agitate) îl învăluie, oftaturile îl veștejesc; (fiind) într-o groaznică și cumplită stare (în care zace) în fața Marelui Rege.

Cine (oare) știe toate lucrurile, (fie acestea) mari sau mici?

El (omul) este ținut în frâu de propria sudoare, neliniștea îl strivește însă lacrimile lui nu plâng pe nimeni (de care să îi pară rău în afară de el însuși), țipetele lui (întru a sa apărare) nu îi sunt acceptate. Palmaresul (consemnarea) faptelor (lui) îi este adus; cele lăuntrice ies la iveală iar fiecare parte a corpului său începe (acum) să vorbească despre greșelile lui.

Ochii lui încep să dea în vileag ce-a văzut (la ce se uita), mâinile pe cine au lovit, picioarele unde l-au purtat, pielea despre ce a adunat, părțile intime cu cine s-au împreunat. Este amenințat de (îngerii) Munkir și Nakir; și îi este arătat (dezvăluit) unde va fi dus; astfel gâtul îi este legat în lanțuri iar mâinile îi sunt încătușate. Este luat (săltat) de unul singur, târât și îndesat în Iad fiind în mare spaimă și nenorocire. El este ținut în chinurile iadului și adăpat cu bilă arzătoare care îi pârjolește fața și îi topește (îndepărtează) pielea de trup. Este bătut de îngerii torționari (ai Iadului) cu bâte din fier. Pielea îi este refăcută din nou și din nou după ce a fost coaptă (și arsă întru totul). El urlă după ajutor dar îngerii infernali îi întorc spatele (îl ignoră). El imploră milă, plin de regrete, însă nu găsește pe nimeni care să îi pese de regretele sale. Părerea lui de rău (acum) este în van.

Căutăm adăpost la Domnul Atotputernic de răul unei astfel de sorți;

(și) Îi cerem iertarea, asemănătoare cu a celui față de care El este mulțumit, și (cerem) un sfârșit, asemănător celui ale cărui fapte El le-a acceptat; pentru că El este Stăpânul meu, Năzuința mea și Cel care îmi va încununa căutările. Cu siguranță unul (acela) care este (va fi) îndepărtat de chinurile Domnului Său (este) va fi în Paradis alături de El și va rămâne pentru eternitate în (acele) palate (cerești) slujit de hurii cu ochi mari și servitori. Îi va fi dat să bea apă răcoroasă și proaspătă amestecată cu ghimbir și pecetluită cu moscul și aromele fericirii și bucuriei.

Îi va fi dat să bea vin în grădinile plăcerilor, un vin fără bătăi de cap pentru băutor și fără de sfârșit; acesta va fi deznodământul celui care se teme de Domnul său, care veghează la păcatele lui și la insinuările sinelui (nafs) său; iar aceasta va fi pedeapsa celui care se împotrivește naturii (neprihănite) în care a fost creat, al cărui sine rău-famat îi decorează faptele care se opun firii (sale naturale). Astfel va fi Judecata de Apoi și Porunca Celui Drept. El (Allah) a narat parabole, profețite prin texte (sacre), revelațiile Celui Slăvit și Înțelept, revelații pogorâte prin Duhul Sfânt (Gavriil) de la un Domn Glorios la un Profet ﷺ călăuzit și călăuzitor, care le arată celorlalți (oameni) calea cea dreaptă, (ca) milă pentru credincioși, venită (întru siguranță) de la un Domn Măreț: un maestru (profetic) căruia i se arată mesageri (îngeri) onorați și obedienți (față de Domnul lor).

Am căutat adăpost (sanctuar) la un Domn care este Știutor, Înțelept, Puternic, Milostiv: de răul dușmanului cel blestemat și izgonit cu pietre; așadar fie astfel încât cei care pledează (pentru iertarea păcatelor) să pledeze; și fie ca toți cei care caută (binecuvântările Domnului) să le primească; cer iertarea Domnului domnilor atât pentru mine cât și pentru voi.

*

ثم قرأ بعدها قوله تعالى

تلك الدار الآخرة نجعلها للذين لا يريدون علوا في الأرض ولا فسادا والعاقبة للمتقين

(القصص:83)

La încheierea acestei predici miraculoase,

Imamul Ali a recitat următorul verset din Coran:

28:83

„Noi vom da Lăcaşul de Apoi,

celor care pe pământ nu şi-au dorit preamărirea şi nici stricăciunea;

(iar) cei care se tem de Allah vor avea un sfârşit fericit.”

*

بحار الانوار- العلامة المجلسي، ج74، ص342، رواية28، باب14

مصباح الكفعمي- الشيخ تقي الدين ابراهيم العاملي الكفعمي، ج2، ص849- 852

(اختلاف مصباح الكفعمي بين قوسين- تحقيق شعلان الاستربادي)

Bihaarul Anwaar, Allama Majlisi, cap. 74, pt. 13, pag. 342, hadis 28.

Misbah al-Kaf’ami, Sheikh Taqi Ad-Deen Ibrahim Al-Aamili Al-Kaf’ami, cap. 2, v. 849-842.

(Misbah Al-Kaf’ami; verificat de către Sha’lan Al-Asterbadi).

*

Citește și:

Dar și:

Un gând despre „Predica fără Alif

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s