الرسالة الثانية عشرة

١٢

*

Fundația filosofiei politice islamice este Sfântul Coran.

Măreața carte revelată proclamă:

Stăpânirea nu înseamnă supremație politică ci custodie încredințată de Allah.

Primul scop al califatului este stabilirea dreptății:

57:25

لَقَدْ أَرْسَلْنَا رُسُلَنَا بِالْبَيِّنَاتِ وَأَنزَلْنَا مَعَهُمُ الْكِتَابَ وَالْمِيزَانَ لِيَقُومَ النَّاسُ بِالْقِسْطِ ۖ وَأَنزَلْنَا الْحَدِيدَ فِيهِ بَأْسٌ شَدِيدٌ وَمَنَافِعُ لِلنَّاسِ وَلِيَعْلَمَ اللَّهُ مَن يَنصُرُهُ وَرُسُلَهُ بِالْغَيْبِ ۚ إِنَّ اللَّهَ قَوِيٌّ عَزِيزٌ

{ لقد أرسلنا رسلنا }

الملائكة إلى الأنبياء { بالبينات } بالحجج القواطع { وأنزلنا معهم الكتاب } بمعنى الكتب { والميزان } العدل { ليقوم الناس بالقسط وأنزلنا الحديد } أخرجناه من المعادن { فيه بأس شديد } يقاتل به { ومنافع للناس وليعلم الله } علم مشاهدة، معطوف على ليقوم الناس { من ينصره } بأن ينصر دينه بآلات الحرب من الحديد وغيره { ورسوله بالغيب } حال من هاء ينصره، أي غائبا عنهم في الدنيا، قال ابن عباس: ينصرونه ولا يبصرونه { إن الله قوي عزيز } لا حاجة له إلى النصرة لكنها تنفع من يأتي بها

Noi i-am trimis pe mesagerii Noştri cu dovezi vădite. Noi am pogorât odată cu ei Cartea şi balanţa ca oamenii să se poarte drept. Noi am pogorât de asemenea fierul în care este o mare putere şi în care sunt foloase oamenilor pentru ca Allah să-i ştie pe cei ce-L ajută pe El, precum şi trimişii Săi, în taină. Allah este Tare, Puternic.

5313: balanța: în acest pasaj sunt menționate trei daruri ale lui Allah pogorâte omului: Cartea, Balanța și Fierul, simboluri a trei elemente ce mențin coeziunea societății: Revelația care poruncește binele și interzice răul; Dreptatea care stabilește drepturile, obligațiile și definește ceea ce este corect sau greșit; și Legea, care pedepsește fărădelegea și răufăcătorii; ca în 4550 a lui 42:17.

اللَّهُ الَّذِي أَنزَلَ الْكِتَابَ بِالْحَقِّ وَالْمِيزَانَ ۗ وَمَا يُدْرِيكَ لَعَلَّ السَّاعَةَ قَرِيبٌ

{ الله الذي أنزل الكتاب }

القرآن { بالحق } متعلق بأنزل { والميزان } العدل { وما يدريك } يعلمك { لعل الساعة } أي إتيانها { قريب } ولعل معلق للفعل عن العمل وما بعده سد مسد المفعولين

Allah este Cel ce a pogorât Cartea întru Adevăr şi Cumpănire. De unde să ştii tu? Poate Ceasul este aproape!

4550: Cumpănire: știința Revelației este precum o balanță, un instrument lăsat de Allah în posesia oamenilor prin care aceștia pot judeca și cântări toate dilemele morale, toate divergențele și întrebările ce privesc binele și răul, atât individual cât și la nivelul societății. Frontiera moralității se cuvine a fi păzită în permanență, întrucât Judecata lui Allah poate fi exercitată oricând și poate lua orice formă și îmbrăca orice haină, poate este chiar mai aproape decât estimăm. Cumpănirea, în sensul de Balanță, se mai referă și la capacitatea intelectuală cu care omul a fost înzestrat pentru a diferenția între bine și rău.

5314: pogorât: انزل, cuvântul se referă la înzestrarea omului cu rațiunea necesară înțelegerii contrastelor specifice Balanței.

5315: fier: cel mai cunoscut metal omului; din fier este realizat oțelul iar din oțel și fier sunt fabricate o panoplie de echipamente pentru război cum ar fi săbii, sulițe, armuri, ș.a.m.d., dar și instrumente ale progresului și păcii precum pluguri, furci, cazmale, unelte pentru agricultură, construcții, ș.a.m.d. Fierul este, așadar, un simbol al puterii, muncii, tăriei, disciplinei și legii, spre exemplu, industria metalurgică este fundația prosperității și puterii economice a nenumărate națiuni contemporane.

5316: în taină: ca în 21:49, traducerea sintagmei „cele mai secrete gânduri” este îndeplinită de cuvântul „nevăzut” (غيب); sensul lui „nevăzut” este mai degrabă înțeles prin rolul de adverb, așa cum este explicat în nota 3902 a lui 35:18. Omul sincer va ajuta Cauza, indiferent dacă este văzut de ceilalți sau îi este adus la cunoștință că este văzut sau observat.

الَّذِينَ يَخْشَوْنَ رَبَّهُم بِالْغَيْبِ وَهُم مِّنَ السَّاعَةِ مُشْفِقُونَ

{ الذين يخشون ربهم بالغيب }

عن الناس أي في الخلاء عنهم { وهم من الساعة } أي أهوالها { مشفقون } خائفون

celor care se tem de Domnul lor în Taină şi celor pătrunşi de frica Ceasului.

2710: pătrunși: în acest pasaj și cel anterior sunt menționate trei feluri de teamă: Taqwā تقوى adică teama omului de a se împotrivi lui Allah, însă nu din frică ci din dragoste pentru El, în sensul în care ne temem să îi supărăm pe cei pe care îi iubim, atitudine care încurajează comportamentul corect al partea „celor temători”; un alt fel de teamă este Khashyah, خشية  sau sfiala de Allah, adică acea teamă a omului ca natura și gândurile sale tainice să nu se ridice la standardele purității și credinței prescrise de Allah, sfială ce reprezintă teamă de Allah însă nu la un nivel atât de înalt ca Taqwā, care este inspirată din dragoste; al treilea fel de teamă este spaima de consecințele Zilei Judecății (ishfaq اشفق), îngrijorare ce conduce omul pe calea cucerniciei și smereniei dar care, bineînțeles, este inferioară fricii din dragoste. Ca simboluri acestea corespund Legii, Luminii și Mesajului (prevenirii) din versetul următor.

وَلَقَدْ آتَيْنَا مُوسَىٰ وَهَارُونَ الْفُرْقَانَ وَضِيَاءً وَذِكْرًا لِّلْمُتَّقِينَ

{ ولقد آتينا موسى وهارون الفرقان }

أي التوراة الفارقة بين الحق والباطل والحلال والحرام { وضياءً } بها { وذكراً } عظة بها { للمتقين }

Noi am dăruit Legea lui Moise şi lui Aaron ca lumină şi amintire celor temători.

2709: Legea: ca în 68 a lui 2:53, unde sensul cuvântului furqān فرقان este tălmăcit. Trei daruri divine le-au fost oferite lui Moise și Aaron (pacea fie asupra lor): Legea (îndreptarul) pentru a judeca, cunoscută lor prin minunile lui Allah la care au fost martori și dovezile incontestabile cu care au fost trimiși să propovăduiască în așa fel încât nici ei, nici poporul, să nu se îndoiască de autenticitatea Legii revelate; Lumina, care simbolizează iluminarea lor spirituală prin inspirație divină; și Mesajul, cu sensul de Carte, cuvintele revelate lui Moise (pacea fie asupra lui), pe care Aaron, ca și locțiitor al său, le-a întrebuințat, mai departe, în călăuzirea poporului.

وَإِذْ آتَيْنَا مُوسَى الْكِتَابَ وَالْفُرْقَانَ لَعَلَّكُمْ تَهْتَدُونَ

{ وإذ آتينا موسى الكتاب }

التوراة { والفرقان } عطف تفسير، أي الفارق بين الحق والباطل والحلال والحرام { لعلكم تهتدون } به من الضلال

Noi i-am dăruit lui Moise Cartea şi Legea. Poate vă veţi lăsa călăuziţi!

68: Legea: adică Revelația divină, expresia Voinței Divine, etalonul adevărat și universal al dreptății și corectitudinii, ale cărei dovezi, semne și miracole se găsesc în cărțile trimise și urmele lăsate în istoria civilizației. Unii savanți consideră cele două cuvinte „Scriptură” și „Lege” (furqān) ca fiind identice, însă alții le consideră diferite ca simbolism întrucât Scriptura, în sensul de Carte, este cuvântul scris, iar Legea implică și alte semne sau dovezi miraculoase. Această părere este susținută și de interpretarea altor exegeți deoarece cuvântul „Furqān” apare în legătură cu Moise și Aaron în 21:48, vezi mai sus, cât și în primul verset al surei 25 și în titlul său, cu referire la Muhammad. Pentru că Aaron nu a primit nici o carte, Furqān, în cazul lui, se referă la Semne și Dovezi. Trimisul lui Allah ﷺ a fost înzestrat cu Carte și Semne și, poate, sensul versetului este acela că „Semnele însoțesc Cartea”.

تَبَارَكَ الَّذِي نَزَّلَ الْفُرْقَانَ عَلَىٰ عَبْدِهِ لِيَكُونَ لِلْعَالَمِينَ نَذِيرًا

{ تبارك }

تعالى { الذي نزَّل الفرقان } القرآن لأنه فرق بين الحق والباطل { على عبده } محمد { ليكون للعاملين } الإنس والجن دون الملائكة { نذيرا } مخوّفا من عذاب الله

Binecuvântat fie Cel ce a pogorât Legea asupra robului Său (Muhammad) ca să fie lumilor predicator.

3052: binecuvântat: tabāraka, تبارك, rădăcina cuvântului înseamnă „a spori” sau „în abundență”. Aspectul abundenței providențiale a lui Allah față de creație și modul în care Bunătatea Lui sporește înzestrarea creaturilor sunt înfățișate în acest pasaj. Allah nu a trimis Revelația Voinței Sale în forma unui Atlas al Semnelor Naturale ci într-o Carte articulată prin limbaj uman, în grai și slovă, care oferă direcții clare și tălmăciri răspicate. Cuvântul în limba română „binecuvântat” încearcă din răsputeri să explice varietatea acestor sensuri, însă, fără sorți de izbândă. Forma sa este totuși suficientă deoarece conduce la un înțeles corect și anume că Numele Lui Sfânt este proslăvit și binecuvântat.

3053: Legea: prin care se poate judeca și diferenția răul de bine, ceea ce este greșit de ceea ce este corect; sensul cuvântului se referă la Coran al cărui simbol este lumina. Alegoria continuă cu ilustrarea acelor contraste prin intermediul cărora se distinge, prin lumina lui Allah, adevărul de minciună.

3054: să fie: pronumele acordat verbului yakūna يكون se referă la Furqān-ul (îndreptarul, legea) slujitorului عبد, adică Profetului ﷺ; cuvântul are același sens ca cel din pasajul anterior: Coranul este Legea menită să judece între bine și rău.

وَلَا تَزِرُ وَازِرَةٌ وِزْرَ أُخْرَىٰ ۚ وَإِن تَدْعُ مُثْقَلَةٌ إِلَىٰ حِمْلِهَا لَا يُحْمَلْ مِنْهُ شَيْءٌ وَلَوْ كَانَ ذَا قُرْبَىٰ ۗ إِنَّمَا تُنذِرُ الَّذِينَ يَخْشَوْنَ رَبَّهُم بِالْغَيْبِ وَأَقَامُوا الصَّلَاةَ ۚ وَمَن تَزَكَّىٰ فَإِنَّمَا يَتَزَكَّىٰ لِنَفْسِهِ ۚ وَإِلَى اللَّهِ الْمَصِيرُ

{ ولا تزر }

نفس { وازرة } آثمة، أي لا تحمل { وزرَ } نفس { أخرى وإن تدع } نفس { مثقلة } بالوزر { إلى حملها } منه أحدا ليحمل بعضه { لا يُحمل منه شيء ولو كان } المدعو { ذا قربى } قرابة كالأب والابن وعدم الحمل في الشقين حكم من الله { إنما تنذر الذين يخشون ربهم بالغيب } أي يخافونه وما رأوه لأنهم المنتفعون بالإنذار { وأقاموا الصلاة } أداموها { ومن تزكَّى } تطهر من الشرك وغيره { فإنما يتزكَّى لنفسه } فصلاحه مختص به { وإلى الله المصير } المرجع فيجزي بالعمل في الآخرة

Nimeni nu poartă povara altuia. Dacă vreunul, copleşit de greutatea poverii, strigă, nimeni nu îl va ajuta, chiar dacă i-ar fi rudă. Tu îi previi doar pe cei care se tem de Allah în Taina Sa şi pe cei care îşi săvârşesc rugăciunea. Cel care se curăţește, nu se curățește decât pentru el însuşi. Întru Allah este devenirea!

3900: povara: hāmilatun: حاملتن, la genul feminin în arabă, se referă la suflet.

3901: chiar dacă i-ar fi rudă: legăturile de rudenie pot fi considerate o modalitate rezonabilă sau o oportunitate pentru a împărți povara păcatului. Spre exemplu o mamă sau un tată doresc să își ofere viața pentru ca un copil de-al lor să trăiască, însă, un astfel de schimb este impracticabil în chestiuni spirituale. Responsabilitatea morală a faptelor a fost, este și va rămâne una strict personală ce nu poate fi transferată unei alte persoane. În 29:13 aflăm despre cei care își rătăcesc semenii că „îşi vor căra poverile şi încă alte poveri peste poverile lor”; contextul din verset indică faptul că celelalte „poveri” sunt poverile rătăcirii oamenilor prin născociri și minciuni, păcate care converg asupra autorilor morali printr-o dublă responsabilitate, atât păcatul inițial, cât și păcatul devierii celorlalți de la calea cea dreaptă.

وَلَيَحْمِلُنَّ أَثْقَالَهُمْ وَأَثْقَالًا مَّعَ أَثْقَالِهِمْ ۖ وَلَيُسْأَلُنَّ يَوْمَ الْقِيَامَةِ عَمَّا كَانُوا يَفْتَرُونَ

( وليحملن أثقالهم )

أوزارهم ( وأثقالاً مع أثقالهم ) بقولهم للمؤمنين „اتبعوا سبيلنا” وإضلالهم مقلديهم ( وليسألن يوم القيامة عما كانوا يفترون ) يكذبون على الله سؤال توبيخ واللام في الفعلين لام قسم ، وحذف فاعلهما الواو ونون الرفع

Ei îşi vor căra poverile lor şi încă alte poveri peste poverile lor. În Ziua Învierii vor fi întrebaţi despre ceea ce născoceau.

3436: peste poverile lor: în afara poverii propriei necredințe vor purta și poverile rătăcirii celorlalți oameni prin minciunile lor.

3902: în Taina Sa: bil ghayb (بالغيب) adverb care înseamnă „nevăzut”; omul, deși nu îl vede pe Allah, conștientizează prezența lui Allah atât în jurul său cât și în el însuși ca și cum L-ar vedea; un astfel de credincios este un om al credinței autentice iar Revelația ajunge la el printr-o multitudine de canale fiind întotdeauna aducătoare de roade ale cunoașterii și înainte-vederii.

3903: rugăciunea: este una dintre căile purificării sufletului de motivațiile meschine ale vieții lumești; în rugăciune omul intră în Prezența lui Allah, însă, puritatea căutată este pentru el însuși, nu îi este acordată nici o favoare lui Allah, nu îi este conferită nici o putere, așa cum unii oameni își imaginează că îi aduc ofrande lui Allah pentru a Îl împuternici în lume; arc peste toate: destinația finală a existenței tuturor creaturilor va fi la Allah.

5317: trimișii Săi: cei care Îl ajută pe Allah și pe trimișii Săi ajută Cauza; aceasta înseamnă că Allah le-a oferit oamenilor șansa de a se lupta și strădui pe Calea Sa spre a-și dovedi puterea și credința; iar în acest creuzet al faptelor sufletele le vor fi încercate, dar, Allah este Înălțat în Glorie și Putere fiind Omnipotent, drept urmare nu are nevoie de ajutorul creației pentru îndeplinirea Voinței Sale.

5318: Puternic: ca în 2818 a lui 22:40, cuvântul „tărie” este un termen specific, „putere” are un sens mai abstract și se referă, printre altele, la abilitatea de a întări șansele unui eveniment anume de a se petrece.

الَّذِينَ أُخْرِجُوا مِن دِيَارِهِم بِغَيْرِ حَقٍّ إِلَّا أَن يَقُولُوا رَبُّنَا اللَّهُ ۗ وَلَوْلَا دَفْعُ اللَّهِ النَّاسَ بَعْضَهُم بِبَعْضٍ لَّهُدِّمَتْ صَوَامِعُ وَبِيَعٌ وَصَلَوَاتٌ وَمَسَاجِدُ يُذْكَرُ فِيهَا اسْمُ اللَّهِ كَثِيرًا ۗ وَلَيَنصُرَنَّ اللَّهُ مَن يَنصُرُهُ ۗ إِنَّ اللَّهَ لَقَوِيٌّ عَزِيزٌ

هم { الذين أخرجوا من ديارهم بغير حق } في الإخراج، ما أخرجوا { إلا أن يقولوا } أي بقولهم

{ ربنا الله } وحده وهذا القول حق فالإخراج به إخراج بغير حق { ولولا دفع الله الناس بعضهم } بدل بعض من الناس { ببعض لهدمت } بالتشديد للتكثير وبالتخفيف { صوامع } للرهبان { وبيع } كنائس للنصارى { وصلوات } كنائس لليهود بالعبرانية { ومساجد } للمسلمين { يذكر فيها } أي المواضع المذكورة { اسم الله كثيرا } وتنقطع العبادات بخرابها { ولينصرن الله من ينصره } أي ينصر دينه { إن الله لقويٌ } على خلقه { عزيز } منيع في سلطانه وقدرته

Precum şi celor care au fost izgoniţi pe nedrept din casele lor, numai pentru că au spus: Domnul nostru este Allah! Dacă Allah nu i-ar fi împins pe unii înapoi cu ajutorul altora, atunci chiliile ar fi fost dărâmate, precum şi sinagogile, paraclisurile, şi moscheile unde numele lui Allah este mult amintit. Allah îl ajută pe cel care Îl ajută. Allah este Tare, Puternic.

2817: cu ajutorul altora: ca în 2:251, unde expresia este folosită pentru descrierea luptei lui David (pacea fie asupra sa) cu filistenii; a îngădui unui popor credincios și smerit să lupte împotriva unui alt popor iubitor de stricăciuni și nelegiuit este o poruncă divină justificată. Dar justificarea la care se referă versetul este mult mai amplă, pasajul se referă, în același timp, la noua comunitate islamică medinită care lupta împotriva idolatrilor meccani nu doar pentru a-și asigura propria supraviețuire ci și pentru existența pe pământ a credinței în Zeul Adevărat. Musulmanii emigranți aveau tot dreptul să rămână în Mecca și să-L venereze pe Allah la Ka’ba, însă, datorită credinței lor, au fost exilați. Această luptă nu privea doar credința unui popor anume: însăși fundația stabilimentului profetic, a tradiției abrahamice a monoteismului pur, era amenințată; așadar era o confruntare globală.

2818: Puternic: Azīz, عزيز, înseamnă înălțat în putere, rang, demnitate; incomparabil; maiestuos, glorios, mai exact: Atotputernic în Voința Sa.

فَهَزَمُوهُم بِإِذْنِ اللَّهِ وَقَتَلَ دَاوُودُ جَالُوتَ وَآتَاهُ اللَّهُ الْمُلْكَ وَالْحِكْمَةَ وَعَلَّمَهُ مِمَّا يَشَاءُ ۗ وَلَوْلَا دَفْعُ اللَّهِ النَّاسَ بَعْضَهُم بِبَعْضٍ لَّفَسَدَتِ الْأَرْضُ وَلَٰكِنَّ اللَّهَ ذُو فَضْلٍ عَلَى الْعَالَمِينَ

{ فهزموهم }

كسروهم { بإذن الله } بإرادته { وقتل داود } وكان في عسكر طالوت { جالوت وآتاه } أي داود { الله الملك } في بني إسرائيل { والحكمة } النبوة بعد موت شمويل وطالوت ولم يجتمعا لأحد قبله { وعلّمه مما يشاء } كصنعة الدروع ومنطق الطير { ولولا دفع الله الناس بعضهم } بدل بعض من الناس { ببعض لفسدت الأرض } بغلبة المشركين وقتل المسلمين وتخريب المساجد { ولكنّ الله ذو فضل على العالمين } فدفع بعضهم ببعض

Şi ei, cu îngăduinţa lui Allah, i-au înfrânt, iar David l-a ucis pe Goliat. Allah i-a dăruit lui David regatul şi înţelepciunea şi El l-a învăţat ceea ce a voit. Dacă Allah nu i-ar respinge pe unii oameni cu ajutorul altora, atunci pământul ar fi plin de stricăciune. Allah este Stăpânul harului asupra lumilor.

286: David: să observăm modul în care povestea este rezumată doar în câteva rânduri ca linie narativă dar lecțiile sale spirituale își mențin intensitatea și profunzimea. Vechiul Testament este un text alcătuit, în mare parte, din narațiuni și descrieri, istorisite în foarte multe detalii, dar care nu enunță adevărurile fundamentale ce constituie cheile simbolice ale înțelegerii acestor povești și parabole dintr-o perspectivă universală. De aceea textele revelate sunt frecvent complementare, Coranul ilustrează simbolismul central însă doar punctează linia narativă a unei povești care este descrisă pe larg în Cărțile anterioare, astfel, Coranul îi invită pe căutătorii cunoașterii să intre pe porțile înțelepciunii divine printr-o înțelegere aprofundată și comprehensivă a mesajului revelat. În cazul poveștii de față David (pacea fie asupra lui) este prezentat ca fiind un tânăr necălit în război, fără arme și armură, care vine să înfrunte un războinic de temut. David nu era cunoscut în tabăra evreilor iar, la vederea sa, uriașul Goliat îl batjocorește. Chiar și fratele mai mare al lui David îl ceartă deoarece și-a părăsit oile pentru a veni în tabără, similar, ceilalți oșteni îl vedeau ca fiind un biet păstoraș rătăcit de turma sa. Cel puțin acestea erau aparențele, în esență credința l-a transformat pe David într-un luptător de calibrul marelui și înfricoșătorului Goliat. Atunci când, înainte de luptă, Saul i-a oferit lui David armura și armele sale, tânărul erou nu le-a primit, pentru că nu le încercase înainte, în timp ce praștia și toiagul, cu care a decis să lupte, îi erau bine cunoscute. El a adunat de pe jos cinci pietricele fine de lângă un izvor și, întrebuințând de o așa manieră praștia, l-a doborât pe Goliat. După aceea s-a repezit către uriașul căzut, i-a luat sabia și l-a spintecat cu propria armă. Imaginea uciderii lui Goliat a produs rumoare în tabăra filistenilor care s-au speriat și au fugit. În goana lor au fost urmăriți de oastea evreilor și nimiciți. În afara lecției principale a poveștii: că păstrarea credinței și integrității unui popor necesită mult curaj, mai există și alte lecții care pot fi învățate: numerele în luptă nu contează, ci credința, determinarea și binecuvântarea divină; forța și puterea nu echivalează cu adevărul, credința și iscusința; eroul luptă doar cu armele care îi sunt cunoscute, precum și cele care îi sunt disponibile, chiar dacă uzuanțele războiului sunt altele iar ceilalți războinici vor râde; dacă Allah este alături de credincioși atunci până și arma dușmanului poate deveni un instrument al distrugerii sale; personalitatea cucerește, domină pericolul și raliază inimile; credința pură este răsplătită de Allah iar această răsplată poate varia: în cazul lui David, Allah l-a răsplătit cu Putere, Înțelepciune și alte daruri binecuvântate.

287: ceea ce a voit: David era păstor, războinic, rege, înțelept și profet, fiind înzestrat cu aptitudini deosebite pentru poezie, muzică și artă în general.

288: asupra lumilor: Planul lui Allah este Universal. El iubește și protejează întreaga creație, dragostea Sa este nemăsurată iar darurile Lui se revarsă asupra tuturor, ca atare, pentru a îi proteja pe unii Allah îi va opri pe alții, asmuțind pe alții împotriva unora.

Al doilea scop al califatului este

poruncirea binelui și interzicerea răului:

22:41

الَّذِينَ إِن مَّكَّنَّاهُمْ فِي الْأَرْضِ أَقَامُوا الصَّلَاةَ وَآتَوُا الزَّكَاةَ وَأَمَرُوا بِالْمَعْرُوفِ وَنَهَوْا عَنِ الْمُنكَرِ ۗ وَلِلَّهِ عَاقِبَةُ الْأُمُورِ

{ الذين إن مكانهم في الأرض }

بنصرهم على عدوهم { أقاموا الصلاة وآتوا الزكاة وأمروا بالمعروف ونهوا عن المنكر } جواب الشرط ، وهو وجوابه صلة الموصول، ويقدر قبله هم بمبتدأ { ولله عاقبة الأمور } أي إليه مرجعها في الآخرة

Precum şi celor cărora Noi le dăm puterea pe pământ, iar ei săvârşesc rugăciunea, dau milostenie, poruncesc cele de cuviinţă şi opresc stricăciunea. Sfârşitul a toate este la Allah.

2819: poruncesc cele de cuviință și opresc stricăciunea: versetul descrie datoria fundamentală a comunității islamice și scopul său existențial, ca în 3:104, 110 și 9:71, 111-112).

وَلْتَكُن مِّنكُمْ أُمَّةٌ يَدْعُونَ إِلَى الْخَيْرِ وَيَأْمُرُونَ بِالْمَعْرُوفِ وَيَنْهَوْنَ عَنِ الْمُنكَرِ ۚ وَأُولَٰئِكَ هُمُ الْمُفْلِحُونَ

{ ولتكن منكم أمة يدعون إلى الخير }

الإسلام { ويأمرون بالمعروف وينهون عن المنكر وأولئك } الداعون الآمرون الناهون { هم المفلحون } الفائزون ومن للتبغيض لأن ما ذكر فرض كفاية لا يلزم كل الأمة ولا يليق بكل أحد كالجاهل وقيل زائدة أي لتكونوا أمه

Poate va ieşi din voi o comunitate care îi va chema pe oameni la bine şi le va porunci cuviinţa şi îi va opri pe ei de la stricăciune: aceştia vor fi cei fericiţi!

431: cei fericiți: adică muflih, aflaha, falāh, مفلح، افلح، فلاح, sensul este acela de împlinire a speranțelor; fericirea, în această lume și în cealaltă; succesul, prosperitatea, libertatea, lipsa problemelor, necazurilor sau a dezechilibrelor, adică opusul lui adhāb عذاب din versetul următor care desemnează eșecul, amărăciunea, pedeapsa, agonia și îngrijorarea. Comunitatea musulmană ideală este fericită, privată de zbuciumul conflictelor sau îndoielilor, puternică în credință, unită și prosperă; deoarece invită la tot ceea ce este bine și îndepărtează ceea ce este rău, o splendidă descriere în trei cuvinte, chei simbolice.

وَلَا تَكُونُوا كَالَّذِينَ تَفَرَّقُوا وَاخْتَلَفُوا مِن بَعْدِ مَا جَاءَهُمُ الْبَيِّنَاتُ ۚ وَأُولَٰئِكَ لَهُمْ عَذَابٌ عَظِيمٌ

{ ولا تكونوا كالذين تفرقوا }

عن دينهم { واختلفوا } فيه { من بعد ما جاءهم البينات } وهم اليهود والنصارى { وأولئك لهم عذاب عظيم }

Nu fiţi precum cei care se dezbină şi se învrăjbesc după ce le-au venit dovezile vădite. Aceştia, de o osândă cumplită, vor avea parte.

كُنتُمْ خَيْرَ أُمَّةٍ أُخْرِجَتْ لِلنَّاسِ تَأْمُرُونَ بِالْمَعْرُوفِ وَتَنْهَوْنَ عَنِ الْمُنكَرِ وَتُؤْمِنُونَ بِاللَّهِ ۗ وَلَوْ آمَنَ أَهْلُ الْكِتَابِ لَكَانَ خَيْرًا لَّهُم ۚ مِّنْهُمُ الْمُؤْمِنُونَ وَأَكْثَرُهُمُ الْفَاسِقُونَ

{ كنتم }

يا أمة محمد في علم الله تعالى { خير أمة أخرجت } أظهرت { للناس تأمرون بالمعروف وتنهون عن المنكر وتؤمنون بالله ولو آمن أهل الكتاب لكان } الإيمان { خيرا لهم منهم المؤمنون } كعبد الله بن سلام رضي الله عنه وأصحابه { وأكثرهم الفاسقون } الكافرون

Voi sunteţi cea mai bună adunare ivită dintre oameni: voi porunciţi cuviinţa şi opriţi stricăciunea. Voi credeţi în Allah. Dacă oamenii Cărţii ar fi crezut, ar fi fost mai bine pentru ei. Printre ei sunt şi credincioşi, însă cei mai mulţi sunt stricaţi.

434: în Allah: istoria a demonstrat, prin evoluția fenomenului religios în civilizația umană, că religia autentică este non-sectară și non-rasială, adică o religie universală, așa cum tradiția abrahamică a monoteismului pur și cununa acestei tradiții, islamul, este. Islamul înseamnă supunere față de Voința lui Allah, obediență care se exprimă prin credință, a face ceea ce este corect, a fi un exemplu pentru ceilalți, a avea puterea să îndeplinești ceea ce este drept, a te feri de rău și consecințele sale, a avea puterea să împiedici ceea ce este rău și să învingi nedreptatea. Pe cale de consecință islamul nu există pentru el însuși ci pentru omenire. Dacă oamenii Cărții și-ar respecta cu adevărat credința ar deveni musulmani întregindu-și religia prin noul Mesaj revelat. În calea acestei desăvârșiri s-a împotrivit, din nefericire, tăgada, orgoliul sau născocirile, însă uneltirile necredincioșilor nu îi vor putea învinge niciodată pe cei care înalță stindardul mereu-victorios al credinței, adevărului și dreptății.

وَالْمُؤْمِنُونَ وَالْمُؤْمِنَاتُ بَعْضُهُمْ أَوْلِيَاءُ بَعْضٍ ۚ يَأْمُرُونَ بِالْمَعْرُوفِ وَيَنْهَوْنَ عَنِ الْمُنكَرِ وَيُقِيمُونَ الصَّلَاةَ وَيُؤْتُونَ الزَّكَاةَ وَيُطِيعُونَ اللَّهَ وَرَسُولَهُ ۚ أُولَٰئِكَ سَيَرْحَمُهُمُ اللَّهُ ۗ إِنَّ اللَّهَ عَزِيزٌ حَكِيمٌ

والمؤمنون والمؤمنات

بعضهم أولياء بعض يأمرون بالمعروف وينهون عن المنكر ويقيمون الصلاة ويؤتون الزكاة ويطيعون الله ورسوله أولئك سيرحمهم الله إن الله عزيز } لا يعجزه شيء عن إنجاز وعده ووعيده { حكيم } لا يضع شيئا إلا في محله

Credincioşii şi credincioasele sunt prieteni unii altora. Ei poruncesc cele de cuviinţă şi opresc stricăciunea. Ei îşi săvârşesc rugăciunea, dau milostenie, dau ascultare lui Allah şi trimisului Său. Acestora le va da Allah milostivenie curând. Allah este Puternic, Înţelept.

إِنَّ اللَّهَ اشْتَرَىٰ مِنَ الْمُؤْمِنِينَ أَنفُسَهُمْ وَأَمْوَالَهُم بِأَنَّ لَهُمُ الْجَنَّةَ ۚ يُقَاتِلُونَ فِي سَبِيلِ اللَّهِ فَيَقْتُلُونَ وَيُقْتَلُونَ ۖ وَعْدًا عَلَيْهِ حَقًّا فِي التَّوْرَاةِ وَالْإِنجِيلِ وَالْقُرْآنِ ۚ وَمَنْ أَوْفَىٰ بِعَهْدِهِ مِنَ اللَّهِ ۚ فَاسْتَبْشِرُوا بِبَيْعِكُمُ الَّذِي بَايَعْتُم بِهِ ۚ وَذَٰلِكَ هُوَ الْفَوْزُ الْعَظِيمُ

{ إن الله اشترى من المؤمنين أنفسهم وأموالهم }

بأن يبذلوها في طاعته كالجهاد { بأن لهم الجنة يقاتلون في سبيل الله فيَقتلون ويُقتلون } جملة استئناف بيان للشراء، وفي قراءة بتقديم المبني للمفعول، أي فيقتل بعضهم ويقاتل الباقي { وعدا عليه حقا } مصدران منصوبان بفعلهما المحذوف { في التوراة والإنجيل والقرآن ومن أوفي بعهده من الله } أي لا أحد أوفى منه { فاستبشروا } فيه التفات عن الغيبة { ببيعكم الذي بايعتم به وذلك } البيع { هو الفوز العظيم } المنيل غاية المطلوب

Allah a cumpărat de la credincioşi sufletele şi bunurile lor, dându-le în schimb Raiul. Ei se războiesc pe calea lui Allah: ucid şi sunt ucişi. Aceasta este o făgăduială întru Adevăr în Tora, Evanghelie şi Coran. Cine îşi ţine legământul mai bine decât Allah? Bucuraţi-vă de schimbul ce l-aţi făcut, căci aceasta este fericirea cea mare.

1361: Raiul: într-un troc lumesc ambele părți oferă un bun și primesc altul. În comerțul divin dintre Allah și om, Allah îi ia voința, averea, bunurile sau chiar viața și îi oferă eterna fericire. Omul luptă pe calea lui Allah pentru a Îi îndeplini Voința iar lucrurile la care trebuie să renunțe sunt acele aspecte perisabile ale lumii; prin renunțare obține salvare eternă, mântuire și împlinirea celor mai înalte așteptări spirituale, într-adevăr, o supremă realizare.

1362: Tora, Evanghelie și Coran: omul își sacrifică sinele și ceea ce deține pe altarul credinței iar Allah îl răsplătește prin Eternitate, aceasta este adevărata cosmologie a mântuirii, care nu se găsește doar în Coran ci și în revelațiile anterioare, adică în Legea lui Moise și Evanghelia lui Iisus. Orice altă interpretare a mântuirii este respinsă de islam, în special doctrinele corupte ale sectelor creștine care proclamă că suferința unui alt om pentru păcatele celorlalți îi va mântui prin sângele său vărsat. Este renunțarea individuală cea care contează nu sacrificiul altora. Renunțarea poate include devotamentul, spiritual și material, în slujba Cauzei. În privința luptei propriu-zise, adică războiul prin violență, există diferite interpretări teologice. Se poate argumenta că războaiele mozaice au fost purtate în scopul exterminării necredincioșilor. Vechiul Testament abundă în descrierea acestor glorioase fapte de arme; similar, în Noul Testament, sunt evocate fructele Credinței ca rodind pe deplin prin faptele unor războinici vestiți precum Gideon, Barak și alți luptători sfinți, ca în Evrei xi: „Şi ce voi mai zice? Căci timpul nu-mi va ajunge, ca să vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel şi de prooroci; Care prin credinţă, au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţele, au astupat gurile leilor; Au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul sabiei, s-au împuternicit, din slabi ce erau s-au făcut tari în război, au întors taberele vrăjmaşilor pe fugă; Unele femei şi-au luat pe morţii lor înviaţi. Iar alţii au fost chinuiţi, neprimind izbăvirea, ca să dobândească mai bună înviere; Alţii au suferit batjocură şi bici, ba chiar lanţuri şi închisoare; Au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, şi în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pământului. Şi toţi aceştia, mărturisiţi fiind prin credinţă, n-au primit făgăduinţa; Pentru că Dumnezeu rânduise pentru noi ceva mai bun, ca ei să nu ia fără noi desăvârşirea.” Moralitatea Evangheliilor a fost lăsată deoparte, în această epocă, de oamenii Cărții, iar o mare parte din învățăturile și idealurile menționate s-au pierdut în negura istoriei; bineînțeles această moralitate a fost înnoită de islam și restabilită.

التَّائِبُونَ الْعَابِدُونَ الْحَامِدُونَ السَّائِحُونَ الرَّاكِعُونَ السَّاجِدُونَ الْآمِرُونَ بِالْمَعْرُوفِ وَالنَّاهُونَ عَنِ الْمُنكَرِ وَالْحَافِظُونَ لِحُدُودِ اللَّهِ ۗ وَبَشِّرِ الْمُؤْمِنِينَ

{ التائبون }

رفع على المدح بتقدير مبتدأ من الشرك والنفاق { العابدون } المخلصون العبادة لله { الحامدون } له على كل حال { السائحون } الصائمون { الراكعون الساجدون } أي المصلون { الآمرون بالمعروف والناهون عن المنكر والحافظون لحدود الله } لأحكامه بالعمل بها { وبشر المؤمنين } بالجنة

Celor care se căiesc, celor care Lui i se închină, celor care-L preamăresc, celor care sunt pioşi, celor care îngenunchează, celor care se prosternează, celor care poruncesc cele de cuviinţă, celor care opresc stricăciunea, celor care păzesc hotarele lui Allah! Dă-le vestea cea bună credincioşilor!

1363: celor care se căiesc: este o bucurie că prin oferirea unor lucruri atât de puțin importante precum averi și feude omul va fi răsplătit cu o asemenea răsplată ca fericirea eternă. Cei cu adevărat smeriți și credincioși, ale căror vieți sunt felurite, așa cum sunt descrise în verset, se bucură de roadele credinței lor. Vestea cea bună va ajunge la cunoștința credincioșilor, inclusiv a celor mai slabi dintre ei, în așa fel încât aceștia să învețe de pe urma poveței și să poată spori în credință și devotament.

Responsabilitatea stabilirii califatului aparține musulmanilor:

3:118

يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا لَا تَتَّخِذُوا بِطَانَةً مِّن دُونِكُمْ لَا يَأْلُونَكُمْ خَبَالًا وَدُّوا مَا عَنِتُّمْ قَدْ بَدَتِ الْبَغْضَاءُ مِنْ أَفْوَاهِهِمْ وَمَا تُخْفِي صُدُورُهُمْ أَكْبَرُ ۚ قَدْ بَيَّنَّا لَكُمُ الْآيَاتِ ۖ إِن كُنتُمْ تَعْقِلُونَ

{ يا أيها الذين آمنوا لا تتخذوا بطانة }

أصفياء تطلعونهم على سرِّكم { من دونكم } أي غيركم من اليهود والنصارى والمنافقين { لا يألونكم خبالا } نصب بنزع الخافض أي لا يقصرون لكم في الفساد { ودُّوا } تمنَّوا { ما عنتم } أي عنتكم وهو شدة الضرر { قد بدت } ظهرت { البغضاء } العداوة لكم { من أفواههم } بالوقيعة فيكم وإطلاع المشركين على سركم { وما تخفي صدورهم } من العداوة { أكبر قد بينا لكم الآيات } على عدواتهم { إن كنتم تعقلون } ذلك فلا توالوهم

O, voi cei ce credeţi! Nu legaţi prietenie decât între voi, ceilalţi nu vor înceta să vă păgubească, căci ei vor pieirea voastră. Ura le iese din guri, însă ce le este ascuns în inimi este şi mai rău. Noi vă lămurim vouă semnele. O, dacă aţi pricepe!

Musulmani care dețin capacitatea mentală și puterea fizică de a conduce, care au cunoștințe, sunt competenți și eficienți, nu ignoranți sau nătângi:

2:247

وَقَالَ لَهُمْ نَبِيُّهُمْ إِنَّ اللَّهَ قَدْ بَعَثَ لَكُمْ طَالُوتَ مَلِكًا ۚ قَالُوا أَنَّىٰ يَكُونُ لَهُ الْمُلْكُ عَلَيْنَا وَنَحْنُ أَحَقُّ بِالْمُلْكِ مِنْهُ وَلَمْ يُؤْتَ سَعَةً مِّنَ الْمَالِ ۚ قَالَ إِنَّ اللَّهَ اصْطَفَاهُ عَلَيْكُمْ وَزَادَهُ بَسْطَةً فِي الْعِلْمِ وَالْجِسْمِ ۖ وَاللَّهُ يُؤْتِي مُلْكَهُ مَن يَشَاءُ ۚ وَاللَّهُ وَاسِعٌ عَلِيمٌ

{ وقال لهم نبيهم إن الله قد بعث لكم طالوت ملكا قالوا أنَى }

كيف { يكون له الملك علينا ونحن أحق بالملك منه } لأنه ليس من سبط المملكة ولا النبوة وكان دباغا أو راعيا { ولم يؤت سعة من المال } يستعين بها على إقامة الملك { قال } النبي لهم { إن الله اصطفاه } اختاره للملك { عليكم وزاده بسطة } سعة { في العلم والجسم } وكان أعلم بني إسرائيل يومئذ وأجملهم وأتمهم خلقا { والله يؤتي ملكه من يشاء } إيتاءه لا اعتراض عليه { والله واسع } فضله { عليم } بمن هو أهل له

Profetul lor le spuse: Allah vi l-a înălţat rege pe Saul. Ei i-au spus: Cum să aibă el putere asupra noastră? Noi suntem mai îndreptăţiţi decât el să domnim, căci el nu are nici măcar întâietatea bogăţiei. El le spuse: Allah l-a ales, dându-i întâietate asupra voastră, a tuturor. El i-a dat întâietate asupra voastră prin ştiinţa şi făptura pe care i le-a dăruit. Allah dă regatul Său cui voieşte. Allah este Cuprinzător, Ştiutor.

280: Saul: Talūt este numele arab pentru Saul, „cel înalt și frumos”, care aparținea de tribul lui Benjamin, unul dintre cele mai mici triburi din Israel. Feudele sale erau reduse ca întindere și putere dar atunci când a plecat în căutarea unor asini, pierduți de pe proprietatea tatălui său, l-a întâlnit pe Samuel care l-a miruit rege. Nestatornicia oamenilor s-a manifestat împotriva lui imediat după numire. Aceștia au ridicat felurite obiecții împotriva sa izvorâte din ambițiile lor necurate întrucât existau anumiți pretendenți care revendicau titlul de lider și rege pentru ei înșiși, fiind motivați de motive egoiste în locul unei dorințe sincere și oneste pentru binele oamenilor, așa cum un lider adevărat este îndatorat să dețină.

38:20

وَشَدَدْنَا مُلْكَهُ وَآتَيْنَاهُ الْحِكْمَةَ وَفَصْلَ الْخِطَابِ

{ وشددنا ملكه }

قوَّيناه بالجرس والجنود وكان يحرس محرابه في كل ليلة ثلاثون ألف رجل { وآتيناه الحكمة } النبوة والإصابة في الأمور { وفصل الخطاب } البيان الشافي في كل قصد

Noi i-am întărit împărăţia sa şi l-am dăruit cu înţelepciune şi limpezime la vorbă.

4170: înțelepciune: ca în 2732 a lui 21:79 unde este descrisă înțelepciunea lui David (pacea fie asupra lui) în deciziile sale; acesta se exprima într-o manieră foarte limpede și articulată, după cum se poate lesne observa în Psalmi.

وَدَاوُودَ وَسُلَيْمَانَ إِذْ يَحْكُمَانِ فِي الْحَرْثِ إِذْ نَفَشَتْ فِيهِ غَنَمُ الْقَوْمِ وَكُنَّا لِحُكْمِهِمْ شَاهِدِينَ

{ و }

اذكر { داود وسليمان } أي قصتهما ويبدل منهما { إذ يحكمان في الحرث } هو زرع أو كرم { إذ نفشت فيه غنم القوم } أي رعته ليلاً بلا راع بأن انفلتت { وكنا لحكمهم شاهدين } فيه استعمال ضمير الجمع لاثنين، قال داود لصاحب الحرث رقاب الغنم، وقال سليمان: ينتفع بدرها ونسلها وصوفها إلى أن يعود الحرث كما كان بإصلاح صاحبها فيردها إليه

Şi David, şi Solomon! Pe când judecau asupra ogorului pe care oile poporului năvăliseră pe înnoptat, Noi am fost martori la judecarea lor.

فَفَهَّمْنَاهَا سُلَيْمَانَ ۚ وَكُلًّا آتَيْنَا حُكْمًا وَعِلْمًا ۚ وَسَخَّرْنَا مَعَ دَاوُودَ الْجِبَالَ يُسَبِّحْنَ وَالطَّيْرَ ۚ وَكُنَّا فَاعِلِينَ

{ ففهمناها }

أي الحكومة { سليمان } وحكمهما باجتهاد ورجع داود إلى سليمان وقيل بوحي والثاني ناسخ للأول { وكلا } منهما { آتينا } ه { حكماً } نبوة { وعلماً } بأمور الدين { وسخرنا مع داود الجبال يسبحن والطير } كذلك سخرا للتسبيح معه لأمره به إذا وجد فترة لينشط له { وكنا فاعلين } تسخير تسبيحهما معه، وإن كان عجباً عندكم: أي مجاوبته للسيد داود

Noi l-am făcut pe Solomon să înţeleagă. Noi le-am dăruit amândurora înţelepciunea şi ştiinţa. Noi am silit munţii şi zburătoarele să se alăture lui David în a Ne preamări. Noi suntem Cei care am făcut-o.

2732: să înțeleagă: o turmă de oi, datorită neglijenței păstorului, au păscut pe un teren cultivat (sau grădină) în timpul nopții și au mâncat toate plantele și rădăcinile pe care le-au găsit, provocând daune cât pentru o recoltă anuală. Conform autorității domniei sale, David, a luat în considerare problema celor doi și a acordat proprietarului terenului oile celuilalt ca și compensație pentru daunele provocate. Legea romană a celor 12 table i-ar fi aprobat decizia și pe același principiu a fost construită și vechea prevedere deo dandum a legii britanice. Fiul lui David, Solomon, un simplu băiat de unsprezece ani, a gândit o decizie mai bună, în care pedeapsa să fie corespunzătoare daunelor. Dauna agricultorului era pierderea recoltei însă proprietatea în sine nu era pierdută. Sugestia lui Solomon a fost aceea ca proprietarul terenului să nu ia oile pentru totdeauna ci doar să le țină atât timp cât va fi nevoie pentru a-și recupera daunele, prin lapte și lână, iezii care s-ar fi născut, etc., iar după aceea să le returneze păstorului. Meritul lui David a fost acela că a acceptat sugestia fiului său, deși venea din partea unui băiețel; meritul lui Solomon a fost acela că a diferențiat între corpus și venit, și că, deși un copil, nu s-a rușinat să îi vorbească tatălui său despre o judecată pe care el o înțelegea mai bine. În ambele cazuri Allah este Cel care le-a inspirat claritatea și concizia. Allah a fost martor al judecății lor prin Omniprezența Sa.

2733: a Ne preamări: toate câte sunt în ceruri și pe pământ îl proslăvesc pe Allah, ca în 17:44, 57:1, 16:48-50; toată natura Îi preamărește Slava.

تُسَبِّحُ لَهُ السَّمَاوَاتُ السَّبْعُ وَالْأَرْضُ وَمَن فِيهِنَّ ۚ وَإِن مِّن شَيْءٍ إِلَّا يُسَبِّحُ بِحَمْدِهِ وَلَٰكِن لَّا تَفْقَهُونَ تَسْبِيحَهُمْ ۗ إِنَّهُ كَانَ حَلِيمًا غَفُورًا

{ تسبح له }

تنزهه { السماوات السبع والأرض ومن فيهن وإن } ما { من شيء } من المخلوقات { إلا يسبح } متلبسا { بحمده } أي يقول سبحان الله وبحمده { ولكن لا تفقهون } تفهمون { تسبيحهم } لأنه ليس بلغتكم { إنه كان حليما غفورا } حيث لم يعاجلكم بالعقوبة

Pe El îl preamăresc cele şapte ceruri, pământul şi cei din ele. Nu este nimic care să nu-l preamărească cu laude, însă voi nu înţelegeţi preamărirea lor. Allah este Blând, Iertător.

2229: preamărească: întreaga Creație, animată și neanimată, Îl proslăvește pe Allah și Îi proclamă Gloria, ființele animate prin conștiință și acțiuni iar cele neanimate prin dovada că au fost create și orânduite de pământ conform unui Plan Universal. Natura este un martor al Puterii, Înțelepciunii și Providenței Sale. Numai „voi” sunteți cei care încalcă și resping acest șir al venerării prin natura „voastră” și Îl neagă pe Creator doar pentru că „v-a” fost oferită o cantitate limitată de voință și liber arbitru; doar „voi” nu puteți percepe ceea ce toate celelalte creaturi înțeleg și proclamă cu bucurie și smerenie prin simpla lor existență. La ce nivel a ajuns degradarea „voastră”! Și totuși Allah „vă” rabdă și „vă” iartă! Aceasta este Dragostea și Bunătatea Sa!

سَبَّحَ لِلَّهِ مَا فِي السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ ۖ وَهُوَ الْعَزِيزُ الْحَكِيمُ

{ سبَّح لله ما في السماوات والأرض }

أي نزهه كل شيء فاللام مزيدة وجيء بما دون من تغليبا للأكثر { وهو العزيز } في ملكه { الحكيم } في صنعه

A Lui este împărăţia cerurilor şi a pământului. El dăruieşte viaţa şi dăruieşte moartea. El asupra tuturor are putere.

أَوَلَمْ يَرَوْا إِلَىٰ مَا خَلَقَ اللَّهُ مِن شَيْءٍ يَتَفَيَّأُ ظِلَالُهُ عَنِ الْيَمِينِ وَالشَّمَائِلِ سُجَّدًا لِّلَّهِ وَهُمْ دَاخِرُونَ

{ أولم يروْا إلى ما خلق الله من شيء }

له ظل كشجرة وجبل { تتفيَّؤ } تتميل { ظلاله عن اليمين والشمائل } جمع شمال أي عن جانبيهما أول النهار وآخره { سجداً لله } حال أي خاضعين له بما يراد منهم { وهم } أي الظلال { داخرون } صاغرون نزلوا منزلة العقلاء

Ei nu văd că umbra fiecărui lucru pe care Allah l-a creat se întinde spre dreapta ori spre stânga, prosternându-se înaintea lui Allah cu smerenie?

2074: fiecărui lucru: în acest pasaj cuvântul „lucru” se referă la creația neanimată, deoarece următorul verset menționează îngerii și „vietățile” care se mișcă, adică ființele animate; metafora sugerează că până și lucrurile neanimate Îl recunosc pe Allah și Îl venerează. Chiar și umbrele lor se prosternează în supunere față de lumina soarelui. Simbolistica umbrei sugerează că toate cele create în această lume sunt umbre ale Adevăratei Realități fiind într-o perpetuă mișcare proniată de lumina divină, așa cum umbrele copacilor și ale clădirilor se mișcă într-o direcție sau alta și se lungesc sau se scurtează după lumina cerească.

وَلِلَّهِ يَسْجُدُ مَا فِي السَّمَاوَاتِ وَمَا فِي الْأَرْضِ مِن دَابَّةٍ وَالْمَلَائِكَةُ وَهُمْ لَا يَسْتَكْبِرُونَ

{ ولله يسجد ما في السماوات وما في والأرض من دابة }

أي نسمة تدب عليها أي تخضع له بما يراد منها، وغلب في الإتيان بما لا يعقل لكثرته { والملائكة } خصهم بالذكر تفضيلاً { وهم لا يستكبرون } يتكبرون عن عبادته

Orice vietate din ceruri şi de pe pământ se prosternează înaintea lui Allah, chiar şi îngerii care nu sunt îngâmfaţi.

2075: vietate: creaturi animate, care se mișcă, trăiesc; sintagma „orice vietate din ceruri și de pe pământ” include toate creaturile, menționate în trei clase: neanimate, ființe vii și îngeri. Ne putem închipui că până și cei mai înalți îngeri nu sunt aroganți: aceștia se închină și își slujesc Domnul la unison cu întreaga Creație.

يَخَافُونَ رَبَّهُم مِّن فَوْقِهِمْ وَيَفْعَلُونَ مَا يُؤْمَرُونَ ۩

{ يخافون }

أي الملائكة حال من ضمير يستكبرون { ربهم من فوقهم }

حال من هم أي عالياً عليهم بالقهر { ويفعلون ما يؤمرون } به

Ei se tem de Domnul lor care este deasupra lor şi fac ceea ce li se porunceşte.

2076: Domnul lor: Allah este atât de măreț și înălțat față de creație, încât creația Îl privește doar în străfulgerare, uimire și reverență, îndeplinindu-și cu smerenie datoria în slujirea Sa; acesta este sensul sintagmei „se tem de Domnul lor”.

La fel și tunetul Îl preaslăvește pe Allah, așa cum citim în 13:13:

وَيُسَبِّحُ الرَّعْدُ بِحَمْدِهِ وَالْمَلَائِكَةُ مِنْ خِيفَتِهِ وَيُرْسِلُ الصَّوَاعِقَ فَيُصِيبُ بِهَا مَن يَشَاءُ وَهُمْ يُجَادِلُونَ فِي اللَّهِ وَهُوَ شَدِيدُ الْمِحَالِ

{ ويسبح الرعد }

هو ملك موكل بالسحاب يسوقه متلبسا { بحمده } أي يقول سبحان الله وبحمده { و } يسبح { الملائكة من خيفته } أي الله { ويرسل الصواعق } وهي نار تخرج من السحاب { فيصيب بها من يشاء } فتحرقه نزل في رجل بعث إليه النبي صلى الله عليه وسلم من يدعوه فقال من رسول الله وما الله أمن ذهب هو أم من فضة أم نحاس فنزلت به صاعقة فذهبت بقحف رأسه { وهم } أي الكفار { يجادلون } يخاصمون النبي صلى الله عليه وسلم { في الله وهو شديد المحال } القوة أو الأخذ

Şi Îl preamăresc cu laude tunetul şi îngerii, de teama Lui. El trimite trăsnete şi loveşte cu ele pe cine voieşte. Ei se ceartă asupra lui Allah, însă El este cumplit de puternic.

1819: preamăresc: acel tunet care înspăimântă muritorii nu este decât o forță îmblânzită aflată în slujba Lui, care Îl preamărește; de aici și numele surei (13) unde efectele teribile ale naturii sunt ilustrate ca fiind simple forțe aflate în slujba Creatorului.

1820: tunetul și îngerii: îngerii, aduși laolaltă cu tunetul în sintagma de față, deși ființe puternice și glorioase create de Allah, simt reverență și supunere în fața Lui și Îl proslăvesc.

1821: cumplit de puternic: Cine este omul muritor să îl socotească pe Allah după mintea sa limitată? Un astfel de șir de întrebări adresate muritorului îngâmfat găsim în cartea lui Iov, 38 și 41: „Atunci Dumnezeu i-a răspuns lui Iov, din sânul vijeliei, şi i-a zis: Cine este cel ce pune pronia sub obroc, prin cuvinte fără înţelepciune? Încinge-ţi deci coapsele ca un viteaz şi Eu te voi întreba şi tu Îmi vei da lămuriri! Unde erai tu, când am întemeiat pământul? Spune-Mi, dacă ştii să spui. Ştii tu cine a hotărât măsurile pământului sau cine a întins deasupra lui lanţul de măsurat? În ce au fost întărite temeliile lui sau cine a pus piatra lui cea din capul unghiului; Atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau? Cine a închis marea cu porţi, când ea ieşea năvalnică, din sânul firii; Şi când i-am dat ca veşmânt negura şi norii drept scutece; Apoi i-am hotărnicit hotarul Meu şi i-am pus porţi şi zăvoare; Şi am zis: Până aici vei veni şi mai departe nu te vei întinde, aici se va sfărâma trufia valurilor tale? Ai poruncit tu dimineţii, vreodată în viaţa ta, şi i-ai arătat aurorei care este locul ei; Ca să apuce pământul de colţuri şi să scuture pe nelegiuiţi de pe pământ? În revărsatul zorilor, pământul se face roşu ca roşiile peceţi şi ia culori ca de veşmânt. Cei răi rămân fără noaptea (prielnică lor) şi braţul ridicat este frânt. Ai fost tu până la izvoarele mării sau te-ai plimbat pe fundul prăpastiei? Ţi s-au arătat oare porţile morţii şi porţile umbrei le-ai văzut? Ai cugetat oare la întinderea pământului? Spune, ştii toate acestea? Care drum duce la palatul luminii şi care este locul întunericului; Ca să ştii să-l călăuzeşti în cuprinsul lui şi să poţi să nimereşti potecile care duc la el acasă? Tu ştii bine, căci atunci erai născut şi numărul zilelor tale e foarte mare. Ai ajuns tu la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei; Pe care le ţin deoparte pentru vremuri de strâmtorare, pentru zilele de bătălie şi de război? Unde se risipesc aburii şi se răspândeşte pe pământ vântul de la răsărit? Cine a săpat albie puhoaielor cerului şi cine a croit drum bubuitului tunetului; Ca să plouă pe un pământ nelocuit şi pe o pustietate unde nu se află fiinţă omenească; Şi să adape ţinuturile sterpe şi uscate şi să scoată pajişte de iarbă din întinderea pleşuvă? Are ploaia un tată? Cine a zămislit stropii de rouă? Din sânul cui a ieşit gheaţa? Şi cine este cel ce naşte promoroaca din cer? Apele se încheagă şi se întăresc ca piatra şi fala mării se face sloi! Poţi tu să legi cataramele Pleiadelor sau să deznozi lanţurile Orionului? Poţi tu să scoţi la vreme cununa Zodiacului şi vei fi tu cârmaci Carului Mare şi stelelor lui? Cunoşti tu legile cerului şi poţi tu să faci să fie pe pământ ceea ce este scris în ele? Poţi tu să ridici până la nori glasul tău ca să se sloboadă peste tine potopul ploilor? Eşti tu în stare să azvârli fulgerele şi ele să plece şi să-ţi spună: Iată-ne? Cine a pus atâta înţelepciune în pasărea ibis sau cine i-a dat pricepere cocoşului? Cine poate să ţină cu destoinicie socoteala norilor şi să verse pe pământ burdufurile cerului; Ca să se adune pulberea şi să se întărească, iar bulgării de pământ să se lipească laolaltă? Tu eşti cel ce aduci pradă leoaicei şi potoleşti foamea puilor de leu; Când s-au ascuns în vizuini sau stau şi pândesc ascunşi în hăţişuri? Cine are grijă de mâncarea corbului, când puii lui croncănesc la Dumnezeu, de foame, şi zboară încoace şi încolo după hrană? Poţi tu să prinzi leviatanul cu undiţa, ori să-i legi limba cu o sfoară? Vei putea tu să-i vâri în nas o trestie sau să-i găureşti falca cu cârligul? Îţi va face el multe rugăminţi şi îţi va spune el lucruri drăgălaşe? Ori va face cu tine legământ şi-l vei lua la tine rob pe toată viaţa? Te vei juca tu cu el, cum te joci cu o pasăre, sau îl vei lega tu ca să-ţi înveseleşti fetele? Pescarii întovărăşiţi vor putea să-l scoată de vânzare şi negustorii să-l vândă cu bucata? Vei putea tu să-i găureşti pielea cu săgeţi şi capul cu cârligul pescăresc? Ridică-ţi numai mâna împotriva lui şi vei pomeni de o asemenea luptă şi nu o vei mai începe niciodată! Iată, este o deşertăciune să mai nădăjduieşti în izbândă; numai înfăţişarea lui şi te dă la pământ. Cine este atât de nechibzuit încât să-l întărâte? Cine va îndrăzni să dea piept cu Mine? Cine M-a îndatorat cu ceva, ca să fiu acum dator să-i dau înapoi? Tot ce se află sub ceruri este al Meu. Cât despre leviatan, voi vorbi despre mădularele lui şi despre tăria lui şi despre frumoasa lui întocmire. Cine a ridicat pulpana din faţă a veşmântului lui şi cine poate pătrunde în căptuşeala armurei lui? Cine a deschis vreodată porţile gurii lui? Zimţii lui sunt îngrozitori! Spinarea lui este ca un şirag de scuturi, pe care le-ai fi întărit şi pecetluit puternic. Ele sunt strânse unul într-altul atât de tare, că nici vântul nu pătrunde printre ele. Fiecare e lipit de cel de lângă el şi se ţin aşa şi nu se mai despart. Din strănutul lui scapără lumină şi ochii lui sunt roşii ca pleoapele zorilor. Din gura lui ies parcă nişte torţe aprinse şi izbucnesc valuri de scântei. Din nările lui iese fum, ca dintr-o căldare pusă la foc şi care fierbe. Răsuflarea lui este de cărbuni aprinşi şi din gura lui ţâşnesc flăcări. Puterea lui e adunată în grumazul lui şi înaintea lui ţâşneşte groaza. Carnea lui e îndesată; oricât ai apăsa în ea nu se lasă. Inima lui este tare ca piatra, tare ca piatra râşniţei, cea de dedesubt. De măreţia lui se tem şi valurile; valurile mării se dau înapoi din faţa lui. Să-l atingi cu sabia nu foloseşti nimic; nici cu lancea, nici cu săgeata, nici cu toporul. Fierul pentru pielea lui este ca paiul, iar arama ca lemnul putred. Săgeata nu-l pune pe fugă şi pietrele din praştie cad pe el ca nişte pleavă. O săgeată pentru el este un pai în vânt şi îşi bate joc de vâjâitul unei lănci ce zboară. Sub pântecele lui sunt nişte solzi ascuţiţi; când dă prin noroi, pare că dă cu grapa. Când se afundă, apa fierbe ca într-o căldare; el preface marea într-un cazan de fiert mirodenii. El lasă în urmă o dâră luminoasă şi adâncul pare un cap cu plete albe. Pe pământ el nu-şi află perechea şi e făcut să nu cunoască frica. El se uită de sus la toţi câţi sunt puternici şi este împărat peste toate fiarele sălbatice”.

La fel și David cântă Slava lui Allah în Psalmi, cxlviii:

„Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cele înalte. Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Lăudaţi-L pe El soarele şi luna, lăudaţi-L pe El toate stelele şi lumina. Lăudaţi-L pe El cerurile cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri; Să laude numele Domnului, că El a zis şi s-au făcut; El a poruncit şi s-au zidit. Pusu-le-ai pe ele în veac şi în veacul veacului; lege le-a pus şi nu o vor trece. Lăudaţi pe Domnul toţi cei de pe pământ, balaurii şi toate adâncurile; Focul, grindina, zăpada, gheaţa, viforul, toate îndepliniţi cuvântul Lui; Munţii şi toate dealurile, pomii cei roditori şi toţi cedrii; Fiarele şi toate animalele, târâtoarele şi păsările cele zburătoare; Împăraţii pământului şi toate popoarele, căpeteniile şi toţi judecătorii pământului; Tinerii şi fecioarele, bătrânii cu tinerii, Să laude numele Domnului, că numai numele Lui s-a înălţat. Lauda Lui pe pământ şi în cer. Şi va înălţa puterea poporului Lui. Cântare tuturor cuvioşilor Lui, fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El.”

Întreaga natură și îngerii proclamă gloria lui Allah, împreună cu David (pacea fie asupra lui), ca în 34:10 și 38:18-19:

وَلَقَدْ آتَيْنَا دَاوُودَ مِنَّا فَضْلًا ۖ يَا جِبَالُ أَوِّبِي مَعَهُ وَالطَّيْرَ ۖ وَأَلَنَّا لَهُ الْحَدِيدَ

{ ولقد آتينا داود منا فضلا }

نبوة وكتابا وقلنا { يا جبال أوّبي } رجعي { معه } بالتسبيح { والطير } بالنصب عطفا على محل الجبال، أي ودعوناها تسبح معه { وألنا له الحديد } فكان في يده كالعجين

I-am dăruit lui David un har de la Noi. O, voi munţi şi voi păsări, ţineţi-i isonul! Noi i-am topit lui fierul:

3799: de la Noi: ca în 21:80: David era înzestrat cu darul muzicii și cântecului sacru iar acest talent se observă în recitarea psalmilor; natura, munții și păsările, intonează, cu el, imnurile Slavei Divine.

وَعَلَّمْنَاهُ صَنْعَةَ لَبُوسٍ لَّكُمْ لِتُحْصِنَكُم مِّن بَأْسِكُمْ ۖ فَهَلْ أَنتُمْ شَاكِرُونَ

{ وعلمناه صنعة لَبُوس }

وهي الدرع لأنها تلبس، وهو أول من صنعها وكان قبلها صفائح { لكم } في جملة الناس { لنحصنكم } بالنون لله وبالتحتانية لداود وبالفوقانية للبوس { من بأسكم } حربكم مع أعدائكم { فهل أنتم } يا أهل مكة { شاكرون } نعمتي بتصديق الرسول: أي اشكروني بذلك

Noi l-am învăţat, pentru voi, să vă facă platoşe ca să vă apăraţi de urgie. Sunteţi mulţumitori, oare?

2734: l-am învățat: meșteșugul fierarilor în fabricarea zalelor îi este atribuit lui David. Armura defensivă este, în acest pasaj, asemănată cu rezistența faptelor credinței, ca în 34:11, în contrast cu armele letale ofensive care provoacă distrugere; bineînțeles, orice luptă, dacă nu este purtată întru apărarea credinței și credincioșilor, constituie doar violență.

2735: mulțumitori: David excela prin înțelepciunea sa profundă; preamărirea lui Allah prin cântecul sacru al Psalmilor; și meșteșugul armurilor. El era capabil de toate acestea datorită cunoașterii și iscusinței oferite de Allah; de altfel o pomenire care amintește de binecuvântările și darurile cu care Allah i-a onorat pe fiii lui Adam de-a lungul existenței lor.

3800: fierul: ca și oțelul, fierul este un metal dur, însă, în mâinile unui artizan iscusit devine un material moale și pliabil utilizat la fabricarea unor echipamente defensive, adică zale și armuri, după cum această știință îi este atribuită lui David.

أَنِ اعْمَلْ سَابِغَاتٍ وَقَدِّرْ فِي السَّرْدِ ۖ وَاعْمَلُوا صَالِحًا ۖ إِنِّي بِمَا تَعْمَلُونَ بَصِيرٌ

وقلنا { أن اعمل }

منه { سابغات } دروعا كوامل يجرها لابسها على الأرض { وقدر في السرد } أي نسج الدروع قيل لصانعها سراد، أي اجعله بحيث تتناسب حلقه { واعملوا } أي آل داود معه { صالحا إني بما تعملون بصير } فأجازيكم به

Fă din el platoşe şi cumpăneşte la înzăuare! Faceţi lucrătură bună! Eu sunt Văzător a ceea ce faceţi.

3801: cumpănește: hainele din zale necesitau un meșteșug anume pentru ca inelele să se întrepătrundă iar întregul veșmânt să poată fi întrebuințat corespunzător în război.

3802: lucrătură bună: poate fi observată tranziția de la singular, „fă din el platoșe” la pluralul „faceți lucrătură”. În primul pasaj porunca îi este adresată lui David, meșterul armurii defensive, iar a doua îi este adresată și poporului. David fabrica armuri care urmau să fie purtate și de ceilalți războinici; atât el cât și oamenii săi trebuie să fie atenți încât să nu devieze de la calea credinței. Războiul este o lucrare periculoasă și poate degenera în violență însă luptătorii sfinți vor rămâne vigilenți, pentru că Allah veghează asupra lor cu toată implicația Personală a cuvântului „Eu”.

إِنَّا سَخَّرْنَا الْجِبَالَ مَعَهُ يُسَبِّحْنَ بِالْعَشِيِّ وَالْإِشْرَاقِ

{ إنا سخرنا الجبال معه يسبحن }

بتسبيحه { بالعشيّ } وقت صلاة العشاء { والإشراق } وقت صلاة الضحى وهو أن تشرق الشمس ويتناهى ضوءُها

Noi am supus munţii să preamărească laolaltă cu el, în amurg şi la răsărit,

4168: preamărească: pasajul descrie cum natura Îl preamărește pe Allah alături de om. Lui David i-a fost oferit darul muzicii și psalmodierii iar munții și păsările sunt descriși ca fiind orchestra lui în proslăvirea lui Allah. Acele momente speciale ale zilei când munții și dealurile răsună de cântecele păsărilor sunt la ceasurile serii și la răsărit, când păsările se adună laolaltă; adică orele la care se întorc în cuiburi sau se trezesc pentru a zbura.

وَالطَّيْرَ مَحْشُورَةً ۖ كُلٌّ لَّهُ أَوَّابٌ

{ و }

سخرنا { الطير محشورة }

مجموعة إليه تسبح معه { كل } من الجبال والطير { له أوَّاب } رجّاع إلى طاعته بالتسبيح

precum şi păsările strânse în jurul lui. Toţi se întorc la El.

4169: se întorc: acest pasaj este un ecou al următorului verset. Cuvântul awwāb أواب este comun în ambele și stabilește rima și ritmul prin care răsună tema principală: întoarcerea la Allah în rugăciune și slavă, preaslăvire mai scumpă decât toată puterea și înțelepciunea.

اصْبِرْ عَلَىٰ مَا يَقُولُونَ وَاذْكُرْ عَبْدَنَا دَاوُودَ ذَا الْأَيْدِ ۖ إِنَّهُ أَوَّابٌ

قال تعالى: { اصبر على ما يقولون واذكر عبدنا داود ذا الأيد } أي القوة في العبادة كان يصوم يوما ويفطر يوما ويقوم نصف الليل وينام ثلثه ويقوم سدسه { إنه أوَّاب } رجّاع إلى مرضاة الله

Rabdă ceea ce spun şi aminteşte-ţi de robul Nostru, David, dăruit cu putere şi plin de căinţă.

4167: dăruit cu putere: David era un om de o putere ieșită din comun deoarece, fiind doar un băiețel, l-a învins pe uriașul filisten Goliat, ca în 2:249-252. Înainte de această luptă era batjocorit de inamicii săi și bagatelizat până și de propriul său frate mai mare. Dar s-a încrezut în Allah, a învins, iar după aceea a devenit rege.

فَلَمَّا فَصَلَ طَالُوتُ بِالْجُنُودِ قَالَ إِنَّ اللَّهَ مُبْتَلِيكُم بِنَهَرٍ فَمَن شَرِبَ مِنْهُ فَلَيْسَ مِنِّي وَمَن لَّمْ يَطْعَمْهُ فَإِنَّهُ مِنِّي إِلَّا مَنِ اغْتَرَفَ غُرْفَةً بِيَدِهِ ۚ فَشَرِبُوا مِنْهُ إِلَّا قَلِيلًا مِّنْهُمْ ۚ فَلَمَّا جَاوَزَهُ هُوَ وَالَّذِينَ آمَنُوا مَعَهُ قَالُوا لَا طَاقَةَ لَنَا الْيَوْمَ بِجَالُوتَ وَجُنُودِهِ ۚ قَالَ الَّذِينَ يَظُنُّونَ أَنَّهُم مُّلَاقُو اللَّهِ كَم مِّن فِئَةٍ قَلِيلَةٍ غَلَبَتْ فِئَةً كَثِيرَةً بِإِذْنِ اللَّهِ ۗ وَاللَّهُ مَعَ الصَّابِرِينَ

{ فلمَّا فصل }

خرج { طالوت بالجنود }

من بيت المقدس وكان الحر شديدا وطلبوا منه الماء { قال إن الله مبتليكم } مختبركم { بنهر } ليظهر المطيع منكم والعاصي وهو بين الأردن وفلسطين { فمن شرب منه } أي من مائه { فليس مني } أي من أتباعي { ومن لم يطعمه } يذقه { فإنه مني إلا من اغترف غرفة } بالفتح والضم { بيده } فاكتفى بها ولم يزد عليها فإنه مني { فشربوا منه } لما وافوه بكثرة { إلا قليلا منهم } فاقتصروا على الغرفة روي أنها كفتهم لشربهم ودوابهم وكانوا ثلاثمائة وبضعة عشر رجلا { فلما جاوزه هو والذين آمنوا معه } وهم الذين اقتصروا على الغرفة { قالوا } أي الذين شربوا { لا طاقة } قوة { لنا اليوم بجالوت وجنوده } أي بقتالهم وجبنوا ولم يجاوزوه { قال الذين يظنون } يوقنون { أنهم ملاقوا الله } بالبعث وهم الذين جاوزوه { كم } خبرية بمعني كثير { من فئة } جماعة { قليلة غلبت فئة كثيرة بإذن الله } بإرادته { والله مع الصابرين } بالعون والنصر

Saul le spuse, atunci când porni cu oştirea sa: Allah vă va pune la încercare cu un râu. Cel care va bea nu va fi dintre ai mei, iar cel care nu va gusta va fi dintre ai mei, precum şi cel care va lua puţină apă în căuşul palmei. Şi ei băură, în afara puţinora dintre ei. După ce a trecut râul cu cei care credeau, aceştia i-au spus: Noi nu avem nici o putinţă astăzi înaintea lui Goliat şi a oştirilor sale. Atunci cei care se gândeau la întâlnirea cu Allah, au spus: De câte ori o mână de oameni nu a biruit o oştire numeroasă, cu îngăduinţa lui Allah? Allah este cu cei răbdători.

284: le spuse: un comandant este îngreunat, în planurile sale, de o oștire nedisciplinată care nu crede în cauză și lider, oricât de numeroasă ar fi. El trebuie să îi îndepărteze pe cei care au îndoieli de războinicii fermi și încrezători, așa cum Gideon, mai înainte de Saul, a procedat. Saul și-a încercat oștenii la fel ca Gideon: le-a dat o poruncă de înfrânare, în acest caz la trecerea unui rău: majoritatea nu s-au supus și, drept urmare, au fost trimiși înapoi, așa cum găsim în Judecători vii: „Domnul a zis lui Ghedeon: Poporul pe care-l ai cu tine este prea mult pentru ca să dau pe Madian în mâinile lui; el ar putea să se laude împotriva Mea şi să zică: Mâna mea m-a izbăvit. Vesteşte dar lucrul acesta în auzul poporului: Cine este fricos şi se teme, să se întoarcă şi să se depărteze de Muntele Galaadului. Douăzeci şi două de mii de oameni din popor s-au întors şi au mai rămas zece mii. Domnul a zis lui Ghedeon: Poporul este încă prea mult. Coboară-i la apă şi acolo ţi-i voi alege; acela despre care îţi voi spune: Acesta să meargă cu tine, va merge cu tine, şi acela despre care îţi voi spune: Acesta să nu meargă cu tine, nu va merge cu tine. Ghedeon a coborât poporul la apă, şi Domnul a zis lui Ghedeon: Pe toţi cei ce vor lipăi apă cu limba, cum lipăie câinele, să-i desparţi de toţi cei ce vor bea apă din genunchi. Cei ce au lipăit apa, ducând-o la gură cu mâna, au fost în număr de trei sute de oameni; şi tot poporul celălalt a îngenuncheat ca să bea. Şi Domnul a zis lui Ghedeon: Cu cei trei sute de oameni care au lipăit, vă voi mântui şi voi da pe Madian în mâinile tale. Toţi ceilalţi din popor să se ducă fiecare acasă. Au luat merindele poporului şi trâmbiţele lui. Apoi Ghedeon a trimis pe toţi bărbaţii lui Israel, pe fiecare în cortul lui, şi a ţinut pe cei trei sute de oameni. Tabăra lui Madian era jos, în vale. Domnul a zis lui Ghedeon în timpul nopţii: Scoală-te şi coboară-te în tabără, căci am dat-o în mâinile tale. Dacă ţi-e frică să te cobori, coboară-te cu Pura, slujitorul tău. Să asculţi ce vor zice şi după aceea ţi se vor întări mâinile: coboară-te dar în tabără. El s-a coborât cu Pura, slujitorul lui, până la întâia strajă a taberei. Madian, Amalec şi toţi fiii Răsăritului erau răspândiţi în vale, ca o mulţime de lăcuste, şi cămilele lor erau fără număr, ca nisipul de pe marginea mării. Ghedeon a sosit şi iată că un om istorisea tovarăşului său un vis. El zicea: Am visat un vis şi se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit până la cort, şi cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos şi cortul a fost dărâmat. Tovarăşul lui a răspuns şi a zis: Aceasta nu este altceva decât sabia lui Ghedeon, fiul lui Ioas, bărbatul lui Israel; Dumnezeu a dat în mâinile lui pe Madian şi toată tabăra. Când a auzit Ghedeon istorisirea visului şi tâlcuirea lui, s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a întors în tabăra lui Israel şi a zis: Sculaţi-vă, căci Domnul a dat în mâinile voastre tabăra lui Madian! A împărţit în trei cete pe cei trei sute de oameni şi le-a dat tuturor trâmbiţe şi urcioare goale cu nişte făclii în urcioare. El le-a zis: Să vă uitaţi la mine şi să faceţi ca mine. Cum voi ajunge în tabără, să faceţi ce voi face eu; şi când vom suna din trâmbiţă eu şi toţi cei ce vor fi cu mine, să sunaţi şi voi din trâmbiţă de jur împrejurul taberei şi să ziceţi: Sabia Domnului şi a lui Ghedeon! Ghedeon şi cei o sută de oameni care erau cu el au ajuns la capătul taberei la începutul străjii de la mijlocul nopţii, îndată după ce puseseră pe păzitori. Au sunat din trâmbiţă şi au spart urcioarele pe care le aveau în mână. Cele trei cete au sunat din trâmbiţă şi au spart urcioarele; au apucat făcliile cu mâna stângă şi trâmbiţele cu mâna dreaptă, ca să sune, şi au strigat: Sabia Domnului şi a lui Ghedeon! A rămas fiecare la locul lui, în jurul taberei, şi toată tabăra a început să alerge, să ţipe şi să fugă. Cei trei sute de oameni au sunat iarăşi din trâmbiţă şi, în toată tabăra, Domnul i-a făcut să întoarcă sabia unii împotriva altora. Tabăra a fugit până la Bet-Şita, spre Ţerera, până la hotarul de la Abel-Mehola, lângă Tabat.”

285: aceștia i-au spus: în rândurile celor rămași dintre credincioși au fost unii care s-au înfricoșat la vederea armatei dușmane, mai ales când au văzut tăria comandantului inamic, uriașul Goliat (Jalūt), dar oastea lui Saul, deși puțin numeroasă, era jurată să înfrunte toate pericolele întâlnite întrucât aveau deplină încredere în Allah și în cauza pentru care luptau. Aceștia și-au asumat o atitudine încrezătoare în izbândă și au invocat puterea divină. Printre ei, la acel moment, se afla și David (pacea fie asupra lui).

وَلَمَّا بَرَزُوا لِجَالُوتَ وَجُنُودِهِ قَالُوا رَبَّنَا أَفْرِغْ عَلَيْنَا صَبْرًا وَثَبِّتْ أَقْدَامَنَا وَانصُرْنَا عَلَى الْقَوْمِ الْكَافِرِينَ

{ ولما برزوا لجالوت وجنوده }

أي ظهروا لقتالهم وتصافّوا { قالوا ربنا أفرغ } أصبب { علينا صبرا وثبت أقدامنا } بتقوية قلوبنا على الجهاد { وانصرنا على القوم الكافرين }

Când se aflară dinaintea lui Goliat şi a oştirilor sale, au spus: Domnul nostru! Varsă asupra noastră rabdare, întăreşte-ne nouă picioarele, dă-ne nouă ajutor asupra acestui neam de necredincioși!

تِلْكَ آيَاتُ اللَّهِ نَتْلُوهَا عَلَيْكَ بِالْحَقِّ ۚ وَإِنَّكَ لَمِنَ الْمُرْسَلِينَ

{ تلك }

هذه الآيات { آيات الله نتلوها } نقصها { عليك } يا محمد { بالحق } بالصدق { وإنك لمن المرسلين } التأكيد بأن وغيرها ردٌ لقول الكفار له لست مرسلا

Acestea sunt semnele lui Allah pe care Noi ţi le vestim, pentru că tu (Muhammad) eşti dintre trimişi.

Califatul este etern, începe cu Adam și continuă prin Muhammad:

38:26

يَا دَاوُودُ إِنَّا جَعَلْنَاكَ خَلِيفَةً فِي الْأَرْضِ فَاحْكُم بَيْنَ النَّاسِ بِالْحَقِّ وَلَا تَتَّبِعِ الْهَوَىٰ فَيُضِلَّكَ عَن سَبِيلِ اللَّهِ ۚ إِنَّ الَّذِينَ يَضِلُّونَ عَن سَبِيلِ اللَّهِ لَهُمْ عَذَابٌ شَدِيدٌ بِمَا نَسُوا يَوْمَ الْحِسَابِ

{ يا داود إنا جعلناك خليفة في الأرض }

تدبر أمر الناس { فاحكم بين الناس بالحق ولا تتبع الهوى } أي هوى النفس { فيضلك عن سبيل الله } أي عن الدلائل الدالة على توحيده { إن الذين يضلون عن سبيل الله } أي عن الإيمان بالله { لهم عذاب شديد بما نسوا } بنسيانهم { يوم الحساب } المرتب عليه تركهم الإيمان، وقالوا أيقنوا بيوم الحساب لآمنوا في الدنيا

O, David! Noi te-am făcut urmaş pe pământ. Judecă oamenii întru Adevăr şi nu urma poftei, căci ea te rătăceşte de la calea lui Allah. Cei care se rătăcesc de la Calea lui Allah vor avea parte de o osândă aprigă, căci au dat uitării Ziua Socotelii.

4177: urmaș: calif, locțiitor, puterea lui David și darurile înțelepciunii, dreptății, psalmodierii și profeției i-au fost oferite pentru îndeplinirea custodiei Pământului, nefiind menite, evident, pentru gloria proprie, ca în 2:30.

4178: rătăcește: spre deosebire de poveștile scandaloase referitoare la membrii casei lui David, așa cum găsim în Biblie în 2 Samuel și parabola lui Natan: „Domnul a trimis pe Natan la David. Şi Natan a venit la el şi i-a zis: Într-o cetate erau doi oameni: unul bogat şi altul sărac. Bogatul avea foarte multe oi şi foarte mulţi boi. Săracul n-avea nimic decât o mieluşea, pe care o cumpărase; o hrănea şi o creştea la el împreună cu copiii lui; ea mânca din aceeaşi bucată de pâine cu el, bea din acelaşi pahar cu el, dormea la sânul lui şi el o privea ca pe fata lui. A venit un călător la omul acela bogat. Şi bogatul nu s-a îndurat să se atingă de oile sau de boii lui ca să pregătească un prânz călătorului care venise la el, ci a luat oaia săracului şi a gătit-o pentru omul care venise la el. David s-a aprins foarte tare de mânie împotriva omului acestuia şi a zis lui Natan: Viu este Domnul că omul care a făcut lucrul acesta este vrednic de moarte! Şi să dea înapoi patru miei, pentru că a săvârşit fapta aceasta şi n-a avut milă. Şi Natan a zis lui David: Tu eşti omul acesta! Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: Eu te-am uns împărat peste Israel şi te-am scăpat din mâna lui Saul; te-am făcut stăpân pe casa stăpânului tău, am pus la sânul tău nevestele stăpânului tău şi ţi-am dat casa lui Israel şi Iuda. Şi dacă ar fi fost puţin atâta, aş mai fi adăugat. Pentru ce dar ai dispreţuit tu Cuvântul Domnului, făcând ce este rău înaintea Lui? Ai lovit cu sabia pe Urie, Hetitul, ai luat de nevastă pe nevastă-sa şi pe el l-ai ucis cu sabia fiilor lui Amon. Acum, niciodată nu se va depărta sabia din casa ta, pentru că M-ai dispreţuit şi pentru că ai luat de nevastă pe nevasta lui Urie, Hetitul. Aşa vorbeşte Domnul: Iată, din casa ta voi ridica nenorocirea împotriva ta şi voi lua de sub ochii tăi pe nevestele tale şi le voi da altuia, care se va culca cu ele în faţa soarelui acestuia. Căci ai lucrat pe ascuns; Eu însă voi face lucrul acesta în faţa întregului Israel şi în faţa soarelui. David a zis lui Natan: Am păcătuit împotriva Domnului! Şi Natan a zis lui David: Domnul îţi iartă păcatul, nu vei muri. Dar, pentru că ai făcut pe vrăjmaşii Domnului să-L hulească săvârşind fapta aceasta, fiul care ţi s-a născut va muri.” conceptul islamic al lui David (pacea fie asupra sa) este acela al unui conducător drept și smerit, păstrător al virtuților, un model pentru leadership, departe de istorisirile legate de adulter, fraudă, uneltiri și crime.

وَإِذْ قَالَ رَبُّكَ لِلْمَلَائِكَةِ إِنِّي جَاعِلٌ فِي الْأَرْضِ خَلِيفَةً ۖ قَالُوا أَتَجْعَلُ فِيهَا مَن يُفْسِدُ فِيهَا وَيَسْفِكُ الدِّمَاءَ وَنَحْنُ نُسَبِّحُ بِحَمْدِكَ وَنُقَدِّسُ لَكَ ۖ قَالَ إِنِّي أَعْلَمُ مَا لَا تَعْلَمُونَ

{ و }

اذكر يا محمد { إذ قال ربُّك للملائكة إني جاعل في الأرض خليفة } يخلفني في تنفيذ أحكامي فيها وهو آدم { قالوا أتجعل فيها من يفسد فيها } بالمعاصي { ويسفك الدماء } يريقها بالقتل كما فعل بنو الجان وكانوا فيها فلما أفسدوا أرسل الله عليهم الملائكة فطردوهم إلى الجزائر والجبال { ونحن نسبِّح } متلبسين { بحمدك } أي نقول سبحان الله وبحمده { ونقِّدس لك } ننزهك عمالا يليق بك فاللام زائدة والجملة حال أي فنحن أحق بالاستخلاف { قال } تعالى { إني أعلم ما لا تعلمون } من المصلحة في استخلاف آدم، وأن ذريته فيهم المطيع والعاصي فيظهر العدل بينهم فقالوا لن يخلق ربنا خلقاً أكرم عليه منا ولا أعلم لسبقنا له ورؤيتنا ما لم يره فخلق الله تعالى آدم من أديم الأرض أي وجهها، بأن قبض منها قبضة من جميع ألوانها وعجنت بالمياه المختلفة وسوَّاهُ ونفخ فيه الروح فصار حيواناً حسَّاساً بعد أن كان جماداً.

Când Domnul tău spuse îngerilor: Vreau să-mi fac un locţiitor pe pământ, ei au răspuns: Vrei să faci un locţiitor care să-i zădărnicească rostul şi să risipească şuvoaie de sânge, în vreme ce noi Te preamărim cu laude şi Te preasfinţim? Atunci, El spuse: Eu ştiu ceea ce voi nu ştiţi.

47: ceea ce voi nu știți: sensul acestui verset a fost elaborat într-un articol precedent, vezi aici:

الرسالة الثمانية

12:55

قَالَ اجْعَلْنِي عَلَىٰ خَزَائِنِ الْأَرْضِ ۖ إِنِّي حَفِيظٌ عَلِيمٌ

{ قال }

يوسف { اجعلني على خزائن الأرض }

أرض مصر { إني حفيظ عليم } ذو حفظ وعلم بأمرها، وقيل كاتب حاسب

Iusuf spuse: Încredinţează-mi hambarele ţării şi le voi fi păzitor priceput.

1716: hambarele: Iusuf (pacea fie asupra sa) primește autoritate deplină asupra economiei Egiptului. El s-ar fi putut bucura de noua funcție, s-ar fi putut etala în simbolurile acestei funcții, ar fi putut lăsat munca grea și plictisitoare în grija subalternilor rezervându-și pentru sine strălucirea și avantajele vieții unui demnitar al regatului faraonic, așa cum este obiceiul celor mai mulți politicieni, atât din trecut cât și contemporani. Dar o astfel de atitudine nu era calea sa, nici nu poate fi pe măsura unui lider care înfăptuiește lucrarea divină. Iusuf și-a asumat cele mai grele sarcini ale funcției sale, spre exemplu, organizarea rezervelor agricole pentru anii de secetă visați de Faraon. El a cerut să fie numit în custodia grânarelor din simplul motiv că înțelegea mai bine decât ceilalți nevoile acestui industrii fiind pregătit să își asume cele mai grele îndeletniciri fără să arunce pe umerii altora responsabilitățile aferente.

Shura este un principiu fundamental al administării califatului:

42:38

وَالَّذِينَ اسْتَجَابُوا لِرَبِّهِمْ وَأَقَامُوا الصَّلَاةَ وَأَمْرُهُمْ شُورَىٰ بَيْنَهُمْ وَمِمَّا رَزَقْنَاهُمْ يُنفِقُونَ

{ والذين استجابوا لربهم }

أجابوه إلى ما دعاهم إليه عن التوحيد والعبادة { وأقاموا الصلاة } أداموها { وأمرهم } الذي يبدو لهم { شورى بينهم } يتشاورون فيه ولا يعجلون { ومما رزقناهم } أعطيناهم { ينفقون } في طاعة الله، ومن ذُكر صنف

pentru cei care răspund Domnului lor, pentru cei care îşi săvârşesc rugăciunea, pentru cei care ţin sfat între ei asupra treburilor lor, pentru cei care dăruiesc din ceea ce i-am înzestrat,

4578: care răspund: în continuarea caracteristicilor descrise în nota 4576, cei care îl slujesc pe Allah mai au și alte calități. Aceștia sunt pregătiți, în orice moment, să răspundă atunci când semnele lui Allah le sunt arătate, să asculte îndemnurile și poruncile profeților lui Allah și să urmeze calea adevărată așa cum înțeleg mai bine; aceștia se află într-o legătură cu Allah prin rugăciune și pomenire; iar comportamentul le este determinat de consultări cu cei asemenea lor care au o voce și întâietate în opinii, atât în dileme personale, adică în familie; cât și în problemele comunității sau economiei, adică între facțiuni, partide sau grupuri; și, mai departe, în chestiuni de stat, de exemplu, între conducător și supuși sau între diferiți parteneri instituționali, departamente, ministere, etc.; aceștia nu uită Dania sau întrajutorarea celor aflați în nevoie, milostenii oferite din averea lor sau darurile, talentele și oportunitățile cu care Allah i-a înzestrat; atunci când nelegiuiții se folosesc de ei sau de alții într-un scop rău sau necorespunzător, aceștia nu se tem, nu se sperie și nici nu se supun în fața răului și corupției, ci se ridică și luptă pentru drepturile lor și ale altora.

4579: sfat: sau shura, care este titlul surei (42), descrie modalitatea ideală în care un grup sau comunitate își administrează scopurile și gestionează sarcinile în așa fel încât să își îndeplinească responsabilitățile într-un mod plăcut lui Allah. Acest principiu a fost aplicat de Profet ﷺ, atât în viața sa personală cât și în cea publică, fiind respectat cu strictețe de conducătorii musulmani care i-au urmat la conducerea califatului islamic. Formulele de guvernare contemporane sunt o încercare, de multe ori imperfectă, de a aplica acest principiu al consultării în administrație.

فَمَا أُوتِيتُم مِّن شَيْءٍ فَمَتَاعُ الْحَيَاةِ الدُّنْيَا ۖ وَمَا عِندَ اللَّهِ خَيْرٌ وَأَبْقَىٰ لِلَّذِينَ آمَنُوا وَعَلَىٰ رَبِّهِمْ يَتَوَكَّلُونَ

{ فما أوتيتم }

خطاب للمؤمنين وغيرهم { من شيءٍ } من أثاث الدنيا { فمتاع الحياة الدنيا } يتمتع به فيها ثم يزول { وما عند الله } من الثواب { خير وأبقى للذين آمنوا وعلى ربهم يتوكلون } ويعطف عليه

Ceea ce vi s-a dăruit nu este decât o bucurie vremelnică în Viaţa de Acum. Ceea ce se află la Allah este mult mai bun şi mai trainic pentru cei care cred şi se încred în Domnul lor,

4575: bucurie vremelnică: orice întâmplare favorabilă sau nefastă care apare în viața omului reprezintă o încercare temporară specifică acestei vieți lumești; există un scop mai amplu, cel care emană din Prezența lui Allah. Aceste clipe nu sunt permanente, orice neplăcere pe care omul o suferă în această viață se înscrie în zodia încercărilor, însă, binele și răul în viața spirituală, dobândite prin apropierea sau îndepărtarea de Allah au un caracter permanent și o natură diferită de încercările vremelnice ale sorții.

4576: cei care cred: cele mai înalte daruri care vin din Prezența lui Allah sunt destinate celor care Îl slujesc și Îl venerează cu adevărat. Credincioșii care se bucură de aceste binecuvântări sunt descriși prin mai multe trăsături specifice: credință deplină; încredere în Allah, în locul goanei după standarde false și valori îndoielnice; aceștia se feresc de cele mai importante și serioase ofense comise împotriva Legii Divine și, bineînțeles, se țin departe de faptele rușinoase; își înțeleg imperfecțiunea; sunt pregătiți să îi ierte pe ceilalți; chiar dacă sunt încercați de mânie sau provocați, vezi 4578, mai sus.

وَالَّذِينَ إِذَا أَصَابَهُمُ الْبَغْيُ هُمْ يَنتَصِرُونَ

{ والذين إذا أصابهم البغي }

الظلم { هم ينتصرون } صنف، أي ينتقمون ممن ظلمهم بمثل ظلمه، كما قال تعالى

pentru cei care se apără când îi loveşte o nedreptate.

4580: se apără: dreptul la auto-apărare este garantat, în islam, de valoarea atașată sufletului, vieții umane și personalității, există mai multe situații în care un individ se poate ridica pentru apărarea drepturilor: atunci când drepturile sale fundamentale sunt încălcate; drepturile celor apropiați sau semenilor cu care se identifică; drepturile unei comunități anume, situație în care întreaga comunitate va protesta; sau drepturile unor terți. Încălcările drepturilor se referă, în principal, la abuzuri, exploatare sau nedreptăți făcute din imboldul lăcomiei, egoismului sau simplei nepăsări, înfăptuite de persoane care, la adăpostul unei mascarade morale, servesc varii cauze necurate sau agende ascunse; de aici și înaltele mărimi morale necesare celor care se ridică împotriva acestor nedreptăți.

وَجَزَاءُ سَيِّئَةٍ سَيِّئَةٌ مِّثْلُهَا ۖ فَمَنْ عَفَا وَأَصْلَحَ فَأَجْرُهُ عَلَى اللَّهِ ۚ إِنَّهُ لَا يُحِبُّ الظَّالِمِينَ

{ وجزاءُ سيئة سيئة مثلها }

سميت الثانية سيئة لمشابهتها للأولى في الصورة، وهذا ظاهر فيما يقتص فيه من الجراحات، قال بعضهم: وإذا قال له أخزاك الله، فيجيبه أخزاك الله { فمن عفا } عن ظالمه { وأصلح } الود بينه وبين المعفو عنه { فأجره على الله } أي إن الله يأجره لا محالة { إنه لا يحب الظالمين } أي البادئين بالظلم فيترتب عليهم عقابه

Răsplata unui rău este un rău asemenea lui, însă cel care iartă şi caută împăcarea va afla răsplata sa la Allah. El nu îi iubeşte pe cei nedrepţi.

4581: rău asemenea lui: când cineva se ridică pentru apărarea drepturilor, fie în particular sau în public, printr-o acțiune în instanță sau o bătălie personală în limitele legii, în toate cazurile, acesta nu trebuie să revendice o compensație mai mare decât dauna morală sau materială care i-a fost provocată; cel mai sigur apel este o redresare echitabilă a balanței: un bine echivalent răului comis. O astfel de înțelegere poate servi la vindecarea sufletului neîmpăcat cu nedreptatea comisă sau pacificarea avântului unui grup doritor de răzbunare. Calea echilibrată nu este purtarea unei bătălii fulminante și vindicative, ci încercarea de a reforma situația sau împăcarea părților implicate, ca în 41:34 și 23:96. Se pot asuma unii pași pentru prevenirea acestor nedreptăți, atât la nivel moral cât și fizic, însă, cea mai bună cale este aceea de a transforma ura în prietenie prin iertare și dragoste. Într-un astfel de caz compensația și răsplata sunt incomensurabil mai mari, pentru că nu doar rezolvă conflictul dar și câștigă mulțumirea lui Allah. Această corectare a greșelilor, fie prin mijloace materiale, morale sau spirituale, considerată mai bune decât răzbunarea, este totuși într-o antiteză cu ideea întoarcerii celuilalt obraz. O astfel de atitudine nu ar împiedica ci, mai degrabă, ar încuraja răufăcătorii, fiind practicată de oamenii temători și propovăduită de ipocriți sau persoane care vor să copleșească instinctele naturale ale oamenilor pentru a-i priva de puterea de a se apăra. Deși conceptul este regăsit în Biblie, sensul acestuia nu se referă la un abandon al ființei în ghearele răufăcătorilor ci la natura absolută a iubirii; mai mult, nu se știe cu exactitate dacă a fost, cu adevărat, propovăduit de Iisus, ca în Matei 39: „Dar Eu vă spun să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci aceluia care te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt. Celui ce vrea să te dea în judecată şi să-ţi ia tunica, lasă-i şi haina, iar dacă cineva te obligă să mergi cu el o milă, mergi cu el două mile. Celui ce-ţi cere, dă-i, iar pe cel ce vrea să se împrumute de la tine să nu-l refuzi. Aţi auzit că s-a zis: Să-l iubeşti pe semenul tău şi să-l urăşti pe duşmanul tău. Dar Eu vă spun: iubiţi-vă duşmanii şi rugaţi-vă pentru cei ce vă persecută,” sau Luca 29: „Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultaţi: iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi. Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi. Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel.”

4582: răsplata: a Îl iubi pe Allah este cel mai înalt vector moral al personalității umane deoarece insuflă dragoste pentru creație; a obține mulțumirea și acceptarea dragostei lui Allah este suprema răsplată, care transcede orice compensație sau satisfacție ce pot fi obținute în această viață.

4583: cei nedrepți: Allah nu îi iubește pe călcătorii de lege; iar cei care, în loc să-l prevină, tolerează nedreptatea sau încurajează răul prin permiterea dezlănțuirii acestuia în societate, vor eșua în datoria lor față de Allah și semeni.

وَلَا تَسْتَوِي الْحَسَنَةُ وَلَا السَّيِّئَةُ ۚ ادْفَعْ بِالَّتِي هِيَ أَحْسَنُ فَإِذَا الَّذِي بَيْنَكَ وَبَيْنَهُ عَدَاوَةٌ كَأَنَّهُ وَلِيٌّ حَمِيمٌ

{ ولا تستوي الحسنة ولا السيئة }

في جزئياتهما بعضهما فوق بعض { ادفع } السيئة { بالتي } أي بالخصلة التي { هي أحسن } كالغضب بالصبر والجهل بالحلم والإساءة بالعفو { فإذا الذي بينك وبينه عداوة كأنه ولي حميم } أي فيصير عدوك كالصديق القريب في محبته إذا فعلت ذلك فالذي مبتدأ وكأنه الخبر وإذا ظرف لمعنى التشبيه

Un bine nu este asemenea unui rău. Răspunde cu mai bine şi cel care este în vrăjmăşie cu tine îţi va fi apoi un prieten apropiat.

4504: răspunde: pasajul nu se referă la oferirea unui bine pentru un rău, întrucât nu poate exista o comparație între acestea. Răul nu poate fi respins sau distrus decât prin ceva care îi este moral superior, precum un antidot a cărui capacitate de vindecare este superioară puterii distructive a otrăvii: ură desfăcută prin dragoste, ignoranță îndepărtată prin cunoaștere, pervertire corectată prin călăuzire, etc. Acel om aflat în lanțurile păcatului, nu doar că este eliberat de păcat, dar poate fi și transformat într-un prieten și ajutor pe calea lui Allah! Aceasta este alchimia divină a cuvintelor lui Allah, ca în 28:54.

أُولَٰئِكَ يُؤْتَوْنَ أَجْرَهُم مَّرَّتَيْنِ بِمَا صَبَرُوا وَيَدْرَءُونَ بِالْحَسَنَةِ السَّيِّئَةَ وَمِمَّا رَزَقْنَاهُمْ يُنفِقُونَ

{ أولئك يؤتون أجرهم مرتين }

بإيمانهم بالكتابين { بما صبروا } بصبرهم على العمل بهما { ويدرؤون } يدفعون { بالحسنة السيئة } منهم { ومما رزقناهم ينفقون } يتصدقون

Aceştia sunt cei care vor primi răsplata lor de două ori pentru că au fost răbdători, pentru că au răspuns răului cu binele, pentru că au dat milostenie din ceea ce Noi i-am înzestrat.

3386: vor primi răsplata: binecuvântarea acestor nobili oameni va fi dublă, indiferent de religia lor, pentru că înainte să aplice legea islamică au judecat, întru sinceritate, după acea lege știută de ei ca fiind corectă, instinctele lor fiind binecuvântate cu înțelepciune și blândețe; iar atunci când au înțeles islamul, l-au recunoscut și acceptat cu bună intenție, au suferit în răbdare și perseverență pentru Allah și astfel au obținut fructele credinței adevărate.

ادْفَعْ بِالَّتِي هِيَ أَحْسَنُ السَّيِّئَةَ ۚ نَحْنُ أَعْلَمُ بِمَا يَصِفُونَ

{ أدفع بالتي هي أحسن }

أي الخصلة من الصفح والإعراض عنهم { السيئة } أذاهم إياك وهذا قبل الأمر بالقتال { نحن أعلم بما يصفون } يكذبون ويقولون فنجازيهم عليه

Răspunde răului cu bine. Noi cunoaştem ceea ce plăsmuiesc!

2934: răspunde: dacă oamenii îi vorbesc de rău pe alții, în prezența sau în absența lor, ori sunt răi și nedrepți, toate născocirile, minciunile și ticăloșiile lor sunt cunoscute lui Allah, iar pedeapsa Lui este sigură. Calea echilibrată este de a nu face rău nimănui, deoarece două fapte rele niciodată nu vor aduce o faptă bună.