ثمرات العلم

*

Însuşirile Marelui Profet ﷺ

O, Allah, Acoperitor al întinderilor (pământului) şi Susţinător al bolţilor cereşti, Făuritor al sufletelor după firea lor, fie nenorocite, fie fericite, pune cele mai ales binecuvântări ale Tale şi cele mai mari ocrotiri ale Tale asupra lui Muhammad, robul şi trimisul Tău, pecetea celor de dinaintea lui, deschizătorul a ceea ce era închis, vestitorul adevărului întru adevăr, cel ce aruncă înapoi oştirile celor deşerţi şi opreşte năvala celor rătăciţi. Lui i-a fost dat să care răspunderea profeţiei, iar el îi duce greutatea, îndeplinind porunca Ta, grăbindu-se să obţină mulţumirea Ta, fără să-şi micşoreze pasul, fără ca hotărârea să îi slăbească, conştient de inspiraţia Ta, păstrând legământul Tău, mergând către împlinirea poruncii Tale încât dă tăciunele celui ce îl caută şi luminează calea celui ce bâjbâie. Inimile îşi găsesc călăuzirea prin el după ce au fost hărţuite de îndoieli şi păcate. El a adus semne limpezi şi învăţături luminoase. El este păstrătorul adevărului Tău bine-încredinţat, vistiernicul ştiinţei Tale bine-păstrate, martorul Tău în Ziua Judecăţii, solul Tău întru Adevăr, trimisul Tău către lume.

Rugă pentru Profet ﷺ  

O, Allah ! Dă-i un loc larg la umbra Ta şi răsplăteşte-l, înmulţindu-i binele prin harul Tău!

O, Allah ! înalţă zidirea sa deasupra altor zidiri, fă-i ţinuta să fie întru cinstire dinaintea-i, desăvârşeşte-i lumina! Ca răsplată că a luat asupra sa profeţia, primeşte-i mărturia, fie să Te mulţumească vorba sa cea dintr-o judecată adevărată şi predica sa limpezitoare!

O, Allah ! Pune-ne laolaltă pe el şi pe noi în bucuria vieţii, în statornicia binelui, împlinirea dorinţelor, bucuria plăcerii, uşurinţa traiului, tihna desăvârşită şi daruri ale preacinstirii!

*

Irbad ibn Sariya a relatat:

Într-o zi Trimisul lui Allah ﷺ conducea rugăciunea în adunare. Apoi şi-a întors faţa către noi şi ne-a ţinut o predică foarte elocventă care a făcut ochii să verse lacrimi şi a emoționat inimile. Un om a spus: O, Profet al lui Allah, aceasta a sunat ca o cuvântare de rămas-bun! Sfătuieşte-ne.

Atunci el ﷺ a zis: Vă îndemn să aveţi frică de Allah, să ascultaţi şi să vă supuneţi, chiar de-ar fi (să vă supuneți) unui sclav african; pentru că aceia dintre voi, care vor trăi după mine, vor vedea multă neînţelegere și va trebui să vă călăuziţi după exemplele mele şi cele ale califilor dreptcredincioşi ce vor veni după mine. Alipiţi-vă de ele şi ţineţi-vă cu dinţii de ele. Feriţi-vă de lucrurile noi căci aceasta înseamnă schimbare şi fiecare schimbare înseamnă înşelare.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Toţi adepţii mei vor intra în Paradis, afară de cel ce refuză. El ﷺ a fost întrebat: Şi cine a refuzat (adevărul)? El ﷺ a zis: Oricine se supune mie va intra în Paradis, dar oricine nu se supune, înseamnă că refuză (adevărul).

Salama ibn Akwa’ a relatat, cu acordul tatălui său, că:

O persoană mânca folosind mâna stângă în prezenţa Trimisului lui Allah ﷺ, iar acesta i-a zis: Mănâncă doar cu mâna dreaptă.

El a zis: Nu pot face asta.

Şi atunci el ﷺ i-a spus: Fie ca să nu mai poţi face asta!

Trufia îl împiedicase (să mănânce cu mâna dreaptă) şi nu şi-a mai putut ridica mâna până la gură.

Nu’man ibn Başir a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Îndreptaţi-vă rândurile, ori Allah va crea neînţelegeri între voi.

Într-o altă versiune a lui Muslim, Nu’man ibn Başir a relatat:

Trimisul lui Allah ﷺ avea obiceiul să ne îndrepte rândurile de parcă îndrepta o săgeată, până când a văzut că am priceput cum să facem. Într-o zi el a ieşit afară, s-a ridicat (pentru rugăciune) şi era pe punctul de a spune „Allah este Mare”, când a văzut un om al cărui piept ieşea afară din rând şi atunci a zis: Slujitori ai lui Allah, trebuie să vă îndreptaţi rândurile sau Allah va crea neînţelegeri între voi.

Abu Musa a relatat că:

În Medina, în timpul nopţii, luase foc o casă şi acoperişul şi pereţii s-au prăbuşit peste cei care locuiau în ea. Când i s-a relatat acest lucru Trimisului lui Allah ﷺ, el a zis: Focul este duşmanul vostru; să-l stingeţi când mergeţi la culcare.

Abu Musa relatează că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Călăuzirea şi cunoaşterea cu care Allah m-a înzestrat se aseamănă cu o ploaie torenţială care a căzut peste o bucată de pământ. Partea fertilă a pământului absoarbe apa şi face să crească din abundenţă iarba şi plantele. O altă parte, care este goală (pe dinăuntru), reţine apa şi prin aceasta Allah îngăduie oamenilor să tragă foloase. Ei beau apa, adapă animalele şi sădesc seminţele. Dar ploaia cade şi pe o porţiune de teren uscat care nici nu reţine apa, nici nu îngăduie vegetaţiei să crească. Tot aşa se poate asemăna omul care înţelege religia lui Allah şi trage foloase din învăţătura cu care m-a trimis Allah, care învaţă şi le arată şi altora, cu omul care nici nu-şi mișcă mintea în acest sens, nici nu acceptă călăuzirea lui Allah cu care am fost trimis.

Jabir a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Parabola despre mine şi parabola despre voi seamănă cu parabola unui om care a aprins un foc. Când totul s-a luminat în jur, viermii şi alte insecte ce cad în foc au început să cadă înăuntru. El a încercat să le împiedice, dar ele l-au copleşit şi au sărit în foc. Eu vă prind din spate să vă salvez din foc, dar voi săriţi în el.

Ibn Mas’ud relatează că a fost menţionat:

Primul fiu al lui Adam (Cain) împarte vina (omuciderii) cu fiecare dintre cei ce ucid pe alţii, fără de vină, întrucât el a fost iniţiatorul omorului.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Iadul este înconjurat de felurite pofte şi patimi în vreme ce Raiul este înconjurat de tot felul de lucruri neplăcute.

Hudhaifa a relatat:

Într-o noapte mă rugam împreună cu Profetul ﷺ iar el a început să recite al-Baqara. Am crezut că la sfârşitul celor o sută de versete va coborî în ruku’ dar el a continuat să recite; atunci eu am crezut că, poate, voia să recite întreaga sură într-un rak’at (unitate de rugăciune), dar el a continuat şi atunci m-am gândit că poate va coborî când sfârşeşte (acest capitol). Apoi el a început să recite an-Nisa (următoarea sură); după care a început să recite al-Imran (următoarea sură). Şi când a recitat versetele ce se refereau la Gloria lui Allah el a adus laude (spunând subhan Allah) iar când a recitat versetele care arătau cum trebuie să cerem (de la Domnul), el (Profetul) a cerut atunci (de la Allah); tot aşa, când a recitat versetele în care se caută apărare de la Domnul, el a cerut să fie apărat (de către Allah), după care s-a închinat şi a zis: Glorie, Domnului meu Cel Puternic; el s-a închinat cam tot atâta timp cât a stat în picioare, în rugăciune, apoi întorcându-se în ruku’ a zis: Allah l-a ascultat pe cel ce a adus laudă Lui; după care a mai rămas în picioare cam tot atâta timp cât s-a închinat. Mai apoi, s-a prosternat din nou şi a zis: Glorie Domnului Meu cel Preaînalt şi închinăciunea lui a durat cam tot atâta timp cât şi-a petrecut în rugăciune.

Ibn Mas’ud a relatat:

Într-o noapte m-am alăturat Trimisului lui Allah ﷺ când îşi făcea rugăciunea opţională. El ﷺ a stat atât de mult în picioare încât m-am hotărât să comit o obrăznicie.

Am fost întrebat: Ce ai avut de gând să faci?

Eu am răspuns: Să stau jos şi să nu-l mai urmez.

Anas a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Trei (lucruri) urmează un mort: membrii familiei sale, averea şi faptele sale. Două dintre ele se întorc înapoi şi al treilea îl însoţeşte. Oamenii şi averea se întorc, dar faptele sale rămân cu el.

Ibn Mas’ud a relatat că Profetul ﷺ a zis:

Raiul este mai aproape de oricare dintre voi decât şnurul de la încălţările voastre, şi tot la fel este Iadul.

Rabi’a ibn Ka’b Aslami (un slujitor al Trimisului lui Allah ﷺ) a relatat:

Îmi petreceam noaptea în compania Trimisului lui Allah ﷺ şi îi turnam apă pentru abluţiunile lui. Într-o zi mi-a zis: Ai vrea să îmi ceri ceva? Eu am spus: Cer să fiu în compania ta în Paradis. El ﷺ a întrebat: Mai este şi altceva? Eu am răspuns că asta era tot. El ﷺ a zis: Atunci ajută-mă pe mine şi pe tine înmulţindu-ţi prosternările.

Thauban a relatat că l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Înmulţiţi prosternările. Fiecare prosternare dinaintea lui Allah vă va înălţa în stare cu un grad şi va şterge unul dintre păcatele voastre.

Abdullah ibn Basri a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel ce are viaţă lungă şi o comportare cuviincioasă este cel mai bun.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Allah dăruieşte iertarea unui om până ce acesta atinge vârsta de 60 de ani.

Aişa a relatat că:

După revelarea surei Nasr (ajutorul), Trimisul lui Allah ﷺ avea obiceiul să recite la fiecare rugăciune: Sfânt eşti Tu, Doamne al nostru, şi toată lauda Ţie Ţi se cuvine; iartă-mă, o, Allah!

O altă versiune este:

Trimisul lui Allah ﷺ recita foarte des în rugăciune: Sfânt eşti Tu, o, Allah, Doamne al nostru şi toată lauda Ţie Ţi se cuvine, iartă-mă, o, Allah!

El a dat lămuriri că în Sfântul Coran a fost poruncit să se repete: Apoi, cântaţi laude Domnului vostru şi cereţi iertarea de la El, şi el (Trimisul lui Allah) aşa a făcut.

Potrivit versiunii lui Muslim, Trimisul lui Allah ﷺ recita des aceste cuvinte, când se afla în pragul morţii: Sfânt eşti Tu şi Ţie Ţi se cuvine toată lauda, la Tine caut iertarea şi la Tine mă întorc.

Eu (Aişa) l-am întrebat: O, Trimis al lui Allah! Ce sunt aceste vorbe pe care aud că le tot repeţi?

El ﷺ a răspuns: Mi s-a arătat un semn, legat de poporul meu, că trebuie să repet aceste cuvinte la vederea unuia din acele semne.

Apoi el a recitat sura Nasr.

O altă versiune este:

Trimisul lui Allah ﷺ recita adesea: Glorie lui Allah şi laudă lui Allah; la Allah caut iertarea şi la El mă întorc. Eu i-am zis: Trimis al lui Allah, te aud că reciţi des: Glorie lui Allah şi laudă lui Allah, la Allah caut iertarea şi la El mă întorc. El ﷺ a răspuns: Domnul meu m-a înştiinţat că în curând voi vedea semn legat de poporul meu şi când îl voi vedea, să-i aduc laude, să cer iertare de la El şi la El să mă întorc. Acum am văzut semnul. Revelaţia ajutorului lui Allah s-a întruchipat în căderea Meccăi, iar semnul a fost că lumea a îmbrăţişat religia lui Allah în valuri. Porunca este: Sărbătoriţi sfinţenia lui Allah, aducându-I laude; şi rugaţi-vă pentru iertarea Sa, căci El este Veşnic dăruitor (în har şi milă).

Anas relatează:

Allah, Domnul cinstei şi gloriei, a trimis revelaţia Trimisului lui Allah ﷺ mult mai des înaintea morţii sale decât oricând altă dată.

Jabir a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Fiecare va fi ridicat în starea în care moare.

Sufyan ibn Abdullah a relatat că a întrebat:

O, Trimis al lui Allah, spune-mi nişte lucruri limpezi cu privire la islam, care să-mi îngăduie să fac după cum gândesc, fără să mai cer şi părerea altcuiva.

El ﷺ i-a răspuns: Spune: Allah este Cel care mă întăreşte şi apoi, fii statornic.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Urmaţi calea dreaptă a credinţei şi fiţi statornici şi nu uitaţi că nimeni nu poate dobândi mântuirea prin faptele sale (bune).

Cineva a întrebat: Nici chiar tu, Trimis al lui Allah?

El ﷺ a zis: Nici eu, afară că Allah îşi revarsă mila şi harul Său (asupra mea).

Abu Huraira relatează că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Fii ager la fapte bune înainte să te laşi copleşit de mânie ca de o noapte întunecoasă. (În aceste timpuri furtunoase) omul se comportă ca un musulman dimineaţa şi ca un necredincios seara sau ca un credincios seara şi necredincios dimineaţa, strigându-şi credinţa la mezat pentru bunuri lumeşti.

Uqba ibn al-Harith a relatat că:

Atunci când îşi făcea rugăciunea de după-amiază, în Medina, în spatele Profetului ﷺ, acesta s-a ridicat repede după ce a rostit salutul şi, trecând peste oameni, a intrat într-una din încăperile nevestelor lui. Lumea s-a speriat de graba lui dar când a ieşit afară şi le-a văzut feţele uimite din cauza grabei lui, le-a zis: Mi-am amintit că aveam nişte aur şi nu am vrut să mă aflu în robia lui, de aceea am poruncit să fie împărţit.

Într-o altă versiune el ﷺ a zis:

Am lăsat nişte aur din sadaqa (donaţii) în casă şi n-am voit să-l păstrez până seara.

Jabir a relatat că:

În timpul bătăliei de la Uhud, un om a vorbit Profetului ﷺ: Spune-mi, unde voi fi eu, dacă voi fi ucis? Iar când Profetul ﷺ i-a răspuns că va fi în Rai, el a aruncat nişte curmale pe care le avea în mână şi a luptat până ce a fost ucis.

Abu Huraira a relatat că la Profet ﷺ a venit o persoană şi i-a zis:

O, Trimis al lui Allah, ce fel de milostenie este mai bine primită? La care el ﷺ a zis: Aceea este milostenia pe care o faci (în starea în care eşti) sănătos şi avar, bântuit de teama sărăciei şi cu speranţa de a te îmbogăţi (milostenia în această stare a sănătăţii şi minţii este cel mai bine primită). Şi nu trebuie să tărăgănezi (milostenia) până când te afli în pragul morţii şi atunci să spui: Aceasta este pentru cutare şi cutare lucru, iar aceasta pentru cutare şi cutare. Deoarece milostenia a ajuns deja (în posesia lui cutare şi cutare).

Anas a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ:

A luat o sabie în ziua bătăliei de la Uhud şi a zis:

Cine va lua această sabie de la mine?

Toţi şi-au întins mâinile, spunând: eu, eu.

El ﷺ a întrebat: Cine îşi va lua responsabilitatea deplină asupra ei?

Companionii au ezitat.

Abu Dujana a spus: O voi lua eu; şi cu ea a crăpat căpăţânile necredincioşilor.

Zubair ibn Adi a zis:

Ne-am dus la Anas ibn Malik şi ne-am plâns de ceea ce sufeream din mâna lui al-Hajjaj, iar el a răspuns: Fiţi răbdători, că până ce-l veţi întâlni pe Domnul vostru, vor veni peste voi vremuri şi mai rele decât aceasta. Am auzit lucrul acesta de la Profetul vostru ﷺ.

Abu Huraira relatează că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Grăbiţi-vă să faceţi fapte bune înainte ca una dintre cele şapte nenorociri să vină peste voi. Apoi (atrăgând atenţia) a spus: Vă aşteaptă o asemenea foamete încât veţi uita de credinţă, sau o aşa bunăstare că toţi veţi fi corupţi, sau o asemenea boală că veţi fi secaţi de puteri, sau o aşa ramoleală că veţi avea minţile rătăcite, ori o moarte neaşteptată, ori Dajjal, care este cel mai greu de închipuit, ori Ceasul, iar Ceasul va fi cel mai dureros dar şi cel mai bun; iar el a zis: Aceasta este o relatare veritabilă.

Abu Huraira a relatat că în ziua bătăliei de la Khaibar:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Voi înmâna acest stindard celui care-l iubeşte pe Allah şi pe Trimisul Său şi, prin el, Allah va dărui victoria.

Umar a spus: Niciodată nu am tânjit după o poruncă dar în ziua aceea speram să fiu chemat. Totuşi Trimisul lui Allah ﷺ l-a chemat pe Ali ibn Abi Talib عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ şi i-a înmânat stindardul şi a zis: Mergi înainte şi nu te îngriji de altcineva, până ce Allah nu îţi dăruieşte victoria.

Când a auzit aceasta Ali عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ a pornit, a mers puţin, apoi s-a oprit şi fără să se întoarcă a întrebat cu glas tare: O, Trimis al lui Allah, pentru ce să lupt împotriva lor?

El ﷺ a răspuns: Să lupţi până ce ei mărturisesc că nimănui nu i se cuvine lauda şi închinarea în afară de Allah şi că Muhammad este Trimisul lui Allah, dacă mărturisesc aceasta, vieţile şi averile lor vor fi asigurate împotriva ta, iar dacă se supun îndatoririlor potrivit islamului, ei vor da socoteală în faţa lui Allah.

într-o altă versiune:

Trimisul lui Allah ﷺ a întrebat: Unde este Ali?

I-au răspuns: frământă pâine, o, Trimis al lui Allah.

El ﷺ a spus: Nu este nimeni altcineva care să facă acest lucru în locul lui? Aduceţi-l la mine de îndată.

A venit Ali عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ la Profet ﷺ şi avea o infecţie la ambii ochi de pe urma căreia nu putea vedea; Trimisul lui Allah ﷺ a luat din saliva sa şi i-a atins ochii rugându-se lui Allah pentru vindecare iar Ali عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ s-a însănătoşit pe loc, atunci i-a oferit stindardul şi i-a zis: Mergi înainte şi nu te opri până ce Allah nu îţi va da victoria.

Ibn Abbas a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Mi s-au arătat multe popoare. Am văzut un profet care era însoţit doar de una sau două persoane şi unii care nu erau urmaţi de nimeni.

Dintr-o dată mi s-a arătat o mulţime uriaşă şi eu am crezut că era poporul meu, dar mi s-a spus: Acesta este Moise şi poporul lui, dar ridică-ţi privirea către orizont; şi iată că se vedea o mare mulţime. Mi s-a spus: Acesta este poporul tău şi dintre ei vor fi şaptezeci de mii ce vor ajunge în Paradis, fără să fie traşi la răspundere sau chinuiţi.

Apoi Profetul ﷺ s-a ridicat şi a intrat în casa lui, iar companionii lui au început să-şi dea cu părerea în legătură cu cei ce vor merge în Rai, fără să aibă parte de chinuri sau să dea socoteală.

Unii au zis: Poate că sunt cei ce l-au însoţit pe Profet ﷺ.

Alţii au spus: Poate că sunt cei ce s-au născut musulmani şi n-au asociat niciodată pe altcineva cu Allah, şi tot aşa.

Atunci Profetul ﷺ a ieşit din casă şi a întrebat: Despre ce vorbiţi? Şi ei i-au povestit.

El ﷺ a zis: Aceştia sunt cei care nu-şi fac talismane şi nici nu le caută, nici nu caută semnele rele, ci au încredere în Domnul lor.

Când a auzit astfel ’Ukkaşa ibn Muhssine s-a ridicat şi l-a rugat: Imploră-L pe Allah să mă facă unul dintre ei.

Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Tu eşti unul dintre ei.

Apoi s-a ridicat altul şi l-a rugat acelaşi lucru.

Trimisul lui Allah ﷺ a răspuns: Ukkaşa te-a întrecut.

Ibn Abbas a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ se ruga astfel:

Allah! Ţie m-am supus şi de Tine ascult, în Tine cred şi în Tine îmi pun încrederea, la tine alerg şi la Tine îmi caut înţelepciunea. Allah, sub aripa Ta caut adăpost; nimeni nu este demn de laudă în afară de Tine, căci Tu mă păzeşti de stricăciune. Tu eşti Cel Veşnic, Care nu moare niciodată, în vreme ce fiinţele omeneşti şi jinnii vor muri cu toţii.

Ibn Abbas relatează că:

Atunci când Avraam a fost aruncat în foc, a rostit: Pentru noi Allah este de ajuns! El este cel mai bun Împărţitor al lucrurilor. Tot astfel a făcut şi Trimisul lui Allah ﷺ, când a fost înştiinţat că (o armată de) oameni s-au adunat împotriva lui, pentru a se feri de ei; aceasta (avertismentul) n-a făcut decât să sporească credinţa musulmanilor şi ei au zis: Allah este de ajuns pentru noi şi El este Cel mai Minunat Păzitor; în El ne punem încrederea!

Abu Huraira relatează că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Mulţi oameni ale căror inimi vor fi uşoare ca inimile păsărilor vor ajunge în Paradis. Se spune că astfel de oameni sunt mulţumiţi şi au inima blândă.

Jabir a relatat că:

El a luptat împreună cu Profetul ﷺ în apropiere de Najd. Când Profetul ﷺ s-a întors şi Jabir s-a întors împreună cu el. Atunci, pe la prânz, somnul i-a cuprins într-o vale plină cu pietre. Trimisul lui Allah ﷺ a descălecat şi oamenii s-au împrăştiat în jur, căutând umbră sub un copac mare şi el şi-a agăţat sabia de copac.

El (Jabir) a spus: Noi dormeam liniştiţi când, iată, Trimisul lui Allah ﷺ ne-a strigat şi noi am văzut cu uimire că lângă el se afla un arab din deşert.

El ﷺ a zis: Fără îndoială, omul acesta îmi agita sabia deasupra capului, în vreme ce eu dormeam. M-am trezit şi am văzut că ţinea sabia mea în mână, fără să o fi scos din teacă. El a întrebat: Cine te va apăra împotriva mea? Eu am răspuns: Allah – de trei ori. Nu l-am pedepsit şi a şezut jos.

Într-o altă versiune se relatează de către Jabir că:

Îl însoţeam pe Trimisul lui Allah ﷺ în campania de la Dhatul Riqa’ şi la o vreme l-am lăsat să se odihnească sub un copac umbros. Unul dintre politeişti a venit la el. Sabia Trimisului lui Allah ﷺ atârna de copac.

El a luat-o şi a zis: Nu ţi-e frică de mine?

Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Nu.

Atunci omul a spus: Cine te va apăra de mine?

El ﷺ a răspuns: Allah.

Într-o povestire de Abu Bakr Isma’ili, el a întrebat:

Cine te va apăra de mine? Allah; a răspuns el (Profetul ﷺ). Atunci sabia i-a scăpt din mână şi Trimisul lui Allah ﷺ a ridicat sabia şi a întrebat: Cine te va apăra de mine? El a zis: Eşti unul care pedepseşti aspru. Profetul ﷺ a zis: Mărturiseşte că nu este alt zeu în afară de Allah şi că eu sunt Trimisul lui Allah. Nu, a răspuns el, îţi promit că nici nu voi lupta împotriva ta şi nici nu mă voi alipi de cei ce vor lupta împotriva ta. Atunci Profetul ﷺ l-a lăsat să-şi vadă de drum.

Omul a mers la prietenii lui şi a zis: M-am întors la voi de la cel mai bun dintre oameni.

Umar ibn al-Khattab a relatat:

L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: Dacă aţi avea încredere cu adevărat în Allah, El v-ar asigura hrana aşa cum asigură hrana păsărilor, care dimineaţa se trezesc flămânde şi seara se întorc cu stomacul plin.

Al-Bara’ ibn ’Azib a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ mă îndemna să recit întotdeauna când merg la culcare: O, Allah, m-am predat Ţie, către Tine mi-am întors faţa. Şi m-am încredinţat Ţie, din dorinţă şi frică faţă de Tine (cu speranţă pentru răsplata Ta şi frică de pedeapsa Ta). Nimeni nu se poate ascunde de Tine, decât dacă de la Tine îi vine puterea. Cred în Cartea pe care ai revelat-o şi în Profetul ﷺ pe care l-ai trimis.

Trimisul lui Allah ﷺ a spus că dacă cineva repeta aceste cuvinte şi se întâmplă să moară în acea noapte, el murea în adevărata religie. În cazul în care trăieşte până dimineaţa, el va avea parte de bine.

Într-o altă versiune:

El a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus unui om să facă abluţiune pentru rugăciune înainte de a merge la culcare, apoi să se întindă pe partea dreaptă şi să se roage (ca mai sus), iar acestea să îi fie ultimele vorbe.

Abu Bakr Siddiq,

Abdullah ibn Osman ibn Amir ibn Amr ibn Ka’b ibn S’ad ibn Taim

şi ceilalţi strămoşi ai lui, inclusiv mama lui relatează:

Când Trimisul lui Allah ﷺ şi cu mine ne aflam în peşteră, Thaur şi cu mine am văzut picioarele politeiştilor la gura peşterii (în timpul emigrării), iar eu am rostit: O, Trimis al lui Allah! Dacă vreunul dintre ei s-ar uita în jos, ne-ar putea vedea. El a zis: O, Abu Bakr! Ce părere ai despre doi oameni pe lângă care al treilea este Allah?

Umm Salama relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ spunea întotdeauna când ieşea din casă: (Pornesc) în numele lui Allah; în Allah cred. O, Allah! La Tine caut adăpost, ca să nu mă rătăcesc sau să nu mă las dus în rătăcire, ca să nu alunec de pe calea dreaptă, să nu nedreptăţesc pe nimeni, sau să fiu nedreptăţit, să nu fac rău şi să nu mi se facă rău.

Anas relatează că:

El l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Când un om iese afară din casă şi rosteşte: În numele lui Allah; în Allah mă încred; nu există altă putere mai mare (împotriva răului) decât în Allah; pe dată îi vor fi spuse următoarele (cuvinte): Eşti călăuzit, apărat şi protejat. Diavolul se va îndepărta de el.

Abu Dawud a transmis această tradiţie cu adăugirea:

Un diavol va spune altuia: Cum să ai de-a face cu un om care a fost călăuzit, apărat şi protejat?

Anas relatează că:

Pe vremea Profetului ﷺ erau doi fraţi. Unul dintre ei avea obiceiul să se ţină după Profet ﷺ iar celălalt învăţase o meserie (pentru a-şi câştiga existenţa). Odată acesta din urmă s-a dus la Profet ﷺ cu o plângere împotriva primului, că nu-l interesa să câştige.

El ﷺ i-a răspuns: Poate că ţie ţi se oferă (câştigul) datorită lui.

Abu Huraira relatează că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Un musulman fie că este bărbat sau femeie, este pus la încercare cu privire la viaţa sa, averea şi copiii săi până ce el sau ea ajunge dinaintea lui Allah Preaînaltul în starea în care toate păcatele lui sau ei au fost ispăşite.

Se relatează de către Ibn Abbas că:

Uyaina ibn Hissn a venit în Medina şi a stat la nepotul său Hurr ibn Qais, ce făcea parte dintre cei care aveau cale deschisă şi trecere la Umar pe vremea când domnea iar el obişnuia să le ceară sfaturi.

Uyaina i-a zis lui Hurr: Nepoate al meu, tu ai acces la emirul credincioşilor. N-ai vrea să obţii pentru mine îngăduinţa să merg la el?

Hurr a cerut îngăduinţa şi Umar i-a acordat-o.

Când Uyaina a ajuns dinaintea lui Umar, i s-a adresat astfel: O, fiu al lui Khattab, nici nu ne dăruieşti multe, nici nu ne faci dreptate.

Umar s-a înfuriat şi a vrut să-l pedepsească pe Uyaina, dar Hurr a zis:

O, emir al credincioşilor, Allah a spus Profetului Său: Fii cu iertare, porunceşte ceea ce este bine şi îndepărtează-te de neştiutori! (7:199); Acesta este unul dintre neştiutori.

Umar a rămas pironit în locul său. El acţiona întotdeauna cu stricteţe după cartea lui Allah.

Ibn Mas’ud relatează că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

După mine veţi vedea deosebiri şi veţi vedea lucruri cu care nu sunteţi de acord.

Ei au zis: Ce ne porunceşti să facem? (în astfel de împrejurări).

El ﷺ a răspuns: Achitaţi-vă de datoriile voastre şi cereţi-vă drepturile de la Allah.

Usaid ibn Hudair a relatat că un om dintre Ansari a zis:

O, Trimis al lui Allah! Tu ai numit pe cutare şi cutare persoană, dar de ce nu m-ai numit pe mine? Profetul ﷺ a zis: După mine vei vedea deosebiri (alţii vor ajunge la putere în prezenţa ta), dar trebuie să ai răbdare, până ce mă vei întâlni la izvorul Kauthar, în Paradis.

Abdullah ibn Mas’ud relatează că Profetul ﷺ a zis:

Adevărul conduce la credinţă şi credinţa conduce la Paradis. Omul care vorbeşte adevărul cu statornicie, va sta lângă Allah ca unul demn de încredere. Minciuna duce la păcat, iar păcatul duce la Iad, iar cel ce persistă în minciună, în faţa lui Allah va trece drept mincinos.

Hasan ibn Ali a relatat că şi-a amintit (aceste cuvinte) de la Trimisul lui Allah ﷺ:

Îndepărtaţi de voi lucrurile faţă de care vă îndoiţi, căci adevărul înseamnă pacea sufletului, iar minciuna înseamnă îndoială.

Abu Sufyan a relatat:

un fragment al declaraţiei sale amănunţite despre Heraclius,

când acesta din urmă l-a întrebat despre mărturisirile Profetului ﷺ.

El a menţionat că Profetul ﷺ a spus:

Închinaţi-vă numai lui Allah şi nu asociaţi nimic cu El şi renunţaţi la tot ce au zis strămoşii voştri; iar El ne porunceşte să facem rugăciuni, să spunem adevărul, să fim credincioşi şi să întărim legăturile de rudenie.

Abu Thabit, Abi Sa’id şi Abi Walid, relatează că:

Sahl ibn Hunaif a relatat că Profetul ﷺ a spus:

Dacă cineva cere martiriu de la Allah, cu sinceritate, Allah îl va conduce la lăcaşurile martirilor, chiar dacă el moare în patul său.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Un profet care a pornit într-o expediţie a cerut oamenilor săi ca nimeni dintre cei ce s-au însurat cu o femeie cu care au dorit să trăiască împreună, dar totuşi n-au făcut-o, să nu-l urmeze; la fel, cei ce-au construit case dar n-au pus acoperişul sau cei ce au cumpărat oi sau cămile ce erau a făta (să nu participe). Apoi a plecat în expediţie şi a ajuns în oraş la vremea rugăciunii de după-amiază. Apoi el a spus soarelui că amândoi se aflau sub porunca lui Allah şi s-a rugat lui Allah să nu-l lase să răsară, astfel că soarele nu a răsărit până ce Allah nu le-a dăruit victoria. El a adunat prăzile şi focul s-a iscat să le mistuie, dar nu a reuşit. Era vorba că prada nu se împărţea cinstit între ei. El le-a zis că un om din fiecare trib trebuie să-i jure supunere şi când mâna unui om s-a înţepenit într-a sa, el a zis că prada se împărţea necinstit între ei. Ei i-au adus o căpăţână de aur ce semăna cu un cap de vacă şi când el l-a pus jos, s-a iscat un foc şi a mistuit prada.

O altă versiune este:

Prăzile nu erau îngăduite nimănui dinaintea noastră, iar Allah ne-a îngăduit nouă prăzile. El ne-a văzut slăbiciunea şi neputinţa şi ni le-a îngăduit.

Hakim ibn Hizam a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Ambele părţi implicate într-o tranzacţie de afaceri au dreptul s-o anuleze, atâta vreme cât nu s-au despărţit; şi dacă spun adevărul şi lucrează cinstit, afacerea lor va fi binecuvântată, dar dacă ascund ceva sau mint, afacerea lor va fi lipsită de binecuvântare.

Zirr ibn Hubaiş relatează:

Am mers la Safwan ibn Assal să-l întreb despre gestul simbolic al trecerii mâinilor peste şosete în timpul abluţiunii.

El m-a întrebat: Zirr, ce te aduce aici?

Eu am răspuns: Am venit în căutarea cunoaşterii.

El a spus: Îngerii îşi întind aripile peste cel ce caută cunoaşterea, de bucurie pentru ceea ce caută.

Eu i-am spus: În mintea mea s-au născut nişte îndoieli în legătură cu trecerea simbolică a mâinilor peste şosete în timpul abluţiunii, după ce omul se uşurează. Cum tu eşti unul dintre companionii Trimisului lui Allah ﷺ, am venit la tine să te întreb. Ai auzit ca Profetul ﷺ să spună ceva legat de acest lucru?

El a răspuns afirmativ şi a remarcat: El ﷺ ne-a lămurit că în timpul călătoriei nu trebuie să ne scoatem şosetele pentru a ne spăla picioarele, chiar până la trei zile şi nopţi, decât în caz de necurăţenie majoră (după contactul sexual). În alte cazuri, cum ar fi somnul, uşuratul sau urinatul, este suficientă trecerea simbolică a mâinilor peste ciorapi.

Atunci eu l-am întrebat: L-ai auzit spunând ceva despre dragoste şi afecţiune? El a răspuns: Îl însoţeam pe Trimisul lui Allah ﷺ într-o călătorie şi un beduin a venit la el strigând cu o voce răguşită: O, Muhammad!

Trimisul lui Allah ﷺ i-a răspuns aproape pe acelaşi ton: Iată-mă!

Eu i-am zis (arabului): Ruşine să-ţi fie, coboară-ţi glasul în prezenţa lui, fiindcă aşa ne-a poruncit Allah.

El s-a răstit: Nu vreau să-mi cobor glasul, apoi, adresându-se Profetului ﷺ, a zis: Ce se întâmplă cu o persoană care are dragoste de oameni dar nu s-a aflat încă în compania lor?

Trimisul lui Allah ﷺ a răspuns: O persoană se va afla în compania celor pe care-i iubeşte în Ziua Judecăţii.

Apoi a continuat să converseze cu noi şi, pe parcursul discuţiei, a amintit despre o poartă înspre apus, a cărei lăţime ar putea fi parcursă de un călăreţ în 47 de ani. Unul dintre povestitorii acestei relatări, Sufyan, spune mai departe: Această poartă se află în direcţia Siriei. Allah a creat-o odată cu crearea cerurilor şi pământului. Ea este deschisă pentru căinţă şi nu se va închide până ce soarele nu va apune la răsărit (Ziua Judecăţii).

Ibn Abbas a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Dacă fiinţa omenească ar avea o vale plină cu aur, şi dacă ar mai fi încă o vale plină cu aur, atunci el le-ar dori pe amândouă. Nimic nu-i umple gura în afară de pământul din mormânt. Allah se întoarce cu milă către cel care se căieşte.

Abu Huraira relatează că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Allah Preaînaltul va fi foarte mulţumit de doi oameni, unul îl va ucide pe celălalt, dar ambii vor ajunge în Paradis. Primul este ucis de celălalt în vreme ce luptă în cauza lui Allah, după care Allah îşi aduce mila asupra celui de-al doilea şi îl călăuzeşte să primească islamul, iar el moare ca un martir (luptând) pe calea lui Allah.

Abu Mas’ud Uqba ibn Amr Ansari a relatat:

Când s-a revelat versetul referitor la milostenie, noi căram greutăţi cu spatele pentru a putea câştiga ceva cu care să facem milostenie. Cineva a adus o cantitate considerabilă pentru milostenie şi ipocriţii au zis: A făcut-o doar ca să atragă atenţia asupra lui. Altul a oferit câteva kilograme de curmale şi ei au zis: Allah nu are nevoie de curmalele lui. După care s-a revelat: Pe aceia care îi ponegresc pe dreptcredincioşii, care de bunăvoie fac milostenii, dar nu află (pentru a oferi) decât (rodul) trudei lor, şi îi iau în derâdere pe ei, pe aceia îi va lua şi Allah în derâdere şi ei vor avea parte de o pedeapsă dureroasă. (9:79)

Abu Dharr a relatat că Profetul ﷺ spune că:

Allah Preaînaltul şi Gloriosul a zis:

Slujitori ai Mei, am făcut oprimarea nelegiuită pentru Mine, aşadar, nu vă oprimaţi unul pe altul.

Slujitori ai Mei, toţi dintre voi sunteţi supuşi greşelii, în afară de cel căruia Eu îi sunt Călăuză pe calea dreaptă deci, veniţi la Mine pentru călăuzire adevărată şi Eu vă voi arăta calea dreaptă.

O, slujitori ai Mei, toţi sunteţi flămânzi (nevoiaşi), în afară de cel pe care Eu îl hrănesc, deci, de la Mine cereţi hrană şi eu vă voi hrăni.

O slujitori ai Mei, toţi sunteţi goi (aveţi nevoie de veşminte) în afară de cel căruia Eu îi dăruiesc haine, deci, de la Mine cereţi haine şi Eu vă voi înveşmânta.

O, slujitori ai Mei, voi păcătuiţi ziua şi noaptea, dar iată-Mă, gata să vă iert păcatele; cereţi iertare de la Mine şi Eu vă voi dărui iertarea.

O, slujitori ai Mei, nici dacă primul sau ultimul dintre voi, nici chiar dacă întreaga spiţă omenească şi chiar cea a jinnilor ar avea credinţă în Allah ca o singură inimă, nimic nu se va adăuga la Puterea Mea.

O, slujitori ai Mei, şi dacă primul şi ultimul dintre voi, sau întreaga spiţă omenească şi cea a jinnilor, la unison, ar deveni cea mai ticăloasă inimă (bătând toţi) ca inima unui singur om, Puterea Mea nu va suferi nici o pierdere.

O, slujitori ai Mei, şi chiar dacă primul şi ultimul dintre voi, ori întreaga spiţă omenească şi cea a jinnilor s-ar aduna pe o câmpie şi voi aţi cere de la Mine, iar Eu aş dărui fiecăruia ceea ce cere, n-aş suferi vreo pierdere de nici un fel (ba chiar mai puţin) decât pierde oceanul, dacă s-ar scoate un ac din el.

Slujitori ai Mei, pentru toate aceste fapte ale voastre, pe care Eu le ţin minte, veţi primi răsplată de la Mine; iar cel ce găseşte bine, să ridice laude, iar cel ce întâmpină altceva, să se condamne doar pe el însuşi.

Hudhaifa şi Abu Huraira au relatat că:

Ei au auzit că de la Trimisul lui Allah ﷺ că Allah va aduna omenirea şi credincioşii vor sta în picioare până când Raiul va fi adus aproape de ei. Apoi ei vor merge la Adam (pacea fie asupra sa) şi vor zice:

Tată, cere ca Raiul să se deschidă pentru noi, dar el va răspunde: Ce altceva în afară de păcatul tatălui vostru v-a izgonit din Rai? Nu sunt eu acela care pot să cer asta, mergeţi la fiul meu Avraam, prietenul lui Allah.

Dar Avraam (pacea fie asupra sa) va zice: Eu nu pot să fac asta, căci am fost doar un prieten şi cu foarte multă vreme în urmă: duceţi-vă la Moise întrucât lui i-a vorbit Allah.

Ei vor merge atunci la Moise (pacea fie asupra sa) dar el va zice: Nu sunt eu acela ce poate face asta; mergeţi la Iisus, cuvântul şi spiritul lui Allah.

Iisus (pacea fie asupra sa) va spune: Nu sunt eu cel ce poate face asta, aşa că ei vor merge la Muhammad şi el se va ridica şi va primi îngăduinţa.

Credinţa şi legăturile de prietenie vor fi trimise să stea de-o parte şi de alta a Căii, la dreapta şi la stânga, iar primul dintre voi va trece ca fulgerul, spunând că a pătruns; voi, pentru care mi-aş da pe tatăl şi pe mama mea drept răscumpărare, ce se poate asemăna cu mişcarea fulgerului?

Şi au primit răspunsul: Nu aţi văzut cum se duce şi vine fulgerul, ca şi o clipită din ochi? Apoi, ca şi adierea vântului, ca şi zborul unei păsări sau fuga oamenilor ale căror fapte îi pun pe fugă, Proorocul vostru stă pe Cale şi spune, o, Doamne al meu, păzeşte, păzeşte, până ce faptele oamenilor vor fi aşa slabe încât ei abia se vor putea târî. Pe ambele părţi ale Căii vor fi atârnate cârlige de carne cu trei dinţi, care la poruncă îi vor apuca pe cei asupra cărora primesc poruncă; unii dintre ei vor fi sfâşiaţi, dar vor scăpa, însă ceilalţi vor fi aruncaţi în Iad, claie peste grămadă.

Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul lui Abu Huraira, groapa lui Jahannam se află la o distanţă de 70 de ani în adâncime.

Abu Khubaib a relatat:

Abdullah ibn Zubair s-a pregătit să ia parte la bătălia de la Jamal, m-a chemat la el şi eu m-am dus lângă el. El a zis: Fiule, oricine va fi ucis astăzi este un răufăcător căruia i s-a făcut rău. Cred că astăzi voi fi o victimă a asupririi. Sunt foarte îngrijorat de datoriile mele. Crezi că va mai rămâne ceva din averea noastră, după ce vor fi plătite datoriile? Fiule, vindem bunurile noastre şi achităm datoriile. Dacă ar mai rămâne ceva după achitarea datoriilor: el a făcut un testament să lase o treime din suma rămasă fiecăruia dintre cei trei fraţi ai săi (ai lui Zubair). După care mi-a tot explicat datoriile sale şi a zis: Fiule, în cazul în care nu poţi plăti vreo parte a datoriilor mele, imploră-L pe Stăpânul meu să-ţi dea ajutor. Pe Allah, n-am înţeles ce voia să spună şi l-am întrebat: Tată, cine este Stăpânul tău? El a zis: Allah. Şi oricând am întâmpinat vreo problemă în a-i achita datoriile, m-am rugat: O, Stăpân al lui Zubair, achită-i datoria; şi El a achitat-o. Zubair a fost martirizat. El nu a lăsat nici un ban, dar a lăsat nişte pământuri, unul dintre ele în Ghabah, unsprezece case în Medina, două în Basra, una în Kufa şi una în Egipt. Pricina pentru care fusese atât de îndatorat a fost că dacă cineva venea la el şi îl ruga să ţină vreun bun al său în păstrare, Zubair refuza, de teamă că acesta s-ar putea pierde, dar îl considera drept un împrumut. El nu a acceptat niciodată vreo funcţie de conducere, ci a luptat împreună cu Trimisul lui Allah ﷺ şi Abu Bakr, Umar şi Uthman.

Eu am pregătit o listă a datoriilor sale care se ridicau la două milioane două sute de mii. Hakim ibn Hizam a venit la mine şi mi-a zis: nepoate, la cât se ridică datoria fratelui meu? Dar eu am ascuns adevărul şi am zis: O sută de mii. Hakim a zis: Nu cred că bunurile tale vor fi de ajuns pentru plata datoriilor. Eu am zis: Ce-ai crede tu dacă ţi-aş spune că suma este, de fapt, 2.200.000? El a zis: N-aş crede că nu ai fi în stare să achiţi datoriile. Dacă nu ai posibilitatea să achiţi datoriile, să-mi ceri ajutor.

Zubair a cumpărat pământul din Ghabah pentru suma de 170.000 l-a vândut cu 1.600.000 şi a declarat că oricine avea vreo pretenţie asupra lui Zubair să-l caute în Ghabah. Abdullah ibn Ja’far a venit la el şi a zis: Zubair îmi datora 400.000, dar, dacă vrei, pot să iert datoria. Abdullah a zis: Nu. Ibn Ja’far a zis: Dacă doreşti o amânare, eu pot să amân recuperarea datoriei. Abdullah a zis: Nu. Atunci ibn Ja’far a zis: În cazul acesta, măsoară-mi o parcelă. Abdullah a însemnat o parcelă. Astfel, el a vândut pământul şi a plătit datoriile tatălui său. Din pământ au mai rămas patru sahmi şi jumătate (adică şaisprezecimi).

Apoi, el l-a vizitat pe Mu’awwiya, la care în acel moment se aflau şi Amr bin Osman, Munzir ibn Zubair şi Ibn Zum’a. Mu’awwiya a zis: Ce preţ ai pus pe pământul din Ghabah? El a zis: 100.000 pentru un sahm (o şaisprezecime). Mu’awwiya a întrebat: Cât a mai rămas din el? Abdullah a zis: patru sahmi şi jumătate. Munzir ibn Zubair a zis: Eu cumpăr un sahm cu 100.000. Amr bin Osman a zis: Şi eu iau un sahm cu 100.000. Ibn Zam’a a spus: Iar eu cumpăr tot un sahm cu 100.000. Atunci Mu’awwiya a întrebat: Cât a mai rămas acum din pământ? Abdullah a zis: Un sahm şi jumătate. Mu’awwiyah a zis: Îl iau eu cu 150.000. Mai târziu, Abdullah ibn Ja’far i-a vândut lui Mu’awwiya partea sa, cu 600.000.

După ce Abdullah ibn Zubair s-a eliberat de responsabilitatea achitării datoriilor, moştenitorii lui Zubair i-au zis: Acum împarte moştenirea între noi. El a zis: Voi face acest lucru numai după ce anunţ, în patru ocazii succesive, pelerinajul. Cel care are vreo pretenţie faţă de Zubair să vină la noi şi o vom achita. După ce a făcut această declaraţie în patru rânduri, a împărţit ce a rămas între moştenitorii lui Zubair, potrivit testamentului său.

Zubair a avut patru neveste.

Fiecare a primit câte un 1.200.000.

Asfel întreaga avere a lui Zubair s-a ridicat la 50.200.000.

Ubaida ibn as-Samit a zis:

Noi am jurat supunere Trimisului lui Allah ﷺ şi am fost de acord să ascultăm şi să ne supunem în vremuri de sărăcie ca şi în vremuri de bunăstare, la bine şi la greu, să îndurăm deosebirile ce se fac împotriva noastră şi să nu ne certăm pentru conducere cu cei aflaţi la putere, decât dacă necredinţa asupra lucrurilor, pentru care avem dovadă de la Allah, este declarată pe faţă. Am jurat supunere Trimisului lui Allah ﷺ, să spunem adevărul oriunde ne aflăm, şi să nu băgăm în seamă reproşurile nimănui.

Nu’man ibn Başir relatează că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Asemănarea dintre omul care rămâne nepăsător la vederea crimelor pe care Allah le interzice şi omul care le comite, este la fel ca şi oamenii care s-au îmbarcat pe o corabie, după ce au tras la sorţi. Unii dintre ei se află pe puntea de jos, iar alţii pe puntea de sus. Cei de jos au fost udaţi de apa aruncată de cei de sus şi, astfel, s-au înfuriat.

Atunci au luat o secure şi au început să facă o gaură pe fundul corabiei. Aşa că ei (cei de pe puntea de sus) au venit pe puntea de jos şi li s-a spus: Ne-aţi mâniat, aşa că nu avem altă alegere decât să ne scufundăm. Dacă le întind mâinile în ajutor, îi salvează, iar dacă îi părăsesc, atunci îi vor distruge şi se vor distruge şi pe ei.

Abu Sa’id Hasan Basri a relatat că:

A’aidh ibn Amr l-a vizitat pe Ubaidullah ibn Ziyad şi i-a spus:

Fiule, l-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ zicând: Cei mai răi păstori (căpetenii) sunt cei ce supraveghează cu asprime. Aveţi grijă, să nu fiţi unul dintre aceia.

Ei i-au spus: Stai jos, tu nu eşti altceva decât nutreţ uscat între companionii Trimisului lui Allah.

A’aidh ibn Amr a întrebat: Şi se află această pleavă printre ei? Fără îndoială, pleava a apărut printre ceilalţi.

Usama ibn Zaid a relatat că:

El l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Omul va fi adus în Ziua Învierii şi aruncat în iad, iar măruntaiele lui se vor revărsa în Iad şi el se va învârti în jurul lor aşa cum se învârte un măgar în jurul pietrei de moară. Locuitorii iadului se vor aduna în jurul lui şi vor zice: Ce s-a întâmplat cu tine, cutare şi cutare? Nu te-ai alăturat nouă ca să faci ceea ce este cinstit şi ca să ne interzici să facem ceea ce este necinstit? El va răspunde: M-am alăturat vouă ca să fac ceea ce este cinstit, dar eu însumi nu am făcut aşa; şi v-am interzis să faceţi ceea ce este necinstit, dar eu însumi am făcut lucruri necinstite.

Hudhaifa ibn al-Yaman a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ ne-a povestit două hadisuri. Am fost martorul unuia (ce s-a transformat în realitate) şi sunt în aşteptarea celuilalt.

El ﷺ ne-a zis: Loialitatea a pătruns în adâncul inimilor oamenilor. Apoi a fost revelat Coranul şi ei au învăţat din Coran şi din Sunna. Atunci, el (Profetul ﷺ) ne-a relatat despre pierderea loialităţii. El ﷺ a zis: Omul aţipeşte o clipă şi loialitatea este îndepărtată din inima lui, lăsând acolo doar o urmă slabă. El adoarme din nou şi loialitatea se îndepărtează din inima lui, lăsând doar urma unei băşici, ca şi când şi-ar fi scăpat un tăciune pe picior şi acesta s-a băşicat. Se poate vedea doar o umflătură, dar pe dinăuntru este goală. El ﷺ a luat de pe jos o pietricică şi a rostogolit-o peste picior, zicând: Oamenii fac negustorie între ei, dar cu greu poţi să găseşti omul care să înapoieze (lucrurile) ce i s-au încredinţat spre păstrare. (Şi vor fi atât de puţini oameni cinstiţi) încât se va spune: Acolo, în cutare şi cutare trib, există un om demn de încredere. Şi ei vor mai spune despre câte o persoană: Ce prevăzător este acesta, ce înţelept şi inteligent este el, în vreme ce în inima lui nu există credinţă nici cât un bob de muştar. Am trecut printr-o vreme când nici nu-mi păsa cu care dintre voi făceam negoţ, deoarece dacă era un musulman, credinţa lui îl obliga să-şi achite datoriile către mine, iar de era un creştin sau evreu, căpetenia sa îl obliga să-şi achite datoriile ce le avea către mine. Dar astăzi nu aş face negoţ cu voi, în afară de cutare şi cutare.

Aişa a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Când unul dintre voi începe să mănânce, să pomenească numele lui Allah Preaînaltul. Dacă uită s-o facă la începutul mesei, atunci să spună „în numele lui Allah” la începutul şi sfârşitul mesei.

Jabir a relatat că el l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Dacă cineva pomeneşte numele lui Allah când intră în casă sau începe să mănânce, Satan spune adresându-se lui însuşi: Nu vei găsi adăpost pentru noapte şi nici nu vei cina. Dacă omul intră fără să pomenească numele lui Allah, Satan zice: Ţi-ai găsit adăpost. Iar dacă omul nu pomeneşte numele lui Allah când începe să mănânce, Satan zice: Ţi-ai găsit un loc unde să petreci noaptea şi să mănânci.

Hudhaifa a relatat:

Dacă şedeam la masă împreună cu Trimisul lui Allah ﷺ, nu întindeam mâinile după mâncare până ce el nu începea să mănânce. Odată eram cu el şi a intrat o fată în grabă, de parcă cineva o silea de la spate. Ea a vrut să pună mâna pe mâncare, dar Trimisul lui Allah ﷺ a apucat-o de mână. Apoi a intrat grăbit un arab al deşertului, de parcă îl fugărea cineva. Trimisul lui Allah ﷺ l-a prins şi pe el de mână şi a zis: Satan gândeşte că mâncarea asupra căreia nu este pomenit numele lui Allah, i se cuvine lui în mod legiuit. El a trimis această fată, ca prin ea să facă hrana legiuită (pentru Satan) dar eu i-am prins mâna. Apoi l-a adus pe arabul deşertului ca prin el să facă hrana legiuită dar i-am prins şi lui mâna.

Dar, pe Cel în mâna Căruia se află viaţa mea, pe lângă mâinile lor am prins şi mâna Satanei în strânsoarea mea.

După aceea el a pomenit numele lui Allah şi a început să mânânce.

Umayyia ibn Mukhşi a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ şedea undeva, iar un om mânca. El n-a pomenit numele lui Allah până ce mai rămăsese doar o înghiţitură. Când a dus-o la gură, el a zis: În numele lui Allah Primul şi Ultimul.

Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Satan a mâncat o dată cu el. Când a pomenit însă numele lui Allah, Satan a vomitat tot ce avea în stomac.

Aişa a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ mânca împreună cu companionii săi când a venit un arab din deşert şi a mâncat toate mâncarea din două înghiţituri.

Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Dacă ar fi pomenit numele lui Allah, mâncarea ar fi ajuns pentru toată lumea.

Abu Umama a relatat:

Când Trimisul lui Allah ﷺ încheia de mâncat, el zicea: Toată lauda se cuvine lui Allah, din belşug şi cu sinceritate, căci aduce binecuvântare şi nu este puţină, părăsită sau nebăgată în seamă, o, Doamne al nostru.

Mu’adh ibn Anas a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel care primeşte hrana şi la sfârşit spune: Toată lauda se cuvine lui Allah Care mi-a dat hrană să mănânc şi mi-a adus-o fără nici o strădanie sau putere din partea mea; toate păcatele lui din trecut şi cele ce le va face în viitor, sunt iertate.

Anas a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ răsufla de trei ori când bea apă (el bea din trei inghiţituri).

Ibn Abbas a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Nu beţi dintr-o înghiţitură ca şi cămila, ci din două sau trei înghiţituri. Pomeniţi numele lui Allah când începeţi să beţi şi lăudaţi-L când sfârşiţi.

Abu Qatada a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a interzis să se sufle în oală (recipient) atunci când se bea.

Anas a relatat că:

Trimisului lui Allah ﷺ i s-a adus lapte, în care a fost amestecată puţină apă. În dreapta sa şedea un arab al deşertului, iar în stânga, Abu Bakr. El a băut din lapte şi a dat restul arabului din deşert spunând: Cine se află în dreapta are întâietate şi apoi tot cine se află în dreapta.

Aişa a relatat că:

Cei din tribul Quraiş erau neclintiţi pentru femeia Makhzumi care furase şi au întrebat: Cine-i va spune Trimisului lui Allah despre ea?

Atunci ei au zis: Cine va avea destul curaj pentru asta, afară de Usama ibn Zaid, prietenul Trimisului lui Allah?

Atunci Usama i-a relatat şi Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Mijloceşti asupra uneia dintre pedepsele poruncite de Allah?

Apoi s-a ridicat şi a ţinut o cuvântare în care a zis:

Ceea ce i-a dus la pieire pe înaintaşii voştri a fost chiar aceasta, că atunci când cineva dintre cei de rang mare fura ceva, ei îl cruţau; dar dacă aceeaşi crimă era săvârşită de un sărac, ei îl pedepseau după poruncă. Jur pe Allah, că dacă Fatima, fiica lui Muhammad, ar fura, aş pune să i se taie mâna.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Feriţi-vă să faceţi două lucruri care aduc după ele blestemul.

Însoţitorii lui au întrebat: Trimis al lui Allah, care sunt acele lucruri care aduc blestemul?

El ﷺ a răspuns: Să vă uşuraţi pe drumuri sau pe la umbră, unde oamenii se adăpostesc şi se odihnesc.

Jabir a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a interzis urinatul în apă stătătoare.

Nu’man ibn Başir a relatat:

Tatăl meu mi-a dăruit un servitor şi apoi m-a dus la Trimisul lui Allah ﷺ ca să-l facă martor la aceasta.

Trimisul lui Allah ﷺ a întrebat: La fiecare dintre fiii tăi ai făcut un astfel de dar, aşa cum i-ai dăruit lui Nu’man?

Omul a zis: Nu.

Atunci el ﷺ a zis: Ia înapoi darul acesta.

într-o altă versiune: Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Fii atent la îndatorirea ta faţă de Allah şi fă dreptate între copiii tăi.

Tatăl meu a venit înapoi luându-și darul înapoi.

O altă versiune este:

Trimisul lui Allah ﷺ a întrebat: Mai ai şi alţi copii, pe lângă acesta? El a încuviinţat. Trimisul lui Allah ﷺ a întrebat: Ai dăruit fiecăruia un astfel de dar? El a răspuns că nu. Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Nu voi fi martor la asta, căci este o nedreptate. El ﷺ a întrebat: Nu aştepţi de la ei bunătate cum aştepţi şi de la el? Omul a zis: Da, negreşit. Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Atunci de ce nu faci daruri (şi celorlalţi copii)?

Anas ibn Malik a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a interzis ca un om din oraş să vândă pentru un om din deşert cu comision, chiar dacă este fratele lui adevărat.

Ibn Umar a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Să nu cumpăraţi bunuri de la o caravană până ce ei nu ajung în piaţă.

Ibn Abbas a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Să nu întâmpinaţi pe drum caravanele ce cară mărfuri, pentru a cumpăra de la ei şi omul din oraş să nu vândă pentru cel de la ţară.

Ta’us l-a întrebat: Care este înţelesul adevărat al acestor vorbe?

El ﷺ a zis: Să nu lucreze ca un negustor în numele lui.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a interzis ca omul de la oraş să fie comisionarul celui de la ţară şi a interzis să se facă oferte false, sau ca omul să facă o ofertă, în vreme ce oferta fratelui său îşi aşteaptă rezolvarea, sau ca o femeie să încerce să o facă pe sora ei să divorţeze, ca să poată să-i ia locul.

O altă versiune este:

Trimisul lui Allah ﷺ a interzis ca oamenii să întâmpine caravanele pe drum ca să facă negoţ cu ele şi ca un locuitor din oraş să vândă mărfuri în numele unui om de la ţară, şi ca o femeie să aştepte divorţul surorii ei; precum şi să facă oferte unul împotriva altuia şi să lege ugerul animalelor (ca să adune laptele).

Ibn Umar a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Să nu intre cineva într-un negoţ când fratele lui face deja negoţul şi omul să nu facă o cerere în căsătorie când cererea fratelui său aşteaptă răspunsul, decât cu îngăduinţa celui din urmă.

Zainab bint Abu Salmah a relatat:

Am mers la Umm Habiba, soţia Trimisului lui Allah ﷺ, când a murit tatăl ei, Abu Sufyan ibn Harb. Umm Habiba a trimis după un parfum colorat în galben, sau ceva asemănător, cu care a dat pe o servitoare şi apoi şi-a frecat obrajii cu parfum şi a zis: Pe Allah, nu am nevoie de nici un parfum, ci numai din pricină că l-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând de la amvon: Nu este îngăduit ca o femeie credincioasă în Allah şi în Viaţa de Apoi să jelească pentru un mort mai mult de trei zile, ci numai dacă i-a murit soţul îi este îngăduit să jelească patru luni şi zece zile. Apoi am vizitat-o pe Zainab, fiica lui Jahş când a murit fratele ei şi ea a trimis după parfum, cu care s-a dat, zicând pe urmă: Pe Allah, n-am nici o nevoie de parfum, dar l-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ zicând de la amvon: Nu este îngăduit pentru o femeie ce crede în Allah şi în Ziua Judecăţii să jelească după mort mai mult de trei zile, afară de soţul ei (după care poate jeli) timp de patru luni şi zece zile.

Abu Huraira a relatat că:

El l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Vântul este mila lui Allah. Uneori vântul poartă mila Sa alteori, pedeapsa Lui. Când aveţi parte de el, nu-l ocărâţi, ci rugaţi-vă lui Allah să fie un vânt bun; şi căutaţi adăpost la Allah de răutatea lui.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a interzis să ne punem mâna în şold în timpul rugăciunii.

Aişa a relatat că:

 L-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Nu se face rugăciunea când se serveşte mâncarea sau când cineva simte nevoia să se uşureze.

Anas a povestit că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cum se face că oamenii îşi ridică ochii spre cer în timpul rugăciunii? El a accentuat şi a adăugat: Oamenii să se înfrâneze de la a-şi ridica privirea spre cer când se roagă, altfel vederea lor va fi negreşit furată.

Aişa a relatat:

L-am întrebat pe Trimisul lui Allah ﷺ despre privirile rătăcite, în timpul rugăciunii.

El ﷺ a răspuns: Aceasta este ceea ce fură diavolul din rugăciunea unui slujitor.

Anas a relatat:

Trimisul lui Allah ﷺ mi-a zis:

Fereşte-te să priveşti împrejur, în rugăciune, căci privirea rătăcită în rugăciune este o pricină de distrugere. Dacă nu ai încotro, atunci este îngăduită în rugăciunile de bunăvoie şi nu în cele obligatorii.

Abu Marthad Kanaz ibn Hussain a relatat că:

L-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Nu şedeţi pe morminte şi nu vă rugaţi cu faţa către ele.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

După ce se recită iqama, nu mai este altă rugăciune afară de rugăciunea poruncită.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Nu dedicaţi noaptea de vineri dintre toate nopţile ca să staţi treji în rugăciune şi nu dedicaţi vinerea dintre toate zilele pentru post, ci numai acela dintre voi poate posti care s-a obişnuit aşa.

Abu Huraira a relatat că l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ:

Să nu postiţi vinerea, ci postiţi o zi înainte sau după (împreună cu această zi).

Muhammad ibn Abbad a relatat:

L-am întrebat pe Jabir: A interzis Trimisul lui Allah ﷺ să se postească vinerea?

El a răspuns: Da.

Juwairia bint Harith a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a venit la ea în vizită vineri, iar ea ţinea post. El a întrebat-o: Ai ţinut post ieri? Ea a răspuns că nu. El ﷺ a întrebat: Ai de gând să ţii post mâine? Ea a răspuns că nu. El ﷺ a zis: Atunci, renunţă la postul tău de azi.

Abu Huraira şi Aişa au povestit că:

Trimisul lui Allah ﷺ a interzis să ţinem post de bunăvoie, mai mult de o zi (încontinuu).

Ibn Umar a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a interzis să ţinem post mai mult de o zi. Însoţitorii lui au zis: Dar tu faci astfel. El ﷺ a răspuns: Eu nu sunt ca voi. Mie mi se dă să mănânc şi să beau.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Este mai bine pentru cineva să stea pe cărbuni încinşi, care să-i ardă hainele şi să-i pârlească pielea, decât să şadă pe un mormânt.

Jabir a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a interzis ca mormintele să fie tencuite, ori ca oamenii să şadă pe ele, ori ca peste ele să se înalţe o clădire.

Ibn Mas’ud a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Un credincios nu batjocoreşte, nici nu înjură, nu ocărăşte şi nici nu vorbeşte necuviincios.

Anas a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Neruşinarea urăşte totul, iar modestia înfrumuseţează şi farmecă totul.

Ibn Mas’ud a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Risipiţi vor fi cei ce exagerează în discuţii. El a repetat de trei ori acest lucru.

Abdullah ibn Amr ibn al-As a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Lui Allah nu-i este pe plac vorbitorul ce-şi roteşte limba precum face vaca atunci când paşte iarba.

Jabir ibn Abdullah a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cei mai scumpi şi mai apropiaţi de mine în Ziua Învierii vor fi aceia dintre voi cu cea mai bună purtare şi cei mai urâţi şi mai departe de mine în Ziua Învierii vor fi cei care vorbesc mult sunt plictisitori şi spun vorbe goale şi umflate.

Aişa a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Să nu zică vreunul dintre voi: sufletul meu s-a ticăloşit; ci să spună: sufletul meu nu mai are remuşcări.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Să nu vă rugaţi: „Allah iartă-mă dacă Tu vrei; Allah revarsă-Ţi mila Ta asupra mea dacă vrei”. O rugăciune să fie făcută cu deplină încredere, căci nimeni nu are puterea de a-L forţa pe Allah.

O altă versiune este:

Cel ce se roagă, să se roage cu deplină încredere şi să-şi mărească dorinţa ca rugăciunea să-i fie primită, deoarece nici un dar nu este prea mare pentru Allah.

Anas a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Dacă vreunul dintre voi se roagă, să se roage cu credinţă deplină şi să nu zică: „Allah, revarsă asupra mea dacă Tu vrei”; pentru că nimeni nu-L îmboldeşte pe Allah.

Hudhaifa ibn Yaman a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Nu spuneţi: „ce vrea Allah şi vrea cutare şi cutare”; ci spuneţi: „ceea ce vrea Allah” (şi apoi, separat) „ceea ce vrea cutare şi cutare”.

Ibn Umar a relatat că:

Spre sfârşitul vieţii sale, Trimisul lui Allah ﷺ încheia rugăciunea de noapte şi zicea: După o sută de ani de la noaptea asta, nici unul dintre lucrurile de pe pământ nu va supravieţui.

Anas a relatat:

Odată, Trimisul lui Allah ﷺ a întârziat rugăciunea de noapte până la miezul nopţii. După rugăciune, el s-a întors la noi şi a zis: Toată lumea s-a culcat după ce şi-au făcut rugăciunile, dar voi care aţi aşteptat, veţi fi socotiţi ca şi când v-aţi fi rugat toată noaptea.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel ce-şi înalţă capul dinaintea Imamului nu are frică de Allah că îi va schimba capul cu cel al unui asin sau că îi va face înfăţişarea asemenea unui asin?

Mu’adh ibn Anas al-Juhani a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a interzis ca cineva să stea cu genunchii adunaţi la stomac, în cursul slujbei de vineri.

Ibn Umar a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Allah v-a interzis să faceţi jurământ pe taţii voştri. Cel ce trebuie să facă un jurământ, să jure pe Allah sau să tacă.

Abd ar Rahman ibn Samura a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Să nu juraţi nici pe numele idolilor, nici în numele strămoşilor voştri.

Buraida a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel ce jură pe credinţă nu este unul de-ai noştri.

Ibn Umar a auzit când un om a respins ceva şi a făcut jurământ pe Ka’ba.

El l-a dojenit: Nu jura pe alt lucru decât pe Allah, căci l-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: Cel ce jură pe altcineva afară de Allah este un necredincios sau un politeist.

Abu Umama Ayyas ibn Tha’alba al-Harithi a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel ce abuzează de dreptul unui musulman printr-un jurământ strâmb, Allah îl va duce degrabă în Focul Iadului şi nu îi va fi îngăduit în Rai. Cineva l-a întrebat: Trimis al lui Allah ﷺ, chiar dacă este ceva neînsemnat? El ﷺ a răspuns: Da, chiar şi pentru o rămurică din copacul arak.

Abdullah ibn Amr ibn al-As a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Printre păcatele mari se numără: să asociezi pe cineva lui Allah, nesupunerea faţă de părinţi, crima şi jurământul strâmb.

O altă versiune este:

Un om a venit la Trimisul lui Allah ﷺ şi l-a întrebat: Trimis al lui Allah, care sunt păcatele mari?

El ﷺ a răspuns: Să îi aduci asociaţi lui Allah.

Omul a întrebat: Altceva?

Trimisul lui Allah ﷺ a răspuns: Jurământul strâmb.

El a întrebat: Ce vrea să însemne asta?

Trimisul lui Allah ﷺ a răspuns: Să juri mincinos pentru a fura averea unui credincios.

Abd ar Rahman ibn Samura a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Când faceţi un jurământ şi credeţi că este altceva mai bun ca acesta, ispăşiţi-vă jurământul şi faceţi lucrul care este mai bun.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Dacă faceţi un jurământ şi apoi vă gândiţi că este altceva mai bun ca asta, răscumpăraţi-vă jurământul şi faceţi lucrul care este mai bun.

Abu Musa a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Jur pe Allah, dacă este voia lui Allah, că nu voi jura să fac ceva, dar dacă am gând că este ceva mai bun ca lucrul acela, atunci voi face ispăşire pentru jurământul meu şi mă voi lipi de lucrul care este mai bun.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Stăruinţa în jurământul său faţă de nevasta lui este mai păcătoasă în faţa lui Allah decât plata pentru ispăşirea lui, poruncită de Allah așa cum Allah Preaînaltul a revelat: Allah nu vă va mustra pentru jurămintele voastre rostite la întâmplare, însă vă va mustra pentru jurămintele prin care v-aţi legat cu bună ştiinţă. Ispăşirea pentru ele va fi hrănirea a zece sărmani cu ceea ce îi hrăniţi în mod obişnuit pe cei din familia voastră, sau îmbrăcarea lor, sau eliberarea unui rob. Cel ce nu găseşte (mijloacele pentru aceasta) trebuie să ţină post vreme de trei zile. Aceasta este ispăşirea pentru jurămintele voastre, dacă le-aţi făcut. Şi păziţi-vă jurămintele! (5:89)

Aişa a relatat că versetul de mai sus a fost revelat cu privire la acele persoane care au obiceiul de a repeta: Nu, pe Allah; şi da, pe Allah.

Abu Huraira a relatat că:

L-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Jurământul înlesneşte vânzarea unui bun dar şterge binecuvântarea.

Abu Qatada a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Feriţi-vă să juraţi prea mult în negoţ, căci aceasta ajută la încheierea târgului, dar împuţinează binecuvântarea.

Jabir a relatat că:

 Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Nimeni să nu ceară nimic în numele lui Allah, afară de Rai.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel mai ticălos nume în ochii lui Allah este (atunci când cineva se numeşte pe sine) rege al regilor.

Buraida a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Nu vă adresaţi unui necredincios cu titlul său de conducător, căci şi dacă merită acest titlu, îl veţi mânia pe Allah folosindu-l pentru el.

Jabir ibn Abdullah a relatat:

Trimisul lui Allah ﷺ ne-a trimis într-o expediţie şi l-a numit căpetenie peste noi pe Abu Ubaida pentru a prinde o caravană a quraişilor. Am luat cu noi o traistă plină de curmale, iar pe lângă aceasta nu ne-a mai dat nimic. Ubaida ne dădea (în fiecare zi) câte o curmală.

Eu (Abu Zubair) am întrebat: Ce făceaţi cu aceasta (curmala)?

Jabir mi-a răspuns: Noi o mestecam la fel ca şi pruncii după care beam apă toată ziua, până seara, (iar aceasta) era destul pentru noi. Pe urmă, scuturam frunze de pe copaci, cu toiagele noastre, le înmuiam în apă şi apoi le mâncam. Apoi ne-am îndreptat către ţărmul mării şi dinaintea noastră a răsărit ceva ca un morman uriaş. Ne-am apropiat şi am descoperit că era un animal numit Anbar (peşte). Abu Ubaida a zis: Este mort.

Pe urmă, a adăugat: Nu (dar nu are importanţă); noi am fost trimişi de Trimisul lui Allah ﷺ pe calea lui Allah şi voi sunteţi chinuiţi (de lipsa hranei) aşa că mâncaţi asta.

Eram cu toţii trei sute la număr şi am rămas acolo vreme de o lună până când ne-am rotunjit bine la trup.

El (Jabir) a spus: Am văzut cum scoteam vas după vas cu untură din găvanul ochiului animalului şi tăiam din el bucăţi îndesate de carne asemenea unui bou sau ca un bou. Abu Ubaida a ales treisprezece dintre noi şi ne-a pus să şedem în găvanul ochiului bestiei iar el a apucat una din coastele pieptului ei şi a ridicat-o în picioare, iar apoi a înşeuat cea mai puternică dintre cămilele pe care le aveam cu noi şi ea a trecut pe sub coasta arcuită, şi noi ne-am ales cu bucăţi de carne fiartă (mai ales pentru călătorie). Când ne-am întors în Medina, ne-am dus la Trimisul lui Allah ﷺ şi i-am povestit totul, iar el a zis: Aceasta a fost hrana pe care Allah v-a pus-o dinainte. V-a mai rămas vreo bucată de carne pe care să ne-o daţi nouă?

Jabir a menţionat: i-am dat Trimisului lui Allah ﷺ puţin din aceasta şi el a mâncat-o.

Asma bint Yazid relatează că:

Mânecile cămăşii Trimisului lui Allah ﷺ îi atârnau până la încheieturi.

Jabir a relatat:

În ziua bătăliei de la Ahzab săpam o groapă de apărare, când am dat peste o bucată de piatră foarte tare. Companionii au mers la Trimisul lui Allah ﷺ şi i-au povestit despre aceasta, iar el a zis: Voi coborî în groapă să văd piatra.

El ﷺ s-a ridicat în picioare şi atunci am băgat de seamă că îşi legase o piatră peste stomac, căci era tare înfometat. Noi nu puseserăm nimic în gură de trei zile. El a apucat o sabie şi a lovit cu ea piatra care s-a sfârâmat ca nisipul.

Eu i-am cerut îngăduinţa să merg acasă şi am zis nevestei mele: L-am văzut pe Trimisul lui Allah ﷺ într-o stare pe care nu o pot suporta. Ai ceva prin casă?

Ea a răspuns: Doar puţin orz şi un miel.

Eu am tăiat mielul şi am măcinat orzul iar apoi am pus carnea la fiert în oală. Apoi am mers la Trimisul lui Allah ﷺ. Între timp făina fusese frământată iar carnea din oală era aproape fiartă.

Eu i-am zis: Am ceva mâncare, Trimis al lui Allah, n-ai vrea să vii cu unul sau doi companioni?

El ﷺ a zis: Va fi mai bine dacă sunt mai mulţi. Spune-i nevestei tale să nu ia oala de pe plită şi nici să nu scoată pâinea din cuptor până nu ajung eu la voi. Apoi el a zis emigranţilor şi ajutoarelor: Haideţi să mergem.

Ei s-au ridicat cu toţii.

Eu am mers la soţia mea şi am zis: Fii binecuvântată, Trimisul lui Allah, emigranţii (al-muhajirun), ajutoarele (al-ansar) şi toată tabăra se îndreaptă încoace!

Ea a zis: Ţi-a cerut el îngăduinţa?

Eu am încuviinţat.

Trimisul lui Allah ﷺ a zis companionilor lui: Intraţi dar să nu vă îngrămădiţi.

Apoi a început să rupă pâinea şi să pună carne pe ea. El lua direct din oală şi din cuptor. După care le-a acoperit, i-a chemat pe companionii săi şi le-a împărţit-o.

După care se întorcea să descopere oala şi cuptorul. Şi tot aşa a rupt pâine şi a pus carne pe ea până ce toţi au mâncat pe săturate şi a mai rămas ceva. Atunci el i-a zis nevestei mele:

Mănâncă şi tu, apoi trimite în dar, pentru că oamenii au fost chinuiţi de foame.

O altă versiune relatează:

Când se săpa groapa, am observat semne de foame pe faţa Trimisului lui Allah ﷺ. M-am întors la nevasta mea şi i-am zis: Ai ceva prin casă? Am băgat de seamă că Trimisul lui Allah ﷺ este foarte flămând. Ea a scos o traistă în care era o sa’a de orz. Noi aveam şi un miel care rămăsese acasă. Eu am tăiat mielul şi ea a măcinat făină pentru copt. Apoi am tăiat carnea şi am pus-o la fiert în oală. După care m-am întors la Trimisul lui Allah ﷺ şi soţia mea mi-a spus: Să nu mă umileşti în faţa Trimisului lui Allah şi a companionilor lui. Când am ajuns la el, i-am zis cu glas încet: Trimis al lui Allah, noi am tăiat un miel mic şi am măcinat o sa’a de orz, te rog, însoţeşte-mă împreună cu câţiva oameni. La care el a anunţat cu glas tare: O, voi cei ce săpaţi groapa, Jabir a pregătit o petrecere pentru noi, aşa că veniţi cu toţii, şi adresându-se mie a zis: Să nu iei oala de pe foc şi să nu coci aluatul până nu vin eu. Atunci eu am plecat acasă şi el a venit cu oamenii. Nevasta mea a zis: Va fi o ruşine pentru tine. Eu am spus: Am făcut doar ce mi-ai zis tu. Ea a adus aluatul şi Trimisul lui Allah ﷺ a picurat salivă în el şi l-a binecuvântat, apoi a pus salivă şi în oală şi a binecuvântat-o. Atunci a zis: Cheamă femeia care găteşte şi las-o să coacă pâine cu tine şi apoi să scoată carne din oală, dar nu luaţi oala de pe foc. Erau cam o mie de oaspeţi.

Adevărat vă spun: Au mâncat toţi şi au mai lăsat mâncare, apoi au plecat. Oala noastră încă fierbea, ca de obicei, şi aluatul se cocea, ca şi înainte.

Anas a relatat că:

Abu Talha i-a zis lui Umm Sulaim:

Am simţit o slăbiciune în glasul Trimisului lui Allah ﷺ şi mi-am dat seama că era din pricina foamei.

(am întrebat-o): Ai ceva prin casă? Ea a zis: da. Şi a adus nişte frunze de orz. Apoi şi-a scos năframa de pe cap şi într-un colţ al ei a înfăşurat aceste frunze pe care le-a pus sub mantia mea şi m-a acoperit cu ea. Apoi m-a trimis la Profet ﷺ.

Eu am pornit şi l-am găsit pe Trimisul lui Allah ﷺ şezând în moschee, în compania câtorva oameni. M-am oprit lângă ei şi Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

El, Abu Talha, te-a trimis? Eu am răspuns: Da.

El a zis celor ce erau cu el să se ridice. El a plecat şi eu am pornit înaintea lui, ca să ajung la Abu Talha şi să-i dau de veste.

Abu Talha a zis: Umm Sulaim, Trimisul lui Allah vine încoace împreună cu nişte oameni şi nu avem destulă mâncare să-i hrănim.

Ea a zis: Allah şi Trimisul Său ştiu mai bine.

Abu Talha a ieşit afară (să-l întâmpine) şi au intrat amândoi în casă (Trimisul lui Allah ﷺ împreună cu Abu Talha).

Atunci, Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Umm Sulaim, adu încoace ce ai la tine.

Ea a dus pâinea iar Trimisul lui Allah ﷺ ne-a poruncit să o rupem în bucăţi mici, iar Umm Sulaim a scurs grăsime dintr-un mic burduf de apă şi a făcut (din acestea) ca o supă. Trimisul lui Allah ﷺ a recitat deasupra ei ceva ce Allah l-a pus să spună.

Apoi el a zis: Îngăduie să intre zece oameni şi să mănânce. El a îngăduit.

Ei au mâncat, până ce s-au săturat, apoi au ieşit afară.

El (Trimisul lui Allah ﷺ) a zis iar: Îngăduie să intre (încă) zece; şi el (gazda) le-a îngăduit.

Ei au mâncat destul apoi au ieşit afară.

El ﷺ a zis din nou: Îngăduie (încă) zece; până ce toată lumea a mâncat pe săturate, şi erau şaptezeci sau optzeci de persoane.

O altă versiune relatează:

După ce au mâncat toţi, mâncarea a fost strânsă şi era la fel de multă ca la început.

O altă versiune relatează:

Grupuri de câte zece persoane au mâncat unul după altul.

După ce au mâncat optzeci de persoane, a mâncat şi Trimisul lui Allah ﷺ împreună cu familia lui şi a mai rămas mâncare.

O altă versiune afirmă:

Anas a relatat:

L-am vizitat pe Trimisul lui Allah ﷺ şi l-am găsit în compania tovarăşilor lui şi am întrebat: De ce şi-a înfăşurat Trimisul lui Allah ﷺ mijlocul? Mi s-a spus: Din pricina foamei. Am mers la Abu Talha, soţul lui Umm Sulaim şi am zis: Tată, l-am văzut pe Trimisul lui Allah ﷺ şi el avea mijlocul înfăşurat. L-am întrebat pe unul dintre companionii lui de ce a făcut astfel. El a zis: din pricina foamei. Abu Talha a mers la mama mea şi a întrebat-o: Ai ceva prin casă? Ea a zis: Da. Am nişte coltuce de pâine şi câteva curmale uscate. Dacă Trimisul lui Allah ﷺ vine singur, îl putem hrăni pe săturate, dar dacă vine cu alţii, nu este destulă mâncare. Anas a continuat atunci să relateze acest hadis în întregime.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Să nu îndreptaţi arma spre fratele vostru, că nu se ştie dacă Satana nu vă face să o scăpaţi din mână şi din această pricină să cădeţi într-o groapă cu focul iadului.

Versiunea lui Muslim este:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel ce îndreaptă spre fratele său o armă cu vârful ascuţit este blestemat de îngeri, până ce retrage arma, chiar dacă celălalt este fratele său adevărat.

Jabir a relatat:

Trimisul lui Allah ﷺ a interzis să tragem sabia unul împotriva celuilalt.

Abu Şa’thi’a a relatat:

Mă aflam împreună cu Abu Huraira în moschee. Un om din moschee s-a ridicat şi s-a îndreptat spre ieşire după chemarea la rugăciune. Abu Huraira s-a uitat cu uimire după el până ce acela a ieşit din moschee. Apoi, Abu Huraira a zis: Acest om s-a răzvrătit împotriva lui Abu al-Qasim Muhammad.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel ce primeşte în dar o floare de busuioc dulce, să nu o respingă, căci este uşoară ca greutate şi plăcută ca mireasmă.

Anas a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ nu refuza niciodată un parfum.

Abu Musa al-Aş’ari a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a auzit pe cineva lăudându-l prea mult pe un altul şi a zis: Ori l-ai omorât ori l-ai înjunghiat pe la spate.

Abu Bakr a relatat că:

Trimisului lui Allah ﷺ i s-a pomenit despre un om şi cineva de faţă l-a lăudat dar el ﷺ a spus: Vai de tine! Ai rupt gâtul prietenului tău. Ai rupt gâtul prietenului tău.

El a repetat acest lucru de mai multe ori şi a adăugat: Dacă vreunul dintre voi trebuie să-şi laude prietenul, să spună: „cred despre el că este aşa şi Allah îl cunoaşte mai bine”; dacă veți gândi despre el că este astfel şi aşa, veţi da socoteală lui Allah, căci nimeni nu poate mărturisi curăţenia altora în fața lui Allah.

Yazid ibn Şarik ibn Tariq a relatat:

L-am văzut pe Ali عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ spunând de la amvon, în timpul unei slujbe: „Pe Allah, nu avem altă carte de citit decât cartea lui Allah”. El a deschis cartea şi a zis:

Aveţi grijă! În ea stă scris ce fel de cămile trebuie date ca răscumpărare şi mai stă scris în ea: Medina este locul sfânt, de la Ayar la Thaur. Cel ce aduce în acest ţinut noi idei despre islam, săvârşeşte un păcat. Cel ce-l adăposteşte pe inovator, va atrage asupra sa blestemul lui Allah, al îngerilor şi al tuturor oamenilor. Allah nu-i va primi nici rugăciunea obligatorie, nici cea de bunăvoie, în Ziua Învierii. În carte mai este scris: Azilul dăruit de orice musulman este unul şi acelaşi, şi chiar un musulman de rangul cel mai umil trebuie respectat şi apărat de toţi ceilalţi musulmani şi oricine trădează un musulman (încălcând legământul) va atrage asupra sa blestemul lui Allah, al îngerilor şi al tuturor oamenilor; şi Allah nu-i va primi faptele bune, nici cele obligatorii, nici cele de bunăvoie. În carte mai este scris: oricine atribuie paternitatea altcuiva decât tatălui său şi ia pe altcineva de stăpân, afară de stăpânul său adevărat, fără îngăduinţa lui, va suferi blestemul lui Allah, al îngerilor şi tuturor oamenilor, iar Allah nu-i va primi faptele bune, fie ele obligatorii sau de bunăvoie.

Abu Dharr a relatat că:

L-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Nici unul care pretinde cu bună ştiinţă că altcineva afară de tatăl lui adevărat, îi este tată, săvârşeşte o necredinţă, iar cel ce are pretenţia asupra a ceva care nu este de fapt al lui, nu este de-al nostru. Acesta să-şi facă sălaşul în iad, iar cel ce numeşte pe altul necredincios sau duşman al lui Allah şi aceasta nu este aşa, va vedea că această acuzaţie se va întoarce împotriva lui.

Abu Huraira a relatat:

Şedeam în compania Trimisului lui Allah ﷺ iar Abu Bakr şi Umar erau şi ei acolo. Între timp, Trimisul lui Allah ﷺ s-a ridicat şi a plecat de lângă noi.

Cum întârzia să se întoarcă noi am început să ne îngrijorăm ca nu cumva să fi avut vreun necaz în absenţa noastră. Eu am fost primul care m-am îngrijorat şi am plecat să-l caut; am ajuns la o grădină ce aparţinea lui Banu Najjar. Am făcut înconjorul grădinii, căutând o intrare dar n-am găsit-o. Totuşi am văzut un pârâiaş de apă ce cobora în grădină dintr-un puţ de-afară. M-am subţiat ca o vulpe şi m-am strecurat pe acolo şi l-am găsit pe Trimisul lui Allah  ﷺ.

El ﷺ a zis : Tu eşti, Abu Huraira?

Eu am încuviinţat.

El ﷺ m-a întrebat: Ce-i cu tine?

Eu am răspuns: Erai printre noi dar te-ai ridicat, ai plecat, şi ai întârziat cam mult. Ne-a fost teamă că ai fost atacat de vreun duşman când noi nu eram cu tine şi ne-am speriat. Eu m-am speriat primul. Atunci, am ajuns la această grădină, m-am strecurat înăuntru ca o vulpe şi oamenii aceştia m-au urmat.

El ﷺ m-a chemat pe nume şi mi-a dat sandalele lui, apoi a zis:

Ia sandalele acestea ale mele şi dacă întâlneşti pe cineva în afara grădinii, care mărturiseşte că nu există altă divinitate în afară de Allah, fiind sigur în inima sa, bucură-l de înştiinţarea că va merge în Rai.

Malik ibn Huwairith a relatat:

Am venit la Trimisul lui Allah ﷺ când eram cu toţii tineri de vârste apropiate. Am stat cu el aproape douăzeci de zile. El era un om foarte blând şi atent. Şi-a dat seama că eram nerăbdători să ne vedem familia. El ne-a întrebat despre cei pe care i-am lăsat în urma noastră şi noi i-am povestit.

Atunci el a zis: Întoarceţi-vă la familia voastră. Învăţaţi-i (credinţa islamului) şi îndemnaţi-i să facă fapte bune. Să-i îndemnaţi să împlinească acea rugăciune la cutare timp şi cutare rugăciune la cutare timp. Când se apropie vremea de rugăciune, unul dintre voi să anunţe Azan şi cel mai vârstnic dintre voi să conducă rugăciunea.

Salim ibn Abdullah a relatat că:

Atunci când cineva se pregătea să pornească într-o călătorie, Abdullah ibn Umar îi spunea: Vino mai aproape ca să-mi iau rămas bun de la tine aşa cum şi Trimisul lui Allah ﷺ îşi lua rămas bun de la noi: În grija lui Allah pun credinţa, încrederea ta şi faptele tale.

Abdullah ibn Yazid al-Khatemi a relatat că:

Atunci când Trimisul lui Allah ﷺ îşi lua rămas-bun de la armata lui spunea: În Mâinile lui Allah încredințeez religia, soarta şi faptele voastre cele din urmă.

Anas a relatat:

La Trimisul lui Allah ﷺ a venit un om şi a zis: Trimis al lui Allah! Vreau să pornesc într-o călătorie, roagă-te să fiu binecuvântat.

El ﷺ a zis: Allah să-ţi dăruiască multă credinţă.

Omul a zis: Mai spune ceva, te rog!

El ﷺ a spus: Să-ţi ierte El păcatele!

Omul a repetat: Te rog să înmulţeşti rugăciunea pentru mine.

Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Fie ca El să-ţi înlesnească facerea de bine, oriunde vei fi.

Ibn Abbas a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

În Ziua Învierii veţi fi chemaţi desculţi, dezbrăcaţi şi necircumcişi. Apoi el a recitat: „După cum Noi am fost la originea primei creaţii, tot astfel Noi o vom reface – Noi ne legăm cu legământ”. „Fără îndoială, aşa Vom face”; şi apoi a continuat: Primul ce va fi înveşmântat în Ziua Învierii va fi Avraam. Apoi unii dintre companionii mei vor fi trecuţi la stânga şi când eu voi striga „sărmanii mei companioni!” voi primi răspunsul că ei trecuseră din nou la necredinţă de când i-am părăsit.

Atunci voi spune la fel ca slujitorul cel cinstit: „Am fost martor la ceea ce făceau ei când locuiam cu ei şi (de când) m-ai ridicat la Tine Tu ai vegheat asupra lor şi Tu eşti martor al tuturor lucrurilor”.

Dar mi se va spune: „Ei n-au făcut decât să se întoarcă pe călcâie de când ai plecat dintre ei”.

Abdullah ibn Mughaffal a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a interzis aruncatul pietricelelor, spunând: Aceasta nu face jocul şi nici nu-l învinge pe duşman, ci rupe dinţii şi scoate ochii.

El (cel care se afla lângă Abdullah ibn Mughaffal) a continuat să arunce cu pietricele, iar acesta i-a zis: Îţi spun că Trimisului lui Allah ﷺ nu i-a plăcut şi a interzis aruncarea pietricelelor, dar văd că o faci din nou de aceea nu voi mai vorbi cu tine.

Aabis ibn Rabi’a a relatat:

L-am văzut pe Umar ibn al-Khattab sărutând Piatra neagră şi spunând: Pe Allah, te sărut pe deplin conştient că eşti o piatră şi nu poţi face nici bine nici rău, dar dacă nu l-aş fi văzut pe Trimisul lui Allah ﷺ că te sărută, nu te-aş fi sărutat nici eu.

Abu Huraira relatează că:

Atunci când Trimisului lui Allah ﷺ i s-a revelat: „Ale lui Allah sunt toate lucrurile ce se află între ceruri şi pământ şi chiar dacă dezvăluiţi ce aveţi în minte sau ascundeţi, Allah vă va chema să daţi socoteală. Atunci El iartă pe cine voieşte şi pedepseşte pe cine voieşte el; şi Allah are putere asupra tuturor lucrurilor”: companionii Trimisului lui Allah ﷺ au considerat acest lucru prea aspru şi au mers la Trimisul lui Allah  ﷺ s-au aşezat în genunchi şi au zis:

Trimis al lui Allah, ni s-au desemnat nişte îndatoriri care sunt peste puterile noastre, cum ar fi rugăciunea, postul, jihadul, milostenia; apoi ţi-a fost revelat acest verset şi este peste putinţa noastră să trăim după cerinţele sale.

Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Aveţi de gând să spuneţi ceea ce au spus şi popoarele celor două cărţi (evreii şi creştinii) înaintea voastră: ascultăm dar nu ne supunem? Ar trebui mai degrabă să spuneţi: Ascultăm şi ne supunem, căutăm iertarea, Doamne al nostru, şi la Tine ne întoarcem. Şi ei au zis: Ascultăm şi ne supunem, căutăm iertarea Ta, Stăpâne al nostru şi la Tine ne întoarcem!

După ce au recitat aceasta şi cuvintele au ieşit cu uşurinţă din gurile lor, Allah a revelat curând după aceea: „Trimisul crede în ceea ce îi trimite Domnul şi la fel şi credincioşii. Fiecare crede în Allah şi în îngerii Săi, în cărţile şi trimişii Săi, spunând: Noi nu deosebim între trimişii Săi şi ei zic: Ascultăm şi ne supunem, căutăm iertarea Ta, o, Stăpâne al nostru şi la Tine ne întoarcem!” După ce au făcut aceasta, Creatorul a revelat din nou: „Allah nu încarcă sufletul peste puterile sale. Sufletul primeşte binele ce-l merită şi răul ce-l merită. Doamne al nostru, nu ne pedepsi dacă uităm sau facem o greşeală”.

(Profetul ﷺ a spus din revelaţie): Adevărat, „Doamne al nostru! Nu pune peste noi o sarcină aşa cum ai pus peste cei dinaintea noastră.”

(Profetul a rostit din revelaţie): Da; „Stăpâne al nostru, nu ne pune pe umerii noştri (greutăţi) pe care nu avem puterea să le ducem.”

(Profetul a vorbit din revelaţie): „Iartă-ne şi apără-ne şi ai milă de noi! Tu eşti Stăpânul nostru, dăruieşte-ne victoria asupra necredincioşilor”.

El (Domnul lumilor) a spus: „Da” (încuviinţez).

Anas a relatat:

Unul dintre fiii lui Abu Talha era suferind. El a plecat de acasă şi în lipsa lui băiatul a murit. Când s-a întors a întrebat: Cum se simte băiatul? Umm Sulaim, mama băiatului, a răspuns: Mai bine ca înainte. Apoi i-a adus cina şi el a mâncat, apoi a dormit cu ea. La sfârşit ea a zis: Fă pregătirile pentru îngropăciunea băiatului. Dimineaţa Abu Talha a mers la Trimisul lui Allah ﷺ şi i-a relatat întâmplarea. El a întrebat: Eraţi împreună noaptea trecută? Abu Talha a răspuns că da, iar Profetul ﷺ s-a rugat: Allah să vă binecuvânteze pe amândoi. Mai târziu ea a născut un băiat. Abu Talha i-a zis: Ia băiatul în braţe să-l ducem la Profet ﷺ; iar el a luat cu el şi nişte curmale. Profetul ﷺ a întrebat: Aţi adus ceva cu el? Abu Talha a răspuns: Da, nişte curmale. Profetul ﷺ a luat o curmală, şi, după ce a mestecat-o, a pus curmala în gura copilului şi l-a numit Abdullah.

Versiunea lui Bukhari completează:

Ibn Uyaina relatează că un om din Ansar i-a spus că a văzut nouă fii ai acestui Abdullah şi toţi au devenit recitatori ai Sfântului Coran.

Versiunea lui Muslim adaugă:

Anas a relatat că fiul lui Abu Talha, pe care l-a născut Umm Sulaim, a murit. Ea a spus membrilor familiei: Să nu-i spuneţi lui Abu Talha despre fiul lui până când nu-i spun eu.

Abu Talha a venit (acasă); ea i-a pregătit cina. El a mâncat şi a băut. Apoi ea s-a gătit pentru el, ceea ce nu mai făcuse înainte. El s-a culcat cu ea şi după ce a văzut că a fost mulţumit de ea, femeia i-a spus:

Abu Talha, dacă nişte oameni împrumută ceva de la altă familie şi apoi ei cer acel lucru înapoi, vor fi refuzaţi?

El a zis: Nu.

Ea a spus: Te înştiinţez că fiul tău a murit.

El s-a supărat şi a zis: Nu m-ai înştiinţat înainte de a mă culca cu tine, ci mi-ai spus despre fiul meu mai târziu?

Apoi el s-a dus la Trimisul lui Allah ﷺ şi i-a relatat ce se întâmplase.

Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Allah să vă binecuvânteze pe amândoi pentru noaptea ce aţi petrecut-o împreună!

El (povestitorul) a zis: Ea a rămas gravidă.

Trimisul lui Allah ﷺ se afla în cursul unei călătorii la care şi cei doi au participat. Când lumea a ajuns în apropiere de Medina, ea a simţit durerile facerii. El (Abu Talha) a rămas cu soţia şi Trimisul lui Allah ﷺ a mers mai departe.

Abu Talha a zis: O, Doamne, ştii că-mi place să merg împreună cu Trimisul lui Allah, când pleacă şi să mă întorc împreună cu el, când vine, dar am fost oprit, după cum vezi.

Umm Sulaim a spus: Abu Talha, nu mai am dureri atât de mari ca şi înainte, aşa că mai bine mergem mai departe.

Atunci am plecat mai departe şi ea a simţit durerile facerii când au ajuns la Medina şi a născut un băiat; iar mama mea mi-a zis: Anas, să nu-l alăpteze nimeni până nu mergi la Trimisul lui Allah ﷺ, mâine dimineaţă.

Când s-a făcut dimineaţă am luat copilul şi l-am dus la Trimisul lui Allah ﷺ şi i-am povestit întreaga întâmplare.

Abdullah ibn Abi Aufa relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ conducea o bătălie împotriva duşmanilor şi aştepta să apună soarele, când s-a ridicat în picioare şi a zis:

O, oameni! Nu tânjiţi după o înfruntare cu duşmanul şi rugaţi-vă lui Allah să vă apere. Aşadar, atunci când trebuie să daţi faţă cu duşmanii, înarmaţi-vă cu răbdare şi gândiţi-vă că Paradisul se întinde sub umbra săbiilor.

Apoi el s-a rugat: Allah, Cel care ai dezvăluit Cartea, Cel care risipeşti norii şi pui pe fugă pe cei nepoftiţi, alungă duşmanii noştri şi ajută-ne să îi învingem.

Abdullah ibn Mas’ud a relatat:

Am trăirea că-l văd înaintea ochilor pe Trimisul lui Allah ﷺ care relata despre un profet dintre profeţi. Cei din poporul său îl batjocoreau şi îi vărsau sângele. În vreme ce-şi ştergea sângele de pe faţă, el spunea: O, Allah! iartă poporul meu, căci nu ştie ce face.

Abu Sa’id şi Abu Huraira au relatat că:

L-au auzit pe Profet ﷺ spunând: Un credincios nu este lovit niciodată de nenorocire: greutăţi, boli, supărare sau chiar griji, fără ca păcatele să-i fie ispăşite.

Ibn Mas’ud a relatat:

Am mers în vizită la Profet ﷺ pe când suferea de febră şi, atingându-l cu mâna, i-am zis: Eşti grav bolnav de febră, Trimis al lui Allah.

Profetul ﷺ a răspuns: Da, sunt de două ori mai chinuit de febră decât oricare dintre voi.

Eu am zis: Aceasta din pricina faptului că răsplata ta este îndoită.

El ﷺ a răspuns că aşa era şi apoi a spus: Nici un musulman nu suferă dintr-o pricină, fie ea boală sau altceva, fără ca Allah să-i şteargă păcatele, aşa cum un copac îşi leapădă frunzele.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Cel căruia Allah îi hărăzeşte bine, trebuie să sufere vreo nenorocire.

Anas a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Nici unul dintre voi nu trebuie să-şi dorească moartea din cauza nenorocirilor ce cad asupra capului lui. Dacă totuşi nu se poate înfrâna, atunci să spună: O, Allah, ţine-mă în viaţă atâta vreme cât viaţa este bună pentru mine, dar trimite moartea să mă ia, dacă pentru mine aceasta este mai bună.

Khabbab ibn al-Art a relatat:

Ne-am prezentat la Trimisul lui Allah ﷺ cu o plângere împotriva persecuţiei ce o sufeream de pe urma necredincioşilor. El era întins la umbra Ka’bei, având sub cap o pernă făcută din pânza sa.

Noi am spus: De ce nu te rogi pentru izbânda noastră?

El ﷺ a răspuns: Între cei dinaintea noastră era un om care a fost prins şi aruncat într-o groapă, ce a fost săpată în pământ pentru el, unde i-au despicat capul în două şi i-au sfâşiat carnea de pe oase cu un pieptene de fier, dar, cu toate acestea, nu a renunţat la credinţa lui. Pe Allah, El va pune capăt acestei pricini până ce un călăreţ va călători de la San’a până la Hadramat, fără să aibă frică decât de Allah şi de lupul ce-i pândeşte oile, dar voi sunteţi prea grăbiţi.

O altă versiune este:

El îşi pusese pânza sub cap, iar noi eram chinuiţi de politeişti.

Ibn Mas’ud a relatat:

După bătălia de la Hunain, Trimisul lui Allah ﷺ a ales câţiva oameni să împartă prăzile de război. El ﷺ le-a dat lui Aqra ibn Habis şi lui Uyaina ibn Hissn câte o sută de cămile şi a arătat bunăvoinţă şi faţă de câteva alte persoane onorabile dintre arabi.

Cineva a zis: Această împărţeală nu este dreaptă pentru a face voia lui Allah.

M-am hotărât să-l înştiinţez pe Trimisul lui Allah ﷺ despre această (nemulţumire). Am mers la el şi l-am informat. Faţa i s-a înroşit şi a zis: Dacă Trimisul lui Allah nu face dreptate, atunci cine va face astfel? Apoi a adăugat: Allah să aibă milă de Moise căruia i s-a făcut mai mult rău decât acesta, dar el a rămas răbdător.

Când am auzit acestea, mi-am spus în sine: Niciodată nu o să-i mai dezvălui astfel de lucruri de-acum încolo.

Anas a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Când Allah are un scop bun cu slujitorul Său, El îi dă pedeapsă dinainte, în lumea aceasta, dar când are un scop rău cu slujitorul Său, El se înfrânează să-i cerceteze păcatul până ce nu îi plăteşte pe deplin pentru acesta în Ziua Judecăţii.

Abu Huraira relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Omul puternic nu este acela care se luptă ci acela care se stăpâneşte când îl cuprinde mânia.

Suleiman ibn Surad relatează că:

Doi oameni au început să se sfădească dinaintea Profetului ﷺ şi faţa unuia dintre ei s-a înroşit de mânie iar venele gâtului i s-au umflat. La vederea acestora Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Cunosc o zicală, dacă el ar rosti aceasta, mânia lui s-ar risipi, iar această zicală este: La Allah caut adăpost de Satana cel blestemat. Atunci ei (companionii) i-au spus: Trimisul lui Allah ﷺ îţi spune să rosteşti: La Allah caut adăpost de Satana cel blestemat.

Abu Huraira a relatat că:

Un om a cerut de la Trimisul lui Allah ﷺ să-i dea nişte sfaturi şi el a zis: Nu te mânia. Omul a repetat rugămintea de mai multe ori şi el i-a răspuns: Nu te mânia.

Abu Huraira relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Un musulman fie că este bărbat sau femeie, este pus la încercare cu privire la viaţa sa, averea şi copiii până ce el sau ea ajunge dinaintea lui Allah Preaînaltul în starea în care toate păcatele lui sau ei au fost ispăşite.

Mu’adh ibn Anas a relatat că:

Profetul ﷺ a spus:

Cel care îşi înghite mânia, chiar dacă are puterea de a-şi lăsa mânia să se manifeste, va fi chemat de Allah Preaînaltul, în faţa tuturor, în Ziua Judecăţii şi va putea să aleagă orice fecioară cu ochii limpezi, care îi va fi pe plac.

Abd ar-Rahman ibn Abu Bakr a relatat:

Însoţitorii din Suffa erau oameni sărmani. Trimisul lui Allah ﷺ a spus odată: Cine are hrană destulă pentru două persoane, să-l ia şi pe al treilea, iar cine are hrană pentru patru, să-l ia şi pe al cincelea sau al şaselea (sau a zis ceva asemănător). Abu Bakr a adus trei oameni, în vreme ce Trimisul lui Allah ﷺ a adus zece. Abu Bakr cina cu Trimisul lui Allah ﷺ şi a rămas acolo până ce a făcut rugăciunea işa. După o vreme în noapte s-a întors în casa lui. Nevasta lui l-a întrebat: Ce te-a ţinut departe de oaspeţii tăi?

El a zis: Nu le-ai servit cina?

Ea a zis: Au refuzat să cineze fără tine. Eu le-am servit mâncarea dar n-au vrut să mănânce.

Eu (povestitorul) m-am ascuns de frică. Abu Bakr i-a dojenit. După aceea le-a zis: Vă rog să mâncaţi. Pe Allah, nu mă voi aşeza să mănânc, pentru că dacă nu luaţi şi voi parte nu va fi nici o binecuvântare în ea.

Povestitorul a zis: Cum luam o mână de mâncare, de dedesubt mâncarea se înmulţea, aşa că toată lumea a mâncat pe săturate; şi totuși, mâncarea rămasă era mai multă decât cea de la început.

Când a văzut aceasta, Abu Bakr şi-a chemat nevasta şi a zis: O, soră a lui Banu Firas! Ce se întâmplă?

Ea a zis: O, desfătare a ochilor mei, hrana s-a înmulţit de trei ori faţă de cum era.

Atunci Abu Bakr a început să mănânce. El a zis: Legământul de a nu mânca l-am făcut din pricina Satanei. El a luat o mână de mâncare şi a dus restul Trimisului lui Allah ﷺ.

Aşa că hrana aceea i-a rămas lui.

În zilele acelea exista o înţelegere între noi şi păgâni, iar după ce timpul acelei înţelegeri s-a scurs, el ne-a împărţit în 12 grupuri şi fiecare grup era condus de un om. Allah ştie câţi oameni se aflau sub comanda fiecărei căpetenii. Oricum, Mesagerul lui Allah ﷺ a trimis negreşit câte o căpetenie cu fiecare grup.

Apoi ei toţi au mâncat din acea mâncare.

Abu Huraira a relatat că:

 Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

În popoarele de dinaintea voastră existau păstrători ai inspiraţiei divine, dacă printre companionii mei există un asemenea om, acesta este Umar.

Jabir ibn Samura a relatat că:

Locuitorii din Kufa s-au plâns lui Umar împotriva lui Sa’d ibn Abi Waqqas şi Umar l-a numit pe Ammar guvernator în Kufa. Plângerea lor era că nici rugăciunile nu le conducea după cuviinţă. Umar a trmis după Sa’d la Medina şi i-a zis: Abu Is’aq, oamenii găsesc de vină rugăciunile tale.

Sa’d a răspuns: Fac rugăciunea după cum o împlinea Trimisul lui Allah ﷺ. Nu scad nimic din ea. O lungesc în primele două rek’at-uri şi o scurtez în ultimele pentru rugăciunile după apus şi de noapte.

Umar a zis: Aşa am gândit şi eu despre tine, o, Abu Is’aq.

Apoi a trimis cu el un om (sau nişte oameni) la Kufa să cerceteze despre el (de la oamenii din Kufa). Cercetarea s-a făcut în fiecare moschee şi ei toţi l-au lăudat; dar, în moscheea lui Bani Abs, un om s-a ridicat în picioare. Numele său era Usama ibn Qatada iar plângerea lui era că Abu Sa’d nu a luat parte la expediţie, nu a împărţit capturile cu dreptate şi nu a judecat drept. La acestea Sa’d a zis: Voi face trei rugăciuni în ce-l priveşte. Allah, dacă acest slujitor al Tău este un mincinos şi caută faima, prelungeşte-i viaţa şi fă ca vremea nenorocirii lui să fie mai lungă şi loveşte-l cu încercări. După aceea, când omul în cauză era întrebat despre starea lui, el zicea: Sunt un bătrân lovit de încercări şi de blestemele lui Sa’d. Cu acordul povestitorului, Abdul Malik ibn Umar a relatat: L-am văzut pe acest om cu sprâncenele acoperindu-i ochii de bătrâneţe, cum umbla fără ţintă, necăjind şi glumind cu fetele.

Anas a relatat că:

Doi dintre însoţitorii Trimisului lui Allah ﷺ au plecat de la casa lui prin întunericul nopţii şi au zărit de parcă în faţa lor erau două lumini, iar când s-au despărţit, fiecare dintre ei avea o lumină în faţa lui până ce a ajuns acasă.

Ibn Umar a relatat:

Nu l-am auzit niciodată pe Umar povestind ceva despre care el bănuia că va fi astfel şi aşa; şi să se dovedească a fi astfel şi aşa cum gândise el.

Abu Huraira a relatat că:

 Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Feriţi-vă de cele şapte lucruri vătămătoare.

L-au întrebat oamenii: Care sunt acestea, Trimis al lui Allah?

El ﷺ a răspuns: Să aduci asociaţi lui Allah, să practici vrăjitoria, să ucizi pe cineva pe care Allah l-a făcut de neatins, fără o pricină dreaptă, să mănânci averea unui orfan, să te hrăneşti din camătă, să fugi de pe câmpul de luptă şi să batjocoreşti femeile cuvioase care nici măcar nu se gândesc la ceva care să le ştirbească puritatea şi sunt dreptcredincioase.

Ibn Umar a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a interzis ca oamenii să călătorească prin ţinuturi duşmane purtând Coranul cu ei.

Umm Salama a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Oricine bea din vase de argint, aţâţă în stomacul lui Focul Iadului.

Hudhaifa a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ ne-a interzis să purtăm mătase sau brocart, ori să bem din vase de aur sau argint şi a zis: Acestea sunt pentru nemusulmani în această lume şi doar pentru voi în Viaţa de Apoi.

Anas ibn Sirin a relatat:

Eram cu Anas ibn Malik, în compania unor zoroaştri, când, într-un vas de argint a fost adusă o băutură dulce, terciuită şi strecurată dar Anas nu a băut. Omul a primit poruncă să schimbe vasul. Atunci el a schimbat vasul şi când a adus băutura lui Anas, el a băut.

Anas a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a interzis ca oamenii să poarte veşminte vopsite cu şofran.

Abdullah ibn Amr ibn As a relatat:

Trimisul lui Allah ﷺ m-a văzut îmbrăcat cu două veşminte vopsite cu şofran şi a întrebat: Mama ta ţi-a poruncit să le porţi?

Eu am întrebat: Să le spăl de vopseaua aceasta?

El ﷺ a răspuns: Mai bine pune-le pe foc.

Ali عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ a relatat:

Am ţinut minte spusele Trimisului lui Allah ﷺ:

Nimeni nu mai este orfan după ce a ajuns la maturitate. Nu este legiuit să păstraţi tăcerea din zori până pe-nserat.

Qais ibn Abi Hazim a relatat că:

Abu Bakr s-a întâlnit cu o femeie din tribul Ahmas. Numele ei era Zainab. Trimisul lui Allah ﷺ a văzut că ea nu vorbea.

El ﷺ a întrebat: Ce ţi s-a întâmplat?

Ea nu a răspuns.

Trimisul lui Allah ﷺ i-a zis: Vorbeşte, căci tăcerea nu este îngăduită. Este o practică a zilelor ignoranţei. După aceea femeia a început să vorbească.

Sa’d ibn Abi Waqqas a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel ce pretinde paternitatea altcuiva, în afară de tatăl său adevărat, nu va avea îngăduinţa să intre în Rai.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Nu vă urâţi taţii. Cel ce-şi urăşte tatăl, săvârşeşte o necredinţă.

Sumura ibn Jundab a relatat:

Trimisul lui Allah ﷺ îi întreba adesea pe companionii lui dacă vreunul dintre ei a avut vreo viziune. Dacă unul dintre voi avea o viziune o povestea şi el o tălmăcea după voia lui Allah.

Într-o zi eu am povestit: În seara asta am avut un vis în care a venit la mine o femeie. Eu am însoţit-o şi am dat peste un om care zăcea pe spate şi deasupra lui stătea un om cu o piatră de mărimea capului său, cu care îl lovea în cap. Când îl lovea, piatra se rostogolea şi el se ducea după ea s-o prindă şi nu se întorcea la omul acesta până ce capul nu i se vindeca şi căpăta starea de dinainte. Atunci se întorcea din nou la el şi îl lovea. Am întrebat ce era asta, iar ei mi-au spus să plec de-acolo.

Am mai văzut un om şezând şi unul în picioare, cu un fier încârligat în mână, pe care îl băga în falca celuilalt şi scormonea în ea până ce îi ajungea la ceafă şi la fel făcea şi cu cealaltă falcă. După ce se vindeca această falcă, el o lua de la început. Am întrebat ce era asta şi ei mi-au zis să plec de-acolo.

Atunci am pornit mai departe până ce am ajuns la o groapă cu un cuptor, sub care ardea focul. Înăuntru se aflau bărbaţi şi femei goale care ţipau când focul de dedesubt ajungea la ei. Am întrebat ce era asta şi ei mi-au zis să plec de-acolo.

Atunci am mers mai departe şi am ajuns la un râu de sânge în mijlocul căruia stătea un om, iar pe mal era un om ce avea nişte pietre dinaintea lui. Cel ce se afla în râu înainta, iar când voia să iasă afară, celălalt îi arunca o piatră în gură şi îl trimitea înapoi de unde venise; şi de câte ori voia să iasă afară, îi arunca o piatră în gură şi el se întorcea de unde plecase. Am întrebat ce era asta şi ei mi-au zis să plec de acolo.

Atunci am plecat şi am ajuns la un om înfricoşător de urât care se afla lângă un foc pe care îl aţâţa şi alerga continuu în jurul lui.

Am întrebat ce era asta? Ei mi-au zis să merg mai departe până ce am ajuns la o grădină plină cu flori de primăvară iar în mijlocul grădinii se afla un om atât de înalt că nu-i puteam vedea capul, de parcă era ascuns în nori, iar în jurul lui erau adunaţi o grămadă de copii.

Am întrebat ce erau aceştia? Ei mi-au zis să merg mai departe şi m-au dus la un copac enorm. Însoţitorii mei mi-au cerut să urc în el şi am urcat cu toţii. Am găsit un oraş ce era construit din cărămizi de aur şi argint puse alternativ. Am ajuns la poarta oraşului şi am cerut să fie deschisă iar poarta s-a deschis în faţa noastră. Am intrat înăuntru şi am văzut oameni care aveau o jumătate de trup de o frumuseţe minunată, cât nici n-ai fi gândit, iar cealaltă jumătate era îngrozitor de urâtă. Prin mijlocul oraşului curgea un pârâu. Apa era de un alb strălucitor. Însoţitorii mei au zis oamenilor: Mergeţi şi înotaţi în pârâu. Ei s-au dus, iar când au venit înapoi la noi, urâţenia lor dispăruse iar ei deveniseră frumoşi în întregime.

Cei doi însoțitori ai mei mi-au zis: aceasta este Grădina Edenului şi este locuinţa ta.

Mi-am ridicat mâna şi în ea ţineam un palat ca un nor alb şi ei au repetat: Aceasta este locuinţa ta.

Eu le-am zis: Allah să vă binecuvânteze pe amândoi. Acum lăsaţi-mă să intru.

Ei au zis: Nu încă, dar negreşit vei intra.

Eu le-am zis: Am văzut multe lucruri ciudate în noaptea asta. Ce înseamnă tot ceea ce am văzut?

Ei au zis: Omul pe care l-ai văzut că i se lovea capul era un om care a învăţat Coranul de pe rost, dar l-a uitat. El nu l-a băgat în seamă şi nu a lucrat potrivit învăţăturilor sale în timpul zilei. Ceea ce ai văzut i se va face până în Ziua Învierii. Ei au mai zis că omul pe care-l văzusem că i se scormoneau fălcile, era un mincinos care purta minciuna peste tot. Ceea ce am văzut, i se va face până în Ziua Învierii. Cei pe care-i văzusem în cuptor preacurviseră. Acela pe care l-am văzut că era bătut cu pietre în râu era un cămătar. Bătrânul pe care-l văzusem la tulpina arborelui era Avraam iar băieţii din jurul lui erau copiii ce muriseră în starea lor firească precum musulmani.

Câţiva dintre cei ce se aflau în jurul Trimisului lui Allah ﷺ l-au întrebat: Se vor afla şi copiii necredincioşilor printre ei? Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Da.

Cei ce erau pe jumătate frumoşi şi pe jumătate urâţi, erau oameni care amestecaseră purtarea cuvioasă cu cea păcătoasă dar Allah îi iertase. Cel ce aţâţă focul era paznicul Iadului. Prima casă în care am intrat era lăcaşul credincioşilor sinceri şi această casă era lăcaşul martirilor. Unul dintre ei mi-a spus că el era Gavriil, iar celălalt era Mihail. Ei mi-au zis să-mi ridic capul şi atunci am văzut ceva ca un nor alb, iar ei mi-au zis că aceea era locuinţa mea. I-am rugat să mă lase se intru în casa mea, dar ei mi-au zis că timpul ce-l mai aveam de trăit nu se sfârşise încă, dar când se va sfârşi, voi intra în locuinţa mea.

Aişa a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Nu ocărâţi morţii, căci ei ajuns la sfârşitul călătoriei lor. Ei au dobândit ceea ce aşteptaseră.

Sahl ibn Sa’d a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus în ziua bătăliei de la Khaibar:

Voi da acest stindard în mâna acelui om căruia Allah îi va dărui victoria şi care iubeşte pe Allah şi Trimisul Său şi, de asemenea, este iubit de Allah şi de Trimisul Său. Oamenii şi-au petrecut noaptea gândindu-se cui va fi dat stindardul. Dimineaţă, toată lumea s-a grăbit să meargă la Trimisul lui Allah ﷺ.

El ﷺ a întrebat: Unde este Ali ibn Talib?

Ei au răspuns: Trimis al lui Allah, are dureri la ochi.

Atunci Profetul ﷺ a trimis după el şi când a fost adus, Trimisul lui Allah ﷺ i-a uns ochii cu propria salivă şi l-a binecuvântat iar el s-a făcut bine, de parcă n-ar fi avut nici o boală apoi Profetul ﷺ i-a făcut onoarea de a-i înmâna stindardul.

Ali عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ a zis: Trimis al lui Allah, voi lupta împotriva lor până ce vor fi şi ei ca noi.

El ﷺ a spus: Înaintează cu grijă până ajungi la locurile deschise unde se află ei, apoi îndeamnă-i la islam şi înştiinţează ce este obligatoriu pentru ei din drepturile lui Allah, căci, pe Allah, dacă Allah călăuzeşte pe drumul drept, prin tine, fie măcar şi un singur om, este mai bine pentru tine decât dacă ai fi stăpânul celei mai preţioase cămile.

Anas ibn Malik a relatat că:

Un tânăr din tribul Aslam a zis:

Trimis al lui Allah, aş dori să lupt pe calea lui Allah, dar nu am nimic cu care să mă echipez (pentru luptă).

El ﷺ a zis: Du-te la cutare bărbat căci el s-a pregătit dar a căzut bolnav.

Atunci tânărul a mers la om şi i-a zis: Trimisul lui Allah îţi trimite urările sale de bine şi spune că ar trebui să-mi dai mie echipamentele ce le-ai pregătit pentru tine.

Omul i-a spus nevestei sale: Dă-i lui echipamentele ce le-am adunat pentru mine şi nu opri nimic, să poţi fi binecuvântată din această pricină.

Mirdas al-Aslami a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Bărbaţii cuvioşi vor pleca unul după altul, iar cei netrebuincioşi vor rămâne, ca şi tărâţa de orz sau de curmale, şi Allah nu îi va lua în seamă.

Rifa’a ibn Rafi’i Zarqi a relatat că:

Gavriil a venit la Trimisul lui Allah ﷺ şi a întrebat: Ce crezi despre aceia dintre voi care au luat parte la bătălia de la Badr?

El ﷺ a răspuns: Erau cei mai buni dintre musulmani.

Gavriil a zis: La fel sunt şi îngerii care au fost de faţă la Badr.

Ibn Umar a relatat că:

 Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Dacă Allah trimite pedeapsă asupra unei naţiuni, aceasta va cădea asupra întregii populaţii fără deosebire, iar ei vor fi înviaţi şi judecaţi potrivit faptelor lor.

Abu Th’alibah al-Khaşni a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Allah Preaînaltul a hotărât pentru voi nişte îndatoriri pe care nu trebuie să le încălcaţi şi a făcut anumite lucruri nelegiuite, ca voi să nu le săvârşiţi şi a ţinut taină despre alte lucruri din milă pentru voi şi nu pentru că a uitat. Aşadar, nu vorbiţi despre ele.

Abdullah ibn Abi Aufa a relatat:

L-am însoţit pe Trimisul lui Allah ﷺ în şapte expediţii şi am mâncat lăcuste.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Căpeteniile voastre vă vor conduce în rugăciune. Dacă ei o fac aşa cum se cuvine, şi ei şi voi veţi fi răsplătiţi. Dar dacă ei fac greşeli, voi veţi culege răsplata iar lor li se va cere socoteală.

Ibn Mas’ud a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Primul lucru pentru care vor fi judecaţi oamenii în Ziua Judecăţii va fi vărsarea de sânge.

Aişa a relatat că:

 Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Îngerii au fost zămisliţi din lumină iar jinnii din foc arzător, iar Adam a fost creat din ceea ce vi s-a spus.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a ieşit într-o zi sau într-o noapte afară (din casa lui) şi a văzut că Abu Bakr şi Omar erau şi ei afară.

El ﷺ întrebat: Ce v-a făcut să ieşiţi afară din casele voastre la ceasul acesta?

Ei au răspuns: Trimis al lui Allah, foamea ne-a împins.

El ﷺ a zis: Pe Cel în mâinile Căruia se află viaţa mea, ce v-a scos pe voi afară, m-a scos şi pe mine, ridicaţi-vă.

Ei s-au ridicat împreună cu el şi au mers (cu toţii) la casa unui ansar dar acesta nu era acasă. Când nevasta acestuia l-a văzut, a zis: Eşti bine venit.

Trimisul lui Allah ﷺ a întrebat-o: Unde este cutare şi cutare?

Ea a răspuns: A plecat să ne aducă apă proaspătă.

Când omul s-a întors şi l-a văzut pe Trimisul lui Allah ﷺ şi pe cei doi companioni ai săi, el a zis: Lăudat să fie Allah, nimeni nu are astăzi oaspeţi mai de vază ca mine.

Apoi, a ieşit afară şi le-a adus un mănunchi de curmale coapte, curmale uscate şi curmale proaspete şi a zis: poftiţi şi mâncaţi!.

Apoi şi-a apucat pumnalul său lung pentru a tăia o capră sau o oaie.

Trimisul lui Allah ﷺ i-a spus: să nu sacrifici un animal cu lapte.

El a tăiat pentru ei o oaie. După ce au mâncat din oaie şi apoi dintr-un ciorchine de struguri şi au băut pe săturate au fost mulţumiţi.

Trimisul lui Allah ﷺ le-a spus lui Abu Bakr şi lui Omar: Pe cel în mâinile Căruia se află viaţa mea, în Ziua Judecăţii veţi fi întrebaţi negreşit despre darul acesta. Foamea v-a împins afară din casele voastre iar voi nu v-aţi întors până ce nu aţi avut parte de darul acesta.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Primul grup ce va intra în Rai va fi sub forma lunii pline la vreme de noapte. Apoi vor veni cei ce urmează. Ei vor fi ca un corp strălucitor pe cer. Ei nu vor simţi nevoia să urineze sau să răspundă la chemarea naturii sau să scuipe sau să-şi sufle nasurile. Pieptenii lor vor fi de aur iar transpiraţia lor va avea aromă de mosc. De la jocurile lor se va înălţa o mireasmă de aloe. Nevestele lor vor fi fecioare cu ochii mari. Toţi bărbaţii vor avea înfăţişarea tatălui lor Adam şi vor fi înalţi de şaizeci de coţi.

Muqhirah ibn Şu’ba a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Moise (pacea fie asupra lui) l-a întrebat pe Domnul său: Care dintre locuitorii Raiului va avea rangul cel mai de jos?

Allah i-a spus: Va fi acela care va fi primit în rai ultimul, după ce toţi locuitorii Raiului au intrat în Rai. Lui i se va spune: intră în Rai.

Dar el va zice: O, Doamne al meu! Cum să intru, de vreme ce oamenii s-au aşezat în odăile lor şi şi-au luat partea?

I se va zice: Vei fi mulţumit să ai un regat ca şi împărăţia unui împărat al lumilor?

El va zice: Voi fi mulţumit, Domnul meu.

Allah va spune: Pentru tine este aceasta, precum şi aceasta şi aceasta.

Omul va zice: Sunt foarte mulţumit Doamne al meu.

Allah va spune: Ale tale sunt toate şi încă de zece ori pe-atât. Vei avea orice-ţi doreşte sufletul şi este plăcut ochilor.

El va zice: Sunt foarte mulţumit, Doamne al meu.

Moise (pacea fie asupra lui) a întrebat: Cine va avea rangul cel mai înalt în Rai?

Allah spune: „Sunt cei pe care Eu îi aleg şi îi aşez la loc de cinste, chiar cu mâna Mea. Întăresc pecetea Mea că ei vor fi binecuvântaţi cu atâtea haruri cât nici ochiul n-a văzut, nici urechea n-a auzit şi nici mintea omenească n-a gândit.”

Abdullah ibn Mas’ud a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Am ştiinţă că ultimul dintre locuitorii Iadului va fi scos de-acolo şi va fi ultimul ce va intra în Rai. Acest om va ieşi din foc târându-se în patru labe.

Allah, Domnul Slavei şi al Laudei, îi va spune: Du-te şi intră în Rai, dar el va descoperi că oamenii au ocupat deja toate odăile din el. Atunci el se va întoarce înapoi.

Allah va zice din nou: Mergi şi intră în Rai. Pentru că aceasta este ceea ce îţi doreşti, care preţuieşte de zece ori mai mult ca toate bunurile lumeşti.

El va zice: Râzi de mine, când tu eşti Regele?

Spunând acestea l-am văzut pe Trimisul lui Allah ﷺ râzând de i se puteau vedea toţi dinţii şi zicând: Un astfel de om va fi ultimul dintre locuitorii Raiului.

Suhaib a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

După ce locuitorii Raiului vor fi intrat în Rai, Allah Cel binecuvântat şi Preaînalt le va zice: Mai vreţi şi altceva de la Mine? Ei vor răspunde: Nu ne-ai făcut Tu feţele strălucitoare? Nu ne-ai adus Tu în Rai şi ne-ai mântuit de Iad? Atunci Allah va îndepărta vălul ce îi separă de ei. Oamenii care nu au avut parte de o răsplată mai scumpă se vor bucura la vederea chipului lui Allah.

Ibn Mas’ud a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel ce-şi loveşte obrajii, îşi sfâşie hainele şi urmează căile şi obiceiurile din zilele ignoranţei, nu este de-al nostru.

Atiyya a relatat:

Când venea vremea să facem legământul de credinţă, Trimisul lui Allah ﷺ îl primea cu condiţia să nu jelim.

Nu’man ibn Başir a relatat că:

Atunci când Abdullah ibn Rawaha şi-a pierdut cunoştinţa, sora lui a început să plângă şi să ţipe: Vai! pentru muntele ce se află printre oameni, vai pentru cutare şi cutare lucru.

Când şi-a revenit în simţiri, el a zis: Am fost întrebat dacă ceea ce ai spus despre mine îmi este pe plac.

Asid ibn Abi Asid a relatat că:

O femeie ce făcuse legământ de credinţă față de Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Printre lucrurile pentru care Trimisul lui Allah ﷺ ne-a pus să jurăm că ne vom supune, să nu ne ciupim feţele, să nu jelim, să nu ne sfâşiem hainele şi să nu ne lăsăm părul despletit.

Asma a relatat că:

O femeie a venit la Trimisul lui Allah ﷺ şi l-a întrebat: Am o fiică ce s-a căsătorit de curând. Ea s-a îmbolnăvit de vărsat şi astfel i-a căzut tot părul, să-i pun păr fals pe cap?

Trimisul lui Allah ﷺ i-a răspuns: Allah a blestemat femeia ce-şi pune păr fals şi pe aceea care cere să i se pună.

Amr ibn Şuaib a relatat:

cu acordul tatălui său şi al bunicului său că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Nu vă smulgeţi părul alb, căci aceasta este lumina unui musulman în Ziua Învierii.

Aişa a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel ce face împotriva poruncilor noastre, este un renegat.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Dacă cineva care are aur şi argint, nu plăteşte darea ce se cuvine din el, să ştie că atunci când va veni Ziua Învierii, monedele de aur şi de argint vor fi încălzite în Focul iadului şi laturile lui, fruntea şi spatele vor fi arse cu ele. Iar când se răcesc acelaşi lucru se va repeta toată ziua timp de 50 de mii de ani, până când se hotărăşte judecata slujitorilor şi lui i se va arăta calea către Rai sau Iad.

S-a întrebat: Dacă cineva care are cămile nu plăteşte ce se cuvine din ele?

El ﷺ a răspuns: La fel, proprietarul cămilelor care nu plăteşte darea ce se cuvine pe ele (darea cuprinde laptele din ziua în care sunt duse la adăpat) va fi aruncat cu faţa în jos pe o câmpie nisipoasă imensă, în Ziua Judecăţii, şi ele îl vor călca cu copitele şi îl vor muşca cu dinţii. Cât de des va trece prima cămilă peste el, ultima va fi trimisă să se întoarcă de-a lungul întregii zile, timp de 50 de mii de ani, până ce judecata slujitorilor va fi rostită şi lui i se va arăta calea către Iad sau Rai.

S-a mai întrebat: Trimis al lui Allah, ce ne poţi spune despre vite sau oi?

El ﷺ a zis: Dacă vreun proprietar de vie sau oi nu-şi plăteşte darea ce se cuvine din ele, când vine Ziua Învierii va fi aruncat cu faţa în jos pe o câmpie nisipoasă întinsă. El va vedea că nu lipseşte nici unul dintre animalele cu coarne răsucite, fără coarne sau cu un corn rupt şi ele îl vor împunge cu coarnele lor şi îl vor călca cu copitele. Cât de des va trece peste el primul dintre animale, ultimul se va întoarce la el pe parcursul zilei, vreme de 50 de mii de ani, până ce se va rosti judecata slujitorilor. Şi lui i se va arăta calea care duce spre Rai sau Iad.

A mai fost întrebat: Trimis al lui Allah, dar caii?

El ﷺ a răspuns: Caii sunt de trei feluri; cel care este o sarcină pentru stăpânul lui; cel care slujeşte ca pavăză şi altul care aduce răsplată stăpânului său. Cel pentru care caii sunt o sarcină este persoana care îi mână pentru a se lăuda, sau din trufie ca să jignească simţămintele oamenilor. Ei vor fi o pricină de nenorocire pentru stăpânii lor. Cel pentru care caii sunt o pavăză este persoana care îi mână de dragul lui Allah, dar nu uită dreptul lui Allah în privinţa spatelui şi gâturilor, aşa că ei sunt o povară pentru el. Cei care aduc răsplată stăpânilor lor care îi mână pe păşuni şi în grădini sunt cei care sunt folosiţi în cauza lui Allah de către musulmani. Orice mănâncă ei de pe pajişte şi din grădini va fi socotit în numele lui ca fapte bune, până într-atât că şi balega sau urina lor vor fi socotite ca număr egal de fapte bune pentru el. Orice funie folosită pentru săriturile lor şi orice înălţime peste care ei sar vor fi socotite ca fapte bune în numele proprietarului lor. Când acesta îi duce la pârâu ca să-i adape, chiar dacă nu s-a gândit să le stingă setea, toată apa pe care ei o beau, va fi socotită de către Allah ca faptă bună în numele proprietarului.

A fost întrebat: Trimis al lui Allah, ce se întâmplă cu măgarii?

Atunci el ﷺ a zis: În privinţa măgarilor nu mi s-a revelat nimic însemnat afară de acest verset plin de tâlc: Cel care a făcut un bine cât un grăunte de colb îl va vedea, după cum, cel care a făcut un rău cât un grăunte de colb îl va vedea. (99: 8-9).

Abu Sa’id al Khudri a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Oricare dintre voi vede ceva neplăcut, să facă schimbarea cu mâna lui, iar dacă nu este în stare, atunci să facă schimbarea cu vorbele lui şi dacă nu poate nici aşa, atunci cu inima lui, dar aceasta este forma cea mai slabă a credinţei.

Abu Sa-id al Khudri a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Cea mai înaltă treaptă de jihad este când cineva spune adevărul în prezenţa unui conducător tiranic.

Abu Abdullah Tarig bin Şihab a relatat că:

Cineva l-a întrebat pe Trimisul lui Allah ﷺ (când tocmai îşi pusese piciorul în scara şeii) care era cea mai înaltă formă de luptă.

El ﷺ a zis: Să spui adevărul unei căpetenii mincinoase.

Abbas ibn Abdul Muttalib a relatat:

Îl însoţeam pe Trimisul lui Allah ﷺ în ziua de la Hunayn iar Abu Sufyan şi cu mine ne-am ţinut peste tot după el. Când musulmanii i-au înfruntat pe păgâni, musulmanii au luat-o la fugă iar Trimisul lui Allah ﷺ a început să-şi împingă catârul spre necredincioşi. Eu ţineam frâul catârului său şi încercam să-l înfrânez să nu meargă prea iute iar Abu Sufyan ţinea de scara catârului.

Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Abbas, strigă după oamenii aceia care au făcut legământul la Samurah!

Abbas a strigat din toate puterile: Unde sunt oamenii din Samurah?

Abbas a zis: De îndată ce mi-au auzit glasul au alergat către Profet ﷺ precum vaca ce se întoarce către viţelul ei.

Ei veneau strigând: aici suntem; şi de îndată s-au aruncat să lupte cu idolatrii.

Apoi au fost chemaţi dintre ansar.

Cei care-i chemau au strigat: O trupă de Ansar! O, Banu al-Harith ibn Khazraj!

Trimisul lui Allah ﷺ care călărea pe catâr urmărea lupta cu gâtul întins înainte şi a zis: Acesta este ceasul când se înteţeşte lupta!

Atunci Trimisul lui Allah ﷺ a luat pietre şi le-a aruncat în capul politeiştilor strigând: Pe Domnul lui Muhammad, necredincioşii vor fi învinşi!

Eu am continuat să urmăresc lupta până ce am văzut că forţele lor au fost înfrânte şi ei început să se retragă.

Abu Sulaiman Khalid ibn Walid a relatat:

În bătălia de la Muta şapte paloşe s-au frânt în mâna mea şi tot ce mi-a mai rămas a fost o sabie mică yemenită.

Abu Huraira a relatat că:

 Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Jaxartes, Oxus, Eufratul şi Nilul sunt toate râurile Raiului.

Said ibn Zaid a relatat că:

L-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Ciupercile (comestibile) sunt specii de mană (cerească) iar apa din ele vindecă bolile de ochi.

Ibn Abbas a relatat:

Avraam (Allah să-l aibă în mila Sa) şi-a dus nevasta şi pe fiul ei, Isma’il, pe care îl alăpta, undeva în apropiere de Ka’ba, sub un copac, într-un loc numit Zamzam. În zilele acelea în Mecca nu era nici o fiinţă omenească şi nici apă nu era. El i-a pus să şadă acolo şi lângă ei a lăsat o tolbă cu nişte curmale şi un mic burduf de apă apoi a pornit în altă direcţie.

Mama lui Isma’il s-a dus spre el spunând: O, Ibrahim ! Unde te duci şi ne laşi în valea aceasta în care nu este nici un om căruia să ne alăturăm? Ea a repetat aceasta de mai multe ori dar el nu s-a uitat înapoi spre ea.

Atunci ea l-a întrebat: Allah ţi-a poruncit să faci astfel? El a încuviinţat.

Ea a zis: Atunci El nu ne va părăsi la vremea aceasta, şi s-a întors, în vreme ce Avraam a plecat mai departe.

Când a ajuns la Taniyya, unde nu-l mai puteau vedea, el s-a îndreptat cu faţa spre Ka’ba, a ridicat ambele mâini şi s-a rugat: „O, Doamne al nostru! Am lăsat pe unii din stirpea mea să locuiască într-o vale stearpă. I-am aşezat în apropierea Casei Tale Sfinte, ca să poată face rugăciunile aşa cum se cuvine. O, Doamne al nostru! Fă ca inimile oamenilor să se alipească de ei întru recunoştinţă”. (14:37). Mama lui Isma’il l-a alăptat pe prunc şi i-a dat să bea din apa pe care o avea. Când apa din burduf s-a terminat, ea a devenit însetată şi privind la Isma’il care se frământa în chinuri de sete, se neliniştea şi mai mult. Ea l-a lăsat la adăpost şi a plecat, căci n-a mai putut îndura să-l vadă astfel. Apoi şi-a amintit că în acel ţinut, cel mai aproape de ea se afla muntele Safa. Urcându-se pe munte a început să se uite în vale, ca să zărească pe careva dar n-a văzut pe nimeni. Atunci a coborât de pe munte. Când a ajuns în vale şi-a strâns veşmântul şi a început să fugă, precum un om în necazuri şi chinuri, până ce a trecut valea şi a ajuns pe muntele Marwa, unde s-a oprit şi a început să se uite, sperând să vadă pe cineva, dar n-a văzut pe nimeni. Ea a tot alergat între Safa şi Marwa de şapte ori.

Ibn Abbas a relatat mai departe că Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Iată de ce lumea aleargă (în pelerinaj) între cei doi munţi. Când a ajuns la Marwa pentru ultima oară, ea a auzit un glas şi liniştindu-se, a început să asculte atent. Ea a auzit glasul, iarăşi şi iarăşi, şi a spus: m-ai făcut să-ţi aud glasul, ai vreun urmaş pentru noi? Te rog să-mi asculţi rugăciunea. Ea a văzut un înger la locul Zamzam scormonind pământul cu câlcâiul (sau cu aripa) până ce din locul acela a izvorât apă. Ea a făcut un fel de scoc pentru apă şi a început să-şi umple burduful cu mâinile, iar apa a tot curs şi după ce a golit locul cu pricina.

Profetul ﷺ a zis: Allah să-şi reverse mila asupra mamei lui Isma’il. Dacă ar fi lăsat Zamzam să curgă fără să încerce să-l stăpânească, în vreme ce-şi umplea burduful de apă, Zamzam ar fi fost un pârâu ce curgea pe suprafaţa pământului.

Profetul ﷺ a mai adăugat: Apoi ea a băut apă şi şi-a alăptat copilaşul. Îngerul i-a spus: Să nu-ţi fie teamă că vei pieri aici, căci pe locul acesta va fi înălţată Casa lui Allah de către băiatul acesta şi tatăl lui iar Allah nu-i va face să piară pe cei ce trăiesc în jurul ei.

La vremea aceea Casa lui Allah se afla pe o înălţime ce semăna cu un deluşor, iar când veneau torentele de apă, ele se scurgeau prin dreapta şi stânga ei. Mama lui Isma’il a continuat să trăiască aşa, până ce nişte oameni din tribul Jurum au dat peste ea şi copilul ei. Aceştia veneau pe drumul de la Kada’a şi s-au aşezat în partea mai joasă a Meccăi unde au văzut o pasăre zburând în cercuri în jurul apei. Ei au zis: această pasăre zboară negreşit în jurul apei, deşi noi ştim că în această vale nu se află apă. Au trimis unul sau doi oameni să cerceteze şi au descoperit sursa de apă, după care s-au întors şi i-au înştiinţat pe ceilalţi.

Atunci ei s-au îndreptat către apă. Profetul ﷺ a adăugat: mama lui Isma’il şedea aproape de apă.

Ei au întrebat-o: Ne îngădui să stăm cu tine?

Ea a răspuns: Da, dar nu aveţi drept asupra apei. Ei au fost de acord cu aceasta.

Profetul ﷺ a spus mai departe: mama lui Isma’il a fost încântată de situaţie, deoarece îi plăcea compania oamenilor. Aşa că ei s-au aşezat acolo şi mai târziu au trimis după familiile lor, care au venit şi s-au aşezat cu ei acolo. Copilul Isma’il a cunoscut şi a învăţat araba de la ei şi a început să-i admire. El a devenit favoritul tuturor. Când a atins vârsta maturităţii ei i-au dat pe una din fiicele lor de nevastă.

După ce mama lui Isma’il a murit, Avraam a venit, după căsătoria lui Isma’il, să-şi vadă familia. El căuta ceea ce lăsase în urmă. Cum nu l-a găsit pe Isma’il acolo, a întrebat-o pe nevasta lui Isma’il despre el. Ea a răspuns că a plecat să caute hrană. Atunci el a întrebat-o despre felul lor de viaţă şi despre starea lor.

Ea a răspuns: Noi trăim în sărăcie, greutăţi şi mizerie făcând şi alte plângeri.

El a zis: Când se întoarce soţul tău, transmite-i urările mele şi spune-i să schimbe pragul porţii de la casa lui.

Când s-a întors, Isma’il a simţit că se întâmplase ceva deosebit.

El şi-a întrebat nevasta: A venit cineva să te vadă? Ea a răspuns: Da, un bătrân care arăta astfel şi aşa a venit şi a întrebat cum ne descurcăm. Eu i-am povesit că trăim în greutăţi şi lipsuri. Isma’il a întrebat: A lăsat vreun mesaj?

Ea a răspuns: Da, mi-a zis să-ţi transmit urările lui şi te-a îndrumat să schimbi pragul porţii.

Isma’il a zis: Era tatăl meu şi mi-a poruncit să divorţez de tine. Mergi înapoi la familia ta.

Isma’il a divorţat de ea şi s-a însurat cu altă femeie dintre ei.

Avraam a stat departe de ei câtă vreme a voit Allah, apoi, a venit din nou pe la ei, dar nu l-a găsit pe Isma’il. Atunci el a mers la nevasta lui Isma’il şi a întrebat-o despre el.

Ea a zis: A plecat să caute hrană pentru noi.

Avraam a întrebat: Cum vă merge? El a cercetat-o cu privire la mijloacele lor de trai.

Ea a răspuns: Avem tot ce ne trebuie şi ne descurcăm. Apoi ea l-a lăudat pe Allah Preaînaltul.

Avraam a întrebat: Ce fel de hrană mâncaţi?

Ea a zis: Carne.

El a întrebat: Ce beţi?

Ea a zis: Apă.

Profetul ﷺ a adăugat; la vremea aceea ei nu aveau grâne şi, dacă ar fi avut, ar fi chemat binecuvântarea lui Allah asupra lor. El a zis mai departe: Dacă cineva are doar aceste două lucruri ca să se hrănească, sănătatea şi starea sa ar fi păgubite, căci aceste lucruri nu-ţi priesc decât dacă trăieşti în Mecca.

Când s-a întors Isma’il, el şi-a întrebat nevasta: Te-a vizitat cineva? Ea a răspuns: Da, un bătrân chipeş a venit la mine.

Ea l-a lăudat şi a zis: El m-a întrebat de tine şi eu i-am spus şi apoi a întrebat despre traiul nostru iar eu i-am spus că trăim bine.

Isma’il a întrebat-o: Ţi-a dat vreun sfat? Ea zis: Da mi-a spus să-ţi transmit urările lui şi te-a îndrumat să păstrezi bine pragul porţii tale. Ismail a zis: Era tatăl meu iar pragul porţii eşti tu, el mi-a poruncit să te păstrez lângă mine.

Apoi Avraam nu i-a mai văzut o vreme, cât a voit Allah, dar mai târziu a venit pe la ei. El l-a văzut pe Isma’il sub un copac în apropiere de Zamzam dregându-şi săgeţile. Când l-a văzut pe Avraam s-a ridicat să-l întâmpine. Şi-au făcut urări unul altuia, ca între tată şi fiu. Avraam a zis: O Isma’il, Allah mi-a dat o poruncă. Isma’il a zis: Fă ceea ce ţi-a poruncit Domnul tău să faci. Avraam a întrebat: Tu mă vei sprijini? Isma’il a zis: te voi sprijini. Avraam a spus: Allah mi-a poruncit să construiesc Casa aici, arătând spre un deal ce se înălţa deaspura terenului din jur.

Trimisul lui Allah ﷺ a adăugat: apoi, ei au ridicat temeliile Ka’bei, Isma’il a adus pietrele, iar Avraam le-a aşezat pentru construcţie. După ce zidurile au fost înălţate, Isma’il a adus o piatră şi a pus-o pentru ca Avraam să se poată urca pe ea şi să-şi poată continua lucrul la construirea Casei, în vreme ce Isma’il îi aducea pietrele la îndemână. Apoi s-au rugat amândoi, O Doamne al nostru ! Primeşte această lucrare de la noi, căci Tu eşti Atotştiutor şi Tu auzi totul.

Yazid ibn Hayyan a relatat:

Mergeam împreună cu Husain ibn Sabra şi Amr ibn Muslim la Zaid ibn Arqam şi cum şedeam lângă el, Husain i-a zis: Zaid, ai reuşit să dobândeşti multe virtuţi pentru că l-ai văzut pe Trimisul lui Allah ﷺ, ai ascultat cuvântările lui, ai luptat alături de el în (diferite) bătălii, ai făcut rugăciunea în spatele său; Zaid, ai câştigat, într-adevăr, un mare privilegiu.

Zaid povesteşte-ne ce ai auzit de la Trimisul lui Allah ﷺ.

El a zis: Am îmbătrânit şi aproape că mi-a trecut vremea aşa că am uitat unele lucruri pe care le ştiam în legătură cu Trimisul lui Allah ﷺ; deci primiţi orice vă povestesc, iar ceea ce nu povestesc să nu mă obligaţi să o fac.

După aceea el a spus: într-o zi Trimisul lui Allah ﷺ s-a ridicat să ţină slujba lângă un izvor ce se afla într-un loc numit Khumm situat între Mecca şi Medina.

El ﷺ l-a preamărit pe Allah, după care a ţinut slujba, ne-a povăţuit şi a zis: Să ne întoarcem la discuţia noastră, o oameni, şi vă spun vouă că şi eu sunt o fiinţă omenească. Sunt pe cale de a primi un vestitor (îngerul morţii) de la Domnul meu iar eu, ca răspuns la chemarea lui (îmi voi lua rămas bun de la voi), dar vă las (înainte de aceasta) două lucruri importante:

Unul este Cartea lui Allah în care se află lumină şi dreapta călăuzire, aşadar fiţi statornici faţă de Cartea lui Allah, iar apoi a spus: Al doilea lucru este Casa Mea (familia) iar eu vă amintesc ce îndatoriri aveţi faţă de ei.

El (Husain) i-a spus lui Zaid: Cine sunt membrii familiei lui? Nu soţiile lui sunt membrii familiei sale?

El a zis: Nevestele lui sunt într-adevăr membrii familiei sale, dar (aici) cei din Casa Profetului sunt cei pentu care achitarea Zakat-ului nu este îngăduită.

Iar el a întrebat: care sunt aceştia?

El a răspuns: Ali şi spiţa lui Ali, ‘Aqil şi spiţa lui ‘Aqil, spiţa lui Ja’far  şi spiţa lui ‘Abbas.

Husain a întrebat: Aceştia sunt cei pentru care achitarea Zakat-ului nu este îngăduită?

Zaid a răspuns: Da.

Ibn ‘Umar a relatat că Abu Bakr a zis:

Arătaţi respect faţă de Trimisul lui Allah ﷺ, onorându-i pe membrii familiei sale, așa cum Allah Preaînaltul a revelat: O, oameni ai Casei! Allah vrea numai să îndepărteze de la voi spurcăciunea şi să vă dea curăţenia. (33:33).

Abu Mas’ud ‘Uqba ibn ‘Amr al-Badri al-Ansari relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Acela dintre voi care cunoaşte cel mai bine Cartea lui Allah să fie imam pentru oameni; dacă sunt mai mulţi care recită din ea la fel de bine, atunci să fie ales cel care cunoaşte cel mai bine tradiţia profetică; dacă ştiu la fel de bine tradiţia, atunci să se aleagă cel care a emigrat mai întâi; şi dacă au emigrat în acelaşi timp, atunci să fie ales cel mai vârstnic dintre ei. Nimeni dintre voi să nu conducă pe altcineva în rugăciune, dacă cel din urmă este o persoană influentă şi nici să nu stea pe locul de onoare în casa lui fără îngăduinţa sa.

o altă versiune a lui Muslim este:

acela care are mai multă învăţătură în islam să conducă rugăciunea.

o altă versiune este:

omul care cunoaşte bine Cartea lui Allah şi poate să recite mai bine din ea, acela să conducă rugăciunea. Dacă sunt mai mulţi la fel, acela dintre ei care a emigrat mai devreme să conducă rugăciunea. Şi dacă şi în această privinţă sunt egali, atunci acela dintre ei care este mai în vârstă, să conducă rugăciunea.

Jabir relatează că:

După bătălia de la Uhud, Trimisul lui Allah ﷺ a pregătit îngropăciunea în mormânt a doi dintre cei deveniţi martiri. În fiecare caz el ﷺ întreba: Care dintre ei a memorat mai mult din Coran? Pe acela care îi era arătat, îl aşeza mai întâi în mormânt.

Abu Musa relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Şi aceasta este o laudă adusă lui Allah, să arătaţi respect faţă de un musulman vârstnic; faţă de un cunoscător al Coranului dacă nu aduce adăugiri mincinoase la el şi nu îi contrazice mesajul prin purtarea sa; şi faţă de o căpetenie cinstită.

Abu Huraira relatează că:

L-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

O persoană şi-a vizitat fratele în alt oraş şi Allah a trimis un înger să-l aştepte în cale şi când omul a ajuns la el, îngerul i-a zis: Unde vrei să mergi?

El a răspuns: Vreau să merg la fratele meu în acest oraş.

Îngerul a întrebat: I-ai făcut vreo favoare (pentru care ai de gând să ceri răsplată)?

Omul a zis: Nu, decât că-l iubesc de dragul lui Allah, Cel Preaînalt şi Lăudat.

La care el a zis: Sunt un trimis al lui Allah către tine (să te înştiinţez) că Allah te iubeşte aşa cum îl iubeşti şi tu pe fratele tău (de dragul Lui).

Abu Huraira relatează că:

El l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Omul urmează religia prietenului său, aşa că fiecare să ia seama ce prieteni îşi face.

Ibn Mas’ud relatează că:

Un om a venit la Trimisul lui Allah ﷺ şi a zis: Trimis al lui Allah! Ce crezi despre un om care-i iubeşte pe ceilalţi, dar nu ţine legătura cu ei?

El ﷺ a răspuns: Omul va fi alături de cei pe care-i iubeşte.

Umar ibn Khattab relatează:

Am cerut îngăduinţa Trimisului lui Allah ﷺ să fac ‘Umra. El ﷺ mi-a îngăduit să plec şi a zis: Frate al meu, nu ne uita în rugăciunile tale. Acesta este un lucru pe care nu l-aş schimba pentru lumea întreagă.

Abdullah ibn Ka’b,

care slujea drept călăuză lui Ka’b ibn Malik când acesta a orbit,

a spus că:

L-a auzit pe Ka’b ibn Malik povestind cum a rămas el în urma Trimisului lui Allah ﷺ după campania de la Tabuk. Ka’ab a spus: L-am însoţit pe Trimisul lui Allah ﷺ în fiecare expediţie pe care a condus-o în afară de campania de la Tabuk şi Bătălia de la Badr. Cât priveşte bătălia de la Badr, nimeni nu a fost acuzat că a rămas în urmă, pentru că Trimisul lui Allah ﷺ şi musulmanii nu s-au pornit să lanseze un atac, ci au avut de gând să atragă în cursă caravana quraişilor. Allah i-a făcut să-şi înfrunte duşmanii pe neaşteptate. Eu am avut onoarea de a-l însoţi pe Trimisul lui Allah ﷺ în noaptea de ‘Aqaba, când am jurat credinţă islamului, şi aceasta a fost mai scump pentru mine decât să iau parte la bătălia de la Badr, deşi Badr era mai cunoscută printre oameni decât Tabuk.

Şi iată cum am rămas eu în urma Trimisului lui Allah ﷺ în ajunul campaniei de la Tabuk. Nu avusesem mijloace materiale mai consistente şi nici împrejurări mai favorabile la vremea acestei campanii decât în alte ocazii. Şi pe Allah niciodată în această expediţie nu avusesem în proprietatea mea două cămile deodată.

Când Trimisul lui Allah ﷺ se hotăra să pornească o campanie, nu-şi dezvăluia principalul obiectiv decât în ultimul moment (al plecării). El a pornit în această expediţie pe o căldură foarte mare; călătoria era lungă şi pământul secat de apă, iar el avea de înfruntat o armată puternică, aşa că i-a înştiinţat pe musulmani de adevărata situaţie, pentru ca ei să se poată pregăti cum se cuvine pentru campanie. Musulmanii care-l însoţeau pe Trimisul lui Allah ﷺ la vremea aceea erau în număr mare însă nu s-a ţinut o adevărată socoteală a lor.

Ka’b a spus (mai departe): puţini au fost cei care nu au vrut să meargă şi aveau impresia că se pot ascunde uşor (şi să rămână astfel nedescoperiţi) până când a coborât o revelaţie de la Allah Cel Preaînalt şi Glorios referitoare la ei; iar Trimisul lui Allah ﷺ a pornit în expediţie când fructele erau coapte şi umbrele lor se alungiseră. Eu am avut o slăbiciune pentru ele şi (tocmai) în mijlocul acestui sezon a făcut pregătirile Trimisul lui Allah ﷺ, iar musulmanii odată cu el. Am pornit şi eu de dimineaţă ca să pot face pregătirile odată cu ei dar m-am întors şi n-am făcut nimic, spunându-mi în sine: am timp destul (să fac pregătiri) oricând vreau. Şi am făcut tot aşa (mi-am amânat pregătirile) până când oamenii au fost gata de plecare iar în cursul dimineţii Trimisul lui Allah ﷺ a pornit împreună cu musulmanii, iar eu nu făcusem nici o pregătire. Am plecat dis-de-dimineaţă, m-am întors, dar nu am ajuns să iau nici o hotărâre. Şi am continuat astfel până când ei (musulmanii) au început să se zorească şi au făcut o bună bucată de drum. Atunci m-am hotărât s-o iau şi eu la drum şi să-i întâlnesc.

Dacă aş fi putut astfel! dar poate că nu îmi era sortit aşa.

După plecarea Trimisului lui Allah ﷺ m-am amestecat printre oameni. Am fost uimit să descopăr că nimeni nu era ca mine, ci erau oameni cunoscuţi ca şi necredincioşi, sau dintre cei pe care Allah îi scutise din cauza slăbiciunii lor, iar Trimisul lui Allah ﷺ nu a băgat de seamă că nu eram până ce nu a ajuns la Tabuk.

Într-o zi, pe când şedea printre oamenii de la Tabuk, el ﷺ a întrebat: Ce s-a întâmplat cu Ka’b ibn Malik?

Cineva din Banu Salama a spus: Trimis al lui Allah! (frumuseţea) mantiei lui şi aprecierea marginilor sale l-au ademenit şi el a fost astfel reţinut.

Mu’adh ibn Jabal a zis: Să-ţi fie ruşine pentru ceea ce susţii. Trimis al lui Allah! pe Allah, noi nu ştim despre el decât de bine; Trimisul lui Allah ﷺ, oricum, n-a spus nimic.

Era în acea vreme când el ﷺ a văzut (în zare) un om alb (miraj) care se arăta amăgitor vederii. La care, Trimisul lui Allah ﷺ a zis: S-ar putea să fie Abu Khaithama şi vai !

Chiar era Abu Khaithama al-Ansari, cel care a contribuit cu o sa’ (măsură, aprox. 3 kg.) de curmale (doar) şi a fost (drept urmare) batjocorit de către ipocriţi.

Ka’b ibn Malik a relatat mai departe: Când a ajuns la mine ştirea că Trimisul lui Allah ﷺ se întorcea înapoi de la Tabuk, am fost tare tulburat. M-am gândit să inventez tot felul de istorii şi mă frământam cum să scap de această mânie, în ziua ce va să vină. Am început, aşadar, să cer sfaturi de la înţelepţii ce se aflau printre membrii familiei mele şi când mi s-a spus că Trimisul lui Allah ﷺ avea să sosească, toate gândurile mincinoase s-au risipit (din mintea mea) şi eu am ajuns la concluzia că nimic nu m-ar fi putut salva decât să spun adevărul; aşa că am hotărât să spun adevărul.

În zori Trimisul lui Allah ﷺ a ajuns (în Medina). Obiceiul lui era ca atunci când se întorcea dintr-o călătorie să meargă mai întâi la moschee şi să ofere două rak’at de rugăciune (pentru a-şi arăta recunoştinţa) iar apoi să stea cu oamenii. După ce a făcut acestea cei care rămăseseră în urma lui au început să-şi fluture motivele şi să facă jurământul în faţa lui şi erau mai mult de 80 de persoane. Trimisul lui Allah ﷺ le-a acceptat scuzele chiar în faţa lor precum şi credinţa pe care o manifestau, a cerut iertare pentru ei iar el ﷺ a lăsat secretele (intenţiile) lor în seama lui Allah, până ce am ajuns şi eu în faţa lui.

L-am salutat, iar el ﷺ a zâmbit dar cu o umbră de mânie.

El ﷺ mi-a zis atunci: înaintează.

Eu am înaintat până ce am ajuns în faţa lui.

El ﷺ m-a întrebat: Ce te-a reţinut? Nu ţi-ai putut permite să călătoreşti?

Eu am spus: Trimis al lui Allah! pe Allah, dacă ar fi să mă aflu dinaintea altcuiva dintre pământeni, cu siguranţă mi-aş fi salvat pielea de mânia ta prin intermediul vreunui pretext dar nu doresc să încep vreo argumentaţie, ci, pe Allah, sunt pe deplin conştient de faptul că, de-ar fi să invoc înaintea ta o jalnică explicaţie, pentru a-ţi face pe plac, Allah şi-ar stârni cu siguranţă mânia împotriva mea; şi în cazul în care am spus adevărul, te-ai putea supăra pe mine, dar sper că Allah va încheia totul cu bine; căci, pe Allah, nu am avut nici un motiv solid. Pe Allah! n-am mai avut posiblităţi atât de bune şi împrejurări atât de favorabile mie de care să mă bucur, aşa cum s-a întâmplat când am rămas în urma ta (nu m-am alăturat expediţiei).

La auzul spuselor, Trimisul lui Allah ﷺ a zis: omul acesta spune adevărul! Ridică-te, aşadar, pânâ când Allah va da o hotărâre legată de capul tău.

Eu m-am ridicat şi câţiva oameni din Banu Salama m-au urmat în mare grabă. Ei mi-au zis: Pe Allah, nu ştiu ca tu să fi comis vreun păcat înainte de aceasta, oricum, tu ţi-ai arătat neputinţa de a aduce vreo scuză dinaintea Trimisului lui Allah ﷺ, ca şi aceia ce au rămas în urma lui şi au adus motivaţii jalnice. Ar fi fost de-ajuns pentru iertarea păcatului tău, dacă Trimisul lui Allah ﷺ ar fi cerut iertare pentru tine.

Pe Allah, şi au continuat să mă aţâţe, până ce am început să mă gândesc să merg înapoi la Trimisul lui Allah ﷺ şi să mă dezic.

Apoi i-am întrebat: A mai avut şi altcineva aceeaşi soartă?

Ei au răspuns: Da, două persoane au avut aceeaşi soartă ca şi tine, au făcut aceeaşi afirmaţie pe care ai făcut-o tu şi au primit acelaşi verdict pe care l-ai primit şi tu, în cazul tău.

Eu am zis: Cine sunt aceia?

Ei au răspuns: Murara ibn ar-Rabi’a Amiri şi Hilal ibn Umayya al-Waqifi.

Ei au amintit de aceşi doi credincioşi care luaseră parte la bătălia de la Badr şi care pentru mine erau un exemplu.

Când am auzit numele celor două persoane eu m-am îndepărtat. Trimisul lui Allah ﷺ interzisese musulmanilor să vorbească cu trei dintre noi, cei care am rămas în urma lui. Lumea a început să ne ocolească şi atitudinea lor faţă de noi s-a schimbat şi se părea că întreaga atmosferă se întorsese (cu duşmănie) împotriva noastră, dar era, de fapt, aceeaşi atmosferă de care eram pe deplin conştient şi în care trăisem (o bună bucată de timp). Am petrecut 50 de nopţi în această stare şi cei doi prieteni ai mei s-au închis în casele lor, petrecându-şi cea mai mare parte a timpului jelind. Cum, faţă de ei, eu eram tânăr şi puternic, am ieşit afară (din casa mea), am participat la rugăciunile congregaţionale, mi-am pierdut vremea prin bazare, dar nimeni nu vorbea cu mine.

Am mers la Trimisul lui Allah ﷺ, care şedea cu oamenii după rugăciune. L-am salutat şi m-am întrebat dacă buzele lui s-au mişcat ca răspuns la salutul meu (sau nu). Apoi am făcut rugăciunea alături de el şi i-am aruncat priviri pe furiş. Pe când îmi făceam rugăciunea, el m-a privit, dar când mi-am ridicat ochii, el şi-a luat privirea de la mine.

După o bună bucată de vreme, de când musulmanii se purtau atât de aspru cu mine, am umblat mult şi am ajuns la zidul grădinii lui Abu Qatada, pe care m-am căţărat; Abu Qatada era vărul meu şi eu îl iubeam mult. L-am salutat, dar, pe Allah, el nu a răspuns la urările mele.

Eu i-am zis: Abu Qatada, te conjur pe Allah, nu ţii deloc seama de faptul că Îl iubesc pe Allah şi pe Trimisul Său? El a rămas tăcut.

Şi eu am spus din nou: te conjur, pe Allah, nu eşti deloc conştient de faptul că Îl iubesc pe Allah şi pe Trimisul Lui foarte mult? Şi iarăşi nu a spus nimic.

Eu l-am conjurat din nou, la care el a zis: Allah şi Trimisul Său ştiu cel mai bine acest lucru.

Din ochi au început să-mi curgă lacrimi şi m-am dat jos de pe zid.

În vreme ce mă plimbam prin bazarul din Medina, un nabatean dintre nabatenii sirieni, care venise să vândă grâne în Medina, a rugat lumea să-l îndrepte către Ka’b ibn Malik. Oamenii l-au îndreptat arătând spre mine. El a venit la mine şi mi-a înmânat o scrisoare de la regele din Gassan şi, fiindcă eram scrib, am citit scrisoarea aceea în care erau scrise următoarele:

„Ca să trec direct la subiect, ni s-a dezvăluit că prietenul tău (profetul) te supune la cruzime, iar Dumnezeu nu a creat pentru tine un loc în care să fii degradat şi să nu-ţi poţi afla poziţia cuvenită; aşadar, vino la noi, căci te vom binecuvânta cu onoruri”.

După ce am citit acea scrisoare am spus: Şi aceasta este o nenorocire, aşa că am pus-o pe foc în vatră.

Cum au trecut 40 de zile din 50 şi Trimisul lui Allah ﷺ nu primise nici o revelaţie, a venit la mine un trimis de la el care mi-a zis: adevăr îţi spun ţie, Trimisul lui Allah ﷺ a poruncit să te separi de nevasta ta.

Eu am zis: Ar trebui să divorţez de ea sau ce (altceva) să fac?

El a spus: Nu, doar să stai separat de ea şi să nu te împreunezi cu ea.

Acelaşi mesaj a fost trimis şi prietenilor mei.

Aşa că i-am zis nevestei mele: Mai bine mergi la părinţii tăi şi rămâi acolo cu ei, până când Allah va lua o hotărâre pentru pricina mea.

Nevasta lui Hilal ibn Umayya a mers la Trimisul lui Allah ﷺ şi a zis: Trimis al lui Allah! Hilal ibn Umayya este bătrân şi nu are nici un slujitor. Eşti de acord să-l slujesc eu?

El ﷺ a zis : Da, dar nu te apropia de el.

Ea a spus: Pe Allah, el nu mai are astfel de porniri. Pe Allah, de atunci, din ziua aceea, plânge încontinuu.

Unul dintre membrii familiei mele mi-au spus: Să te duci şi să ceri îngăduinţă de la Trimisul lui Allah ﷺ, cu privire la nevasta ta, căci el a îngăduit nevestei lui Hilal ibn Umayya să-l slujească.

Eu am spus: Nu o să cer îngăduinţă de la Trimisul lui Allah ﷺ, deoarece nu pot intui ce ar putea să spună el ca răspuns la cererea mea. Mai mult ca asta, eu sunt un bărbat tânăr.

Şi în starea aceasta am petrecut încă zece nopţi şi astfel au trecut cincizeci de nopţi de când oamenii ne surghiuniseră. În dimineaţa celei de-a cincizecea nopţi m-am trezit să-mi fac rugăciunea dinainte de zorii zilei şi stăteam pe unul dintre acoperişurile caselor noastre. Şedeam, de fapt, în starea aceea, pe care Allah Preaînaltul şi Gloriosul, a descris-o cu aceste cuvinte:

„Viaţa a devenit de neîndurat pentru mine şi pământul s-a îngustat în ciuda imensităţii sale.”

Am auzit vocea unui muezin de pe vârful dealului Sal’ care striga cât îl ţinea gura:

Ka’b ibn Malik! Iată că sunt veşti bune pentru tine!

Eu m-am închinat cu smerenie şi mi-am dat seama că (acest mesaj) era o uşurare pentru mine. Trimisul lui Allah ﷺ înştiinţase lumea că Allah acceptase căinţa noastră, pe când îşi făcea rugăciunea de dinainte de revărsatul zorilor. Atunci toată lumea a început să vină şi să ne anunţe vestea bună iar unii oameni au mers la prietenii mei să le spună şi lor bucuria, iar un om din tribul Aslam a venit în galop pe calul său şi calul său a ajuns mai repede la mine decât glasul lui. Când a ajuns la mine mi-a dat vestea bună. Atunci mi-am scos veşmintele şi l-am îmbrăcat cu ele, ca mulţumire pentru ştirea ce mi-o adusese, şi, pe Allah, nu aveam altceva (alte veşminte) decât aceste două (haine), la vremea aceea, aşa că am rugat pe cineva să-mi împrumute două veşminte cu care m-am îmbrăcat. Am mers la Trimisul lui Allah şi pe drum am întâlnit grupuri de oameni care mi-au adresat urări de bine datorită (acceptării) căinţei, şi care mi-au zis:

Iată urări de bine din partea noastră, deoarece căinţa ta a fost acceptată de către Allah.

După care, am ajuns la moschee şi Trimisul lui Allah ﷺ şedea acolo printre oameni. Atunci Talha ibn ‘Ubaidullah s-a ridicat şi a alergat către mine, mi-a atins mâna şi m-a salutat, însă, pe Allah, nimeni altcineva dintre emigranţi (în afară de el) nu s-a ridicat (să mă salute). Ka’b a spus că n-a uitat niciodată (gestul frumos al lui Talha).

Mai departe Ka’b a zis: L-am salutat pe Trimisul lui Allah ﷺ iar faţa lui strălucea de bucurie şi a zis: bucuria şi binecuvântarea să fie cu tine, căci niciodată nu te-ai mai bucurat şi nici nu te vei mai bucura la fel cum te bucuri astăzi, de când te-a născut maica ta.

Eu am zis: O , Trimis al lui Allah ! Această acceptare a căinţei este de la tine sau de la Allah?

El ﷺ a răspuns: Nu (nu este de la mine), este de la Allah; şi era trăsătura obişnuită a Trimisului lui Allah ﷺ ca atunci când era fericit să i se lumineze faţa ca şi când ar fi fost ruptă din lună; după semnul acesta recunoşteam noi (cât de mare îi era încântarea).

Cum stăteam dinaintea lui, am zis: Trimis al lui Allah ! îmi este îngăduit să-mi dau averea milostenie de dragul lui Allah şi al Trimisului Său?

La această întrebare Trimisul lui Allah ﷺ a răspuns: păstrează ceva pentru tine, căci îţi va prinde bine.

Eu am zis: Voi păstra pentru mine acea parte (din averea mea) care am primit-o (cu ocazia expediţiei de) la Khaibar. Şi am mai zis: Trimis al lui Allah, adevărat îţi spun, Allah mi-a dăruit mântuirea întrucât am spus adevărul, de aceea (eu cred) căinţa implică faptul că, atâta timp cât trăiesc să nu grăiesc altceva în afara adevărului.

Ka’b a mai adăugat: Pe Allah, nu ştiu dacă vreunul dintre musulmani a fost supus la o încercare mai grea decât mine, deoarece am spus adevărul. Şi de când am făcut această menţiune în faţa Trimisului lui Allah ﷺ şi până în ziua de azi, n-am mai minţit niciodată şi, pe Allah, am hotărât să nu mint şi sper că Allah mă va feri (de încercări) pntru tot restul vieţii mele, căci Allah Cel Preaînalt şi Glorios a revelat aceste versete: „O, voi cei care credeţi! Temeţi-vă de Allah şi fiţi cu cei iubitori de adevăr. Nu se cuvine ca locuitorii din Medina şi beduinii din jurul lor să rămână în urma Trimisului lui Allah, nici să pună sufletele lor mai presus decât sufletul său; aceasta pentru că pe ei nu-i încearcă nici setea, nici truda, nici foamea pe calea lui Allah şi ei nu calcă într-un loc care să-i mânie pe necredincioşi şi nu pricinuiesc nici un rău vreunui duşman, fără ca acesta să li se scrie lor ca o faptă bună. Într-adevăr Allah nu pierde răsplata făcătorilor de bine.” (9:119, 120)

Ka’b a spus: Pe Allah! de când Allah m-a îndreptat către islam, n-a fost o binecuvântare mai mare pentru mine decât acest adevăr al meu pe care l-am spus Trimisului lui Allah ﷺ şi dacă aş fi spus vreo minciună aş fi fost nenorocit la fel ca şi cei care au minţit, căci cu privire la cei ce au minţit, Allah a revelat cele mai aspre cuvinte îndreptate către cineva de când a coborât El revelaţia şi cuvintele lui Allah sunt: „Ei vă vor jura pe Allah, când vă veţi întoarce la ei, pentru ca voi să-i iertaţi. Îndepărtaţi-vă de ei, căci ei sunt o spurcăciune, iar sălaşul lor va fi Gheena, ca răsplată pentru ceea ce au agonisit! Vă vor jura vouă ca să fiţi mulţumiţi de ei. Dar dacă voi veţi fi mulţumiţi, totuşi Allah nu va fi mulţumit de cei nelegiuiţi.” (9: 95, 96)

Hotărârea în problema noastră, a celor trei, a fost amânată, separat de cazul celor care aduseseră motivaţii sub jurământ în faţa Trimisului lui Allah ﷺ şi pe care el le-a îngăduit. El a primit noi jurăminte de credinţă din partea lor şi s-a rugat ca ei să fie iertaţi. Profetul ﷺ a ţinut pricina noastră în aşteptare, până ce Allah a hotărât în privinţa acesteia. Cei trei, a căror pricină a fost cercetată, au primit iertarea. Referirea, aici, nu se face la faptul că nu am participat la expediţie, ci la faptul că Profetul ﷺ a amânat pricina noastră şi a ţinut-o în aşteptare, peste pricina celor care au adus scuze sub jurământ pe care el le-a acceptat.

O altă versiune adaugă că Trimisul lui Allah ﷺ a pornit spre Tabuk într-o zi de joi. El a ales să pornească în călătorie în această zi.

O altă versiune este aceea că el obişnuia să se întoarcă dintr-o călătorie dis-de-dimineaţă şi mergea direct la moschee unde oferea două rak’at de rugăciune. După aceea şedea acolo (ca să primească oamenii).

Abu Jurayy Jabir ibn Sulaim a relatat:

Am băgat de seamă că era un om a cărui părere era urmată de toată lumea şi nimeni nu făcea contra spuselor lui.

Eu am întrebat cine era acela şi mi s-a spus: el este Trimisul lui Allah ﷺ.

Eu am repetat de două ori: Să ai pace, Trimis al lui Allah!

El ﷺ a zis: Să nu spui (astfel): Să ai pace! Aceasta este urarea morţilor, ci spune (doar odată): Pacea fie cu tine!

Eu am întrebat: Tu eşti Trimisul lui Allah?

El ﷺ a răspuns: Eu sunt Trimisul lui Allah, care va îndepărta durerea voastră când sunteţi în necaz şi (când) Îl chemaţi pe El – Care face să crească hrana pentru voi când sunteţi loviţi de foamete şi strigaţi numele Lui – Care vă aduce înapoi animalul rătăcit în pustiu când Îl strigaţi pe El.

Eu i-am zis: Dă-mi învăţături.

El ﷺ a zis: Nu faceţi rău nimănui (aşa cum eu n-am făcut rău niciodată nimănui, nici unui om liber, nici unui sclav, ori unei cămile sau capre); el a continuat: Nu dispreţuiţi fapta bună oricât de neînsemnată ar fi ea, căci dacă vorbiţi cu fratele vostru cu o faţă veselă, aceasta este o faptă bună. Ţineţi-vă veşmântul ridicat până la jumătatea piciorului sau cel puţin deasupra gleznelor; pentru că dacă îl târâţi după voi, arătaţi înfumurare şi dispreţ iar Allah urăşte mândria. Dacă cineva vă învinuieşte spre a vă face să suferiţi, nu-l învinuiţi la rândul vostru pentru a-i produce suferinţă, căci pedeapsa pentru greşeala lui îl va lovi.

Qais ibn Bişer Taqhlibi relatează că:

Tatăl său, care îl însoţea pe Abu Darda’ i-a zis:

În Damasc era un om, companion al Trimisului lui Allah ﷺ. El se numea Ibn Hanzaliyya. Acesta era un singuratic şi nu prea îşi petrecea timpul în compania oamenilor. Cea mai mare parte din timp şi-l petrecea în rugăciune şi după ce încheia Îl lăuda şi-L preamărea pe Allah, apoi se întorcea acasă.

Într-o zi, când şedeam cu Abu Darda’, el a trecut pe lângă noi. Cel din urmă i-a zis: Povesteşte-ne ceva ce ar putea să fie pentru binele nostru şi nu-ţi pricinuieşte ţie rău.

El a zis: Trimisul lui Allah ﷺ a trimis o echipă de cercetaşi.

După ce s-au întors, unul dintre ei a venit în adunarea în care se afla şi Trimisul lui Allah ﷺ şi i-a zis vecinului său într-o discuţie: Aş vrea să ne fi văzut când ne-am întâlnit cu duşmanul.

Unul dintre ei a luat paloşul şi l-a lovit pe un altul dintre noi. Acesta i-a respins atacul şi a zis: Ia aceasta de la mine căci eu sunt un tânăr Ghifari; acum, ce părere ai?

Vecinul său a zis: Cred că şi-a pierdut răsplata din pricină că s-a lăudat.

El a zis: Nu văd nici un rău în aceasta.

Ei au început să se sfădească până ce Trimisul lui Allah ﷺ i-a auzit şi a zis: Laudă lui Allah, el (băiatul) va fi răsplătit (în Viaţa de Apoi) şi lăudat (în această lume).

Am văzut că Abu Darda’ s-a bucurat mult când a auzit acest lucru şi, înălţându-şi capul, a început să repete: L-aţi auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând aceasta? Ibn al-Hanzaliyyah a continuat să răspundă până când i-am zis lui Abu Darda’: Ai de gând să te urci pe genunchii lui?

Ibn Hanzaliyya a trecut pe lângă noi întâmplător, în altă zi, iar Abu Darda’ i-a zis: Povesteşte-ne ceva ce ne-ar face nouă bine fără să-ţi pricinuiască ţie rău.

El a spus: Trimisul lui Allah ﷺ ne-a spus că cel ce cheltuie pentru a cumpăra un cal (pentru război) este ca şi acela care face milostenie fără nici o oprelişte.

În altă zi el a trecut iar pe lângă noi şi Abu Darda’ i-a zis: Povesteşte-ne ceva care să fie spre binele nostru fără să-ţi pricinuiască ţie rău.

El a zis: Trimisul lui Allah ﷺ a spus odată: Khuraim Usaidi este un om minunat, căci părul său nu este lung iar veşmântul nu-i coboară sub glezne. Khuraim a aflat despre aceasta şi şi-a tăiat părul cu foarfecele până la urechi. El şi-a ridicat veşmântul până la jumătatea picioarelor.

Altă dată, el a trecut pe lângă noi şi Abu Darda’ i-a zis: Să ne spui ceva spre binele nostru care ţie nu-ţi face nici un rău.

El a spus că l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând, când se întorcea dintr-o expediţie: Întoarceţi-vă la fraţii voştri şi vă curăţaţi şeile şi îmbrăcămintea până ce veţi arăta cuviincioşi. Allah urăşte necurăţenia.

Amr ibn Şuaib a relatat,

cu acordul tatălui şi bunicului său,

că Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Lui Allah îi este foarte plăcută vederea semnelor binecuvântărilor Sale asupra slujitorului Său.

Ibn Abbas a relatat că Mu’adh a zis:

Trimisul lui Allah ﷺ m-a numit guvernator în Yemen şi înainte de plecare m-a îndrumat astfel: Întâi cheamă oamenii să mărturisească faptul că nu există altă divinitate în afară de Allah şi că eu Muhammad sunt Trimisul lui Allah şi dacă ei acceptă aceasta (mărturisirea de credinţă) atunci spune-le că Allah a poruncit să facă cinci rugăciuni în cursul zilei şi nopţii şi, dacă ei te ascultă, spune-le că Allah le-a poruncit să plătească zakat.

Acesta să fie adunat de la bogaţi şi împărţit la săraci.

Ibn Umar a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Mi s-a poruncit să mă străduiesc împotriva oamenilor până ce vor mărturisi că nu există altă divinitate în afară de Allah, că Muhammad este Trimisul Său, să facă rugăciunea şi să plătească zakat, iar dacă fac acestea, sângele şi averea lor vor fi apărate în numele meu, mai puţin când legea cere astfel, iar treburile lor rămân în grija lui Allah.

Abu Ayyub a relatat că:

 Un om a zis Trimisului lui Allah ﷺ:

Îndrumă-mă către o faptă care să mă conducă în Rai.

El ﷺ i-a răspuns: Să-L venerezi pe Allah şi să nu-I faci asociaţi, să faci rugăciunea, să plăteşti zakat şi să întăreşti legăturile de rudenie.

‘Itban ibn Malik a spus:

(pe când îl însoţea pe Trimisul lui Allah ﷺ în bătălia de la Badr)

Eu conduceam oamenii din Bani Salim în rugăciune şi între mine şi oamenii aceia era o vale. Când ploua, era greu pentru mine să trec valea şi să ajung în moscheea lor, aşa că am mers la Trimisul lui Allah ﷺ şi am zis:

Am vederea slabă şi valea ce se află între mine şi poporul meu se umple cu apă când plouă, iar mie mi-e greu s-o trec; aş vrea să vii la mine acasă şi să te rogi într-un loc, ca eu să pot lua locul acela ca loc de rugăciune.

Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Aşa voi face.

Trimisul lui Allah ﷺ şi Abu Bakr au venit la mine acasă în dimineaţa următoare după ce soarele răsărise pe cer.

Trimisul lui Allah ﷺ mi-a cerut îngăduinţa să intre şi eu l-am poftit înăuntru.

Înainte să se aşeze, el ﷺ m-a întrebat: Unde vrei să facem rugăciunea în casa ta?

Eu i-am arătat locul undeva voiam să se roage.

Atunci Trimisul lui Allah ﷺ s-a ridicat pentru rugăciune şi a început cu takbir, iar noi ne-am aliniat în şiruri, în spate lui; el a făcut două rak’at şi le-a încheiat cu taslim, iar noi am făcut ca şi el.

După aceea i-am servit un fel de mâncare numit khajir (un fel special de mâncare făcut din făină de orz şi supă de carne), pe care-l pregătisem pentru el.

Când vecinii au aflat vestea că Trimisul lui Allah ﷺ este în casa mea, au început să vină de peste tot până ce mi s-a umplut casa.

Unul dintre ei a zis: ce s-a întâmplat cu Malik că nu-l văd aici?

Altul a răspuns: El este un ipocrit şi nu-l iubeşte pe Allah şi pe Trimisul Său.

Trimisul lui Allah ﷺ i-a zis: Să nu spui acest lucru. N-ai văzut că a zis: Nimeni nu are dreptul la adorare în afară de Allah şi întru slava numelui Său?

Omul a răspuns: Allah şi Trimisul Său ştiu mai bine, dar, pe Allah, noi nu l-am văzut niciodată decât vorbind şi ajutându-i pe necredincioşi.

Trimisul lui Allah ﷺ a spus: fără îndoială oricine poate să spună: Nimeni nu are dreptul la adorare afară de Allah; şi prin aceasta el voieşte toate lucrurile bune de la Allah.

Ibn ‘Umar a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Societatea islamică se înalţă pe cinci (piloni): Mărturisirea că nu există altă divinitate în afară de Allah şi că Muhammad este slujitorul şi Trimisul Său, practicarea rugăciunii, plata zakat-ului (darea pentru săraci), pelerinajul la Casa lui Allah, şi postul în Ramadan.

Talha ibn ‘Ubaidullah a relatat că:

Un om cu părul ciufulit, unul din tribul Najd, a venit la Trimisul lui Allah ﷺ. Noi am auzit glasul murmurului său dar n-am înţeles pe deplin ceea ce spunea, până ce nu ne-am apropiat de Trimisul lui Allah ﷺ. Atunci am aflat că el punea întrebări în privinţa islamului, Trimisul lui Allah ﷺ i-a spus: Există cinci rugăciuni impuse, în timpul zilei şi nopţii. (La aceasta) el a întrebat: Sunt forţat să fac vreo altă (rugăciune) pe lângă acestea? Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Nu, în afară de cele pe care le faci de bunăvoie. Şi a adăugat: Mai este postul de Ramadan. Omul a întrebat: Trebuie să mai fac altceva pe lângă asta? Trimisul lui Allah ﷺ i-a răspuns: Nu, în afară de ceea ce faci de bunăvoie. Poţi să ţii posturi de bunăvoie. Apoi Trimisul lui Allah ﷺ i-a relatat despre zakat. Omul a întrebat: Trebuie să mai plătesc altceva în afară de asta? Trimisul lui Allah ﷺ i-a răspuns: Nu, în afară de ceea ce vrei să plăteşti de bunăvoie. Omul s-a întors să plece şi a zis: La aceasta nu voi adăuga şi nu voi scade nimic. Trimisul lui Allah ﷺ a spus: dacă este cinstit, omul acesta va reuşi.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Ţineţi post când apare luna nouă şi închideţi-l când apare luna nouă, dar dacă cerul este înnorat, atunci completaţi numărul (treizeci).

Ibn Abbas a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ era cel mai darnic dintre oameni iar în timpul Ramadanului, când Gavriil venea la el în fiecare noapte şi îi recita Sfântul Coran, era şi mai darnic. În toată această vreme dărnicia Trimisului lui Allah ﷺ creştea mai repede decât ploaia ce poartă vântul care suflă nestingherit.

Aişa a relatat că:

Atunci când începeau ultimele zece nopţi (din Ramadan), Trimisul lui Allah ﷺ îşi ţinea familia trează noaptea şi se pregătea să fie mai sârguincios în credinţă.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Să nu ţineţi post cu o zi sau două înainte de Ramadan; acest lucru nu este valabil însă pentru cineva care are obiceiul să ţină un post anume, acela poate să ţină post în ziua aceea.

Ibn Abbas a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Să nu ţineţi post înainte de venirea Ramdanului. Ţineţi post când apare luna în Ramadan şi sfârşiţi-l când apare luna nouă. Dacă cerul este acoperit de nori, încheiaţi-l la capătul a treizeci de zile.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Când ajungeţi la mijlocul lui Şa’ban, să nu mai postiţi.

Ammar ibn Yasser a relatat:

Cel ce ţine post într-o zi îndoielnică, se răzvrăteşte împotriva lui Abu-l-Qasim, Trimisul lui Allah.

Abu Qatada a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a fost întrebat în legătură cu postul de luni. El ﷺ a răspuns: Aceasta este ziua în care m-am născut şi mi-a fost trimisă revelaţia.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Faptele sunt prezentate lunea şi joia. Eu vreau ca faptele mele să fie prezentate în vreme ce postesc.

Zaid ibn Khalid al-Juhni a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel ce dăruieşte ceva aceluia care ţine post, pentru a întrerupe postul, primeşte aceeaşi răsplată ca şi cel care a ţinut postul, fără a împuţina deloc răsplata acestuia din urmă.

Umm ‘Umara a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a vizitat-o iar ea i-a pus dinainte nişte mâncare. El a rugat-o să mănânce însă ea a răspuns că ţinea un post de bunăvoie. El a zis: Când oamenii mănâncă lângă cineva care posteşte, îngerii invocă binecuvântări asupra lui, până ce acesta termină de mâncat.

Anas a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a venit în vizită la Sa’d ibn Ubada care i-a pus dinainte pâine şi ulei de măsline. Trimisul lui Allah ﷺ a mâncat şi a spus: Cei ce ţineau post au întrerupt postul cu tine, iar credincioşii ţi-au mâncat mâncarea şi îngerii au chemat binecuvântări asupra ta.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Allah Preaînaltul spune:

„Fiecare faptă a fiului lui Adam este pentru el, în afară de post. Acesta este menit (numai) Mie şi Eu îl voi răsplăti pentru el”. Postul este un adăpost. Dacă vreunul din ei posteşte într-o zi, să nu se dedea la vorbe necuviincioase şi nici să ridice glasul; dacă cineva îl ocărăşte sau încearcă să se sfădească cu el, să spună: Ţin post.

Pe El, în mâna Căruia se află viaţa lui Muhammad, răsuflarea celui care ţine post va fi mai dulce pentru Allah în Ziua Judecăţii decât parfumul de mosc. Cel care posteşte are două bucurii: se bucură când întrerupe postul şi este fericit din pricina postului său când se întâlneşte cu Domnul lui.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel ce cheltuie o pereche de lucruri dintre lucrurile aflate pe calea lui Allah, va fi chemat la porţile Raiului: O, slujitor al lui Allah ! această poartă este mai bună pentru tine.

Cei ce s-au rugat vor fi chemaţi de la poarta rugăciunii, iar cine a luptat pe calea lui Allah va fi chemat de la poarta strădaniei; iar cine a postit va fi chemat de la poarta Rayyan; cel ce este darnic în milostenie va fi chemat de la poarta milosteniei.

Abu Bakr a zis: O Trimis al lui Allah! Sacrific (dau la o parte) pe mama şi tatăl meu pentru tine! Cei care vor fi chemaţi de la aceste porţi nu vor avea nevoie de nimic! Va fi cineva chemat de la toate porţile acelea?

El ﷺ a răspuns: Da, şi sper că tu vei fi unul dintre ei.

Sahl ibn Sa’d a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

În rai este o poartă care se numeşte Rayyan prin care doar cei ce ţin post vor intra în Ziua Învierii. Nimeni altcineva nu va intra cu ei.

Se va întreba: Unde sunt cei care au ţinut post mereu?

Ei vor păşi înainte.

Nimeni altcineva în afară de ei nu va intra.

Când ultimul dintre ei va fi intrat, poarta se va închide şi atunci nimeni nu va mai intra pe acolo.

Abu Sa’id al-Khudri a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Orice slujitor al lui Allah care ţine post o zi de dragul lui Allah, îşi va ţine faţa mai departe de Focul Iadului cu o distanţă ce poate fi acoperită în şaptezeci de ani.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel ce posteşte în Ramadan cu credinţă şi aşteaptă răsplata de la Allah, păcatele lui trecute vor fi iertate.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Când începem Ramadanul porţile Raiului se deschid iar porţile iadului sunt închise şi diavolii sunt puşi în lanţuri.

Talha ibn Ubaidullah a relatat că:

La vederea lunii noi Trimisul lui Allah ﷺ se ruga:

Allah, fie ca această lună nouă să apară deasupra noastră cu pace şi credinţă; cu încredere şi islam. O, Lună ! Allah este Domnul meu şi al tău. O, Allah ! Fie ca această lună să fie călăuză prevestitoare şi să ne aducă numai bine.

Anas a a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Luaţi o gustare înainte de zorii zilei căci în ea se află o binecuvântare.

Zaid ibn Thabit a relatat:

Împreună cu Trimisul lui Allah ﷺ luam o gustare înainte de zorii zilei şi apoi ne ridicam pentru rugăciune.

A fost întrebat: Care era intervalul de timp între cele două?

El a răspuns: Cât este necesar pentru a recita cincizeci de versete.

Ibn Umar a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ avea doi muezini, Bilal şi fiul lui Umm Maktum. Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Bilal anunţă Azan la capătul nopţii, aşa că mâncaţi şi beţi până ce fiul lui Umm Maktum anunţă Azan; iar intervalul de timp între cele două era doar atât cât îi lua unuia să coboare (din minaret) şi celuilalt să urce ca să anunţe Azanul.

Amr ibn al-As a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Deosebirea dintre postul nostru şi cel al poporului Cărţii este că noi luăm gustarea dinainte de zorii zilei.

Sahl ibn Sa’d a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Poporul meu va face fapte bune atâta vreme cât se grăbesc să întrerupă postul la apusul soarelui.

Abu Atiya a relatat:

Eu şi cu Maruq am fost în vizită la Aila şi am zis: mamă a credincioşilor, sunt doi însoţitori ai lui Muhammad ﷺ şi amândoi fac fapte bune, însă unul dintre ei se grăbeşte să întrerupă postul şi se grăbeşte la rugăciune în vreme ce celălalt întârzie să înterupă postul şi să se roage. Ea a întrebat care dintre ei se grăbeşte să întrerupă postul şi aleargă să se roage şi când i-am spus că era vorba despre Abdullah ibn Mas’ud ea a zis: Trimisul lui Allah ﷺ făcea aşa.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Allah Preaînaltul spune:

„Cei mai scumpi Mie sunt aceia dintre slujitorii Mei care întrerup postul în cea mai mare grabă.”

Abu Bakr relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Vremea şi-a încheiat cursul şi a ajuns la starea zilei când Allah a creat cerurile şi pământul. Anul are doisprezece luni, din care patru sunt sfinte: trei dintre ele una după alta – Dhul Qa’da, Dhul Hijja şi Muharram şi de asemenea, Rajab, luna lui Mudar, care se află între Jumada şi Şa’ban.

Abu Bakr a zis: El ﷺ a rămas tăcut o vreme, iar noi ne-am gândit că îi va da alt nume.

Pe urmă a zis: Nu este Dhul Hijja?

Noi am răspuns: Allah şi Trimisul Său ştiu mai bine.

El ﷺ a rămas tăcut şi noi am crezut că îl va numi altfel.

El ﷺ a întrebat: Ce zi este astăzi?

Noi am răspuns: Allah şi Trimisul Său ştiu mai bine.

El ﷺ n-a zis nimic şi noi ne-am gândit că o va numi altfel.

El ﷺ a zis apoi: Nu este Ziua de Sacrificiu ( الأضحى)?

Noi am răspuns afirmativ.

El ﷺ a spus: sângele vostru, averea voastră (unul dintre povestitori a zis: „cred că şi aceasta”) şi onoarea voastră, sunt sfinte pentru voi toţi la fel ca şi sfinţenia acestei zile a voastre, în acest oraş al vostru şi în această lună a voastră. În curând Îl veţi vedea pe Domnul vostru şi vă va întreba despre faptele voastre. Aşadar, nu vă lăsaţi înşelaţi, deoarece după moartea mea unii vor tăia gâtul altora. Aveţi grijă: cel ce se află de faţă să transmită celui absent, căci mulţi dintre aceia cărora li se transmite mesajul au ţinere de minte mai bună decât cei care cred.

După aceea a spus iarăşi: V-am transmis eu vouă Poruncile (lui Allah)?

Fiţi cu băgare se seamă! V-am transmis eu vouă Poruncile (lui Allah)?

Noi am răspuns: Da.

El ﷺ a spus: O Allah, fii martor!

Umar ibn Khattab a relatat că:

În ziua bătăliei de la Khaibar, câteva ajutoare ale Trimisului lui Allah ﷺ au venit şi au afirmat: cutare este martir şi la fel cutare şi cutare. Când au ajuns la un om despre care au zis: acela este martir, Trimisul lui Allah ﷺ le-a spus: ba nicidecum; l-am văzut în Iad, învăluit într-o mantie pe care a luat-o în mod necinstit.

Abu Qatada Harith ibn Ribi relatează că Trimisul lui Allah ﷺ se afla printre ei şi a menţionat faptul că lupta în cauza lui Allah şi credinţa în El sunt fapte demne de cea mai înaltă stimă.

Cineva s-a ridicat şi a zis: Trimis al lui Allah, spune-mi dacă voi muri în cauza lui Allah, păcatele mele vor fi iertate?

El ﷺ a răspuns: Da, dacă eşti ucis în cauza lui Allah, în vreme ce eşti răbdător, ai speranţă pentru răsplata ta şi mergi înainte, fără să dai înapoi.

Apoi Profetul ﷺ i-a spus omului: Repetă ce ai spus mai devreme.

Omul a zis: spune-mi, dacă voi muri în cauza lui Allah, vor fi păcatele mele iertate?

El ﷺ a răspuns: Da, dacă ai murit în vreme ce eşti răbdător şi cu speranţa răsplăţii tale şi înaintezi hotărât fără să dai înapoi. Însă, dacă ai vreo datorie, nu vei fi scutit. Aşa a spus Gavriil.

Abu Huraira relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Ştiţi ce înseamnă omul sărac?

Ei au răspuns: Un sărac este acela care nu are nici bani, nici un alt fel de avere.

El ﷺ a spus: Săracul din umma mea este acela care în Ziua Judecăţii vine cu rugăciuni, posturi şi milostenii (dar în acea Zi va descoperi că tezaurul virtuţilor sale a secat) din pricină că a insultat pe alţii, a adus calomnii împotriva altora, a pus mâna nelegiuit pe averea altora, a vărsat sângele altora, i-a bătut pe alţii, iar calităţile lui vor fi trecute în socoteala aceluia (care a suferit la mâna lui). Dacă faptele sale bune nu vor echilibra socoteala, păcatele sale vor intra în contul lui şi el va fi aruncat în Focul Iadului.

Ibn Omar relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Un credincios îşi apără credinţa atâta vreme cât nu varsă sânge pe nedrept.

Abu Huraira relatează că:

El l-a auzit pe Profet ﷺ spunând:

Între Bani Isra’il erau trei oameni, un lepros, un chel şi un orb pe care Allah a vrut să-i pună la încercare.

Astfel, El a trimis la ei un înger care a venit la lepros şi l-a întrebat ce şi-ar dori mai mult, iar el a răspuns: o faţă frumoasă, o piele curată şi să scap de ceea ce-i face pe oameni să mă dispreţuiască. La care, îngerul l-a atins şi urâţenia a dispărut, iar el a primit o faţă frumoasă şi o piele curată.

După care îngerul l-a întrebat ce bunuri i-ar plăcea mai mult să aibe şi el i-a răspuns că ar dori nişte cămile; sau, poate că a zis vite, pentru că Isaq (unul dintre cei care a transmis relatarea) nu era sigur, însă ori leprosul ori cel chel a zis: cămile şi celălalt a zis: vite. El a primit o cămilă în vârstă de zece luni. Îngerul i-a urat ca binecuvântarea lui Allah s-o însoţească. Apoi, a mers la cel chel şi l-a întrebat ce i-ar plăcea mai mult, iar el a răspuns: un păr frumos şi să scap de ceea ce mă face dispreţuit în faţa oamenilor. Îngerul l-a atins şi chelia i-a dispărut iar în loc, i-a crescut un păr frumos. Apoi, l-a întrebat: ce bunuri şi-ar dori mai mult? El a răspuns că şi-ar dori vite, aşa că a primit o vacă ce sta să fete. Îngerul a binecuvântat-o în numele lui Allah.

După care, îngerul a mers la omul cel orb şi l-a întrebat ce şi-ar dori mai mult, iar el a răspuns: Allah să-mi redea vederea, ca să-i pot vedea pe oameni. Îngerul l-a atins şi Allah i-a redat vederea. Apoi l-a întrebat ce bunuri şi-ar dori mai mult, iar omul i-a răspuns că şi-ar dori oi, aşa că a primit o oaie ce sta să fete. Animalele s-au înmulţit, astfel că fiecare din cei trei avea câte o turmă de cămile, vite şi oi.

Apoi îngerul a venit la cel ce fusese lepros, sub înfăţişarea unui lepros şi a zis: sunt un om sărman şi proviziile mi s-au terminat în călătorie, iar singurul mijloc de a ajunge la destinaţie se află acum în mâna lui Allah şi în mâna ta, deci, te rog, în numele Lui, Cel care ţi-a dat o faţă frumoasă, dar omul i-a a răspuns: am multe datorii de plătit.

Atunci îngerul a zis: Mi se pare că te cunosc. Nu erai tu un lepros de care oamenii se fereau şi un sărman căruia Allah i-a oferit bunăstare? Acesta a răspuns: Am ajuns moştenitorul acestei averi de pe urma unuia cu poziţie înaltă, ca unul cu poziţie înaltă ce mă aflu. Şi îngerul a spus: Dacă minţi, fie ca Allah să te întoarcă la starea de dinainte.

Apoi a mers la cel ce fusese chel, sub înfăţişarea unui chel şi a spus acelaşi lucru ca şi mai devreme şi a primit un răspuns asemănător. Atunci îngerul i-a zis: dacă minţi, fie ca Allah să te întoarcă la starea de dinainte.

Apoi îngerul a mers la cel ce fusese orb şi i-a zis: sunt sărman şi călător iar proviziile mi s-au terminat în călătorie; singurul mijloc de a ajunge la destinaţie se află în mâna lui Allah, deci şi în mâna ta de aceea te rog, în numele Lui, Cel care ţi-a redat vederea, să-mi dai o oaie ca să pot ajunge la capătul călătoriei mele. Omul a răspuns: Aşa este, eram orb. Allah mi-a redat vederea, deci ia ceea ce vrei şi lasă ce vrei. Jur pe Allah că astăzi nu te voi certa pentru nimic din ceea ce iei, căci dau de dragul lui Allah.

Îngerul a zis: Păstrează-ţi bunurile, întrucât toţi aţi fost puşi la încercare şi Allah este mulţumit de tine, dar este nemulţumit de ceilalţi doi companioni ai tăi.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Feriţi-vă de gelozie, căci aceasta se hrăneşte cu virtuţi, aşa cum focul se hrăneşte cu lemnul.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Feriţi-vă de bănuială, căci bănuiala este cea mai rea minciună. Nu căutaţi greşelile altuia. Nu vă iscodiţi unul pe celălalt şi nu poftiţi la ceea ce-şi doresc alţii. Nu fiţi pizmuitori unul faţă de altul şi nu vă duşmăniţi unul pe celălalt. Nu stricaţi legăturile unul cu altul. O, credincioşi ai lui Allah! Fiţi ca fraţii. El a poruncit: Un musulman este frate cu un alt musulman. Nici să nu-l asuprească, nici să nu-l batjocorească. Credinţa se află aici, când a zis aceasta, a arătat spre pieptul său. Este un păcat ca un musulman să-l dispreţuiască pe fratele său musulman. Toate lucrurile unui musulman sunt de neatins pentru fratele său în credinţă; sângele, averea şi onoarea lui. Allah nu priveşte la trupurile sau la faţa voastră, ci El priveşte în inimile voastre.

O altă versiune este:

Nu vă pizmuiţi unul pe altul şi nu vă duşmăniţi; nu vă iscodiţi unul pe altul şi nu vă înşelaţi unul pe altul. O, credincioşi ai lui Allah ! Fiţi ca fraţii.

Ibn Mas’ud a relatat că:

La Trimisul lui Allah ﷺ a fost adus un om. El a fost înştiinţat despre cutare că a băut vin, căci barba lui mirosea a vin. El ﷺ a zis: Nouă ni s-a interzis să bănuim. Îi putem cere socoteală doar dacă meteahna este făţişă.

Ibn Mas’ud a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Fălosul nu va intra în rai.

Un om a întrebat: Omului îi plac veşmintele şi încălţările frumoase.

El ﷺ a spus: Allah este minunat şi iubeşte frumuseţea. Fala merge până acolo încât tăgăduieşte adevărul din prea multă preţuire de sine şi dispreţuieşte oamenii.

Jundub ibn Abdullah a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Allah nu va ierta pe acea persoană însă Allah Preaînaltul şi Lăudatul a spus: „Cine este acela care face legământ în numele Meu că Eu nu voi dărui iertarea cuiva? Eu îl pot ierta pe acela iar celuilalt îi pot şterge faptele bune!”

Wathila ibn Asqa a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Să nu vă bucuraţi de nenorocirea fratelui vostru ca nu cumva Allah să-şi reverse mila asupra lui şi să coboare asupra voastră nenorocirea.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Două lucruri sunt semne de necredinţă din partea celui ce se dedă la ele. Să-şi batjocorească obârşia şi să-şi jelească morţii.

Abdullah ibn Amr ibn al-‘As a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Cine are aceste patru trăsături este un necredincios iar cine are una dintre ele, are o trăsătură de necredinţă, până ce renunţă la ea: când îi acorzi încredere te trădează, când vorbeşte minte, când face legământ se poartă cu înşelăciune iar când se depărtează de adevăr începe să insulte.

Abu Sa’id al-Khudri a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Oricine calcă un legământ, va avea ştreang deasupra lui în Ziua Învierii. Acesta va fi înălţat tot mai sus potrivit felului încălcării. Feriţi-vă! Nu va fi unul care să încalce legământul mai mult ca şi un conducător al oamenilor obişnuiţi.

Nawwas ibn Sam’an a relatat:

Oricând pomenea despre Dajjal, Trimisul lui Allah ﷺ îl descria uneori ca fiind neînsemnat, iar alteori descria chinul adus de el ca foarte important. Noi ni l-am închipuit că se afla în ciorchinele de curmal.

Când ne-am dus seara la el ﷺ şi a citit semnele fricii pe feţele noastre, a întrebat: Ce-i cu voi?

Noi am spus: Trimis al lui Allah, dimineaţă ai pomenit de Dajjal. Uneori l-ai descris ca neînsemnat iar alteori ca foarte important încât am început să ne gândim că era ca şi când s-ar fi aflat în ciorchinele de curmal.

Atunci el ﷺ a zis: Dacă se arată câtă vreme sunt printre voi, eu îl voi înfrunta. Dacă se arată în lipsa mea, un om trebuie să lupte în numele Lui şi Allah se va îngriji de fiecare musulman în numele meu şi îl va păzi împotriva răutăţii lui. Dajjal va fi un tânăr cu păr încâlcit şi ochi bulbucaţi. Eu îl asemăn cu Abdul Uzza ibn Qatan. Acela dintre voi care va supravieţui să-l vadă, să recite asupra lui versetele de deschidere din Sura Kahf. El va apărea pe drumul dintre Siria şi Iran şi va răspândi ticăloşia în stânga şi în dreapta. O slujitori al lui Allah ! alipiţi-vă de calea adevărului.

Noi am întrebat: Trimis al lui Allah, cât timp va rămâne el pe pământ?

El ﷺ a răspuns: Timp de patruzeci de zile, o zi ca un an şi o zi ca o lună şi o zi ca o săptămână, iar restul zilelor vor fi ca şi zilele noastre.

Noi am întrebat: Trimis al lui Allah, o zi de rugăciune va fi de-ajuns pentru rugăciunile zilei egale cu un an?

Iar el ﷺ a răspuns: Nu, dar trebuie să faceţi un calcul de timp şi apoi să faceţi rugăciunea.

Noi am întrebat: Trimis al lui Allah, cât de iute va umbla el pe pământ?

Şi el ﷺ a răspuns: Ca şi norul purtat de vânt. El va veni la oameni şi îi va chema la o religie greşită iar ei vor mărturisi credinţa în el şi îi vor răspunde. Atunci, el va da poruncă cerului, iar ploaia va cădea pe pământ iar El va porunci ca pe pământ să crească verdeaţă. Apoi spre seară, animalele ce au păscut iarba se vor întoarce la oameni cu cocoaşele lor imense şi ugerele pline de lapte şi crupele întinse. Pe urmă el va merge la alţi oameni şi îi va chema. Dar ei îl vor respinge şi el se va depărta de la ei, iar ei vor avea parte de secetă şi vor ajunge săraci lipiţi pământului. El se va plimba pe pământul pustiit şi îi va zice: „Arată-ţi comorile”, vor apărea şi se vor aduna în faţa lui ca şi roiurile de albine; atunci el va chema o persoană strălucind de tinereţe şi îl va lovi cu sabia şi îl va despica în două bucăţi care vor zace la o distanţă asemănătoare cu cea dintre arcaş şi ţinta lui. Apoi el îl va chema pe tânărul acela şi el va păşi râzând, cu faţa strălucindu-i de bucurie, dar chiar în clipa aceea Allah îl va trimie pe Iisus, fiul Mariei, iar el va coborî la minaretul alb din partea de răsărit a Damascului, purtând două veşminte vopsite delicat cu şofran iar mânile lui se vor odihni pe trupurile a doi îngeri. Când îşi va apleca fruntea vor cădea picături de sudoare ca şi perlele iar când îşi va înălţa capul picături ca şi perlele se vor ripisi de pe el. Orice necredincios care va simţi mirosul lui va muri, iar răsuflarea lui va ajunge atât de departe cât va vedea cu ochii. Apoi, el îl va căuta pe Dajjal şi îl va prinde la poarta lui Ludd şi îl va ucide. Şi atunci oamenii pe care Allah i-a apărat vor veni la Iisus, fiul Mariei, iar el le va şterge feţele şi le va spune ce rang au în Rai şi Allah îi va revela lui Iisus aceste cuvinte: „Dintre slujitorii Mei am ales astfel de oameni împotriva cărora nimeni nu poate lupta”. Du-i pe aceşti oameni nevătămaţi pe muntele Tur şi atunci Allah va trimite pe Gog şi Magog şi ei se vor îmbulzi de pe fiecare înălţime. Primul dintre ei va trece lacul mării Tabariah şi va bea din el. Şi când ultimul dintre ei va trece, el va zice: odată aici era apă. Iisus, fiul Mariei, şi tovarăşii lui vor fi atunci căutaţi la Tur şi vor fi atât de înghesuiţi încât capul taurului le va fi mai scump decât o sută de dinari, iar Iisus şi însoţitorii lui se vor ruga lui Allah (împotriva lor), care le va trimite insecte ce se vor repezi la gâtul lor şi, până dimineaţa, vor pieri toţi ca unul. Iisus, trimisul lui Allah, şi însoţitorii lui vor coborî atunci pământ şi nu vor găsi nici măcar un colţişor care să nu fie plin de leşurile şi împuţiciunea lor. Iisus, trimisul lui Allah, şi însoţitorii lui se vor ruga iarăşi lui Allah, care va trimite nişte păsări cu gât de cămile care îi vor purta şi îi arunca acolo unde este voia lui Allah. Apoi Allah va trimite ploaie care nu va cruţa nici o colibă şi nici un cort. Ploaia va spăla pământul până se va face ca oglinda. Atunci pământul va primi poruncă să-şi arate poamele şi să-şi refacă binecuvântările şi va creşte o rodie atât de mare încât un grup de oameni abia dacă va putea mânca şi se va adăposti sub pielea ei. Vaca de lapte va da atâta lapte, încât abia un grup mare va putea să-l bea. Cămila de lapte va da atâta lapte, încât din el va bea un trib întreg şi oaia de lapte va da atât de mult lapte că va hrăni o famile întreagă, la vremea aceea, Allah va trimite un vânt plăcut care va mângâia oamenii pe la subsori şi care va lua viaţa tuturor musulmanilor şi numai cei ticăloşi vor supravieţui. Ei vor preacurvi, ca şi asinii.

Uqba ibn Amir a relatat că:

Într-o zi Trimisul lui Allah ﷺ a ieşit afară şi s-a rugat la mormintelor martirilor de la Uhud, aşa cum se face rugăciunea de îngropăciune pentru morţi. Era de parcă îşi lua rămas bun de la vii şi de la morţi. Apoi el a venit înapoi s-a urcat la amvon şi a zis: Voi ajunge înaintea voastră la Izvor (Kauthar) ca să vă întâmpin. Eu voi fi martorul vostru, căci pe Allah, mă simt ca şi cum văd izvorul în faţa ochilor chiar în locul acesta. Nu mi-e teamă că după mine veţi aduce asociaţi lui Allah dar mă tem că veţi umbla după averile lumeşti.

Povestitorul a spus: a fost ultima noastră ocazie să-l privim pe Trimisul lui Allah ﷺ.

Abu Zaid Amr ibn Akhtab al-Ansari a relatat:

Trimisul lui Allah ﷺ ne-a condus în rugăciunea de dimineaţă (fajr) apoi s-a urcat la amvon şi ne-a vorbit până la vremea rugăciunii de prânz (dhuhr). Atunci a coborât de la amvon şi a ţinut rugăciunea. Din nou s-a urcat la amvon şi ne-a vorbit până s-a făcut timpul pentru rugăciunea de amiază (Asr). Atunci el a coborât iarăşi şi a ţinut rugăciunea, după care s-a ridicat la amvon din nou şi ne-a vorbit până la apusul soarelui. El ﷺ ne-a înştiinţat despre tot ce zăcea ascuns în trecut şi ce se va întâmpla în viitor; iar cei mai învăţaţi dintre noi au păstrat totul în minte.

Aişa a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel ce jură că se va supune lui Allah, să se supună Lui. Însă acela care jură că nu-L va asculta pe Allah, să nu facă aşa.

Umm Şarik a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a poruncit ca şopârla să fie ucisă, căci suflase (foc) asupra lui Avraam.

Abu Huraira a relatat:

Trimisului lui Allah ﷺ i-a fost adusă nişte carne coaptă şi i-au dat carnea de pe copan, pentru că îi plăcea tare mult. El a mâncat o bucăţică şi a zis: Eu voi fi căpetenia tuturor oamenilor în Ziua Învierii. Vreţi să ştiţi de ce? Allah va aduna toate fiinţele omeneşti din generaţiile timpurii, precum şi ultima generaţie, în acelaşi loc, pentru ca vestitorul să-i poată face pe toţi să-i asculte glasul şi martorii să-i poată vedea pe toţi. Soarele va ajunge foarte aproape de oameni. Ei vor avea parte de atâta chin şi necaz, cât nu vor putea să îndure.

Atunci oamenii vor zice: Nu vedeţi starea noastră (groaznică)? Ar trebui să căutaţi pe cineva care să mijlocească pentru noi la Domnul vostru.

Unii vor zice altora : Mergeţi la Adam.

Atunci ei vor merge la Adam şi îi vor zice: Tu eşti părintele omenirii; Allah te-a creat cu Mâna Lui şi a suflat în tine din Duhul Său. El a poruncit îngerilor să se închine dinaintea ta. El ţi-a făcut lăcaş în Rai. (Te rugăm) mijloceşte pentru noi la Domnul tău. Nu vezi care este starea noastră?

Adam va zice: Astăzi Domnul meu s-a mâniat atât de tare cum n-a mai făcut-o înainte şi cum nu se va mai mânia de-acum încolo. El mi-a interzis să mănânc din fructul unui anumit arbore dar eu nu L-am ascultat. Mi-e frică pentru mine, pentru mine, pentru mine.

Mergeţi la altcineva. Mergeţi la Noe şi spuneţi-i: O, Noe! Tu eşti primul profet al lui Allah pentru oamenii de pe pământ şi Allah te-a numit un supus recunoscător: te rugăm mijloceşte pentru noi la Domnul tău. Nu vezi starea în care ne aflăm?

Noe va zice: Mânia Domnului meu s-a aţâţat atât de tare în ziua aceasta ca niciodată înainte şi cum nu va mai fi niciodată de-acum încolo. Mi s-a dăruit dreptul de a face o rugăciune ce urma să fie primită negreşit. Eu m-am folosit de această şansă şi am făcut această rugăciune împotriva poporului meu. Mi-e teamă pentru mine, pentru mine, pentru mine.

Mergeţi la altcineva. Mergeţi la Avraam. Ei vor merge la Avraam şi vor zice: O, Avraam tu eşti Trimisul lui Allah şi prietenul (khalil) Său dintre toţi oamenii de pe pământ; te rugăm mijloceşte pentru noi la Domnul tău. Nu vezi în ce stare ne aflăm?

Avraam va zice: Astăzi Domnul meu s-a mâniat atât de tare ca niciodată mai înainte; nici de-acum încolo nu va mai fi El atât de mânios. Pe seama mea s-au pus trei minciuni. Mi-e teamă pentru mine, pentru mine, pentru mine.

Mergeţi la altul. Duceţi-vă la Moise. Oamenii vor merge la Moise şi vor zice: O, Moise ! Tu eşti Trimisul lui Allah şi Allah te-a înălţat peste ceilalţi cu acest mesaj şi cu vorba Lui nemijlocită către tine; mijloceşte pentru noi la Domnul tău. Nu vezi în ce stare ne aflăm?

Moise va zice: Domnul meu s-a mâniat astăzi ca niciodată până acum şi ca niciodată de-acum încolo. Am ucis un om pentru care nu am avut poruncă să-l ucid. Mi-e frică pentru mine, pentru mine, pentru mine.

Mergeţi la altcineva. Duceţi-vă la Iisus. Ei vor merge atunci la Iisus şi vor zice: O, Iisus! Trimisul lui Allah şi cuvântul Său pe care El l-a trimis Mariei şi un suflet înalt pe care El l-a creat care tu ai vorbit oamenilor pe când erai în leagăn. Te rugăm, mijloceşte pentru noi la Domnul tău. Nu vezi în ce stare ne aflăm?

Iisus va zice: Mânia Domnului meu este astăzi atât de mare, ca niciodată până acum şi niciodată ca de-acum încolo. Iisus nu va pomeni de nici un păcat dar va zice: Mi-e teamă pentru mine, pentru mine, pentru mine.

Mergeţi la altcineva. Duceţi-vă la Muhammad.

Atunci ei vor veni la mine şi vor zice: O Muhammad ! Tu eşti Trimisul lui Allah şi ultimul dintre profeţi, iar Allah ţi-a iertat toate neajunsurile, de la primul până la ultimul. Te rugăm mijloceşte pentru noi la Domnul tău. Nu vezi care este starea noastră?

Profetul ﷺ a adăugat; Atunci eu voi porni spre tronul lui Allah şi mă voi arunca în prosternare dinaintea Domnului meu. Iar Allah va coborî asupra mea ştiinţa unor asemenea laude şi cuvinte de slavă pentru El cum n-a mai dăruit nimănui înainte de mine.

Apoi un glas va zice: O, Muhammad ! Ridică-ţi fruntea. Roagă-te şi ţi se va dărui. Mijloceşte, căci mijlocirea ta va fi primită.

Atunci eu îmi voi înălţa fruntea şi voi zice: Urmaşii mei, o Doamne al meu!

Glasul va spune: O, Muhammad ! Primeşte în Rai pe acei oameni care nu trebuie să dea socoteală pe poarta ce se află în dreapta. Ceilalţi vor fi primiţi odată cu restul omenirii prin diferitele porţi ale Raiului.

Trimisul lui Allah ﷺ a spus mai departe: Pe Cel în Mâna Căruia se află sufletul meu, distanţa dintre două porţi ale Raiului este ca şi distanţa dintre Mecca şi Hijr, ori dintre Mecca şi Basra.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Nu-i salutaţi pe evrei şi creştini înainte ca ei să vă salute iar dacă pe drum întâlniţi pe vreunul dintre aceştia faceţi-i să treacă pe partea mai îngustă a drumului.

Anas a relatat că Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Când oamenii Scripturii vă salută, să răspundeţi cu: La fel şi ţie.

Usama ibn Zaid a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ trecea pe lângă o adunare amestecată de oameni, unde se aflau musulmani, politeişti şi evrei, şi le-a oferit urarea de pace.

Anas a relatat în hadisul său referitor la înălţare:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Apoi Gavriil s-a înălţat împreună cu mine spre cel mai apropiat dintre ceruri şi a cerut să fie deschisă poarta.

El a fost întrebat cine-i acolo? Şi a răspuns: Muhammad.

Apoi, el a urcat în al doilea cer şi a cerut să i se deschidă poarta.

El a fost întrebat: Cine-i acolo? Şi a răspuns Gavriil.

După care a fost întrebat: Cine te însoţeşte? Iar el a răspuns: Muhammad.

În acelaşi fel s-a înălţat spre al treila, al patrulea şi toate cerurile.

La toate porţile a fost întrebat:

Cine-i acolo? Şi el a răspuns: Gavriil.

Jabir relatează:

M-am dus la Trimisul lui Allah ﷺ şi am bătut la uşă.

El a întrebat: Cine-i acolo?

Am răspuns: Eu sunt.

El a repetat: „Eu, eu,” ca şi cum nu era de acord cu aceasta.

Jabir a relatat că:

Odată, de sărbătorile Aid (Bayram), Trimisul lui Allah ﷺ se îndrepta pentru a face slujba de rugăciune; el pleca pe o anumită cale şi se întorcea pe o alta.

Ibn Umar a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ pornea la drum pe calea Şajarah şi se întorcea pe calea Mu’ariş. El intra în Mekka pe la Trecătoarea Înaltă şi ieşea pe la Trecătoarea Joasă.

Aişa a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ îşi folosea mâna dreaptă pentru orice lucrare. Cu mâna dreaptă îşi făcea abluţiunea, îşi pieptăna părul şi se încălţa.

Abu Huraira a relatat că:

L-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ zicând:

Spuneți-mi, dacă la uşa unuia dintre voi ar curge un pârâu în care s-ar îmbăia de cinci ori pe zi ar mai rămâne vreo urmă de murdărie pe trupul lui?

Ei au răspuns: N-ar mai rămâne urmă de murdărie.

El ﷺ a zis: La fel este şi în cazul rugăciunilor făcute de cinci ori. Allah şterge toate păcatele datorită acestora.

Jabir a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Cele cinci rugăciuni se aseamănă cu un râu ce curge la nesfârşit pe la poarta unuia dintre voi, în care el se îmbăiază de cinci ori pe zi.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Cele cinci rugăciuni de vineri până vineri şterg păcatele dintre ele atâta timp cât nu sunt comise păcatele mari.

Jundub ibn Sufyan a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel ce face rugăciunea de dinainte de zorii zilei, se pune sub paza lui Allah. O, fiu al lui Adam! Ai grijă, ca Allah să nu te cheme să dai socoteală că te-ai retras în vreun fel de sub paza Lui.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Îngerii vin pe rând să vă vadă la ceas de noapte şi la ceas de zi şi se adună cu toţii la rugăciunile de la crăpatul zorilor şi de după-masă. Cei ce şi-au petrecut noaptea printre voi se înalţă la cer şi Domnul lor Atoateştiutor întreabă: În ce stare i-aţi lăsat pe slujitorii Mei ? Ei răspund: I-am lăsat rugându-se şi i-am găsit rugându-se.

Jabir ibn Abdullah al-Bahalli a relatat:

Ne aflam cu Trimisul lui Allah ﷺ iar el a văzut că era lună plină şi a zis:

Îl veți vedea pe Domnul vostru în Viaţa de Apoi așa cum vedeţi această lună şi nu veți simţi nici cea mai mică stânjeneală la vederea Sa. Așadar, dacă-i posibil, să nu vă lăsaţi doborâţi (de Satana) în privinţa rugăciunilor ce le aveți de făcut înainte de răsăritul soarelui şi la apus.

Buraida a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Daţi veşti bune celor ce vin pe jos la moschee în nopțile întunecoase. Ei vor avea lumină deplină în Ziua Învierii.

Abu Huraira a relatat că:

Profetul ﷺ a zis:

Lumea aceasta este închisoarea dreptcredincioşilor şi paradisul necredincioşilor.

Abdullah ibn ‘Umar relatează că:

Profetul ﷺ l-a prins de umăr şi i-a spus:

Să te porţi ca şi cum ai fi un străin sau un călător în lumea aceasta.

Ibn ‘Umar spunea: Dacă supravieţuieşti până seara, să nu speri că vei mai fi în viaţă dimineaţa şi când apuci dimineaţa, nu te grăbi să apuci seara. Când eşti sănătos, fii pregătit de boală şi când trăieşti, pregăteşte-te să mori.

Sahl ibn Sa’d a relatat că:

A venit un om şi a zis: O, Trimis al lui Allah, îndeamnă-mă pentru o asemenea faptă, pe care, dacă o săvârşesc, mă fac plăcut lui Allah şi oamenilor deopotrivă.

El ﷺ a spus: Poartă-te cu nepăsare faţă de această lume şi Allah te va iubi; depărtează-te de ceea ce este aproape de oameni şi atunci oamenii te vor iubi.

Nu’man ibn Başir a relatat că:

Umar bin Khattab a vorbit pe larg despre bunăstarea lumească pe care oamenii au dobândit-o şi a zis: Am aflat că Profetul ﷺ şi-a petrecut zilele în înfometare, hrănindu-se doar cu câteva curmale proaste.

Aişa a relatat:

Când a murit Profetul ﷺ, în casa mea nu era nimic de mâncare în afară de puţin orz într-o cutie, cu care m-am hrănit multă vreme. Apoi am cântărit ce a mai rămas din el dar şi acesta s-a terminat îndată.

Amr ibn Harith a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ nu a lăsat după moartea lui nici bani, nici sclavi, nici slujnice şi nici altceva în afară de catârul său alb, armele şi pământul său pe care-l dăduse milostenie pentru călători.

Khabab bin Arat a relatat:

Am emigrat cu Trimisul lui Allah ﷺ ca să facem voia lui Allah şi am aşteptat răsplata noastră de la El. Unii dintre noi au murit fără să se bucure de nimic. Printre ei s-a numărat şi Mus’ab ibn Umair care a fost ucis în bătălia de la Uhud şi care a lăsat în urma lui doar o bucată mică de pânză. Dacă-i acopereau capul cu ea, picioarele-i rămâneau descoperite iar dacă-i acopereau picioarele, capul rămânea neacoperit. Atunci Profetul ﷺ ne-a spus să-i acoperim capul şi să-i punem nişte ierburi mirositoare peste picioare.

Alţii dintre noi vor culege fructele coapte.

Sahl ibn Sa’d a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Dacă lumea ar fi preţuit pentru Allah la fel cât şi o aripă de ţânţar, atunci El n-ar mai fi dat politeiştilor să bea nici o înghiţitură.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Lumea cu tot ce se află în ea este blestemată, în afară de pomenirea lui Allah şi ceea ce iubeşte El, un învăţat şi un învăţăcel.

Abdullah ibn Mas’ud a relatat că:

Profetul ﷺ a spus:

Nu mai tânjiţi după avere, căci, altfel, veţi fi înghiţiţi de lume.

Abdullah ibn Amr ibn ‘As a relatat:

Noi ne dregeam coliba de paie când Profetul ﷺ a trecut pe acolo şi ne-a întrebat: Ce faceţi?

Noi am răspuns: Acoperişul de paie s-a stricat şi încercăm să-l dregem.

El ﷺ a zis: Văd că Ziua Învierii se apropie mai curând decât aceasta.

Ka’b ibn Iyad a relatat că:

L-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Fiecare neam este încercat iar încercarea pentru neamul meu este bogăţia.

Uthman a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Fiul lui Adam nu are dreptul decât la trei lucruri: O casă în care să trăiască, o pânză cu care să-şi acopere părţile ruşinoase şi o bucată de pâine cu apă.

Abdullah ibn Şikhir a relatat că:

S-a dus la Trimisul lui Allah ﷺ în vreme ce acesta recita: „invidia v-a acaparat”, după care a zis: O, fiu al lui Adam! tu spui: Avererea mea, averea mea. Apoi a spus: Aveţi altceva în afară de ce mâncaţi şi îmbrăcaţi şi le jerpeliţi sau le daţi milostenie, iar aceasta faceţi necontenit?

Abdullah ibn Abi Aufa a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a vestit-o pe Khadija despre un palat în Rai în care nu era nici larmă nici trudă.

Abu Musa al-Aş’ari a relatat că:

Într-o zi şi-a făcut abluţiunea la el acasă, după care a primit o hotărâre să se alăture Trimisului lui Allah ﷺ şi să-şi petreacă întreaga zi cu el. El s-a dus la moschee şi a întrebat despre el (despre Profet ﷺ). Unii companioni de-ai săi i-au zis că acesta plecase undeva. El a spus: Am mers pe urma lui, întrebând despre el ﷺ, până ce am ajuns la Bi’r Aris (o fântână într-o suburbie a Medinei). M-am aşezat la uşă până ce el ﷺ a ieşit de unde era şi a făcut abluţiunea. Apoi am mers la el şi l-am găsit stând pe ghizdurile fântânii, cu picioarele dezgolite până la genunchi, atârnându-i în fântână. L-am salutat şi m-am întors la uşă ca şi cămăraş.

De îndată a venit Abu Bakr şi a bătut la uşă.

Eu am întrebat: Cine este?

El a răspuns: Abu Bakr.

Eu am spus: Aşteaptă o clipă.

Apoi m-am dus la Trimisul lui Allah ﷺ şi am zis: Trimis al lui Allah, Abu Bakr este la uşă şi cere îngăduinţa să intre.

El ﷺ a zis: Lasă-l să intre şi dă-i veşti bune din Rai.

Eu m-am întors şi i-am zis lui Abu Bakr: Poţi să intri şi să ştii că Trimisul lui Allah ţi-a dat veşti bune din Rai.

Abu Bakr a intrat şi s-a aşezat la dreapta Trimisului lui Allah ﷺ, atârnându-şi picioarele în fântână, aşa cum stătea şi el.

Eu m-am întors la uşă şi m-am aşezat. Îl lăsasem acasă pe fratele meu care-şi făcea abluţiunea şi avea de gând să vină să mă vadă. Mi-am spus în gând: Dacă Allah îi vrea binele, îl va aduce aici.

Cineva a bătut la uşă şi eu am întrebat: Cine este?

El a răspuns: Umar bin Khattab.

Eu am zis: Aşteaptă, te rog.

Apoi m-am îndreptat către Trimisul lui Allah ﷺ, l-am salutat şi am zis: Umar este la uşă şi cere îngăduinţă ca să intre.

El ﷺ a zis: Lasă-l să intre şi dă-i veşti bune din Rai.

M-am întors la Umar şi i-am zis: Am îngăduinţa şi veşti bune pentru tine de la Trimisul lui Allah, despre Rai.

El a intrat şi s-a aşezat în stânga lui, cu picioarele atârnate în fântână.

M-am întors la uşă, m-am aşezat şi am gândit: Dacă Allah vrea binele fratelui meu, El îl va aduce aici.

Cineva a bătut la uşă şi eu am întrebat: Cine-i?

El a zis: Uthman ibn Affan.

Eu am zis: Te rog, aşteaptă.

M-am îndreptat spre Trimisul lui Allah ﷺ şi l-am înştiinţat despre sosirea lui.

El ﷺ a zis: Lasă-l să intre şi dă-i veşti bune din Rai, pe lângă nenorocirea pe care va trebui să o înfrunte.

Eu am venit şi am zis: Poţi să intri, iar Trimisul lui Allah îţi dă veşti bune din Rai, precum şi despre o nenorocire ce te va lovi.

El a intrat şi a văzut că ghizdurile ce înconjurau fântâna erau ocupate și a şezut de cealaltă parte.

Sa’id ibn Musayyb a explicat: Ordinea în care ei se aşezaseră arăta locul lor de îngropăciune.

Ibn ‘Umar a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Este de datoria unui musulman să-şi asculte conducătorul şi să se supună, chiar dacă îi place sau nu, mai puţin când i se porunceşte să păcătuiască, caz în care nu are nici o obligaţie să asculte şi să se supună.

Ibn ‘Umar a relatat:

Ori de câte ori făceam legământ de supunere cu Trimisul lui Allah ﷺ, că ascultăm şi ne supunem, el avea obiceiul să ne spună: Pentru ce aveţi puterea să faceţi.

Anas a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Ascultaţi şi vă supuneţi, chiar dacă cel ce vă conduce este un sclav mulatru, nevolnic și cu capul cât o stafidă.

Abdullah ibn ‘Umar a relatat:

Îl însoţeam pe Trimisul lui Allah ﷺ într-o călătorie şi ne-am oprit într-un loc. Unii dintre noi au început să-şi ridice corturile, iar alţii să-şi hrănească animalele. Câţiva oameni s-au apucat să se întreacă la trasul cu arcul. Deodată, un muezin al Trimisului lui Allah ﷺ ne-a înştiinţat să ne adunăm pentru rugăciune. Ne-am strâns în jurul Trimisului lui Allah ﷺ şi el ne-a zis:

Fiecare profet de dinaintea mea a avut datoria să-şi călăuzească urmaşii către ceea ce ştia el că este bine pentru ei şi să-i prevină împotriva a ceea ce aflase că e dăunător pentru ei. Cât despre această comunitate, în prima parte a îndatoririi voastre, va avea pace şi linişte, dar în ultima parte a existenţei sale va fi locuită de nenoriciri şi lucruri neplăcute vouă. Încercări grele vor veni una după alta, fiecare dintre ele făcând-o neînsemnată pe cea de dinainte. Va veni o nenorcire şi credinciosul va spune: aceasta îmi va aduce pieirea. După ce va trece, o altă năpastă se va apropia şi el va spune: negreşit, acestea îmi vor aduce sfârşitul. Cel ce doreşte să scape de Foc şi să intre în Rai, să moară cu credinţă în Allah şi în Ziua Judecăţii, să se poarte cu ceilalţi aşa cum vrea el ca ceilaţi să se poarte cu el. Cel care jură supunere califului, să facă legământ întărind cu mâna şi sinceritate în inimă. Să se supună califului după puterea lui. Iar dacă altul vine cu pretenţia să fie calif (uzurpând), să fie trecut prin sabie.

Abdullah ibn Mas’ud a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

După moartea mea vor exista deosebiri şi alte treburi care nu vă vor fi pe plac.

El ﷺ a fost întrebat, Trimis al lui Allah! ce ne porunceşti să facem dacă ne confruntăm cu astfel de întâmplări?

El ﷺ a răspuns: Daţi-le ce li se cuvine şi rugaţi-vă lui Allah pentru drepturile voastre.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Cine se supune mie, se supune lui Allah, iar cel ce este nesupus mie, îi este nesupus lui Allah, iar cel care se supune căpeteniei mele, mie mi se supune, iar dacă este nesupus faţă de căptenia mea, faţă de mine este nesupus.

Abu Dharr a relatat:

L-am întrebat pe Trimisul lui Allah ﷺ: care faptă este cea mai bună?

El ﷺ a răspuns: Credinţa în Allah şi strădania pe calea lui Allah.

Eu am întrebat: Care este cea mai bună cale?

El ﷺ a răspuns: Cea mai dragă şi mai preţioasă pentru stăpânii săi.

Eu am întebat: Şi dacă nu o pot face?

El ﷺ a răspuns: Vei ajuta un lucrător sau vei munci pentru un neputincios.

Eu am întrebat: Şi dacă n-o pot face?

El ﷺ a răspuns: Vei opri oamenii de la fapte rele, pentru că aceasta este o milostenie ce se va revărsa asupra ta.

Abu Dharr a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Când vă treziţi dimineaţa se cuvine să faceţi milostenie cu toate mădularele voastre. Milostenia o faceţi prin fiecare mărturisire a gloriei lui Allah, a măreţiei Sale, pentru fiecare rostire de laudă către El, prin fiecare declaraţie că El este singurul zeu, prin alipirea la ceea ce este cinstit şi respingerea a ceea ce este neplăcut. Două rak’at (prosternări) de rugăciuni peste datorie, de dimineaţă (fajr), valorează cât toate celelalte fapte (ca răsplată).

Abu Huraira ne-a relatat ceea ce:

Aflase de la Muhammad, Trimisul lui Allah ﷺ. Iar când a amintit despre hadisurile relatate de Trimisul lui Allah ﷺ, a spus astfel: Milostenia este datoria fiecărui om, în fiecare zi în care răsare soarele. Împărţirea dreptăţii între doi oameni este şi ea o milostenie, să ajuţi un om să îşi încalece animalul de călărie sau să îşi încarce desagii pe el, înseamnă milostenie; un cuvânt bun este o milostenie; fiecare pas ce-l faceţi spre rugăciune este o milostenie şi îndepărtarea lucrurilor dăunătoare din drum înseamnă milostenie.

Aişa a relatat că:

Profetul ﷺ a spus:

Fiecare dintre copiii lui Adam a fost creat cu 360 de încheieturi; deci, acela care mărturiseşte Gloria lui Allah, Îl laudă pe Allah, recunoaşte că Allah este Unic, caută iertarea de la Allah, îndepărtează pietrele, spinii sau oasele din calea oamenilor şi se lipeşte de bine, depărtându-se de rău, până la cifra de 360 (de fapte), va umbla (în acea zi) depărtându-se de Iad.

Abu Musa al-Aş’ari a relatat că:

Profetul ﷺ a zis:

Pentru fiecare musulman este important să facă milostenie.

I s-a spus: Ce părere ai despre acela care nu are mijloace pentru a face acest lucru?

El ﷺ a zis: Acela să lucreze cu toată puterea sa şi, în acest fel, să tragă foloase pentru sine, precum şi milostenie.

Atunci a fost întrebat: Dar ce părere ai despre cel care nu poate să facă nici aceasta?

El ﷺ a răspuns: Atunci acela să-i ajute pe nevoiaşi şi pe necăjiţi.

Şi a fost întrebat din nou: Dar dacă nu poate să facă nici măcar atât?

El ﷺ a răspuns: Atunci să se alipească de tot ce este cinstit şi bun.

Şi a mai fost întrebat: Dar ce părere ai despre cel ce nu poate să facă aşa?

El ﷺ a răspuns: Atunci să se ferească de cele rele, căci aceasta este milostenie în numele său.

Aişa a relatat:

O femeie şedea lângă mine, când a intrat Profetul ﷺ. El m-a întrebat cine era femeia.

Eu am zis: Ea este aceea despre a cărei rugăciune se vorbeşte în tot oraşul.

Atunci el ﷺ i-a zis femeii: Acum, stai puţin. Ţi se cere să faci doar atât cât să poţi duce la bun sfârşit cu uşurinţă. Pe Allah, El nu se lipseşte de tine decât dacă eşti nemulţumită. Lui Allah îi place cel mai mult exerciţiul spiritual pe care credinciosul îl poate duce la bun sfârşit cu sârguinţă şi în mod constant.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a trimis un grup (sariya) de zece oameni, ca iscoade, sub conducerea lui Asim ibn Thabit al-Ansari. Ei au mers până au ajuns la Huda, un loc între ‘Usfan şi Mecca şi vestea sosirii lor a ajuns la tribul lui Huddail, numit şi Bani Lihyan. Cam o sută de oameni, toţi arcaşi, s-au grăbit să le ia urma. Când ‘Asim şi companionii lui şi-au dat seama că sunt urmăriţi s-au refugiat într-un loc sigur pe o înălţime. Necredincioşii i-au încercuit.

Ei le-au zis: Veniţi jos şi predaţi-vă şi noi vă promitem şi vă zălogim că nu vom ucide pe nici unul din voi.

‘Asim ibn Thabit a zis: Pe Allah nu voi coborî să mă pun sub protecţia necredincioşilor. O, Allah, încredinţează vestea aceasta Profetului nostru.

Atunci necredincioşii au tras cu săgeţi în ei până i-au omorât. ‘Asim cu încă trei oameni au coborât primind promisiunea şi legământul lor. Aceştia erau Khubaib, Zaid ibn Dathina şi încă unul. Când necredincioşii i-au prins, le-au desfăcut baierele arcurilor şi i-au legat.

Al treilea dintre prinşi a zis: Aceasta este prima trădare! Pe Allah, nu voi merge cu voi. Fără îndoială aceşti martori trebuie (obligaţi) să dea o pildă (veste) bună!

Atunci ei l-au târât şi au încercat să-l forţeze să îi însoţească dar el a refuzat.

Până la urmă l-au omorât.

Ei i-au luat pe Khubaib şi pe Zaid ibn Dathina cu ei şi i-au vândut ca sclavi în Mecca, după bătălia de la Badr.

Khubaib a fost cumpărat de fiii lui Harith ibn ‘Amr ibn Naufal ibn Abd Manaf. Khubaib a fost acela care l-a ucis pe Harith ibn ‘Amr în bătălia de la Badr. Khubaib a rămas prizonier la oamenii aceia câteva zile până ce fiii lui Harith au hotărât să scape de el. Când Khubaib a aflat de acest complot, a împrumutat o lamă de la fiica lui Harith, ca să-şi radă părul şi ea i-a dat. Din pricina neglijenţei, la Khubaib a venit şi fiul femeii. Ea l-a văzut (pe Khubaib) luându-l în braţe pe fiul ei iar în mână ţinând lama. Aceasta s-a speriat atât de tare încât Khubaib a băgat de seamă neliniştea de pe faţa ei şi a zis: Ţi-e teamă că o să-i fac rău? Nu, nu voi face asta niciodată.

Ea a zis (mai târziu): Pe Allah, l-am văzut odată mâncând dintr-un ciorchine de strugure, în vreme ce era pus în lanţuri, iar la vremea aceea în Mecca nu se găseau astfel de fructe. Se poate că a fost un dar pe care Allah i l-a făcut lui Khubaib. Când l-au scos afară din Sanctuarul din Mecca, să-l omoare în afara graniţelor ei, Khubaib le-a cerut să îi îngăduie să facă două rak’at de rugăciune de bunăvoie. Ei au îngăduit şi el a făcut două rak’at.

Apoi a zis: Dacă nu m-aş fi temut că veţi crede că îmi este frică de moarte, aş fi prelungit rugăciunea. O, Allah! distruge-i pe toţi. Apoi a recitat aceste versuri poetice:

„Nici că-mi pasă dacă sunt ucis ca un musulman pe cauza lui Allah. Am întâlnit moartea de dragul lui Allah. Prin voia lui Allah, El va binecuvânta mădularele ciopârţite din trupul meu sfâşiat.”

Şi atunci, fiul lui Harith l-a omorât. Khubaib a fost, aşadar, acela care a stabilit obiceiul ca orice musulman condamnat la moarte, în captivitate, să facă două rak’at de rugăciune de bunăvoie. În ziua aceea, Trimisul lui Allah ﷺ şi-a înştiinţat companionii despre martiriul lui Khubaib. Mai târziu când nişte necredincioşi din Quraiş au aflat că ‘Asim fusese martirizat, au trimis nişte oameni să aducă o parte însemnată din trupul lui (aceasta din pricină că ‘Asim ucisese pe una dintre căpeteniile lor) pentru a îl profana.

Însă un roi de viespi, ce semăna ca un nor întunecat, a fost trimis să bântuie peste ‘Asim şi să-l apere de trimişii lor, astfel încât n-au putut tăia nimic din trupul lui.

‘Urwah ibn Zubair a relatat:

Sa’d ibn Zaid ibn ‘Amr ibn Nufail s-a sfădit cu Arwa, fiica lui Aus. Ea s-a plâns lui Marwan ibn Hakam povestind cum că el îi luase o bucată de pământ.

Sa’d a zis: Cum pot să-i iau o bucată de pământ după ce l-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: Acela care ia un petec de pământ pe nedrept, va purta în jurul gâtului său un colan (şirag) alcătuit din şapte pământuri (feluri).

Marwan i-a zis: După aceasta nu mai am nevoie de nici o dovadă de la tine.

Sa’d s-a rugat: O Allah, dacă ea e o mincinoasă, lipseşte-o de lumina ochilor şi fă-o să moară pe pământul ei.

‘Urwah a zis: Înainte să moară, ea a orbit; în vreme ce umbla pe pământul ei (din pricina căruia apăruse cearta) a căzut pe neaşteptate într-o groapă şi a murit.

Jabir ibn Abdullah a relatat:

Tatăl meu m-a chemat în seara dinaintea bătăliei de la Uhud şi a zis: Simt că voi fi dintre primii însoţitori ai Trimisului lui Allah ﷺ ce vor fi sacrificaţi şi, după el, tu îmi eşti cel mai scump. Sunt înglodat în datorii. Să le plăteşti şi să te porţi bine cu surorile tale. În dimineaţa următoare, el a fost ucis printre primii şi eu l-am îngropat împreună cu altul în acelaşi mormânt. Apoi, nu mi-a plăcut să-l las în mormânt cu celălalt. Aşa că după şase luni i-am dezgropat leşul şi el era în aceeaşi stare ca şi în ziua când l-am îngropat, afară că avea o zgârietură la ureche. Pe urmă l-am îngropat într-un mormânt separat.

Sufyan ibn Abdullah a relatat:

I-am zis Trimisului lui Allah ﷺ să-mi povestească ceva de care să mă alipesc.

El ﷺ a zis: Spune: Domnul meu este Allah şi rămâi statornic.

Apoi eu am spus: O, Trimis al lui Allah ﷺ ! De ce ţi-e teamă mai mult, în ceea ce mă priveşte?

El ﷺ şi-a prins limba cu mâna şi a zis: De aceasta.

Uqban ibn Amr a relatat că:

L-a întrebat pe Trimisul lui Allah ﷺ: cum se poate dobândi izbăvirea?

El ﷺ a răspuns: Stăpâneşte-ţi limba, ţine-te pe lângă casa ta şi plângi pentru păcatele tale.

Abu Sa’id al-Khudri a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Când fiul lui Adam se trezeşte în zori toate mădularele se umilesc în faţa limbii (vorbirii) şi (îi) zic: Teme-te de Allah de dragul nostru, căci noi suntem cu tine; şi dacă eşti cinstită şi noi vom fi cinstite, iar dacă tu eşti înşelătoare şi noi vom deveni înşelătoare.

Abu Musa al-Aş’ari a relatat:

Când Trimisul lui Allah ﷺ se temea de vreun popor, el ﷺ zicea: O, Allah, pe Tine Te punem înaintea lor şi la Tine căutăm adăpost împotriva ticăloşiilor lor.

Khaula, fiica lui Hakim, a relatat că:

Ea l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Dacă cineva ajunge undeva şi spune: Eu, prin cuvintele minunate ale lui Allah, caut adăpost la El împotriva răului a ceea ce El a creat; nici un rău nu-l va atinge până ce se depărtează de locul acela.

Ibn Umar a relatat:

Când Trimisul lui Allah ﷺ pornea într-o călătorie şi începeau să cadă umbrele nopţii, el ﷺ zicea: O pământ, Domnul meu şi Domnul tău este Allah, la El caut adăpost împotriva relelor tale, a relelor care se află înăuntrul tău şi a relelor ce se târăsc peste tine, Allah să mă apere de lei, şerpi negri, scorpioni şi de părinţii şi spiţa lor, ce sălăşluiesc într-un loc (sau în altele).

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Călătoria este o experienţă chinuitoare. Ea îl lipseşte pe călător de somn, hrană şi băutură. Dacă cineva şi-a atins scopul călătoriei, să se întoarcă grabnic acasă.

Abu Huraira relatează că:

El l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Purtaţi-vă cu blândeţe faţă de femei pentru că ele au fost create dintr-o coastă şi cea mai curbată parte a unei coaste este vârful ei. Dacă încercaţi să o îndreptaţi, o veţi frânge, iar dacă o lăsaţi în pace, va rămâne curbată; aşadar purtaţi-vă blând cu femeile.

Abu Huraira relatează că:

El l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Un credincios nu trebuie să poarte duşmănie unei femei credincioase; dacă îi displace vreuna dintre trăsăturile ei, va fi încântat de alta.

Abdullah ibn Amr ibn al-‘As relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Lumea nu este altceva decât o rezervă de hrană şi cea mai bună rezervă de hrană a lumii este femeia cuvioasă şi credincioasă.

Mu’adh ibn Jabal relatează că:

El l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Nici o femeie nu îşi supără soţul pe lumea aceasta, fără ca soţia lui dintre fecioarele hurr să spună: Nu trebuie să-l superi. Domnul să te blesteme! La tine el este doar un oaspete trecător şi se pregăteşte să te lase şi să vină la noi.

Usama ibn Zaid relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Nu las în urma mea o năpastă mai mare pentru bărbaţi, decât femeile.

Ibn Mas’ud relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Doar doi oameni au o stare de invidiat: cel asupra căruia Allah îşi revarsă binecuvântările şi îi dă puterea să cheltuie pentru o cauză dreaptă; şi cel căruia Allah îi dăruieşte înţelepciune prin care el judecă problemele şi apoi dă sfaturi.

Ibn Mas’ud relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a întrebat:

Care dintre voi iubeşte averea moştenitorului său mai mult decât propria-i avere?

Companionii săi au răspuns: Trimis al lui Allah ﷺ, nu este nici unul dintre noi care să nu-şi iubească propria avere mai mult.

El ﷺ a zis: Averea sa este aceea pe care el a trimis-o înainte (faptele); cea pe care şi-o ţine este a moştenitorului său.

Adi ibn Hatim a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Apăraţi-vă de Focul Iadului fie şi printr-o bucăţică de curmală pe care o daţi milostenie.

Jabir a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Apăraţi-vă de Focul Iadului fie şi printr-o bucăţică de curmală pe care o daţi milostenie să împlinească cererea cuiva.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

În fiecare dimineaţă coboară doi îngeri şi unul dintre ei zice: O, Allah! Dăruieşte mai mult celui care face milostenie iar celălalt zice: O, Allah! distruge averea zgârcitului care nu cheltuie.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Este destul ca un om să arate că este un mincinos ca să povestească mai departe orice aude.

Samura a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Cel ce pune pe seama mea o minciună, potrivit cunoştinţelor sale, este unul dintre mincinoşi.

Asma’ a relatat că:

 La Trimisul lui Allah ﷺ a venit o femeie şi l-a întrebat:

Pe lângă mine mai este o nevastă. Fac vreun rău dacă-i dau impresia greşită (că am primit ceva de la soţul meu, când, de fapt, el nu mi-a dat nimic)?

Trimisul lui Allah ﷺ i-a răspuns: Cel ce dă impresia greşită că a primit ceva ce nu i s-a dat, este ca şi acela ce poartă două veşminte de minciună.

Imran bin Husain a relatat:

Eram cu Trimisul lui Allah ﷺ într-o călătorie şi am întâlnit o femeie din Ansar ce călărea pe o cămilă. Ea o batjocorea şi o blestema. Trimisul lui Allah ﷺ a auzit şi i-a zis: Descarcă lucrurile de pe cămilă şi dă-i drumul, căci a fost blestemată.

Abu Darda a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Când un om blesteamă ceva, blestemul urcă la cer, însă porţile cerului îi sunt închise. Apoi coboară pe pământ dar şi porţile pământului îi sunt închise. Atunci se întoarce la dreapta şi la stânga, şi dacă nu găseşte nici un loc de intrare, se întoarce la lucrul care a fost blestemat şi se alipeşte de el, dacă acesta merită, altfel se întoarce la cel ce l-a rostit.

Uthman a relatat că:

 Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

O zi la graniţă în calea lui Allah este mai de preţ decât o mie de zile în orice alt loc.

Abi Abdullah ibn Jubair a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Cel ale cărui picioare se prăfuiesc pe calea lui Allah nu va fi atins de Focul Iadului.

Abu Umama a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cea mai preţuită milostenie este de a face rost de un cort pentru cauza lui Allah, de a plăti simbrie slujitorului în calea lui Allah şi de a dărui o cămilă în ajutor pe calea lui Allah, pentru înmulţire.

Urwa Bariqi a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Pe fruntea cailor va fi un semn bun până în Ziua Învierii.

Abu Sa’id al Khudri a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel ce ţine post o zi pentru cauza lui Allah, va descoperi că Allah a săpat între el şi Foc o groapă largă cât distanţa dintre cer şi pământ.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ  a spus:

Să nu tânjiţi după o înfruntare cu duşmanul, dar, dacă totuşi vă înfruntaţi cu el, fiţi hotărâţi şi statornici.

Wathila ibn Aqsa a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Să nu vă bucuraţi de nenorocirea fratelui vostru, ca nu cumva Allah să-şi reverse mila asupra lui şi să coboare asupra voastră nenorocirea.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Două lucruri sunt semne de necredinţă din partea celui ce se dedă la ele. Să-şi batjocorească obârşia şi să-şi jelească morţii.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel ce ridică armele asupra noastră nu este de-al nostru şi cel ce lucrează cu înşelătorie asupra noastră nu este de-al nostru.

O altă versiune a lui Muslim este:

Trimisul lui Allah ﷺ trecea întâmplător pe lângă o grămadă de porumb. Şi-a băgat mâna (în grămadă) iar degetele i s-au umezit. El  ﷺ a zis proprietarului acelei grămezi de porumb: Ce este aceasta?

Omul a răspuns: Trimis al lui Allah ﷺ, aceştia au fost udaţi de ploaie.

Profetul ﷺ a remarcat: De ce n-ai pus asta (partea udă a grămezii) deasupra porumbului, ca lumea s-o poată vedea? Cel ce înşală nu este de-al nostru.

Ibn Umar a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a interzis să practicăm înşelăciunea în negoţ.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel ce înşală cu nevasta altuia nu este de-al nostru.

Jabir relatează că:

La Trimisul lui Allah ﷺ a venit un beduin şi a întrebat: Trimis al lui Allah, care sunt cele două cerinţe care duc la Paradis sau la Iad?

El ﷺ a răspuns: Cel care moare fără să Îi asocieze nimic lui Allah va intra în Paradis iar cel ce Îi face asociaţi lui Allah, va ajunge în Iad.

Abu Huraira relatează că:

În ziua bătăliei de la Tabuk, musulmanii erau chinuiţi de foame şi au cerut Profetului ﷺ: Trimis al lui Allah dă-ne îngăduinţa să ne tăiem cămilele şi să mâncăm carnea iar grăsimea să o folosim.

El ﷺ le-a dat îngăduinţa.

Atunci Umar a venit şi a zis: Trimis al lui Allah, dacă se face aşa, atunci nu vom mai avea mijloace de transport. Aş vrea să aduni la grămadă ce a mai rămas şi să-l implori pe Allah să Îşi reverse binecuvântarea asupra lor.

Profetul ﷺ a încuviinţat şi a cerut să i se aducă acoperitoarea sa din piele pentru masă, pe care a întins-o şi a cerut oamenilor să aducă proviziile rămase. Unul a adus o mână de curmale, altul o bucată de pâine şi astfel toate proviziile au fost adunate pe faţa de masă.

Trimisul lui Allah ﷺ a invocat binecuvântări şi apoi a zis: Acum puneţi mâncarea în oalele voastre. Fiecare şi-a umplut oala cu mâncare, astfel că nu a mai rămas nici un vas gol în toată tabăra. Toţi au mâncat pe săturate şi a mai şi rămas.

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Mărturisesc că nu este altul demn de adoraţie în afară de Allah şi că eu sunt Trimisul lui. Slujitorul care va ajunge la Allah fără să se îndoiască de aceste (două lucruri fundamentale) nu va fi izgonit de la poarta Raiului.

Umar ibn Khattab relatează că:

La Trimisul lui Allah ﷺ au fost aduşi nişte prizonieri printre care se afla şi o femeie, care căuta (pe cineva), şi când a găsit printre prizonieri un copil l-a luat în braţe, l-a lipit de sânul ei şi l-a alăptat.

Văzând acestea Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Credeţi că această femeie îşi va permite vreodată să îşi arunce copilul în Focul Iadului?

Noi am zis: Pe Allah, atât cât îi stă în putere, ea nu-şi va arunca niciodată copilul în Foc.

Şi atunci Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Allah este mai blând cu slujitorii Săi decât este această femeie cu copilul ei.

Abu Huraira relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Pe Acela în mâinile Căruia se află viaţa mea, dacă nu aţi fi săvârşit păcate, Allah ar fi adus un popor care să păcătuiască şi apoi să ceară iertare de la Allah, iar Allah le-ar fi dăruit iertarea.

Ibn Umar a povestit că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Nu lăsaţi focul să ardă în casele voastre când mergeţi la culcare.

Abu Musa al-Aş’ari a relatat că:

În Medina a fost arsă o casă, în timpul nopţii, cu toţi cei ce locuiau în ea. Când i s-a relatat Trimisului lui Allah ﷺ acesta a zis: Focul este duşmanul vostru. Trebuie să-l stingeţi înainte de culcare, ca să vă apăraţi.

Jabir a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Acoperiţi uneltele, legaţi gura burdufului de apă, încuiaţi uşile şi stingeţi făcliile, pentru că răul şoarecelui nu poate ridica acoperitoarea de pe unelte, nici nu deschide gura burdufului de apă şi nici nu descuie uşa. Dacă puteţi acoperi vasul, punând doar o bucată de lemn peste el, faceţi aşa, sau cel puţin rostiţi numele lui Allah deasupra lui. Uneori un şoarece arde casa celor ce locuiesc în ea.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Nimeni să nu umble purtând doar un papuc; ori îi poartă pe amândoi, ori îi scoate pe amândoi.

Abu Huraira a relatat că:

L-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Dacă şiretul papucului unuia dintre voi se rupe, să nu umble cu o sandală până ce-şi repară şiretul şi nici să nu umble cu un singur papuc.

Jabir a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a interzis ca omul să-şi lege papucul stând în picioare.

‘Umar ibn Khattab a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Mortul se chinuie în mormânt dacă e jelit.

Abu Huraira a relatat:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Allah Preaînaltul a spus:

„Voi deschide război împotriva celui ce se arată ostil faţă de un slujitor credincios al Meu. Şi cele mai plăcute lucruri cu care slujitorul Meu se apropie de Mine, sunt cele pe care le-am cerut de la el; slujitorul Meu va ajunge şi mai aproape de Mine, dacă adaugă nawafil (se roagă sau face alte fapte bune în afara celor obligatorii) până ce Eu îl voi iubi şi atunci Eu voi fi pentru el urechile cu care aude, ochii cu care vede, mâna cu care apucă şi piciorul cu care umblă; şi dacă îmi cere ceva, Eu îi voi da, şi dacă la Mine caută adăpost, Eu îl voi apăra.”

Ibn ‘Abbas a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Sunt două binecuvântări pe care oamenii le pot prinde: sănătatea şi timpul liber pentru a face bine.

Aişa a relatat că:

Profetul ﷺ stătea în picioare (în rugăciune) până ce i se umflau picioarele. I s-a adresat întrebarea: De ce faci acestea? doar ai primit iertarea pentru toate păcatele tale.

El ﷺ a răspuns: Să nu fiu atunci un slujitor mulţumitor al lui Allah?

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Un credincios puternic este mai bun şi mai plăcut lui Allah decât unul slab. Dintre toate lucrurile bune să le doriţi pe cele folositoare vouă. Imploraţi-L continuu pe Allah să vă dea ajutor şi nu vă opriţi. Dacă sunteţi loviţi în vreun fel să nu spuneţi: Dacă aş fi făcut aşa sau aşa, aş fi avut cutare sau cutare rezultat, ci spuneţi numai: Allah a hotărât şi a făcut cum a voit El.

Zaid ibn Khalid Juhni a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Nu ocărâţi cocoşul, întrucât el vă trezeşte pentru rugăciune.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Pe El, în Mâna Căruia se află viaţa mea, lumea nu va ajunge la un sfârşit, până când acela care trece pe lângă un mormânt nu se va întoarce la el, dorind să se afle în locul celui dinăuntru, nu din pricini religioase, ci din pricina nenorocirilor în această lume.

Rifa’a ibn Raf’i Zarqi a relatat că:

Arhanghelul Gavriil a venit la Trimisul lui Allah ﷺ şi i-a spus: Ce crezi despre aceia dintre voi care au luat parte la bătălia de la Badr?

El ﷺ a răspuns: Erau cei mai buni dintre musulmani (sau cuvinte asemănătoare).

Gavriil a zis: Tot aşa sunt şi îngerii care au fost (de faţă) la Badr.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Cel ce recită dimineaţa şi seara astfel: Sfânt este Allah şi toată lauda I se cuvine Lui, de o sută de ori, în Ziua Învierii nu va fi întrecut de nici unul cu fapte mai minunate decât cel ce rosteşte aceleaşi cuvinte sau chiar mai mult de-atât.

Abu Huraira a relatat că:

La Trimisul lui Allah ﷺ a venit un om şi a spus:

Trimis al lui Allah, cât necaz am îndurat de la un scorpion care m-a înţepat astă-noapte! El ﷺ a răspuns: Dacă ai fi zis aseară: „Caut adăpost îndărătul cuvintelor minunate ale lui Allah împotriva răului a orice a creat El”, aceasta (întâmplarea) nu te-ar fi rătăcit.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ spunea dimineaţa:

O, Allah ! Prin harul Tău ajungem dimineaţa, prin harul Tău ajungem seara, prin harul Tău trăim şi murim, la Tine ne întoarcem.

Seara el spunea: O Allah, prin Tine trăim, prin Tine murim şi la Tine ne întoarcem.

Abu Huraira a relatat că:

L-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Omul rosteşte ceva fără să se gândească şi din pricina asta va cădea în focul Iadului, mai adânc decât distanţa dintre apus şi răsărit.

‘Abdullah ibn ‘Amr ibn al-‘As a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Patru sunt defectele care, aflate într-un om, îl fac un ipocrit vădit; iar cel care posedă una dintre ele, posedă o trăsătură a ipocriziei până ce se leapădă de ea. Acestea sunt: când i se încredinţează ceva, el trădează încrederea; când rosteşte o vorbă, minte; când face un legământ, îl încalcă; iar când se desprinde de adunare, se abate de la calea Adevărului.

Abu Sa’id al Khudri a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

În Ziua Judecăţii oamenilor, cel mai mic în rang, în ochii Săi, îl va avea omul care trăieşte cu nevasta lui şi apoi îi dezvăluie secretul.

Jabir a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Când se primesc dările din Bahrain, o să-ţi dau atâtea şi atâtea. El ﷺ a murit înainte să se primească dările. Acestea s-au primit pe vremea domniei lui Abu Bakr, care a poruncit unui muezin să anunţe: Oricine căruia Trimisul lui Allah ﷺ i-a promis ceva şi nu i-a datorat ceva, să vină. Atunci am pornit către el (locul unde se găsea). M-am înfăţişat la Abu Bakr şi am zis: Trimisul lui Allah ﷺ mi-a zis astfel (…) El şi-a umplut mâinile cu bani şi mi i-a dat. I-am numărat şi am văzut că erau 500 de dirhami. Apoi Abu Bakr mi-a spus: Mai ia de două ori pe atât.

Ibn Umar a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ trecea pe lângă un om care îşi mustra fratele în privinţa modestiei (excesive). Trimisul lui Allah ﷺ i-a zis: Lasă-l în pace, căci modestia face parte din credinţă.

Imran ibn Husain a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Modestia nu aduce după ea altceva decât bine.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Credinţa are mai mult de 67 de ramuri iar cea mai sublimă dintre aceasta este declaraţia: Nimeni nu este demn de veneraţie afară de Allah. Cea mai neînsemnată dintre aceasta este îndepărtarea unui lucru vătămător din cale. Modestia este şi ea o ramură a credinţei.

Abu Sa’id al Khudri a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ era mai sfios decât o fecioară acoperită cu vălul ei. Dacă vedea ceva care nu-i era pe plac, puteam citi pe faţa lui.

Abdullah ibn Zaid a relatat:

Trimisul lui Allah ﷺ a venit la noi în vizită şi noi i-am adus apă pentru abluţiune într-un vas de aramă.

Bara’a relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ era (un om) de înălţime mijlocie. Eu l-am văzut purtând o mantie roşie. Niciodată nu mi s-a părut că arăta mai graţios ca atunci.

Abu Rimtha Taimi relatează:

L-am văzut pe Trimisul lui Allah ﷺ purtând veşminte verzi.

Jabir relarează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a intrat în Mecca în ziua în care a fost cucerită. El purta un turban negru.

Abu Sa’id ‘Amar ibn Huraith relatează:

Îmi aduc aminte că l-am văzut pe Trimisul lui Allah ﷺ purtând un turban negru, iar capetele acestuia îi atârnau pe umeri.

Aişa relatează că:

Într-o dimineaţă Trimisul lui Allah ﷺ a ieşit afară purtând o pătură neagră din păr negru de cămilă sau oaie, împodobită cu model ca la şaua pentru cămilă.

Ibn Umar a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

În Ziua Învierii Allah nu se va uita la nici unul dintre aceia care-şi târăsc după ei veşmântul, cămaşa, sau turbanul, cu trufie.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Al-Mufarridun au plecat înainte și a fost întrebat: Cine sunt mufarridun? El ﷺ a răspuns: bărbaţii şi femeile care-şi aduc aminte adesea de Allah.

Jabir a relatat că:

El l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Cea mai bună cale de a-l pomeni pe Allah este să spuneţi: Nimeni nu este demn de venerare în afară de Allah.

Abdullah ibn Busr a relatat că:

Unul dintre companionii Profetului ﷺ a spus:

O, tu, Trimis al lui Allah ﷺ ! Sunt multe porunci în islam pentru mine. Spune-mi ceva faţă de care să fiu statornic.

El ﷺ a zis: Să-l pomeneşti pe Allah adesea.

Jabir a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Pentru cel ce spune: Slavă lui Allah şi Lui i se cuvine toată lauda, va fi sădit un palmier în Rai.

Ibn Mas’ud a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

În Noaptea Înălţării l-am întâlnit pe Profetul Ibrahim. El a zis: Transmite urările mele poporului tău şi spune-le că Raiul cuprinde o câmpie imensă cu pământ curat şi apă dulce. Este un pământ pustiu şi fără copaci. Plantele cresc acolo dacă li se rosteşte: Slavă lui Allah, laudă lui Allah, nu este alt zeu în afară de Allah şi Allah este cel mai Puternic.

Jabir a relatat că:

El l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Dacă cineva pomeneşte numele lui Allah când intră în casă sau începe să mănânce, Satana spune adresându-se lui însuşi: Nu vei găsi adăpost pentru noapte şi nici nu vei cina. Dacă omul intră fără să pomenească numele lui Allah, Satana zice: Ţi-ai găsit adăpost. Iar dacă omul nu pomeneşte numele lui Allah când începe să mănânce, Satana zice: Ţi-ai găsit loc unde să petreci noaptea şi să mănânci.

Ibn Abbas a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Binecuvântarea coboară la mijlocul mâncării, mâncaţi aşadar de la marginile vasului şi nu mâncaţi de la mijloc.

Mu’adh ibn Jabal a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel ale cărui vorbe sunt: Nu este altă divinitate afară de Allah, va ajunge în Rai.

Abu Sa’id Khudri a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Îndemnaţi-l pe muribundul vostru să recite: Nimeni în afară de Allah nu este demn de veneraţie.

Abu Huraira a relatat că

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Allah Preaînaltul spune:

„Pentru un slujitor credincios al Meu, care se arată răbdător atunci când răpesc de lângă el unul din lucrurile sale preferate, nu am altă răsplată decât Raiul.”

Abu Huraira a relatat că:

El l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Grăbiţi-vă cu mortul, căci dacă el a fost credincios, îl duceţi către bunăstare, iar dacă a fost altfel, vă luaţi de pe umeri un lucru păcătos.

Ibn Mas’ud a relatat:

L-am vizitat pe Trimisul lui Allah ﷺ care suferea de temperatură mare:

Eu am zis: O, Trimis al lui Allah ! Ai temperatură mare.

El ﷺ a spus: Am temperatura cât doi dintre voi la un loc.

‘Umar ibn al-Khattab a relatat:

Şedeam odată în compania Trimisului lui Allah ﷺ când în faţa noastră a apărut o persoană înveşmântată în haine de un alb strălucitor şi cu un păr negru ca şi pana corbului. Faţa lui nu purta nici un semn de oboseală de pe urma călătoriei şi nici unul dintre noi nu l-a recunoscut până când nu s-a aşezat în apropierea Profetului ﷺ.

Apoi a îngenuncheat în faţa lui, şi-a pus mâinile pe coapse şi a zis: O, Muhammad, vorbeşte-mi despre islam.

El ﷺ a răspuns: Islamul înseamnă să mărturiseşti că nu există altă divinitate în afară de Allah şi că Muhammad este Trimisul Său, să împlinești Salat (rugăciunea), să plăteşti Zakat (milostenia), să ţii post de Ramadan şi să faci Hajj (pelerinaj) la Casă (Mecca) dacă ai posibilitatea materială să susţii călătoria până acolo.

Străinul a răspuns: Ai grăit adevărul.

Noi am fost uimiţi să vedem că l-a cercetat şi apoi i-a confirmat spusele.

După care a cerut: Vorbeşte-mi despre credinţă.

Profetul ﷺ a zis: Aceasta înseamnă să crezi în Allah şi în Scripturile Sale, în Apostolii Săi şi în Ziua de Apoi, precum şi în predestinare: atât în rău cât şi în bine.

Străinul a spus: Ai grăit adevărul.

Apoi a cerut: Vorbeşte-mi despre faptele bune.

Profetul ﷺ a zis: Aceasta înseamnă să-L slujeşti pe Allah, deopotrivă dacă Îl poţi vedea sau dacă nu Îl poţi vedea. Allah te vede cu siguranţă.

El a cerut: Vorbeşte-mi despre Ziua Judecăţii.

Profetul ﷺ a răspuns: Cel întrebat nu ştie mai multe decât cel care întreabă.

Străinul a zis: Vorbeşte-mi totuşi despre câteva dintre semnele sale.

Profetul ﷺ a zis: Acestea sunt: că o slujitoare îşi va naşte stăpânul iar cei desculţi, dezbrăcaţi şi săraci vor stăpâni în lăcaşuri minunate.

Apoi străinul a plecat.

Trimisul lui Allah ﷺ a tăcut o bună bucată de vreme, apoi mi-a spus:

O, ‘Umar! Ştii cine a fost cel care m-a cercetat?

Eu am răspuns: Allah şi Trimisul Său ştiu mai bine.

Profetul ﷺ a spus: Fără îndoială că este Gavriil, el a venit la noi să ne înveţe despre religie.

Suhaib a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Înaintea noastră trăia un rege şi la curtea sa avea un mag.

Când magul a îmbătrânit, i-a spus regelui: Eu am îmbrătrânit, trimite la mine un tânăr, ca să-l pot învăţa vrăjitoria. Regele i-a trimis un tânăr ca să înveţe vrăjitoria. În drum spre mag, tânărul s-a întâlnit cu un călugăr. El a fost impresionat de discuţia pe care a avut-o cu călugărul. Astfel şi-a făcut un obicei ca în drum spre mag să se întâlnească cu acel călugăr, astfel că, de fiecare dată ajungea la mag târziu. Magul îl bătea din pricina întârzierii sale. Tânărul s-a plâns călugărului de acest lucru, iar călugărul i-a spus:

Când te cuprinde frica de mag spune: Membrii familiei mele m-au reţinut.

Iar când ţi-e frică de familia ta să spui: Magul m-a oprit mai mult decât de obicei.

Şi aşa s-a întâmplat (în una din zile) că a apărut un animal de pradă uriaş care ținea calea oamenilor, iar tânărul a zis: Astăzi voi afla cine este mai bun, magul sau călugărul. Apoi a ridicat de jos o piatră şi a zis:

O Allah, dacă lucrurile pe care le face călugărul sunt mai plăcute Ţie decât îndeletnicirile magului, trimite moartea asupra acestui animal, astfel ca oamenii să poată umbla nestingheriţi după treburile lor. El a aruncat piatra în bestie şi a ucis-o, iar oamenii au început să umble din nou (nestingheriţi pe acea potecă).

Tânărul a mers apoi la călugăr şi l-a înştiinţat, iar călugărul i-a spus:

Fiule, astăzi ai devenit mai bun ca mine. Îndeletnicirea ta a ajuns la un nivel anume datorită căruia vei fi pus, în curând, la încercare şi în cazul în care vei fi încercat să nu-mi trădezi secretul.

Acel tânăr a început să lecuiască orbii şi pe cei ce sufereau de lepră şi a început, de fapt, să vindece lumea de (tot felul) de boli. Când un însoţitor de-al regelui care orbise a aflat despre el, a venit la acesta cu o mulţime de daruri şi a spus: Dacă mă vindeci toate aceste lucruri adunate în faţa ta vor fi ale tale.

El a zis: Eu însumi nu pot vindeca pe nimeni. Allah este Cel care vindecă şi dacă ai credinţă în Allah, Îl voi implora pe Allah să te vindece. Omul şi-a declarat credinţa în Allah, iar Allah l-a vindecat iar el s-a dus la rege şi a şezut lângă el, aşa cum făcea înainte.

Regele i-a zis: Cine ţi-a redat vederea?

El a spus: Stăpânul meu.

Regele i-a a zis: Asta înseamnă că Domnul tău este acela (idol) de lângă mine.

El i-a răspuns: Domnul meu şi Domnul tău este Allah, însă (regele) l-a înhăţat (pentru această declaraţie) şi l-a supus unor chinuri, până când acesta i-a spus despre tânăr.

Tânărul a fost aşadar chemat şi regele i-a zis: Tinere am fost înştiinţat că tu ai devenit atât de priceput în magia ta încât îi vindeci pe orbi şi pe cei suferinzi de lepră şi faci cutare şi cutare lucruri.

La care tânărul a spus: Eu nu vindec pe nimeni; Allah este Acela care vindecă, dar, regele (cuprins de furie) l-a prins şi a început să îl supună la cazne (pentru această credinţă).

Aşa că tănărul i-a spus despre călugăr.

A fost chemat călugărul şi i-au zis: Ar trebui să renunţi la religia ta. Însă el a refuzat. Regele a poruncit să i se aducă o lamă uriaşă cu care a început să îi schinguiască trupul începând să taie din acesta pentru a îl supune la chinuri până ce a murit.

Apoi a fost dat tânărul pe mâna unui oștean crunt care i-a spus: Renunţă la religia ta. El a refuzat şi atunci i s-a aşezat lama pe mijlocul capului şi i-au zis din nou: Renunţă la religia ta.

El iarăşi a refuzat şi atunci a fost predat unui alt grup de oșteni. Regele le-a spus: Duceţi-l în munţi şi obligaţi-l să urce iar când ajungeţi pe cel mai înalt vârf, cereţi-i să renunţe la credinţa lui, iar dacă refuză, aruncaţi-l (de pe munte). Atunci l-au luat şi l-au dus pe munte unde el a spus:

O Allah, salvează-mă de ei pe calea pe care voieşti Tu; iar muntele a început să se cutremure și gărzile trimise au alunecat într-un hău, iar omul s-a întors la rege umblând pe picioare.

Regele l-a întrebat: Ce s-a întâmplat cu cei care te însoţeau?

El a răspuns: Allah m-a scăpat de ei.

Regele l-a dat iar în seama unor alţi oșteni de-ai lui cărora le-a zis: Luaţi-l şi puneţi-l într-o barcă mică iar când ajungeţi în mijlocul mării, cereţi-i să renunţe la religia lui iar dacă nu vrea, aruncaţi-l (în apă).

Aşa că ei l-au luat şi el a zis: O, Allah scapă-mă de ei şi de ce vor ei să-mi facă. La puţin timp de la plecare (şi nu departe de mal) barca s-a răsturnat iar ei s-au înecat fiind traşi în adânc de un curent de apă, iar omul a venit la rege umblând pe picioare.

Acesta l-a întrebat: Ce s-a întâmplat cu cei care te însoţeau?

El a răspuns: Allah m-a scăpat din mâinile lor, după care a adăugat: Nu mă poţi ucide înainte să împlineşti ceea ce îţi cer eu: El a zis: Care este lucrul acela?

Şi omul a răspuns: Adună lumea pe o câmpie şi leagă-mă de trunchiul unui copac. Apoi să iei o săgeată din tolbă şi să spui: În numele lui Allah, Stăpânul lumilor, pe urmă să eliberezi săgeata (încotro vei dori).

Prin urmare, regele a chemat lumea pe o câmpie întinsă şi l-a legat (pe băiat) de trunchiul unui copac.

A scos o săgeată din tolbă, a potrivit-o în arc şi a zis: În numele lui Allah, Domnul acestui tânăr, după care a lansat săgeata care i-a lovit tâmpla.

Tânărul şi-a dus mâinile la tâmpla unde-l lovise săgeata şi apoi a murit iar oamenii au zis: Ne mărturisim credinţa în Domnul tânărului.

Oștenii au mers la rege şi i-au zis: Să ştii că Allah ţi-a făcut voia doar ca să te prevină iar mulţi dintre noi credem deja iar o bună parte dintre ei (oamenii tăi) şi-au mărturisit credinţa în Domnul lumilor.

Regele a poruncit să se sape gropi în care au fost aprinse focuri şi le-a zis (oamenilor): Cel care nu renunţă la religia acestui băiat, va fi azvârlit în foc sau va primi porunca să sară în foc, (oamenii au preferat moartea dar nu au renunţat la religie) până ce a venit o femeie cu copilul ei, care se codea să sară în foc şi copilul ei a zis: O maică! Îndură (această nenorocire) pentru că este bine ceea ce faci.

Şi astfel a cunoscut întreg poporul Paradisul iar regele rămas singur a fost azvârlit în Iad.

Anas a relatat că Profetul ﷺ a spus:

Allah spune:

„Dacă un slujitor al Meu vine către Mine un pas, Eu mă duc către el un metru iar dacă vine către Mine un metru, Eu merg către el distanţa pe care el o cuprinde cu ambele braţe întinse. Dacă el vine către Mine umblând, Eu mă întorc către el alergând.”

Ibn Abbas a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Sunt două binecuvântări pe care oamenii le pot prinde: sănătatea şi timpul liber pentru a face bine.

Abu Huraira relatat:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Iadul este înconjurat de tot felul de pofte şi de patimi în vreme ce Raiul este înconjurat de tot felul de lucruri neplăcute.

Abu Malik al-Harith ibn ‘Asim al Aş’ari relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Curăţenia înseamnă jumătate din credinţă; rostirea frazei „Toată lauda se cuvine lui Allah” umple spaţiul dintre ceruri şi pământ iar rugăciunea înseamnă lumină; milostenia este încercarea credinţei; răbdarea este o strălucire iar Coranul este un mijloc care te sprijină sau care ţi se opune. Fiecare om îşi începe dimineaţa pregătit să facă un târg cu sufletul său, supunându-se la riscuri, el îşi poate răscumpăra sufletul sau îl poate pierde.

Abu Sa’id al-Khudri relatează că:

Unii oameni au cerşit de la Trimisul lui Allah ﷺ şi el le-a dat; apoi ei au cerşit iarăşi de la el iar le-a dat tot ce a avut până ce nu a mai rămas cu nimic. Atunci Profetul ﷺ a zis: Nu voi ascunde de voi nimic dintre lucrurile bune pe care le am, oricine va fi cumpătat în toate, Allah îl va face să rămână cumpătat şi cine este independent, Allah îi va da independenţa în continuare; iar cel ce va avea răbdare, Allah îl va copleşi cu răbdare, chiar mai mult, şi nici un dar nu este mai bun şi mai cuprinzător decât răbdarea.

Abu Yahya Suhaib ibn Sinan a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Ce minunată este starea unui slujitor credincios: el reuşeşte în toate lucrurile şi numai el are parte de starea aceasta. Dacă este cuprins de bunăstare el îşi arată recunoştinţa faţă de Allah şi acest lucru îi face bine; iar dacă îl loveşte nenorocirea, el îndură cu răbdare şi aceasta îi face şi mai bine.

Abu Huraira relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Dacă Allah iubeşte pe un supus al Său, îl cheamă pe Gavriil şi îi spune: Cu adevărat iubesc pe cutare şi pe cutare; şi tu trebuie să îl iubeşti şi atunci Gavriil începe să îl iubească. Apoi dă de veste în ceruri (îngerilor) ca şi ei să înceapă să-l iubească după care omul este copleşit cu onoruri pe pământ.

Într-o altă versiune este menţionat:

Când Allah iubeşte pe un slujitor al Său, El îl cheamă pe Gavriil şi îi spune: Iubesc pe acela, să-l iubeşti şi tu. Şi atunci Gavriil începe să îl iubească. Apoi înştiinţează cerurile spunând: Allah îl iubeşte pe acesta, iubiţi-l şi voi, iar îngerii încep şi ei să-l iubească, după care el este cinstit pe pământ; însă, dacă Allah este supărat pe un supus al Său, El îl cheamă pe Gavriil şi îi spune: Sunt mânios pe acesta, mânie-te şi tu pe el, la care Gavriil devine mânios şi îi înştiinţează pe îngeri asemenea: cu adevărat Allah s-a mâniat pe acela, la fel să fiţi şi voi, iar ei se înfurie pe el. Atunci omul devine ţinta urgiei pe pământ.

Abu Huraira relatează că:

L-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Allah a creat mila în o sută de părţi iar El şi-a oprit 99 de părţi, iar o parte a trimis-o pe pământ; datorită acestei singure părţi există dragoste reciprocă între elementele creaţiei, atât de mare, încât animalul îşi ridică (grijuliu) copita de pe puiul său de frică să nu-l rănească.

Într-o altă versiune:

Există o sută de părţi pentru mila lui Allah şi El a trimis o parte din această milă asupra jinnilor şi fiinţelor omeneşti şi doar din pricina acestei (singure părţi) ei se iubesc unii pe alţii şi sunt buni unii cu alţii; chiar şi animalul se poartă grijuliu cu puiul său; iar Allah şi-a oprit pentru Sine celelalte 99 de părţi ale milei cu care-Şi va copleşi supuşii în Ziua Învierii.

O altă versiune este:

Salman Persanul relatează că:

L-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: Există o sută de părţi ale milei lui Allah şi o parte din această dragoste este pentru creaţie iar 99 de părţi sunt păstrate pentru Înviere.

Într-o altă versiune se relatează:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Allah a creat în aceeaşi zi cu cerurile şi pământul o sută de părţi ale Milei. Fiecare dintre aceste părţi umple spaţiul dintre ceruri şi pământ. El a dăruit pământului o parte; din pricina acesteia mama îşi iubeşte copilul şi chiar animalele şi păsările sunt blânde unele cu altele, iar în Ziua Învierii, Allah va avea Milă pe deplin (faţă de întreaga creaţie).

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Cel ce crede în Allah şi în Ziua de Apoi, trebuie ori să vorbească cu folos, ori să tacă.

Abu Musa Aş’ari a relatat:

L-am întrebat pe Trimisul lui Allah ﷺ care este cel mai minunat dintre musulmani? iar El ﷺ a răspuns: este unul de a cărui vorbă şi faptă musulmanii se află la adăpost.

Abdul Rahman Bilal ibn Harith a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Un om spune o vorbă bună fără să îi cunoască preţul, însă Allah o pune în socoteala lui pentru buna Sa plăcere până în ziua când omul se va întâlni cu El; iar un om ce rosteşte un cuvânt urât fără să-i cunoască însemnătatea, Allah i-o pune la socoteală pentru neplăcerea Sa, până în ziua când omul se va întâlni cu El.

Ibn ‘Umar a relatat că:

 Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Nu vă dedaţi la discuţii fără folos ci amintiţi-vă de Allah, căci vorba multă fără pomenirea lui Allah împietreşte inima; iar cei care se vor afla cel mai departe de Allah sunt cei cu inima împietrită.

Abu Musa Aş’ari a relatat că:

S-a dus în vizită la Trimisul lui Allah ﷺ cu doi dintre verii săi şi unul dintre ei i-a spus: Trimis al lui Allah ﷺ numeşte-mă guvernator peste vreo ţară în care Allah ţi-a dat drept de cârmuire. Celălalt a cerut şi el acelaşi lucru.

Profetul ﷺ a zis: Pe Allah, nu voi numi în acest rang pe nimeni care cere şi este ahtiat după acesta.

‘Imran ibn Husain a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Modestia nu aduce cu sine altceva decât bine.

Versiunea lui Muslim este:

Modestia înseamnă numai bunătate.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Şi să rosteşti un cuvânt bun înseamnă milostenie.

Abd ar-Rahman ibn Samura a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ i-a spus:

Nu tânjiţi după ranguri înalte. Dacă vi se oferă această poziţie fără ca voi s-o cereţi, veţi primi ajutor să-i împliniţi îndatoririle, dar dacă o primiţi după ce o cereţi, veţi fi părăsiţi, prizonieri ai ei. Dacă faceţi un legământ să împliniţi o lucrare şi apoi aflaţi o cale mai bună, să o alegeţi pe cea din urmă dar să împliniţi legământul.

Abu Dharr a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ i-a spus:

Abu Dharr, ştiu că eşti slab, dar îţi doresc ţie ceea ce doresc şi pentru mine însumi. Să nu stăpâneşti (nici măcar) peste doi oameni şi să nu mânuieşti averea unui orfan.

Abu Dharr a relatat că:

I-a spus Trimisului lui Allah ﷺ:

De ce nu mă numeşti zapciu? El ﷺ m-a bătut pe umăr cu palma şi a zis: Abu Dharr, tu eşti un om slab iar aceasta este o răspundere iar în Ziua Învierii va fi o pricină de ruşine şi căinţă dacă nu împlineşti cu un simţ deplin al datoriei lucrarea ce ţi se încredinţează.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Cu lăcomie veţi dori să dobândiţi un rang înalt dar ţineţi minte că în Ziua Învierii aceasta va fi o pricină de umilire şi căinţă.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Allah a stabilit partea de adulter la care se va deda omul. Din aceasta nu există scăpare. Preacurvia ochiului este privirea pătimaşă iar preacurvia urechilor este ascultarea lucrurilor pătimaşe (cântece sau vorbe) iar preacurvia limbii este rostirea necuviincioasă; preacurvia mâinii este strângerea (atingerea) pătimaşă iar preacurvia picioarelor înseamnă umblatul prin locuri unde el sau ea are de gând să preacurvească, iar inima tânjeşte după ceea ce el sau ea poate sau nu săvârşi.

Jarir ibn Abdullah a relatat:

L-am întrebat pe Trimisul lui Allah ﷺ despre o privire întâmplătoare şi el mi-a poruncit să-mi întorc privirea.

Umm Salama a relatat că:

Ea se afla cu Trimisul lui Allah ﷺ şi cu Maimuna când s-a apropiat Ibn Maktum, care venise să-l vadă pe Profet ﷺ.

Atunci el ﷺ ne-a spus să ne acoperim cu vălul.

Eu am zis: Trimis al lui Allah ﷺ, acesta e orb şi nu ne poate vedea; nu ne poate recunoaşte.

El ﷺ a răspuns: Dar voi sunteţi oarbe şi nu-l puteţi vedea?

Aişa a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ dormea în prima parte a nopţii şi se ruga în ultima parte.

Ibn Mas’ud a relatat:

Într-o noapte m-am alăturat Trimisului lui Allah ﷺ în rugăciunea sa. El a stat în picioare rugându-se atât de mult încât m-am hotărât să fac o faptă necuviincioasă.

Eu am fost întrebat: Ce-ai avut de gând să faci? Am răspuns: Să stau jos şi să nu-l mai urmez.

Jabir a relatat că:

Trimisul lui Allah  ﷺ a fost întrebat: care rugăciune este mai minunată?

El ﷺ a răspuns: Rugăciunea cea mai minunată este cea pentru care rămâneţi cel mai mult în picioare.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Allah este Milos faţă de cel care se trezeşte noaptea şi se roagă, îşi trezeşte şi nevasta să se roage iar dacă ea se codeşte, o stropeşte cu apă pe faţă (ca să o trezească). Allah este milostiv cu femeia ce se trezeşte noaptea, se roagă şi care-şi trezeşte bărbatul pentru acelaşi scop, iar dacă el nu vrea, îl stropeşte cu apă pe faţă.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Dacă vă treziţi noaptea pentru rugăciune şi vă este greu să recitaţi Sfântul Coran fără greşeală şi nu ştiţi ceea ce recitaţi, mai bine să mergeţi înapoi la culcare.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel ce face rugăciunea benevolă în timpul Ramadanului, cu credinţă sinceră şi cu speranţă că va câştiga o răsplată, i se vor ierta păcatele trecute.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Ori de câte ori oamenii se adună în casa lui Allah (moschee) ca să recite din Sfântul Coran şi să să înveţe unul pe altul, liniştea coboară asupra lor, mila îi copleşeşte, îngerii îşi întind aripile deasupra lor şi Allah pomeneşte numele lor îngerilor ce-l înconjoară.

Ibn Abbas a relatat:

În vreme ce Gavriil şedea cu Trimisul lui Allah ﷺ, s-a auzit un scârţâit deasupra lui. Atunci şi-a ridicat capul şi i-a zis Profetului ﷺ: aceasta este o poartă care s-a deschis astăzi în Rai. Niciodată n-a mai fost deschisă până acum. Când un înger a coborât prin ea, el a zis: Acesta este un înger care a coborât pe pământ, n-a mai coborât niciodată până acum. El a trimis salutări şi a zis: Bucuraţi-vă de două lumini care v-au fost date. Astfel de lumini n-au mai fost revărsate asupra nici unui profet înaintea ta. Acestea sunt sura al-Fatiha şi versetele de încheiere ale surei Baqara. Oricând veţi recita vreun cuvânt din ele veţi avea parte de binecuvântări.

Abu Huraira a relatat că:

El l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Poporul meu se va aduna în Ziua Învierii cu feţe strălucitoare iar mâinile şi picioarele lor vor fi albe datorită abluţiunii. Dacă vreunul dintre voi îşi îngăduie să-şi mărească strălucirea, aşa să facă.

Abu Huraira a relatat că:

L-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ zicând:

Podoaba credinciosului (în Rai) va fi în locurile unde a ajuns apa de abluţiune.

Uthman ibn Affan relatează că:

Profetul ﷺ a spus:

Cine face abluţiunea cum se cuvine păcatele lui vor ieşi din corpul său chiar şi din vârful degetelor.

Uthman ibn Affan a relatat că:

L-a văzut pe Trimisul lui Allah ﷺ făcând abluţiunea. Atunci a făcut şi el la fel şi (l-a ascultat) spunând: Cel ce face abluţiunea cum se cuvine şi porneşte către moschee, toate păcatele de dinainte îi vor fi iertate.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Când un musulman sau un credincios îşi spală faţa (în abluţiune), orice păcat pe care l-a văzut cu ochii va fi îndepărtat de pe faţă o dată cu apa sau cu ultima picătură de apă; când îşi spală mâinile, orice păcat pe care l-a făcut cu mâinile va fi spălat de pe mâini cu apă sau cu ultima picătură de apă; iar când îşi spală picioarele, orice păcat pe care a călcat cu picioarele va fi spălat cu apă sau cu ultima picătură de apă; la sfârşit iese curăţat de toate păcatele sale.

Abu Sa’id ibn Rafi’ ibn al-Mu’alla a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Să vă învăţ cea mai minunată Sură din Coran înainte să părăsiţi moscheea. Apoi el m-a luat de mână. Când era să ieşim i-am amintit de spusele lui, că o să mă înveţe cea mai minunată sură din Coran. El ﷺ a zis: Aşa este, lăudat fie Domnul, Stăpânul universului (al-Fatiha). Aceasta cuprinde şapte versete des repetate (şi de îngeri) şi este minunata sură ce mi-a fost revelată.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Sura al-Ikhlas (112) este egală cu o treime din Coran.

Anas a relatat că:

Un om a zis: O Trimis al lui Allah ﷺ ! Îmi place acest capitol care începe cu: Spune, El este Allah, Singurul.

El ﷺ i-a spus: dragostea ta pentru acesta te va duce în Rai.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Nu vă transformaţi casele în cimitire (ale sufletelor). Diavolul fuge din casa în care se recită sura al-Baqara.

Ubayy ibn Ka’b a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Abu Mundhir! Care este cel mai minunat verset din Cartea lui Allah, după părerea ta? Eu am răspuns: Allah, nu există alt zeu afară de El, Cel Viu şi Nesfârşit.

El m-a bătut cu palma peste piept şi a zis: Felicitări pentru ştiinţa ta, o, Abu-l-Mudhir!

Anas a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Musulmanul căruia îi mor trei prunci înainte să ajungă la maturitate, va primi Raiul de la Allah, din Mila Sa pentru ei (pentru copii şi pentru părinte).

Abu Sa’id al-Khudri a relatat că:

La Trimisul lui Allah ﷺ  a venit o femeie şi a zis:

O, tu, Trimis al lui Allah ﷺ ! Bărbaţii trag foloase de pe urma vorbelor tale. Te rog, alege o zi şi pentru noi ca să ne poţi împărtăşi învăţătura religioasă pe care Allah ţi-a dat-o. Profetul ﷺ  a ales o zi şi le-a îndemnat să se adune. După ce s-au adunat, Trimisul lui Allah ﷺ a mers la ele şi a zis: Femeia căreia îi mor trei copii va fi apărată de Focul Iadului, din pricina lor.

Una dintre femei a întrebat: Dar dacă au murit doi?

Profetul ﷺ a răspuns: Chiar şi doi o vor apăra de Foc.

Ibn ‘Umar a relatat:

Când Trimisul lui Allah ﷺ şi companionii lui treceau pe lângă Hijr, locuinţele lui Thamud, el i-a mustrat: Nu treceţi pe lângă aceşti nenorociţi fără să vărsaţi lacrimi. Nu treceţi pe lângă ei fără să plângeţi ca nu cumva să vă lovească nenorocirea aşa cum i-a lovit pe ei.

O altă versiune este:

Când Trimisul lui Allah ﷺ a trecut pe lângă Hijr a spus: Să nu intraţi decât jelind (cugetând la nedreptăţile acestora) în locuinţele celor care au asuprit, ca nu cumva aceeaşi pedeapsă să cadă asupra voastră, cum a căzut asupra lor.

Trimisul lui Allah ﷺ şi-a acoperit capul îmboldindu-și calul să pornească degrabă, trecând prin valea nenorociţilor în galop.

Ibn ‘Umar a relatat că:

La sfârşitul unei recitări am ajuns la Trimisul lui Allah ﷺ şi i-am sărutat mâna.

Aişa a relatat:

L-am văzut pe Trimisul lui Allah ﷺ când era pe moarte. El avea o cană cu apă în care îşi umezea mâna şi îşi ştergea faţa. Apoi s-a rugat: O Allah! Ajută-mă să îndur grozăvia sau inconştienţa morţii.

Abu Sa’id al-Khudri a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ le-a interzis să întoarcă burduful de apă cu susul în jos şi să bea direct din el.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a interzis să se bea apă direct de la gura burdufului.

Abu Sa’id al-Khudri a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ ne-a interzis să răsuflăm când bem apă.

Un om a întrebat: Câteodată văd paie ce plutesc la suprafaţă. Ce să fac atunci?

El ﷺ i-a răspuns: Scoate-le afară.

Atunci omul a zis: Eu nu-mi potolesc setea cu o singură înghiţitură.

Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Îndepărtează-ţi cana de la gură şi trage-ţi răsuflarea.

Ibn Abbas a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a interzis să răsuflăm într-un vas din care bea cineva.

Abu Qatada a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Cel care serveşte altora apă de băut, să bea ultimul.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ nu găsea niciodată cusur mâncării. Dacă îi plăcea să o mănânce, o mânca, iar dacă nu îi era pe plac, o lăsa la o parte.

Jabir a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a cerut condimente şi i s-a spus că nu era altceva în afară de oţet. El l-a cerut şi a început să mănânce cu oţet spunând: Ce condiment minunat este oţetul! Ce condiment minunat este oţetul!

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Dacă unul dintre voi este invitat la masă atunci să accepte invitaţia. Dacă ţine post atunci să se roage pentru bunăstarea gazdei iar dacă nu posteşte atunci să mănânce.

Abu Mas’ud Badri a relatat:

Un om a pregătit nişte mâncare anume pentru Trimisul lui Allah ﷺ şi l-a invitat împreună cu alţi patru. Dar cu el a venit şi al cincilea. Când a ajuns la uşă Trimisul lui Allah ﷺ a zis gazdei: Omul acesta ne-a urmărit. Poţi să-l îngădui, dacă vrei, dar dacă aşa doreşti, el se va retrage.

Gazda a zis: Trimis al lui Allah ﷺ, îl îngădui şi pe el.

Abu Juhaifah Wahb ibn ‘Abdullah a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Eu nu mănânc sprijinit pe pernă.

Anas a relatat că:

L-a văzut pe Trimisul lui Allah ﷺ mâncând o curmală întins pe spate cu genunchii ridicaţi.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Sunt trei feluri de oameni cu care Allah nu va vorbi în Ziua Învierii, nu-i va curăţa de păcate şi nici nu se va uita la ei, iar ei vor avea parte de o pedeapsă dureroasă. Aceştia sunt: un vârstnic ce preacurveşte, un conducător mincinos şi un cerşetor trufaş.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Allah Preaînaltul spune:

„Cinstea este veşmântul de la brâul Meu iar Mândria este mantia Mea. Oricine se întrece ce vreuna dintre ele, va avea parte de chin.”

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Un om mergea îmbrăcat cu nişte veşminte de care se fălea. El îşi pieptănase părul şi umbla ţanţos dar Allah a făcut ca să-l înghită pământul. Acum se va răsuci în pământ până în Ziua Învierii.

Salma ibn al-Akwa’ a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Omul se înalţă pe sine până ce este însemnat printre trufaşi şi este lovit la fel ca ei.

Buraida relatează că:

El l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: V-am interzis să vizitaţi mormintele dar acum puteţi s-o faceţi.

Într-o altă versiune:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Oricine vrea să viziteze cimitirul, să facă aşa, deoarece acesta ne aduce aminte de Viaţa de Apoi.

Aişa relatează că:

Oricând îşi petrecea noaptea cu Trimisul lui Allah ﷺ el ieşea afară, târziu în noapte, mergea la cimitir şi spunea: Pacea fie cu tine, o lăcaş al credincioşilor. Ceea ce ţi s-a promis, a ajuns la tine. Vei zăbovi până mâine, dar vom ajunge negreşit la tine, dacă Allah voieşte. O Allah, iartă-i pe locuitorii din morminte.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Nimeni dintre voi să nu dorească moartea. Dacă este un credincios ar putea să-şi sporească facerea de bine, iar dacă este un păcătos ar putea să se căiască.

O altă versiune este:

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Nimeni dintre voi să nu tânjească după moarte, nici să nu o cheme până nu vine ea la el; pentru că atunci când omul moare faptele lui se rup şi negreşit viaţa lungă a celui credincios sporeşte facerea de bine.

Aişa relatează că:

Abu Bakr avea un servitor care îi aducea câştigurile şi hrana iar Abu Bakr câteodată servea din mâncarea adusă. Într-o zi servitorul i-a adus ceva şi, după ce Abu Bakr mâncase puţin, l-a întrebat dacă ştia ce mâncase.

Abu Bakr a întrebat ce este, iar el i-a răspuns: în perioada preislamică am făcut pe ghicitorul pentru un om, și cum eram bun la asta, l-am înşelat; l-am întâlnit recent şi el mi-a dat asta, adică mâncarea pe care ai servit-o.

El a zis că Abu Bakr şi-a băgat degetul pe gât şi a vomitat tot ce avea în stomac.

Jabir ibn ‘Abdullah relatează că:

El l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând cu trei zile înaintea morţii sale: Nimeni dintre voi nu moare fără să aibă măcar un gând bun despre Allah.

Anas relatează că:

El l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Allah Preaînaltul a zis:

„Fiul al lui Adam, voi continua să te iert atâta vreme cât te rogi Mie şi tânjeşti după iertarea Mea, indiferent de greşelile tale.”

„Fiul al lui Adam, nu-Mi pasă nici dacă păcatele tale se îngrămădesc până la cer, dacă Mă implori pentru iertare, Eu te voi ierta.”

„Fiu al lui Adam, dacă vii la Mine cu un pământ plin de păcate şi ajungi dinaintea Mea fără să asociezi nimic cu Mine, Eu voi veni la tine cu un pământ plin de iertare.”

Abu Sa’id al Khudri relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Când un mort este aşezat pe năsălie şi oamenii îl poartă pe umeri, dacă el a fost credincios, el (leşul) va zice: Grăbiţi-vă! dar dacă a fost necredincios, el va zice celor care-l poartă: Vai de el! Unde îl duceţi? Toţi îi aud glasul în afară de oameni. Dacă aceştia i-ar auzi glasul, ar leşina negreşit.

Usair ibn Jabir relatează că:

Atunci când o delegaţie din Yaman a venit să ajute (armata musulmană) el i-a întrebat: Se află printre voi şi Uwais ibn ‘Amir? (el a continuat să îl caute) până când l-a întâlnit pe Uwais.

El l-a întrebat: Tu eşti Uwais ibn ‘Amir?

Omul a răspuns: Da.

El a continuat: eşti din tribul Qaran?

Omul a zis: Da.

El (Umar) a spus din nou: Ai suferit de lepra şi apoi te-ai vindecat în afară de o porţiune cât un dirham?

El a răspuns: Da.

Umar a întrebat: Mama ta trăieşte?

El a spus: Da.

Umar i-a spus: L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: Va veni la tine Uwais ibn ‘Amir cu întăriri din partea poporului din Yaman. El este din Qaran (spiţa) lui Murad. A suferit de lepră de care s-a vindecat în afară de un punct cât un dirham. Purtarea faţă de mama lui este minunată. Dacă ar fi ca el să facă vreun legământ în numele lui Allah, El îi va împlini legământul. Şi dacă ai putinţa atunci roagă-l să ceară iertarea pentru tine (de la Domnul tău). Atunci el (Uwais) a cerut iertare pentru el.

Umar l-a întrebat: Unde vrei să mergi?

El a zis: La Kufa.

Umar a spus: să-ţi scriu o scrisoare pentru guvernatorul de acolo?

Uwais a zis: Îmi place să trăiesc printre oameni săraci.

Anul următor, o persoană ce făcea parte din elita (din Kufa) a împlinit Hajj-ul şi s-a întâlnit cu Umar. El l-a întrebat depre Uwais. Omul îşi amintea: L-am lăsat într-o stare de sărăcie neagră şi într-o casă dărăpănată.

Umar şi-a adus aminte: L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: Va veni la tine Uwais din Qaran, o spiţă a tribului Murad, cu întăriri de la poporul din Yaman. El a suferit de lepră după care s-a vindecat în afară de o porţiune cât un dirham. El are o mamă cu care s-a purtat foarte bine. Dacă ar jura în numele lui Allah pentru ceva, Allah îi va împlini jurământul. Dacă-l poţi convinge să se roage pentru iertarea ta, aşa să faci.

Omul acesta a mers la Uwais şi l-a rugat să se roage pentru iertarea lui.

Uwais i-a spus: Tocmai te-ai întors dintr-o călătorie binecuvântată, tu ar trebui să te rogi de iertare pentru mine; te-ai întâlnit cu Umar?

Omul a zis: Da.

Uwais s-a rugat atunci de iertare pentru el.

Lumea şi-a dat seama atunci de poziţia înaltă a lui Uwais iar el a pornit să-şi urmeze chemarea.

O altă versiune este:

O delegaţie din Kufa îl aştepta pe Umar. Printre ei se afla şi unul care-l batjocorea pe Uwais. Umar a întrebat: este vreunul dintre voi care vine din Qaran? Şi omul acesta a păşit înainte. Atunci Umar a zis: Trimisul lui Allah ﷺ spusese: La tine va veni un om din Yaman pe nume Uwais. A lăsat în Yaman doar pe mama sa. El a suferit de lepră şi s-a rugat la Allah să-l vindece de boală. Şi atunci a fost vindecat, în afară de o porţiune de mărimea unei monede. Oricare dintre voi se întâlneşte cu el, să-i ceară să se roage pentru iertarea sa.

O altă versiune este:

Umar a zis: L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: Cel mai bun din generaţia următoare este un om numit Uwais, el are o mamă şi suferă de lepră. Mergeţi la el şi cereţi-i să se roage pentru iertarea voastră.

Abu Huraira relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Cel puternic este mai bun decât cel slab, începeţi cu cei ce se află în grija voastră, iar cea mai bună milostenie este cea din preaplin; iar cel ce se fereşte să cerşească va fi apărat de către Allah; iar cel ce caută mulţumirea de sine, va avea mulţumire de sine de la Allah.

Ibn Umar şi Aişa relatează că:

Ei l-au auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Gavriil m-a îndemnat atât de mult (să mă comport bine) cu vecinii, încât am crezut că în curând le va oferi moştenire.

Abu Dharr relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ mi-a poruncit astfel:

Oricând pregăteşti o fiertură, adaugă apă la ea şi gândeşte-te şi la cei din gospodăria vecinilor tăi.

Abu Huraira relatază că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

O, voi, femei musulmane! nici o vecină să nu arate dispreţ faţă de vecina ei, fie măcar şi cât un vârf de ac.

Abdullah ibn ‘Amr ibn al-‘As relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Nu acela care răsplăteşte binele făcut lui de către o rubedenie este cel ce întreţine legăturile de rudenie; ci acela care menţine relaţii cu rudele ce desfac legătura de rudenie cu el.

Sahl ibn Sa’d relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Cel care are grijă de un orfan şi cu mine, vom fi, uite aşa, în Rai; şi el şi-a ridicat arătătorul şi degetul mijlociu ca să le arate.

Abu Huraira relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cel care are grijă de un orfan, indiferent că este o rudă sau un străin, va fi în Rai ca şi acestea două; iar el şi-a ridicat arătătorul şi degetul mijlociu ca să le arate.

Abu Huraira relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Sărac nu este acela de care poţi să te scapi cu o curmală-două sau cu o îmbucătură-două; cu adevărat sărac este cel care, în ciuda sărăciei sale, se fereşte să cerşească.

O versiune este:

Sărac nu este acela care cerşeşte de la oameni şi de care poţi să scapi cu o îmbucătură-două sau o curmală-două. Cu adevărat sărac este cel care nu găseşte destul ca să-i ajungă dar nu-şi dezvăluie sărăcia ca să poată primi milostenii şi nu se ridică să cerşească.

Abu Huraira relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cea mai rea mâncare este mâncarea servită la o petrecere de nuntă de la care au fost alungaţi cei care ar fi vrut să vină şi sunt invitaţi cei ce refuză să vină; iar cel care refuză o invitaţie (la bucuria celorlalţi), arată nesupunere lui Allah şi Trimisului Său ﷺ.

Abu Şuraih Khuwailad ibn ‘Amr Khuza’i relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Allah, eu spun că este un păcat dacă cineva nu respectă drepturile celor doi slabi: orfanii şi femeile.

Mus’ab ibn Sa’d Abi Waqqas relatează că:

El se considera mai bun decât cei inferiori lui, aşa că Trimisul lui Allah  ﷺ i-a zis: Ai avea tu parte de ajutor şi bunăstare dacă n-ar exista cei slabi?

Abu Musa relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Legătura dintre un credincios şi altul este ca zidirea unei clădiri, în care o parte o întăreşte pe cealaltă. El a ilustrat aceasta împletindu-şi degetele de la ambele mâini.

Abu Musa a spus:

Dacă vreunul dintre voi intră în moscheea noastră sau trece prin piaţa noastră cu lancea asupra lui, să o acopere cu mâna, ca să nu rănească pe vreunul dintre musulmani.

Nu’man ibn Başir relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ şi-a sărutat nepotul, Hasan ibn Ali سَلَامُ ٱللَّٰهِ عَلَيْهِ, în prezenţa lui Aqra’ ibn Habis iar acesta din urmă a remarcat: Eu am zece copii şi n-am sărutat niciodată pe unul dintre ei. Trimisul lui Allah ﷺ l-a privit şi i-a zis: Cel care nu arată milă faţă de alţii, nu va avea parte de milă.

Aişa relatează că:

Nişte arabi nomazi au venit la Trimisul lui Allah ﷺ şi au întrebat: Tu îţi săruţi copiii? Noi nu îi sărutăm. Profetul ﷺ a răspuns: Eu nu vă pot ajuta, căci Allah a îndepărtat bunătatea din inimile voastre.

Jarir ibn Abdullah relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Allah nu va arăta milă faţă de cel care nu se arată milos faţă de ceilalţi.

Abu Sa’id al Khudri a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus unora:

Aveţi grijă! Să nu şedeţi pe drumuri. Oamenii au zis: Nu avem încotro, pentru că acestea sunt locurile noastre de şedere unde să purtăm discuţii. Trimisul lui Allah ﷺ a zis: dacă trebuie să şedeţi acolo atunci să respectaţi drepturile drumului. Ei au întrebat: care sunt drepturile drumului? El ﷺ a răspuns: Să vă coborâţi privirile când vedeţi ceva nelegiuit, să nu faceţi rău oamenilor, să răspundeţi la urări, să îndemnaţi la fapte bune şi să interziceţi ce este rău.

Abdullah ibn Abbas a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a văzut un om ce purta un inel de aur cu pecete pe deget. El ﷺ i l-a scos şi l-a aruncat zicând: unul doreşte jăratic din Iad şi şi-l pune pe mână. După ce Trimisul lui Allah ﷺ a plecat, omului i s-a spus: Ia-ţi inelul (de aur) cu pecete şi trage foloase de pe urma lui iar el a zis: Nu, pe Allah, nici prin gând nu-mi trece dacă Trimisul lui Allah ﷺ l-a aruncat.

Hudhaifa a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Pe Cel în mâna căruia se află sufletul meu, trebuie să vă alipiţi de ceea ce este cinstit şi să respingeţi ce este necinstit sau Allah va trimite peste voi pedeapsa Lui. Atunci vă veţi ruga, dar nu veţi primi nici un răspuns.

Abu Bakr a zis:

O, voi oameni! Să recitaţi acest verset: „O, voi cei care credeţi! Fiţi cu grijă faţă de sufletele voastre şi nu vă vor dăuna cei rătăciţi, dacă sunteţi pe calea cea bună!” (5:105). L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: dacă văd ei un asupritor şi nu-l apucă de mână să îi atragă atenţia, atunci Allah îi va ajunge din urmă pe toţi, cu pedeapsa Sa.

Ibn Şamaşa a relatat:

L-am vizitat pe ‘Amr ibn al-‘As când era pe patul de moarte. El a plâns vreme îndelungată şi s-a întors cu faţa către perete. Fiul lui a zis: Tată, nu ţi-a dat Trimisul lui Allah ﷺ o veste bună? Nu ţi-a spus despre bucuria ce te aşteaptă? Atunci el şi-a întors faţa către noi şi a zis: Cel mai bun lucru pe care poţi să te sprijini este afirmaţia: Doar lui Allah i se cuvine lauda, iar Muhammad este Trimisul lui Allah ﷺ. Eu am trecut prin trei stări. Îmi aduc aminte când nu uram pe altcineva mai mult decât pe Trimisul lui Allah ﷺ şi nu aveam altă dorinţă mai puternică decât să-l dobor şi să-l ucid. Dacă muream în starea aceea, aş fi fost negreşit unul dintre locuitorii Iadului. Apoi Allah mi-a insuflat dragostea de islam în inimă şi eu am mers la Trimisul lui Allah ﷺ şi i-am zis: Întinde-ţi mâna dreaptă ca să fac legământ de supunere cu tine. El şi-a întins mâna, dar eu am retras-o pe a mea.

El a zis: Ce se întâmplă ‘Amr?

Eu am spus: As vrea să pun nişte condiţii.

El a întrebat: Ce condiţii vrei să pui?

Eu am răspuns: Să mi se dăruiască iertarea.

El a spus: Nu ştii că islamul şterge tot ceea ce a fost înainte de el (păcatele)? Da, emigrarea şterge toate păcatele de dinainte; şi Pelerinajul şterge toate păcatele de dinainte.

După aceea, nimeni nu mi-a fost mai scump decât Trimisul lui Allah ﷺ şi nimeni nu a fost mai minunat decât el în ochii mei. Atât de strălucitor era în splendoarea lui că n-am îndrăznit să-l privesc în faţă nici o clipită. Dacă aş fi murit în starea asta, aş fi putut spera să fiu unul dintre locuitorii Raiului. De-atunci încolo am avut multe îndatoriri, în lumina cărora nu ştiu ce mă aşteaptă. Dacă mor, să nu mă jelească nimeni şi nici un foc să nu-mi însoţească năsălia. Când mă îngropaţi, să aruncaţi pământul cu blândeţe asupra mea şi să rămâneţi lângă mormântul meu cât se taie o cămilă şi i se împarte carnea, ca să mă pot bucura de apropierea voastră şi în prezenţa voastră să descopăr ce răspuns pot să dau îngerilor trimişi de Allah.

Abu Sa’id al Khudri a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Allah, Domnul laudei şi al slavei, va zice locuitorilor Raiului: O locuitori ai Raiului!

Ei vor răspunde: La porunca Ta, Doamne al nostru, toate cele bune sunt în Mâna Ta.

El îi va întreba: Sunteţi mulţumiţi?

Ei vor răspunde: Pentru ce să nu fim mulţumiţi, o, Doamne, când Tu ne-ai dăruit ceea ce n-ai dăruit nici uneia dintre creaturile Tale!

El va zice: Să nu vă dau ceva mai mult decât aceasta?

Atotputernicul va spune: Voi revărsa asupra voastră mulţumirea Mea şi nu voi mai fi niciodată nemulţumit de voi.

Ali سَلَامُ ٱللَّٰهِ عَلَيْهِ a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ i-a vizitat într-o noapte pe Fatima şi pe el şi i-a întrebat: De ce nu faceţi rugăciunea noaptea? Salim ibn Abdullah ibn Umar ibn al-Khattab a relatat cu acordul tatălui său că Trimisul lui Allah ﷺ a zis: Abdullah este un om foarte bun numai că ar trebui să-şi facă rugăciunea opțională noaptea. Salim a relatat că după această poruncă Abdullah dormea noaptea foarte puţin.

Abdullah ibn Salam a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

O oameni răspundeţi la saluturi, daţi altora de mâncare, rugaţi-vă când alţii dorm şi atunci veţi intra în Rai, în pace.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cea mai bună lună pentru post, după Ramadan este Muharram şi cea mai bună rugăciune, după cele poruncite, este rugăciunea de noapte.

‘Ubaida ibn Samit relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Acela care a zis: Nu există alt zeu în afară de Allah, El este Unic şi nu are asociaţi, că Muhammad este slujitorul şi Trimisul Său, că Hristos este slujitorul Său şi Trimisul Său şi că el (Hristos) este cuvântul Său pe care El l-a trimis Mariei şi Duhul Său, că Paradisul şi Iadul sunt adevărate, Allah îl va face pe el (acela care mărturiseşte aceste adevăruri) să intre în Paradis, indiferent de faptele lui.

O altă versiune a lui Muslim este:

Acela care mărturiseşte că nu există alt zeu în afară de Allah şi că Muhammad este Trimisul lui Allah, Allah îl va feri de Focul Iadului.

Jabir relatează că:

La Trimisul lui Allah ﷺ a venit un beduin şi a întrebat: Trimis al lui Allah, care sunt cele două cerinţe care duc la Paradis sau la Iad? El ﷺ a răspuns: Cel care moare fără să Îi asocieze nimic lui Allah va intra în Paradis iar cel ce Îi face asociaţi lui Allah, va ajunge în Iad.

Jabir a relatat:

Trimisul lui Allah ﷺ ne îndruma cum să ne rugăm pentru călăuzire în toate treburile noastre învăţându-ne un capitol din Coran. El spunea: Dacă vreunul dintre voi vrea să se apuce de vreo treabă, să facă două rak’at de rugăciune şi apoi să se roage: Allah, pe Tine te rog de bine prin înţelepciunea Ta şi Tu să mă întăreşti cu puterea Ta; şi Ţie mă rog pentru Harul Tău infinit; căci Tu ai puterea, iar eu sunt neputincios. Tu ai ştiinţa dar eu sunt neştiutor, iar Tu eşti Ştiutorul lucrurilor ascunse. Allah, dacă Tu ştii că lucrul acesta este bun pentru mine, cât priveşte credinţa şi viaţa mea precum şi rezultatul faptelor mele, atunci porunceşte Tu ca lucrul acesta să fie al meu, înlesneşte-l şi binecuvântează-l Tu pentru mine. Dar dacă Tu ştii că acest lucru nu este bun pentru credinţa, viaţa şi rezultatele faptelor mele, atunci depărtează-mă de lucrul acesta şi dă-mi puterea să fac bine şi să fiu mulţumit de aceasta.

Cel ce se roagă să numească lucrul pe care-l doreşte.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Dacă vreunul dintre voi postește într-o zi, să nu se dedea la cuvinte obscene şi să nu ridice glasul; dacă cineva îl batjocoreşte sau încearcă să se sfădească cu el, să spună: Ţin post.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Dacă cineva nu renunţă la înşelătorie şi faptele necuviincioase, Allah nu are nici o trebuinţă ca el să se abţină de la mâncare şi băutură.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Oricine uită că posteşte şi mănâncă ori bea, să-şi continue postul, căci Allah l-a hrănit şi i-a dat să bea.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cea mai bună lună pentru post, după Ramadan, este Muharram şi cea mai bună rugăciune, după rugăciunile impuse, este rugăciunea la vreme de noapte.

Hakim ibn Hizam a relatat:

Am cerşit de la Trimisul lui Allah ﷺ şi el mi-a dat; am cerşit de la el din nou şi el mi-a dat. Am cerut şi a treia oară iar el mi-a dat şi a zis: Hakim, averea este plăcută şi dulce pentru cel care o dobândeşte cu nepăsare, ea devine un izvor de binecuvântare pentru el; dar nu este binecuvântată pentru cel ce o caută cu lăcomie. Acesta se aseamănă cu acela care mănâncă încontinuu fără să se sature.

Eu i-am zis: Trimis al lui Allah ﷺ, pe Cel Care te-a trimis cu Adevărul, după ce ţi-am cerut ţie, nu voi mai cere nimănui nimic până voi pleca din această lume.

Abu Bakr îl chema pe Hakim să-i dăruiască dar el refuza. Atunci îl chema Umar, dar nici de la el nu voia să primească nimic. Aşa că Umar a zis: Îi chem pe musulmani martori că îi ofer lui Hakim partea lui de pradă de război pe care Allah a menit-o pentru acesta, dar el refuză oferta mea. Astfel Hakim n-a acceptat nimic de la nimeni după moartea Trimisului lui Allah ﷺ, până în ziua morţii sale.

Abu Burda a relatat cu acordul lui Abu Musa al-Aş’ari:

Şase dintre noi l-am însoţit pe Trimisul lui Allah ﷺ într-o expediţie. Picioarele noastre au căpătat răni iar mie mi-au căzut unghiile. Ne-am înfăşurat picioarele în cârpe (pentru a merge) şi din această pricină campania a primit numele de „campania zdrenţelor”.

Abu Burda spune: Abu Musa a relatat acest hadis, dar, după aceea, i-a părut rău că l-a relatat. El a zis: Aş vrea să nu fi pomenit despre asta, întrucât nu-i plăcea să dezvăluie nimic despre faptele sale.

‘Amr ibn Taghlib a relatat că:

La Trimisul lui Allah ﷺ au fost aduşi nişte prizonieri sau pradă de război şi el i-a împărţit, dând unora și neglijându-i pe alţii. Pe urmă el a aflat că cei care nu primseră nimic erau nemulţumiţi. Auzind acestea el a adus laudă lui Allah şi a zis: Este adevărat că dau unuia şi las la o parte pe altul. Cel pe care îl nesocotesc îmi este mai drag mie decât acela căruia îi dau. Dau celor în inima cărora găsesc nelinişte iar pe alţii îi las în voia a ceea ce Allah a pus în inimile lor (bunătate şi modestie). Unul dintre ei este ‘Amr ibn Taghlib.

El, care a relatat acest lucru, a zis: N-aş schimba aceste cuvinte ale Trimisului lui Allah ﷺ cu nimic pe lumea asta.

Abu Huraira relateză că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Şapte sunt (acele persoane) pe care Allah îi va apăra de Umbra Lui, în ziua în care nu va fi o altă umbră decât aceea a Sa, adică Ziua Judecăţii, şi aceştia sunt: o căpetenie cinstită, un tânăr care a crescut cu dragoste faţă de Allah, o persoană a cărei inimă este alipită de moschee, două persoane care se iubesc şi care se întâlnesc şi se despart de dragul lui Allah, un bărbat pe care o femeie frumoasă şi de rang înalt încearcă să-l seducă dar el (respinge spunând): Mă tem de Allah, o persoană care face milostenie şi ascunde acest lucru (în aşa măsură) că mâna stângă nu ştie ce a făcut mâna dreaptă, şi o persoană care pomeneşte pe Allah în singurătate iar ochii săi lăcrimează.

Nu’man ibn Başir relatează că:

El l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Ceea ce este îngăduit este limpede dar între ele sunt anumite lucruri îndoielnice pe care mulţi oameni nu le recunosc. Cel care se păzeşte de lucrurile îndoielnice îşi păstrează religia şi cinstea nepătate dar cel ce se dedă la lucruri îndoielnice, va face un lucru nelegiuit, ca şi păstorul care duce animalele la păscut în jurul unei pajişti, iar pajiştea lui Allah este aceea pe care El a numit-o nelegiuită. În trup este o bucată de carne şi întregul trup este sănătos dacă aceasta este sănătoasă, după cum întregul trup este stricat dacă aceasta este stricată (acea bucată de carne este inima).

Anas ibn Malik relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a găsit o curmală uscată pe drum şi a zis: Dacă nu m-aş fi gândit că a fost menită pentru milostenie, aş fi mâncat-o.

Nawas ibn Sam’an relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Virtutea înseamnă o purtare aleasă iar păcatul este acela care naşte îndoiala şi frica în mintea noastră că oamenii vor afla despre el.

Wabisa ibn Ma’abad relatează:

Eu am mers la Trimisul lui Allah ﷺ şi el m-a întrebat: Ai venit să cauţi virtutea?

Eu am încuviinţat.

El ﷺ a zis: Întreabă-ţi inima despre aceasta. Virtutea este cea care mulţumeşte sufletul şi alină inima; iar păcatul este acela care naşte îndoieli şi tulbură inima chiar dacă oamenii fac păcatul legiuit şi îţi cer părerea despre aceasta.

Hasan ibn Ali relatează:

Am ţinut minte aceste cuvinte ale Trimisului lui Allah ﷺ: Lăsaţi la o parte ceea ce vă provoacă îndoială şi întoarceţi-vă la ceea ce este limpede.

Abu Huraira relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Când se apropie timpul, viziunea celui credincios nu este mincinoasă, iar visul unui credincios este a patruzeci şi şasea parte a profeţiei.

Abu Qatada relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Viziunea ce se adevereşte este de la Allah, iar visul neclar este de la diavol.

Mu’adh ibn Jabal a relalat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Cel ale cărui ultime vorbe sunt: Nu există alt zeu în afară de Allah, va ajunge în rai.

Sa’d ibn Abi Waqqas relatează că:

El l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Allah îl iubeşte pe slujitorul credincios, modest şi cumpătat.

Abu Sa’id al Khudri relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Se apropie timpul când cea mai bună avere a unui musulman va fi o turmă de oi cu care se va retrage pe vârful unui munte sau într-un loc ploios ca să-şi apere credinţa împotriva nenorocirii.

Abu Huraira relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Fiecare profet a îngrijit oi. El a fost întrebat: Şi tu?

El ﷺ a încuviinţat şi a adăugat că a îngrijit oile celor din Mekka pentru câteva monede.

Anas trecea pe lângă nişte copii şi i-a salutat.

Apoi a zis: Trimisul lui Allah ﷺ făcea la fel.

Anas ibn Malik a relatat că:

O copilă din Medina avea obiceiul să-l ţină de mână pe Trimisul lui Allah ﷺ şi să-l ducă oriunde voia ea (prin oraş).

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Oamenii sunt ca minele de argint şi de aur. Cei ce erau minunaţi din pricina strălucirii lor în zilele ignoranţei, sunt minunaţi şi în islam, câtă vreme înţeleg încă dreapta credinţă. Cei mai ticăloşi dintre oameni sunt necredincioşii cu două feţe (locuitorii Iadului). În faţa unora apar cu o faţă, iar dinaintea altora cu cealalta faţă.

Muhammad ibn Zaid a relatat că:

Oamenii i-au zis lui Abdullah ibn ‘Umar:

Ne ducem la căpeteniile noastre şi le spunem lucruri diferite de cele pe care le spunem când plecăm de la ei. Abdullah ibn Umar a răspuns: Pe vremea Profetului ﷺ consideram acest lucru o ipocrizie.

Ibn Mas’ud a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Adevărul conduce la credinţă iar credinţa duce spre Rai. Omul spune adevărul până ce ajunge la Allah ca un om cinstit. Minciuna conduce la necredinţă iar necredinţa duce spre Focul Iadului. Omul minte până ce ajunge la Allah ca un mincinos.

Abu Bakr a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis de trei ori:

Să vă spun despre unul dintre cele mai mari păcate: Să aduceţi asociaţi lui Allah în închinăciune şi să nu fiţi ascultători de părinţi. Trimisul lui Allah ﷺ s-a ridicat după ce a făcut rugăciunea şi a adăugat: Vă previn să nu faceţi mărturii măsluite şi să nu fiţi martori mincinoşi. Profetul ﷺ a repetat acest avertisment încât am crezut că nu se va mai opri.

Ibn ‘Umar a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Dacă oamenii ar şti ceea ce ştiu eu despre pericolele de a călători de unul singur, nimeni nu ar mai călători astfel la vreme de noapte.

Amr ibn Şu’aib a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Un călăreţ este diavolul, doi călăreţi sunt doi diavoli, însă trei călăreţi semnifică un grup.

Abu Qatada a relatat:

Când Trimisul lui Allah ﷺ se oprea peste noapte într-o călătorie, se întindea să se odihnească pe partea dreaptă a trupului, iar cu puţin înaintea zorilor îşi ridica braţul şi punea capul în palmă.

Abu Tha’laba a relatat:

Când oamenii s-au oprit din călătorie să se odihnească ei s-au împrăştiat prin văi; Profetul ﷺ le-a zis: Împrăştierea noastră prin vale înseamnă supunere faţă de dorinţa diavolului. De atunci companionii lui au rămas împreună atunci când se opreau oriunde.

Adi ibn Hatim relatează că:

El l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

La fiecare dintre noi Allah îi va vorbi în Ziua de Apoi fără tălmăcitor şi printr-un văl ce va ascunde faţa Lui. Omul va privi în dreapta sa şi va vedea numai faptele sale, va privi la stânga sa şi va privi din nou doar faptele sale, va privi în faţă şi nu va vedea altceva decât Iadul de dinainte. Aşadar, feriţi-vă de Iad (prin fapte bune), chiar dacă ar fi numai cu o jumătate de curmală.

Abu Dharr relatează că:

L-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Eu văd ceea ce voi nu puteţi vedea şi aud ceea ce voi nu puteţi auzi: cerul a strigat şi are dreptul să geamă. Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul meu, nu există în cer loc mai mult de patru degete în care să nu fie un înger ce se închină în faţa lui Allah. Jur pe Allah că, dacă voi aţi şti ceea ce ştiu eu, aţi râde mai puţin şi aţi plânge mai mult şi nu v-aţi desfăta cu nimic, ci aţi ieşi în câmp şi L-aţi striga pe Allah să vă dea ajutor (pentru ce va să vină).

Abu Sa’id al-Khudri relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Cum să mă simt liniştit când îngerul Israfil şi-a lipit buzele de Goarnă şi aşteaptă porunca să sufle în ea? Profetul ﷺ şi-a dat seama de lovitura (sperietura) pe care au primit-o cei care au auzit această vorbă a lui, aşa că pentru a îi linişti le-a spus: Allah ne este nouă de ajuns şi El este un păzitor măreţ.

Abu Huraira relatează că:

El l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Cel care se teme de prădălnicia duşmanului să pornească de cu seara, iar cel ce porneşte devreme îşi atinge scopul. Aveţi grijă, întrucât averea lui Allah este nepreţuită. Aveţi grijă, întrucât averea lui Allah este Paradisul.

Haritha ibn Wahab relatează că:

El l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Să vă spun care sunt cei îndreptăţiţi să ajungă în Paradis? Orice om modest şi mărunt care este considerat slab şi privit de sus, dacă el se roagă cu stăruinţă lui Allah, cu siguranţă i se va împlini rugăciunea. Acum, pot să vă spun care vor fi locuitorii Iadului? Orice om josnic, înfumurat şi fără ruşine.

Abu Sa’id al Khudri relatează că:

El l-a auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând:

Între Rai şi Iad a avut loc o ceartă.

Iadul a zis: Cel trufaş şi plin de sine va găsi adăpost în mine.

Raiul a spus: Cel neînsemnat şi umil îşi va găsi adăpost la mine.

Iar Allah Preaînaltul (adresându-se Raiului) a zis: „Tu nu eşti altceva decât Mila Mea prin care Eu mă voi arăta milostiv faţă de cei care voiesc Eu.

Şi (adresându-se Iadului), El (Preaînaltul) a zis: „Tu nu eşti altceva decât Pedeapsa Mea prin care Îi voi căzni pe cei pe care voiesc Eu.

Iar fiecare dintre voi va găzdui oameni până la umplere.

Abu Huraira relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Mulţi dintre cei cu părul despletit, prăfuiţi şi alungaţi de la uşi îl vor implora pe Allah iar El le va împlini rugăciunea.

Abu Huraira a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Dacă cineva îi îndeamnă pe alţii să urmeze dreapta călăuzire primeşte o răsplată egală cu aceia care îl urmează, fără ca răsplata lor să scadă în vreun fel, iar dacă cineva îndeamnă pe alţii să urmeze calea greşită, păcatul de care se face vinovat este egal cu al celor care îl urmează fără ca păcatele lor să scadă în vreun fel.

Abdullah ibn Mas’ud relatează că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Allah n-a trimis niciodată înaintea mea vreun profet către poporul său care să nu fi avut printre oamenii săi discipoli şi companioni care i-au urmat calea şi i-au ascultat porunca. Apoi, după ei au venit urmaşii lor care au spus ce nu au făcut şi au făcut ce nu li s-a poruncit să facă. Cel care a luptat împotriva lor cu inima a fost un credincios şi cel care a luptat împotriva lor cu gura a fost un credincios, iar în afară de aceasta nu există credinţă nici cât un bob de muştar.

Hudhaifa a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Pe Cel în mâna Căruia se află sufletul meu trebuie să vă alipiţi de ceea ce este cinstit şi să respingeţi ceea ce este necinstit sau Allah va trimite peste voi pedeapsa Lui. Atunci vă veţi ruga, dar nu veţi primi nici un răspuns.

Abu Sa’d al Khudri a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Cea mai desăvârşită luptă este când cineva spune adevărul în prezenţa unui conducător tiranic.

Maqil ibn Yasar a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a spus:

Dacă Allah numește pe vreunul dintre voi în fruntea unui popor și el moare înselându-și poporul, Allah nu îi va îngădui să intre în rai.

O altă versiune este:

Cel care nu are grijă de supușii săi cu bunăvoință și sinceritate, va fi lipsit de mireasma raiului.

Versiunea lui Muslim este:

Un conducător ce are control asupra treburilor musulmanilor și nu lucrează cu sârguință pentru bunăstarea lor și nici nu-i slujește cu sinceritate, nu va intra în Rai cu ei.

Auf ibn Malik a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a zis:

Cei mai buni dintre conducătorii voștri sunt aceia pe care îi iubiți și ei vă iubesc, care cer binecuvântarea lui Allah asupra lor. Cei mai ticăloși dintre conducătorii voștri sunt aceia pe care voi îi urâți și ei vă urăsc, pe care voi îi blestemați și ei vă blesteamă.

(Cei care erau de față) au întrebat: Să nu ne descotorosim de ei cu ajutorul paloșului?

El a zis: Nu, atâta vreme cât fac rugăciunea cu noi.

Zaid ibn Khalid a relatat că:

Trimisul lui Allah ﷺ a condus o rugăciune din zorii zilei, la Hudaibiya, după ploaia din timpul nopții. La încheierea rugăciunii el s-a întors către lume și a zis: Știți ce a zis Domnul nostru?

Ei au răspuns: Allah și Trimisul Său știu mai bine.

Iar Profetul ﷺ le-a vorbit: Allah spune: Unii dintre supușii Mei au apucat dimineața ca credincioși ai Mei, iar alții ca necredincioși. Acela care a zis: „Am avut parte de ploaie din grația și mila lui Allah”, este credinciosul Meu și necredincios în stele, iar acela care a zis: „am avut parte de ploaie din pricină că s-a înălțat cutare și cutare stea”, n-a crezut in Mine, ci și-a mărturisit credința în stele.

Profetul Muhammad ﷺ a spus:

Asemănarea dintre cel care-L pomenește pe Domnul său și cel care nu-L pomenește este ca și cea dintre vii și morți.

Abu Naji a relatat:

Înainte când eram ignorant mă gândeam că oamenii s-au stricat și nu se alipesc de adevărata religie. Ei se închinau la idoli. Apoi am auzit despre un om din Mecca ce aducea noutăți. Așa că m-am urcat pe cămilă și am mers la el. Am aflat că Trimisul lui Allah ﷺ se ascundea din cauză că era persecutat de propriul popor. După ce am făcut cercetări politicoase am ajuns să-l vizitez în Mecca și l-am întrebat: cine ești tu?

El ﷺ a zis: sunt un Profet.

Eu am întrebat: ce este un profet?

El ﷺ a zis: Allah m-a trimis.

Eu am întrebat: cu ce te-a trimis El?

El ﷺ a zis: Allah m-a trimis să întăresc legăturile de rudenie, să distrug idolii și să stabilesc faptul că Allah este Unic și nimic nu poate fi asociat cu El.

L-am întrebat: cine mai este cu tine în aceasta?

El ﷺ a zis: un om liber și un sclav eliberat (pe atunci îl însoțeau doar Abu Bakr și Bilal).

I-am zis: și eu te voi urma.

El ﷺ a răspuns: nu poți să faci asta chiar acum. Nu vezi în ce situație sunt și comportamentul oamenilor cu privire la mine? Mergi la poporul tău și când afli că am izbândit, atunci vino la mine.

M-am întors la poporul meu și în vreme ce mă aflam cu ei, Trimisul lui Allah ﷺ a emigrat în Medina. I-am tot întrebat pe oameni despre el, până când unii din poporul meu au vizitat Medina iar la întoarcere, i-am întrebat: ce se mai aude despre omul care a sosit în Medina? Ei au zis: lumea se îmbulzește la el iar propriul său popor a plănuit să-l ucidă dar n-a reușit.

Atunci am pornit spre Medina m-am dus la el și am zis: Trimis al lui Allah mă mai recunoști?

El ﷺ a zis: da, tu ești cel care ai venit să mă vezi în Mecca.

Eu am spus: Trimis al lui Allah, povestește-mi despre ceea ce te-a învățat Allah și despre care eu nu știu. Povestește-mi întâi despre rugăciune.

El ﷺ a răspuns: împlinește rugăciunea de dimineață, apoi când soarele răsare până ajunge sus pe cer, oprește-te, căci el se înalță între orele lui Șeitan iar necredincioșii se închină la el în vremea aceea. Apoi roagă-te căci rugăciunea este auzită și îngerii asistă la ea, până ce umbra ajunge la lățimea unei sulițe; atunci încetează rugăciunea întrucât la timpul acela iadul se înfierbântă. Apoi când umbra se mișcă mai departe, roagă-te, deoarece rugăciunea este auzită și îngerii asistă la ea, până ce te rogi de după-amiază; apoi oprește rugăciunea până ce apune soarele, căci el apune între orele lui Șeitan și la vremea aceea necredincioșii se roagă la el.

Apoi, eu l-am rugat pe Trimisul lui Allah ﷺ să-mi povestească despre abluțiune.

El ﷺ a zis: Când o persoană începe abluțiunea și își spală gura și nasul, murdăria păcatelor acestora se curăță. Apoi, când își spală fața potrivit poruncilor lui Allah murdăria păcatului de pe fața sa se curăță odată cu apa. După aceea, își spală mâinile până la coate și murdăria păcatelor realizate cu mâinile sale curge printre degete împreună cu apa. Atunci când omul își trece mâinile umede peste cap la fel și acele păcate se scurg pe la capetele firelor de păr o dată cu apa. Apoi el își spală picioarele până la glezne și murdăria păcatelor la care s-a dus se scurge odată cu apa printre degetele de la picioare.

Pe urmă, dacă se ridică pentru rugăciune, Îl laudă și Îl preamărește pe Allah și se dăruiește cu sufletul lui Allah, el se înalță dintre păcatele sale într-o stare de puritate ca și cea în care l-a făcut mama sa.

Profetul Muhammad ﷺ a spus:

Acela care mărturisește că nu există alt zeu în afară de Allah și respinge tot ceea ce lumea venerează în afara Lui, sângele și averea lui nu vor putea fi atinse și necazurile lor vor fi în grija lui Allah.

Abu Huraira a relatat:

Pe Cel afară de Care nimeni nu este demn de adorație. Îmi apăsam stomacul pe pământ din cauza foamei sau legam o piatră peste el. Într-o zi ședeam pe drum iar Trimisul lui Allah ﷺ a trecut pe lângă mine. El a zâmbit când s-a uitat la mine și după expresia feței mele și-a dat seama de starea în care mă aflam. Apoi m-a chemat pe nume și eu i-am răspuns, el a zis: Ține-te de mine și hai să mergem iar eu l-am urmat. Când a ajuns acasă el a cerut îngăduința și a intrat. El mi-a îngăduit și am intrat și eu. El a găsit niște lapte într-o cană și a întrebat, de unde este acesta? I s-a spus că este un dar de la cutare și cutare. El m-a chemat și mi-a zis: mergi la prietenii din Suffa și adu-i încoace.

Abu Huraira a explicat că aceștia erau oameni care nu aveau nici familie, nici avere și nici un fel de legături, ei erau oaspeții musulmanilor. Când Trimisul lui Allah ﷺ primea ceva milostenie, trimitea totul la ei și nu-si oprea nimic pentru sine. Dacă primea ceva în dar, îl trimitea lor și îl împărțea cu ei. Cu această ocazie eu n-am avut să le dau nimic.

Mi-am spus: cum va ajunge această cantitate mică de lapte la așa de multe persoane? Eu merit să beau din el mai mult decât oricine altcineva. Dacă beau din el, aș căpăta ceva putere. Dacă vin ei, el îmi va porunci să le dau lor laptele. Dar, cum nu aveam altă alegere decât să mă supun lui Allah și Trimisului Său, am pornit către ei și i-am chemat. Ei au venit și au cerut îngăduință, care li s-a dat, toți s-au așezat.

Profetul ﷺ m-a chemat și eu am răspuns, el a zis: ia laptele și dă-l lor. Am luat cana și am dat-o unuia care a băut pe săturate iar apoi mi-a dat-o înapoi și eu am dat-o altuia care a făcut la fel. Am continuat astfel până ce cana a ajuns la Trimisul lui Allah ﷺ. Până în clipa aceea, ei băuseră toți pe săturate. El a luat cana și a ținut-o în mână.

Apoi s-a uitat la mine, a zâmbit și a zis: acum am rămas doar noi doi. Eu am zis așa este, Trimis al lui Allah. El ﷺ m-a îndemnat: stai jos și bea. Eu am băut, dar el tot spunea: bea, bea. Eu am zis: Pe cel Care te-a trimis cu Adevărul, nu pot să beau mai mult. El ﷺ a spus: atunci dă-mi-o mie, și eu i-am dat cana, el a adus laudă lui Allah, a rostit numele Său și a băut laptele rămas.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s