رؤگآچيؤنىا

اهاديسؤل پروفىتيك

1

*

Ibn-e-Abbas a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a împlinit rugăciunile de Zuhr și Asr adunate, la fel și cele de Maghrib și Ișa, deși nu era într-o stare de teamă sau călătorie.

Sahih Muslim, vol. 2, pag. 278.

*

Ibn-e-Abbas a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a împlinit Zuhr și Asr adunate, Maghrib și Ișa la un loc, deși nu era într-o stare de frică, nici din alt motiv, precum ploi, etc.

Wakee (a relatat că) l-a întrebat pe Ibn-e-Abbas motivul (adunării rugăciunilor). Ibn-e-Abbas i-a răspuns: „pentru credincioși, ca aceștia să nu întâmpine inconveniențe și dificultăți.”

Sahih Muslim, vol. 1, pag. 265.

Jam’a Tirmizee, pag. 254.

*

Abdullah bin Shaqeeq a relatat că, într-o zi, după rugăciunea de Asr, Ibn-e-Abbas a ținut o predică atât de lungă încât soarele a apus iar stelele au apărut. Oamenii au început să strige: „rugăciunile, rugăciunile!” (deoarece era timpul de Maghrib). Ibn-e-Abbas nu le-a acordat atenție până ce un om din Banu Tameem s-a ridicat țipând: „rugăciunile, rugăciunile!”

Ibn-e-Abbas i-a spus: „Vai ție, vrei să mă înveți tradiția?” după care a continuat: „L-am văzut personal pe Trimisul lui Allah (ﷺ) împlinind rugăciunile de Zuhr și Asr adunate iar Magrib și Ișa la fel.”

Naratorul spune: Afirmația lui Ibn-e-Abbas mi-a neliniștit conștiința până ce m-am dus la Abu Huraira pentru a-l întreba despre veridicitatea acestor spuse iar el le-a confirmat.

Sahih Muslim, vol. 1, pag. 265.

*

Ibn-e-Abbas a relatat că Profetul ﷺ a împlinit șapte rekaturi de rugăciune iar altă dată opt (succesiv); a împlinit Maghrib și Ișa la un loc și Zuhr și Asr adunate.

Sahih Bukhari, I, pag. 265.

*

Ibn-e-Abbas a relatat că, în Medina, Profetul ﷺ obișnuia să împlinească rugăciunile adunate (Zuhr și Asr; Maghrib și Ișa) fără să existe temeri (pentru siguranță) sau ploi (calamități naturale).

Când a fost întrebat datorită cărui motiv se ruga astfel, el a răspuns: „Profetul ﷺ a voit ca adepții lui să nu sufere greutăți, așadar a adunat rugăciunile”.

Sunan Nasai, pag. 290.

*

Sa’eed bin Musayyab a relatat că:

La Asqalan a apărut o controversă între Ali și Uthman cu privire la Mut’ah (căsătoria temporară), Ali i-a spus: „O, Uthman, vrei să interzici oamenilor să împlinească un lucru pe care însuși Profetul (ﷺ) l-a făcut?”

Uthman i-a răspuns: „Lasă deoparte aceasta!”

Sahih Bukhari, VI, pag. 93.

Sahih Muslim, vol. 1, pag. 402.

*

Abu Nazrah a relatat că:

Stăteam alături de Jabir Ibn-e-Abdullah când a venit un om și i-a spus lui Jabir că Ibn-e-Abbas a vorbit despre cele două Mut’ah din timpul Profetului ﷺ, cea de Hajj și cea cu femeile. Jabir i-a spus că în vremea Profetului ﷺ el însuși le practica, dar, Umar, în vremea califatului său, le-a declarat interzise.

Khairul Bareeyah, II, nr. 56.

*

Abu Zarr a relatat că:

În timpul lui Muhammad ﷺ ne era îngăduit să împlinim Mut’ah.

Sahih Muslim, vol. 1, pag. 402.

*

Sa’d bin abi Waqas a fost întrebat despre Mut’ah, dacă este sau nu îngăduită. El a răspuns: „Noi înșine o practicam în vremea când Mu’awiah era idolatru.”

Sahih Muslim, vol. 1, pag. 402.

*

Umar Ibn-e-Haseen a relatat că:

În timpul când Trimisul lui Allah ﷺ era în viață practicam Mut’ah, și până în ultimele sale clipe nici o interdicție nu a coborât în privința sa (practicii), dar un anume (Umar) a făcut precum a voit și a dictat conform opiniei sale.

Sahih Muslim, vol. 1, pag. 402.

*

Jabir a relatat că:

Pentru o lungă vreme împlineam Mut’ah cu un mănunchi de curmale sau făină. În vremea lui Muhammad ﷺ și în timpul califatului lui Abu Bakr, Mut’ah se practica dar Umar a declarat-o interzisă.

Sahih Muslim, vol. 1, pag. 451.

*

Abu Sa’id a relatat că l-a văzut pe Trimisul lui Allah ﷺ împlinind prosternarea (sijdah) pe lut umed, atât că se vedeau urmele pământului pe fruntea sa.

Sahih Bukhari, I, pag. 104.

*

Profetul ﷺ își așeza fruntea pe pământ în timpul prosternării.

Sahih Bukhari, I, pag. 97.

*

Profetul ﷺ se prosterna pe Khumrah (sijdahgah).

Sahih Bukhari, II, pag. 214 & 243.

Jam’a Tirmizee, pag. 46.

Kanz-ul-Ummal, II, pag. 12.

*

Profetul ﷺ a spus că cel mai bun loc pentru prosternare este pământul sau ceva care crește din pământ.

Kanz-ul-Ummal, IV, pag. 113.

*

Profetul ﷺ i-a cerut nevestei sale Umme Salma, „adu-mi Khumrah din moschee”. Cuvântul „khumrah” înseamnă o rogojină (chatai) împletită din frunze de palmier pe care se poate așeza fruntea în timpul prosternării.

Ibn-e-Aseer în Jam’a-ul-Usool a scris: „khumrah este acea sijdahghah pe care șiiții epocii noastre se prosternează. Susțin, prin această relatare, că este sunna să ții o khumrah. Cei care o interzic și o numesc calea rafidain greșesc. Pentru a practica această sunna îndeplinesc prosternarea pe o bucată de palmier și nu îmi pasă de criticile ignoranților. Suntem recunoscuți doar prin sunna Profetului ﷺ, indiferent că (ei) o numesc rafzi sau khariji. Lasă-i să vorbească despre acest lucru.”

Vahidul Zamankhan în Anwar-ul-Lughat, VII, pag. 118.

*

Abdullah bin Yusuf mi-a istorisit că Ibn-e-Shehab a auzit de la Hamid bin Abdul Rahman care a relatat că l-a auzit pe Abu Huraira spunând că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

„Oricine se ridică pentru rugăciune în timpul nopților de Ramadan, cu credință și întru binecuvântarea lui Allah, îi vor fi iertate toate păcatele anului anterior”. Ibn-e-Shehab a spus că așa au stat lucrurile și după moartea Profetului ﷺ. La fel au fost și în timpul califatului lui Abu Bakr și în primele zile ale califatului lui Umar.

Prin autoritatea lui Ibn-e-Shehab, de la Urwa Ibn-e-Zubair și de la Abdul Rahman Ibn-e-Abdul Qari, s-a relatat că cel din urmă a spus: „Am mers într-o noapte cu Umar Ibn-e-Khattab în luna lui Ramadan și m-am dus la moschee. Am văzut că cineva se ruga singur și un altul se ruga în altă parte iar un grup se ruga în spatele lui. Umar a spus: „Cred că va fi mai bine dacă i-am aduna pe toți în spatele unui singur recitator”. Atunci a luat o decizie asupra spusei sale și i-a adunat (pe credincioși) în spatele lui Ubaiy bin Ka’ab. După aceea, în altă noapte, am mers iar cu el (Umar). Oamenii împlineau noua rugăciune (tarawih) cu recitatorul lor. Umar a spus: „Aceasta este o inovație bună iar acea (parte din noapte) în care oamenii dorm este mai bună decât acea (parte din noapte) în care se roagă”. A vrut să spună că partea mai târzie a nopții era mai bună pentru rugăciune, întrucât atunci oamenii se rugau în prima parte (și dormeau în cealaltă a nopții).

Sahih Bukhari, Kitab-as-siyam, nr. 1875.

*

Yahya bin Bukair mi-a relatat că Lais mi-a relatat de la Oqail de la Ibn-e-Shehab care mi-a spus: mi-a zis Urwa de la Aișa căreia i-a spus Trimisul lui Allah ﷺ că ieșea câteodată la miezul nopții și se ruga în moschee iar unii oameni se rugau împreună cu el. Într-o dimineață oamenii au început să vorbească (între ei) despre această rugăciune. În a treia noapte o mulțime s-a adunat în moschee. Profetul ﷺ a venit și s-a rugat iar oamenii s-au rugat cu el. Totuși în a patra noapte moscheea nu a mai fost încăpătoare pentru mulțimile adunate (atât de mulți erau) dar Profetul ﷺ nu a mai venit decât pentru rugăciunea de dimineață. După ce s-a recitat kalima-de-shahada, el a spus: „Preamărit fie Allah, prezența voastră în moschee nu îmi este necunoscută, dar m-am temut că (rugăciunea mea) va deveni obligatorie pentru voi și nu o veți putea împlini”. După aceea Profetul ﷺ a murit și lucrurile au rămas așa.

Sahih Bukhari, Kitab-as-siyam, nr. 1876.

*

Un om a venit la Sahl bin Sa’d, companion al Profetului ﷺ, să îl anunțe că Guvernatorul Medinei, de atunci, îl blestema pe Ali din amvon.

„Cum îl numește pe Ali?” a întrebat Sahl.

„Abu Turab” i-a răspuns omul.

Sahl a început să râdă spunând: „Pe Allah, Profetul însuși i-a dat lui Ali acest nume, căruia îi era mai drag decât toate celelalte nume ale sale.”

Auzind relatarea omul i-a cerut lui Sahl să îi explice cum a ajuns Ali să fie intitulat astfel iar Sahl i-a zis: „Odată Ali ieșea din casa Fatimei și, intrând în moschee, s-a întins. În același timp a venit Profetul ﷺ întrebând de Ali. Ea (Fatima) i-a spus Profetului ﷺ că Ali s-a dus în moschee. (În acest timp) Ali se apucase să repare moscheea.

Când Muhammad ﷺ l-a găsit a văzut că Ali era murdar de praf pe spate. În timp ce se pregătea să îl curețe de praf i-a spus: „Ridică-te Abu Turab, ridică-te!”

Sahih Bukhari, II, pag. 266; XIV, pag. 386; XXIV, pag. 617 & XXVI, pag. 70.

Kunooz-ul-Haqaiq, pag. 61.

Istee’ab, vol. 2, pag. 48.

Riaz-un Nazarah, vol. 2, pag. 154.

*

Muhammad ﷺ a sacrificat un animal, ca jertfă, și a împărțit carnea cu Ali. După aceea a poruncit să fie distribuită (celorlalți).

Sahih Bukhari, IX, pag. 427.

*

Sa’d bin Ubeidah a relatat că:

Un om l-a vizitat pe Abdullah bin Umar și l-a întrebat despre Ali. Abdullah i-a enumerat calitățile lui Ali și accentuând (asupra unei anumite trăsături) a spus:

„Privește acolo! Este casa lui Ali, acolo în mijlocul locuințelor Profetului!” dar văzând că omului nu i-a plăcut remarca, bin-Umar l-a întrebat:

„Nu îți place acest lucru?”

„Bineînțeles că nu”, a răspuns bărbatul.

„Atunci, fără îndoială, Allah ți-a îndepărtat nasul de acestea, pleacă de aici! Fă ce crezi (că poți să îi faci) lui Ali!” (i-a răspuns bin-Umar).

Sahih Bukhari, XIV, pag. 387.

*

Abu Sa’id al Khudri a relatat:

Stăteam cu Trimisul lui Allah ﷺ care distribuia mai multe bunuri când a venit Zul Khuwaisarah din tribul Banu Tamim care a început să îl ocărască (spunând):

„Nu fi nedrept cu noi!”

„Fie ca tu să mergi la diavol”, i-a răspuns Muhammad ﷺ, „dacă eu nu sunt drept, cine este oare?”

Umar i-a cerut Profetului ﷺ permisiunea să îi taie (pe loc) capul bărbatului dar Muhammad ﷺ i-a interzis spunând:

„Lasă-l în pace. Sunt mulți ca el ale căror rugăciuni le fac pe ale tale să pară neînsemnate, și al căror post l-ar compromite pe al tău. Și totuși Coranul pe care ei îl citesc (toarnă) nu le trece de gâturi. Se vor îndepărta și strâmba de religie precum trece o săgeată prin pradă. Ca semn vor avea printre ei un bărbat negru, având un braț ce va arăta ca o bucată de carne asemănătoare sânului unei femei care se mișcă. Aceștia se vor înfățișa (oamenilor) ca fiind musulmani într-o epocă în care musulmanii vor fi împărțiti în două tabere adverse.”

Mărturisesc că l-am auzit pe Profet ﷺ tălmăcind aceste lucruri.

Ali a poruncit ca omul cu pricina, menționat de Trimisul lui Allah ﷺ, să fie căutat. Când a fost găsit și adus în fața lui Ali, mărturisesc faptul că l-am văzut întocmai cum Profetul ﷺ ni l-a descris.

Sahih Bukhari, IV, pag. 343 & XII, pag. 226.

Sahih Muslim, vol. 1, pag. 431.