ادىڤآرؤري

اهاديسؤل پروفىتيك

6

*

Ali a relatat:

„Când Trimisul lui Allah ﷺ m-a pregătit pentru (numirea în) Yemen (ca guvernator), l-am întrebat: „O, Trimis al lui Allah! Cât de tânăr sunt (ca vârstă) însă te încrezi în mine să guvernez în Yemen. Voi fi chemat să rezolv dispute apărute între oamenii de acolo însă eu nu am pretenția (încă) să știu ce înseamnă o judecată!” Auzind acestea Profetul ﷺ mi-a atins pieptul cu mâna rugându-se: „O, Allah! Călăuzește-i mintea și binecuvântează-i vorbirea întru fermitate.” Ca urmare a rugăciunii (Profetului ﷺ), nici măcar odată în viață nu am fost în dubii sau dificultăți în luarea hotărârilor.”

Sunan Ibn-e-Majah, pag. 168.

Khasais Nasai, pag. 8.

Musnad Imam Hanbal vol. 1, pag. 43, pag. 88, pag. 136, pag. 150 & 156; IV, pag. 373 & 374.

*

Zaid bin Arqam a relatat că:

Ședeam alături de Trimisul lui Allah ﷺ când o anumită persoană din Yemen a venit la Profet ﷺ și i-a spus: Trei iemeniți s-au dus la Ali fiecare revendicând paternitatea unui copil. Cei trei au trăit cu femeia care a născut copilul. Ali, inițial, a încercat să convingă doi dintre ei să își retragă revendicarea în favoarea unui al treilea. Ambii au refuzat. Ali atunci i-a rugat pe ceilalți doi să își abandoneze revendicarea pentru a-l face pe al treilea responsabilul. Cei doi s-au purtat ca primii iar Ali i-a sfătuit să nu revendice împotriva celui de-al treilea. Când aceștia au demonstrat același comportament iar Ali a observat cum, de fapt, se contestă unul pe celălalt (indiferent de mediere) i-a lăsat pe toți la judecata tragerii la sorți: câștigătorul va fi obligat să plătească două treimi compensație financiară celor doi perdanți. După ce a auzit judecata (lui Ali), Profetul ﷺ a izbucnit într-un (asemenea) râs încât i s-au văzut dinții.

Mustadrak vol. 2, pag. 207.

Sunan Abi Dawood vol. 1, pag. 304.

Sunan Nasai vol. 2, pag. 108.

Kanz-ul-Ummal (selecții), pag. 206.

Riaz-un-Nazarah vol. 2, pag. 200.

Izalat-ul-Khifa Maqsad, II, pag. 269.

*

Zarr bin Hobeish a relatat că:

Doi oameni au servit împreună micul dejun, unul având cinci pâini iar altul trei. Un al treilea om, trecând (prin împrejurimi), s-a alăturat mesei; aceștia dețineau un număr de opt pâini înainte de masă. Al treilea le-a plătit opt dirhami spunându-le (celor doi): Acceptați (banii) aceștia, vă rog, pentru ce am mâncat cu voi; după care a plecat. Acum cei doi oameni au început să se certe, omul-cu-cinci-pâini cerea cinci dirhami pentru el și trei dirhami pentru celălalt, în timp ce omul-cu-trei-pâini insista să împartă jumătate din bani cu celălalt.

Disputa a ajuns la Ali pentru a fi judecată. Ali l-a sfătuit pe omul-cu-trei-pâini să accepte cei trei dirhami oferiți lui, dar (omul) a spus că va accepta doar cât i se cuvine. Atunci Ali i-a răspuns: „Poți avea atunci doar un singur dirham. Cu opt pâini între voi, împarte-le în douăzeci și patru de părți egale, fiecare pâine în trei felii. Cu ale tale trei pâini, (adică) în total nouă părți, ai mâncat opt felii, lăsând doar una pentru al treilea om. Companionul tău, care avea cinci pâini, împărțite în cincisprezece părți egale, a mâncat opt felii, oferind oaspetelui voastru să mânânce restul de șapte. Așadar acesta (oaspetele) a împărțit (mâncat cu voi) doar o parte din pâinile tale și șapte din ale companionului tău, de aceea se cuvine să iei doar un dirham în timp ce restul (de șapte) îi aparțin.”

Kanz-ul-Ummal (selecții) vol. 2, pag. 204.

*

O femeie nebună a fost adusă în fața lui Umar cu acuzația comiterii de adulter. Umar a poruncit să fie ucisă prin lapidare. Ali, trecând pe acolo, a fost informat că o femeie care aparține unui anume trib urma să fie executată la ordinul lui Umar. Aflând acestea Ali a trimis-o (pe femeie) înapoi și a mers la Umar spunându-i: „Nu știi că trei feluri de oameni nu pot fi judecați? Nu poți pedepsi pe unul care și-a pierdut rațiunea până nu se vindecă de nebunie; nici o pedeapsă nu poate fi aruncată asupra celui care doarme până nu se trezește; nici nu poți ține un copil responsabil de o faptă (penală) până nu ajunge la maturitate.”

Auzind acestea Umar a poruncit să fie eliberată și a strigat „takbeer”.

Sunan Abi Dawood vol. 2, pag. 227.

Musnad Imam Ahmad bin Hanbal vol. 1, pag. 154.

Istee’ab vol. 2, pag. 474.

Kanz-ul-Ummal (selecții) pag. 412.

Riaz-un-Nazarah vol. 2, pag. 194 & 196.

Izalat-ul-Khifa Maqsad, II, pag. 268.

*

O femeie însărcinată a fost adusă pentru a fi judecată de Umar sub acuzația de adulter și, după ce a fost găsită vinovată, (Umar) a poruncit să fie ucisă prin lapidare. Ali se afla în apropierea (sălii de judecată) și (aflând de sentință) a trimis-o înapoi după care l-a mustrat pe Umar spunându-i: „Pentru acuzația de adulter i-ai dat ce este mai greu (cea mai grea sentință). Dar care este acuzația împotriva copilului pe care-l poartă? Pe ce anume (fapte) stă acuzația împotriva lui? Pentru care motiv (vină) să fie pedepsit? Ce acuzații ai împotriva lui? Se pare că (femeii) i s-a forțat o mărturisire prin amenințări!”

Umar a recunoscut: „Asta este!”

Ali l-a avertizat pe Umar: „Nu l-ai auzit pe Trimisul lui Allah (ﷺ) spunând: „Nici o acuzație nu se poate ridica împotriva unui (om) forțat să mărturisească prin amenințări?”; „oricine este reținut sau închis fiind forțat să (își) mărturisească (faptele) nu poate fi considerat vinovat.”

Riaz-un-Nazarah vol. 2, pag 196.

*

Abdullah bin Haris a relatat:

Când Usman a venit în Mecca pentru pelerinaj (Hajj) am mers la el. Oamenii au vânat o potârniche mare cât un porumbel și au gătit-o în apă cu sare. Am făcut acest dar pentru Usman și companionii lui. Aceștia au ezitat să mănânce iar Umar a remarcat: „Nu am vânat-o cu mâinile noastre nici nu am poruncit să fie vânată. Dacă aceia care nu au îmbrăcat ihramul au vânat-o iar ei înșiși, din voința lor, ne oferă să o mâncăm, nu este nici un rău (interzis).” Usman (ulterior) a căzut pe gânduri și a întrebat: „Este cineva (printre noi) care ne poate explica?” Unii au sugerat că doar Ali poate răspunde dilemei. Usman a trimis un mesager la Ali. Când Ali a venit, Usman i-a prezentat cele observate (speța). După ce i-a ascultat (explicația) Ali a devenit furios spunând: „Dacă este cineva printre voi, a spus (Ali), care a stat alături de Profet ﷺ, l-aș ruga să se ridice în picioare și să mă contrazică. Profetul ﷺ era în ihram când piciorul (carnea) unei oi i-a fost oferit iar el (Profetul ﷺ) a refuzat să mănânce spunând: „Suntem în ihram. Îi poți hrăni doar pe cei ieșiți din ihramul în care s-au înveșmântat.” Nu mai puțin de doisprezece companioni ai Profetului ﷺ s-au ridicat în picioare și au confirmat relatarea lui Ali. Iarăși Ali i-a rugat să spună (confirme) sub jurământ dacă au fost martori (atunci) când un ou de struț a fost adus Profetului ﷺ, ca dar, însă el a refuzat să îl mănânce deoarece era în starea de ihram.” Alți doisprezece companioni s-au ridicat pentru a confirma spusele (relatările) lui Ali.

Musnad Ahmad bin Hanbal vol. 1, pag. 100.

Kanz-ul-Ummal (selecții) vol. 2, pag. 345.

*

Umar a spus că:

„Dacă toate cele șapte planete și toate cele șapte ceruri ar fi așezate într-un taler iar credința lui Ali (ar fi așezată) în celălalt, talerul lui Ali le-ar întrece.”

Riaz-un-Nazarah vol. 2, pag. 226.

Izalat-ul-Khifa Maqsad, II, pag. 256 & 259.

*

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

„Concluziile (juridice ale) lui Ali în privința lui Amr Ibn-e-Abd-e-Wud sunt mai mari, în statut (la Allah), decât invocările (rugăciunile) jinnilor și oamenilor.”

Mustadrak vol. 3, pag. 32.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s