أنوار الهداية

*

Predica 50

Pricinile ivirii zâzaniilor

Obârşia zâzaniei se află în patimile urmate şi în legile născocite prin care cartea lui Allah este încălcată. Oamenii se întrajutorează întru acestea, chiar dacă este împotriva legii lui Allah. Dacă răul a fost curat şi neamestecat, atunci el nu va fi ascuns de cei ce sunt în căutarea lui. Dacă binele a fost curat, fără amestecul unui rău, atunci cei ce îl urăsc vor fi aduşi la tăcere.

Ce se petrece, oare, dacă se ia ceva de aici şi ceva de dincolo,

iar cele două se amestecă?!

Acum este timpul în care Diavolul pune stăpânire pe cei ce l-au urmat, şi nu vor avea scăpare decât cei ce au fost mai înainte dăruiţi de Allah cu virtute.

Predica 201

Adevărul şi calea sa limpede

O voi oameni! Nu vă miraţi de puţinătatea celor ce urmează calea cea dreaptă, căci dintre oamenii ce se adună în jurul unei mese, puţini sunt cei ce pleacă sătui, mulţi sunt cei rămaşi flămânzi.

O, voi oameni! Ceea ce îi adună pe oameni laolaltă sunt învoiala sau neînvoiala. Unul singur din neamul lui Thamud a ologit cămila, însă Allah le-a dat tuturor pedeapsa pentru că au căzut la învoială asupra acestui fapt, după cum spune Preaînaltul; „ei o ologiră, însă dimineaţa se căiră”. (26:157)

Şi ţinuturile lor intrară în pământ aşa cum intră brazda plugului într-un pământ afânat.

O, voi oameni, cine merge pe calea limpede,

va ajunge la izvorul cu apă;

iar cine o părăseşte (calea), cade în rătăcire.

Predica 113

Prevenirea asupra dragostei faţă de lumea aceasta

Vă previn cu privire la lume, căci ea este sălaşul nestatorniciei şi nu un cămin pentru hrănire. Ea s-a împodobit cu amăgire şi amăgeşte cu podoaba sa. Este o casă umilă în faţa Domnului ei. Aşadar, El a amestecat în ea îngăduitul cu opritul, binele cu răul, viaţa cu moartea, dulcele cu amarul. Allah nu a curăţit-o pentru cei ce Îl iubesc, şi nici nu a neglijat-o pentru potrivnicii Săi. Binele este cumpătat. Răul său este la îndemână. Ceea ce ea a strâns se risipeşte. Puterea sa va fi repede înșfăcată. Cei ce locuiesc în ea vor avea degrabă parte de urgisire. Ce este, oare, binele într-o casă care se năruieşte precum zidirile coşcovite, sau într-o viaţă care se stinge odată cu sfârşitul proviziilor, sau în timpul care trece de parcă ar umbla?

Înfruntarea acestei lumi

Puneţi în ceea ce voi cereţi: tot ceea ce Allah v-a făcut vouă obligatoriu. Cereţi de la El împlinirea a ceea ce El v-a cerut să faceţi. Faceţi ca urechile voastre să audă chemarea morţii (căinţei) înainte ca voi să fiţi chemaţi de către ea (prin necaz). Cu siguranţă, inimile celor cumpătaţi plâng în această lume, deşi ei pot (părea că) râd.

[…]

Dojenirea celor nepăsători (faţă de viaţa de Apoi)

Amintirea morţii (punctul de final al vieţii) a dispărut din inimile voastre (oamenii), în vreme ce nădejdiile deşarte sunt înlăuntrul vostru. Aşadar, această lume vă stăpâneşte mai mult decât lumea cealaltă, iar sfârşitul imediat (al acestei lumi) v-a îndepărtat de (sfârşitul) cel îndepărtat al (vieţii viitoare). Voi sunteţi fraţi întru credinţa în Allah. Firile cele murdare şi conştiinţa cea rea v-au separat. Drept urmare, voi nu vă purtaţi unul celuilalt povara, şi nici nu vă sfătuiţi unul cu celălalt, şi nici nu cheltuiţi unul cu celălalt, tot astfel cum nici nu vă iubiţi unul pe celălalt. Şi care este starea voastră? Voi vă simţiţi mulţumiţi cu puţinul pe care l-aţi strâns în această lume, în vreme ce toate cele multe din lumea cealaltă, de care voi veţi fi lipsiţi, nu vă întristează. Puţinul din această lume pe care îl pierdeţi vă provoacă durere în asemenea măsură încât se vede pe chipurile voastre, ca şi în lipsa de îndurare, din partea voastră, faţă de orice vi s-ar lua, ca şi cum această lume vă este vouă veşnic locaş, şi ca şi cum bogăţia ei ar rămâne la voi pentru totdeauna. Nimic nu vă opreşte, pe niciunul dintre voi, să dezvăluie tovarăşului său necazurile de care se teme, nimic altceva în afară de teama că şi el, la rându-i, va dezvălui nenorociri asemenea. Voi împreună aţi hotărât să părăsiţi cealaltă lume şi să o iubiţi pe aceasta. Credinţa voastră nu a devenit altceva decât vorbe de mântuială. Este asemenea produsului aceluia care şi-a terminat lucrarea şi şi-a asigurat mulţumirea (după care uită de sine).

Predica 18

despre divergenţe între învăţaţii religioşi şi despre sfătuitori:

Criticarea căii sfătuitorilor

Când o pricină îi este înfăţişată spre a fi judecată, el o judecă după propria-i părere. Când aceeaşi pricină, întru totul, este înfăţişată altuia, acesta dă o sentinţă contrară spuselor primului. Aceşti judecători se duc apoi la mai-marele lor care i-a numit, iar acesta socotește adevărate toate sentinţele, în ciuda faptului că Dumnezeul lor e Unul (şi acelaşi), că profetul lor este unul (şi acelaşi), că Scriptura lor este una (şi aceeaşi). Oare să le fi poruncit Allah să nu înţeleagă, iar ei să Îi dea Lui ascultare? Sau să le fi oprit acest lucru, iar ei să nu Îi dea ascultare?

Desăvârşirea religiei

Sau să fi pogorât Allah o religie cu lipsuri

şi le-a cerut ajutorul s-o desăvârşească?

Sau să fie ei părtaşii Lui, sarcina lor fiind să vorbească,

iar El să fie de acord?

Să fi trimis Preaînaltul o religie desăvârşită, însă Profetul صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ să fi avut lipsuri în propovăduirea şi îndeplinirea ei?

Spune Allah: „Nu este vietate pe pământ, nici pasăre care zboară cu aripile ei, decât (adunate) în neamuri, ca şi voi. Nu am lăsat nimic nepomenit în Carte. Apoi, la Domnul lor vor fi adunaţi.” (6:38)

În el (Coran) este arătat toul, iar părţile sale vin să se întărească întru adevăr unele pe altele, neavând nici o nepotrivire.

Preaînaltul a spus: „Oare nu cugetă ei la Coran? Dacă ar fi el de la altcineva decât de la Allah, ar găsi în el multe nepotriviri!” (4:82)

Cu siguranţă, Coranul este minunat la suprafaţă şi adânc în profunzime.

Minunile sale nicicând nu vor pieri, uimirile (dinaintea lui) nicicând nu se vor sfârşi,

doar cu el (Coranul) întunecimile pot fi îndepărtate.

Predica 72

ومن خطبة له (عليه السلام) علّم فيها الناس الصلاة على رسول الله (صلى الله عليه وآله)

وفيها بيان صفات الله سبحانه وصفة النبي والدعاء له

în care emirul dreptcredincioşilor عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ îi învaţă pe oameni cum să se roage pentru Profet صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ

Însuşirile Marelui Profet صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ

O, Allah, Acoperitor al întinderilor (pământului) şi Susţinător al bolţilor cereşti, Făuritor al sufletelor după firea lor, fie nenorocite, fie fericite, pune cele mai ales binecuvântări ale Tale şi cele mai mari ocrotiri ale Tale asupra lui Muhammad, robul şi trimisul Tău, pecetea celor de dinaintea lui, deschizătorul a ceea ce era închis, vestitorul adevărului întru adevăr, cel ce aruncă înapoi oştirile celor deşerţi şi opreşte năvala celor rătăciţi. Lui i-a fost dat să care răspunderea profeţiei, iar el îi duce greutatea, îndeplinind porunca Ta, grăbindu-se să obţină mulţumirea Ta, fără să-şi micşoreze pasul, fără ca hotărârea să îi slăbească, conştient de inspiraţia Ta, păstrând legământul Tău, mergând către împlinirea poruncii Tale încât dă tăciunele celui ce îl caută şi luminează calea celui ce băjbăie.

Inimile îşi găsesc călăuzirea prin el după ce au fost hărţuite de îndoieli şi păcate. El a adus semne limpezi şi învăţături luminoase. El este păstrătorul adevărului Tău bine-încredinţat, vistiernicul ştiinţei Tale bine-păstrate, martorul Tău în Ziua Judecăţii, solul Tău întru Adevăr, trimisul Tău către lume.

Rugă pentru Profet صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ

Dumnezeule ! Dă-i un loc larg la umbra Ta şi răsplăteşte-l, înmulţindu-i binele prin harul Tău!

Dumnezeule ! înalţă zidirea sa deasupra altor zidiri, fă-i ţinuta să fie întru cinstire dinaintea-i, desăvârşeşte-i lumina! Ca răsplată că a luat asupra sa profeţia, primeşte-i mărturia, fie să Te mulţumească vorba sa cea dintr-o judecată adevărată şi predica sa limpezitoare!

Dumnezeule ! Pune-ne laolaltă pe el şi pe noi în bucuria vieţii, în statornicia binelui, împlinirea dorinţelor, bucuria plăcerii, uşurinţa traiului, tihna desăvârşită şi daruri ale preacinstirii!

Predica 89

Împrejurările soliei muhammediene

Allah l-a trimis pe Profet صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ atunci când epoca celorlalţi trimişi se încheiase, iar popoarele erau în adormire de multă vreme. Zâzaniile se înteţiseră, dezbinările erau în toate treburile, vălvătaia războiului se întindea, în vreme ce lumea era lipsită de lumină, iar pretutindeni apărea amăgirea, frunzele i se veştejiseră şi nu mai era nădejde de roade. În vremea aceasta, apa se scursese pe pământ. Minaretele cele călăuzitoare dispăruseră, iar semnele năruirii se iviseră în tot locul. Pentru oamenii săi, lumea era sumbră, încruntată în faţa celui ce îi cerea ceva. Roadele îi erau doar amăgire, iar drept hrană nu avea decât stârvuri, drept pravilă, frica, drept veşmânt sabia.

Luarea în seamă a epocii ignoranţei (dinainte de islam)

Învăţaţi, voi robi ai lui Allah, ţineţi minte facerea de rău spre care sunt ademeniţi taţii şi fraţii voştri şi de care vor da seamă. Pe viaţa mea! Nu sunteţi mult în urma lor, şi nu au trecut prea multe vremuri sau veacuri între voi şi ei, şi nu sunteţi nici prea departe de vremea în care vă găseaţi încă în şalele lor.

Pe Allah ! Tot ce v-a făcut trimisul să auziţi, tot aceea vă fac şi eu să auziţi, iar ceea ce auziţi astăzi nu se deosebeşte de ceea ce ei au auzit ieri. Ochii ce le-au fost deschişi, ca şi inimile ce le-au fost date, aceleaşi întocmai vă sunt şi vouă date la această vreme.

Pe Allah ! Nu vi s-a spus nimic din ceea ce ei nu au ştiut, şi nu vi s-a dat vouă ceva de care ei nu au avut parte. Cu siguranţă, aţi fost năpăstuiţi de o nenorocire, a cărei zăbală se mişcă şi a cărei chingă stă să se desfacă. Aceşti oameni amăgitori, fie ei în orice stare ar fi, nu trebuie să vă amăgească. Este doar o umbră întinsă pentru o vreme socotită.

Predica 23

Armonia dintre binefaceri şi însuşiri

Aşadar, porunca dumnezeiască pogoară din ceruri pe pământ precum stropii de ploaie, aducând fiecărui suflet ceea ce vălvătaia lor creşte. Învăluie-te în răbdare căci aceasta este mai bună decât victoria.

Predica 76

Descrierea celui pios

Allah să-l binecuvânteze pe robul care aude o vorbă înţeleaptă şi o pricepe, care atunci când este chemat către calea cea dreaptă se apropie, care se prinde de centura unui călăuzitor şi astfel se izbăveşte, care caută mereu spre Allah şi se teme de păcat, care pune totul înainte cu sinceritate, care face fapte bune, care câştigă comoara răsplăţii cereşti, care se fereşte de cele oprite, care dă la o parte viciile, şi se îndreaptă către răsplata cea bună, care este mai mare decât poftele sale şi consideră minciuni speranțele sale deşarte, care face din răbdare mijlocul izbăvirii sale, şi din pioşenie, merinde pentru moartea sa, care merge pe drumul cel cinstit şi ţine calea cea curată, care îşi foloseşte bine răgazul dăruit şi se îndreaptă către sfârşit înzestrat cu faptele sale bune.

Predica 78

Dintre cuvintele folosite de emirul dreptcredincioşilor عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ pentru a se ruga

Dumnezeule ! Iartă-mi mie ceea ce Tu ştii mai bine decât mine. Dacă mă reîntorc la păcate, Tu întoarce-te către mine cu iertarea.

Dumnezeule ! Iartă-mi mie făgăduielile făcute, însă a căror îndeplinire nu ai aflat-o la mine.

Dumnezeule ! Iartă-mi mie că am vrut să Îţi fiu aproape, prin vorbe, însă inima mi s-a împotrivit.

Dumnezeule ! Iartă-mi mie clipirile din ochi, vorbele cele mârşave, poftele sufletului şi rostirile cele greşite.

Predica 130

atunci când Abu Dharr a ieşit la luptă:

Îndreptare către Allah

O, Abu Dharr! Tu ai dat dovadă de mânie în numele lui Allah, aşadar ai nădejde în El pentru aceia pe care tu te-ai mâniat. Oamenilor le era teamă de tine în ceea ce priveşte (plăcerea lor de) această lume, în vreme ce tu te temeai de ei pentru credinţa ta. Aşadar, lasă-le lor acelea de care ei se tem de tine şi îndepărtează-te de ei, ducând departe cele de care tu te temi în privinţa lor. Cât de mult simt ei nevoia de ceea ce tu îi despovăţuieşti şi cât de lipsit de râvnă eşti tu pentru ceea ce ei îţi neagă. În curând tu vei ştii cine este mâine cel ce va câştiga (în Ziua Judecăţii de Apoi) şi cine este mai de pizmuit. Chiar dacă aceste ceruri şi acest pământ au fost închise vreunui rob, iar acesta se va teme de Allah, atunci Allah i le va deschide. Să nu vă desfete decât adevărul, iar deşertăciunea să vă facă să vă fie urât. Dacă ai fi primit lumea lor, ei te-ar fi iubit, iar dacă te-ai fi înglodat în ea, ei ţi-ar fi dat adăpost.

Predica 136

Jurământul de credinţă unic

Jurământul vostru de credinţă faţă de mine nu a fost lipsit de gândire, căci treaba mea şi treaba voastră nu sunt aceleaşi. Eu vă vreau pe voi pentru Allah, voi mă vreţi pe mine pentru voi înşivă. O, voi oameni! Ajutaţi-mă împotriva vouă înşivă! Pe Allah! Îi voi face dreptate celui nedreptăţit faţă de nedreptăţitor. Îi voi pune un belciug nedreptăţitorului în nas şi îl voi târî la izvorul bunei credinţe, chiar dacă se va împotrivi.

Predica 32

Soiurile oamenilor după plecarea Profetului صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ

Oamenii sunt de patru feluri. Printre aceştia, este acela a cărui stricăciune nu este oprită decât de nimicnicia sa, de tăişul său tocit, de trebuinţele traiului sau căpătate cu ţârâita.

Apoi, este acela care îşi scoate sabia din teacă, îşi trâmbiţează răul, îşi adună oamenii, şi cei călare şi cei pe jos, pregătit pentru orice împrejurare, lăsând de izbelişte religia pentru vremelnicii de care profită, pentru vreo cohortă pe care s-o conducă, pentru un amvon la care să urce. Cât de rău este un asemenea negoţ în care să vezi lumea aceasta ca preţioasă, dând-o pe ceea ce este de la Allah pentru tine.

Tot printre aceşti oameni, este şi acela ce râvneşte la lumea cealaltă prin fapte menite acestei lumi. El este liniştit din fire, face paşi mărunţi (pentru a ţine calea de mijloc), îşi ridică poalele veşmântului când merge (pentru a-l păstra neîntinat), se împodobeşte pentru a fi de încredere, şi ia ocrotirea lui Allah ca pavăză pentru neascultare.

Apoi, mai sunt şi aceia pe care slăbiciunea şi lipsa de mijloace i-a împiedicat să cucerească pământuri. Aceasta îi face să-şi păstreze locul, ceea ce ei numesc împăcare, îmbrăcând straiele renunţării, chiar dacă nicicând nu au avut nici în clin, nici în mânecă, cu aceasta.

Cei pioşi într-o obşte sluţită

Şi mai rămân unii oameni, puţini, pe care amintirea întoarcerii lor (către Allah, în Ziua Judecăţii) îi ţine cu ochii aplecaţi, iar amintirea reînvierii îi stoarce de lacrimi. Unii dintre aceştia sunt temători şi fug (de lume) şi se împrăştie; unii sunt înspăimântaţi şi supuşi; alţii sunt tăcuţi, ca şi cum li s-ar fi pus botniţă; sunt şi dintre cei care se roagă cu sinceritate, în vreme ce unii îşi poartă amarul şi durerea, aceia pe care teama i-a învăluit în nimicnicie şi decădere, drept pentru care înoată în (o mare de) apă amară, au gurile ferecate, şi inimile măcinate. Ei au propovăduit până s-au vlăguit, au fost oprimaţi şi au decăzut, fiind ucişi până ce numărul lor s-a tot împuţinat.

Se cuvine ca, în ochii voştri, lumea să fie mai măruntă decât scoarţa salcâmului sau firul de lână. Căutaţi îndrumare de la cei ce au fost înaintea voastră, înainte ca cei ce vă vor urma să ia îndrumare de la voi, şi ţineţi-vă departe, pricepând şi răul pe care ea îl întrupează, căci îi seceră chiar şi pe cei care au fost mai legaţi de ea decât voi înşivă.

Predica 110

Roadele credinţei

Cel mai bun mijloc prin care cei ce caută apropierea de Allah este credinţa în El şi în trimisul Său, luptând pe calea Sa, căci aceasta este culmea cea măreaţă a islamului, să creadă în cuvântul ce arată că Allah este Unul, întrucât ţine de natura lăuntrică, să săvârşească rugăciunea, întrucât aceasta este temelia obştii, să plătească dania, întrucât aceasta este o datorie obligatorie, să postească în luna Ramadan, întrucât acesta este scutul împotriva pedepsei, să împlinească pelerinajul mare la casa lui Allah (adică Ka’ba) şi pelerinajul mic, întrucât aceste două fapte alungă sărăcia şi spală păcatele, să aibă cinstire faţă de rude, întrucât aceasta sporeşte bogăţia şi lungeşte sorocul, să dea de pomană în taină, întrucât aşa se îndreaptă greutăţile şi să dea de pomană şi pe faţă, întrucât astfel se pune la adăpost de o moarte rea, şi să dea daruri (oamenilor), întrucât aceasta îi salvează de la a fi socotit un om de nimic. Amintiţi-vă fără încetare de Allah, întrucât aceasta este cea mai bună amintire, şi jinduiţi spre ceea ce El a făgăduit celui pios, întrucât făgăduinţa Lui este cea mai adevărată făgăduinţă. Urmaţi calea profetului vostru, întrucât aceasta este cea mai aleasă cale. Urmaţi tradiţia profetului vostru, întrucât este cea mai dreaptă dintre toate tradiţiile.

Valoarea Coranului

Învăţaţi Coranul, întrucât acesta este cel mai bun cuvânt şi înţelegeţi-l temeinic, întrucât este primăvara inimilor. Tămăduiţi-vă cu lumina lui, întrucât este tămăduirea piepturilor. Psalmodiaţi-l frumos, întrucât este cea mai frumoasă povestire. Cu siguranţă, învăţatul care nu făptuieşte potrivit ştiinţei sale, este precum neştiutorul buimac care nu se trezeşte din neştiinţa sa, ba chiar mai mult, întrucât pentru el dovada este mai limpede, durerea mai de neînlăturat, iar dinaintea lui Allah va avea dojană mai mare.

Predica 111

Prevenire asupra iubirii acestei lumi

Aşadar, acum eu cu siguranţă vă previn asupra acestei lumi, căci ea este dulce, şi verde, plină de ispite şi plăcută în bucuriile ei vremelnice. Ea stârneşte mirarea prin lucruri mărunte, este împopoţonată cu nădejdi (deşarte) şi împodobită cu amăgire. Bucuria sa nu durează, iar supărările sale nu pot fi ocolite.

Adevărul acestei lumi

Ea este înşelătoare, făcătoare de rău, schimbătoare, trecătoare, istovitoare, pieritoare, devoratoare şi distrugătoare. Când ajunge la capătul poftelor celor ce se îndreaptă înspre acolo, simţindu-se fericiţi cu ea, este întocmai precum Allah a spus “ea este asemenea apei pe care am trimis-o din cer şi pe care o sorb ierburile pământului, însă ele se prefac mai apoi în păiş uscat pe care îl împrăştie vântul. Allah asupra tuturor are putere” (18:45).

Nimeni nu are parte de bucurie în această lume, fără ca lacrimi să nu vină asupra lui după aceea, şi nimeni nu are parte de tihnă pentru burtă, fără să nu i se dăruiască şi greutăţile din spate. Nimeni nu primeşte ploaia cea blândă a tihnei, fără ca ploaia cea grea a amarului să nu îşi toarne şuvoaiele asupra lui. Stă în firea acestei lumi ca dimineaţa să sprijine un om, iar seara să nu îl recunoască. Dacă o parte a ei este dulce şi plăcută, cealaltă parte este amară şi aducătoare de durere. Nimeni nu îşi adună plăcere din prospeţimea ei, fără să nu înfrunte greutăţi din năpastele ei. Nimeni nu îşi va petrece seara sub aripa siguranţei, fără ca dimineaţa să nu se afle sub penele vârfului de aripă a fricii. Ea este amăgitoare, şi tot ce este în ea este doar amăgire. Ea este supusă pieirii şi tot ce este pe ea urmează să piară.

Cea mai bună cale de a înfrunta lumea aceasta

Nu există nimic bun în ceea ce ea oferă, în afară de pioşenie. Oricine ia puţin din ea, adună mult din ceea ce i-ar da siguranţă, în vreme ce cel ce ia mult din ea, ia mult din ceea ce îl va ruina. El se va despărţi în curând de ceea ce a adunat. Şi câţi oameni s-au bizuit pe ea, toţi au rămas îndureraţi; câţi s-au simţit liniştiţi în ea, toţi au fost doborâţi la pământ; câţi au avut prestigiu, toţi au fost umiliţi; câţi au fost mândri, toţi au fost dezonoraţi. Împărăţia sa se schimbă, traiul în ea este murdar. Apa sa cea dulce este amară. Dulceaţa sa este amară precum cactusul. Mâncăruile sale sunt otrăvite. Mijloacele sale sunt slabe. Traiul în ea este supus morţii; cel sănătos este supus bolii. Tărâmul său este hărăzit jefuirii. Cel puternic este sortit înfrângerii, iar bogatul, nenorocirii. Vecinul este supus războiului.

Învăţătură de la cei ce s-au dus

Nu locuiţi voi, oare, în casele celor de dinaintea voastră, care aveau vieţi mai lungi, fapte mai trainice, nădejdi mai mari, număr mai mare şi oştiri mai dese? Cât de mult s-au devotat ei aestei lumi şi cât de mult i-au dat întâietate! Apoi ei au lăsat-o fără nici o provizie care i-ar fi putut duce mai departe, sau (fără) spinarea (unui animal de călărie) care să îi poarte. Aţi aflat că lumea a fost întotdeauna îndeajuns de darnică, astfel încât să fie o răscumpărare pentru ei, sau să le dea vreun sprijin, sau să le fie o bună însoţire? I-a lovit mai degrabă cu necazuri, i-a năpăstuit cu nenorociri, i-a lovit cu catastrofe, i-a aruncat cu nasul în ţărână, i-a zdrobit sub copite şi a ajutat toate relele vremii împotriva lor. Aţi remarcat stânjeneala sa faţă de aceia care s-au apropiat de ea, au dobândit-o şi şi-au însuşit-o, până în clipa în care se desparte de ea pentru totdeauna. Le-a oferit ea orice altă provizie în afară de înfometare ori i-a făcut ea să stea în vreun alt loc care să nu fie îngust, le-a dat ea, oare, vreo altă lumină în afară de întuneric, iar la sfârşit le-a dăruit altceva în afară de căinţă?

Prevenirea asupra socotirii acestei lumi ca fiind veşnică

Este, oare, aceasta ceea ce voi cereţi cu înflăcărare sau ceea ce vă tihneşte, sau spre care vă îndreptaţi cu lăcomie? Cât de rău este acest sălaş pentru acela care nu a crezut că (va fi astfel) şi nu a nutrit teamă faţă de el? Se cade să ştiţi, aşa cum bine ştiţi, că trebuie să o lăsaţi şi să plecaţi din ea. În vreme ce vă aflaţi în ea, învăţaţi de la cei care ziceau “cine este mai tare în putere decât noi?” (41:15), însă ei au fost duşi către mormintele lor, însă nu precum cei care călăresc. Mormintele le-au fost făcute în pământ. Oasele cele vechi le-au fost vecinii, vecini care nu răspund de sunt chemaţi şi nici nu alungă necazul, şi nici nu sunt cu băgare de seamă la cei ce bocesc.

Dacă au ploaie, ei nu se simt fericiţi, iar de au parte de foamete, ei nu se dezamăgesc. Ei sunt laolaltă, însă fiecare este cu sine. Ei sunt împreună, alături, însă nu se văd unul pe celălalt. Ei sunt aproape unul de celălalt, însă nu se întâlnesc. Ei îndură, însă nu au pic de ură. Ei sunt neştiutori, iar răutatea le-a pierit de tot. Nu este pic de teamă de necaz de la ei, şi nici nădejde că vor alunga (necazurile). Ei au schimbat faţa pământului cu lăuntrul lui, lărgimea cu îngustimea, familia cu singurătatea şi lumina cu întunericul. Ei au venit aici (în această lume) tot astfel precum au şi plecat din ea, desculţi şi goi. Ei au plecat din ea cu faptele lor spre o viaţă continuă şi un cămin veşnic, aşa precum a spus Allah “aşa cum am dat la iveală făptura dintâi aşa o vom aduce înapoi. Este o făgăduială pe care o facem, o făgăduială pe care o vom împlini” (21:104).

Predica 116

Meritele Profetului صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ

Allah l-a trimis să cheme către adevăr şi să depună mărturie asupra făpturii. El a propovăduit veştile de la Domnul său fără să trândăvească şi luptându-se cu duşmanii lui Allah neobosit şi fără a căuta dezvinovăţiri. El este înainte-mergătorul pentru cel ce se teme şi vederea celui ce se lasă călăuzit.

Povaţă pentru cei iubiţi

Dacă aţi fi ştiut ceea ce eu ştiu din cele ce vă sunt învăluite în taină, negreşit aţi fi plecat oriunde aţi fi văzut cu ochii, plângând pentru faptele voastre şi certându-vă cu amărăciune şi v-aţi fi părăsit avuţiile fără nici un paznic, şi fără a vă lăsa vreun înlocuitor. Fiecăruia i-ar fi păsat atunci de sinea sa, fără a mai băga de seamă la nimeni altcineva. Voi aţi uitat, însă, ceea ce vi s-a pomenit, şi v-aţi simţit în siguranţă faţă de cea de care fuseserăţi preveniţi. Drept urmare, gândurile voastre au luat-o razna, iar treburile voastre s-au risipit.

Însuşirile martirilor dintre însoţitorii săi

Eu vreau ca Allah să facă să aibă loc separarea dintre mine şi voi şi să îmi dea mie să fiu urmat de cei care au un mai mare drept de a fi cu mine şi nu cu voi. Pe Allah! Ei sunt oameni cu gânduri binecuvântate, înţelepciune trainică şi vorbă adevărată. Ei se ţin departe de revoltă. Ei înaintează pe calea lui Allah şi aleargă pe drumul cel larg. Drept urmare, ei au dobândit veşnica viaţă ce va veni şi onorurile cele tihnite.

Prevestirea cruzimii lui al-Haggag bin Yusuf

Aveţi grijă! Pe Allah! Un bărbat înalt cu mers legănat din Banu Thaqif va fi pus peste voi. El vă va roade toată verdeaţa şi vă va topi toată grăsimea.

Of, o Abu Wadahah, (al-Haggag însuşi), este, oare, aceasta totul?

Predica 120

Meritele celor ai Casei

Pe Allah! Eu am ştiinţă de vestirea soliilor, îndeplinirea făgăduinţelor, şi de toate cuvintele. Noi, oamenii Casei avem porţile înţelepciunii şi lumina ocârmuirii. Luaţi aminte! Cărările credinţei sunt, de fapt, una singură, iar drumurile ei sunt drepte. Cel ce le urmează împlineşte (ţelul) şi îşi atinge ţinta, iar cel ce se ţine deoparte se rătăceşte şi are parte de căinţă.

Trudiţi pentru ziua aceea pentru care sunt strânse proviziile şi când gândurile lăuntrice sunt puse la încercare. Dacă înţelepciunea unui om, pe care o poartă cu sine nu îi este de folos, minţile celorlalţi ce sunt departe de ea sunt şi de mai mic folos, iar cei ce îi sunt departe şi mai nefolositori. Temeţi-vă de focul a cărui dogoare este aprigă, al cărui hău este adânc, al cărui veşmânt este fierul şi a cărui băutură este puroiul însângerat. Luaţi aminte! Bunul renume al unui om pus de către Allah – printre oameni este mai presus decât averea moştenită de cei ce nu Îl preamăresc.

Predica 145

Descrierea acestei lumi

O, voi oameni! Voi sunteţi, în acestă lume, ţinta săgeţilor morţii. Fiece înghiţitură înseamnă o înecare, iar fiece îmbucătură, o sufocare. Voi nu aveţi parte de nici un folos din aceasta, decât renunţând la un altul; nimeni dintre voi nu înaintează în vârstă nici măcar cu o zi decât pierzând-o din viaţa sa. Nimic nu se adaugă la ceea ce el mănâncă dacă nu mişcorează ceea ce este, deja, acolo. Şi nici un semn nu se iveşte pentru el dacă nu dispare un alt semn. Şi nimic nou nu are a fiinţa dacă ceea ce este nou nu îmbătrăneşte. Şi nici o recoltă nu se iveşte dacă nu a fost strânsă o altă recoltă. Duse sunt rădăcinile acelora cărora noi le suntem vlăstare. Cum poate, oare, trăi o mlădiţă după moartea rădăcinii sale?

Criticarea născocirilor

Nu se aduce nici o născocire dacă nu se renunţă la o tradiţie! Păziţi-vă de născociri şi fiţi statornici pe drumul cel larg. Cu siguranţă, căile vechi şi bătătorite sunt cele mai bune, iar căile noi, cele mai rele.

Predica 147

Ţelul trimiterii Profetului صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ

Allah l-a trimis pe Muhammad صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ cu adevărul, astfel încât el să îi aducă pe robii Săi de la închinarea către idoli la închinarea către El, de la ascultarea Diavolului, la ascultarea Sa. L-a trimis cu Coranul, pe care i l-a desluşit şi i-a dat înţelepciunea sa, ca robii să Îl cunoască pe Domnul lor, căci ei nu Îl cunoşteau, să Îl recunoască, căci se lepădau de El, şi să Îl primească, căci ei refuzau (să creadă în) El. Aşadar, El li s-a dezvăluit lor prin Cartea Sa, fără ca ei să Îl fi văzut, ci doar prin puterea pe care le-a arătat-o şi prin teama de pedeapsa Sa. Şi cum i-a nimicit El pe cei pe care a dorit să îi distrugă prin nenorocirile Sale, şi cum i-a secerat pe cei pe care El a vrut să îi secere prin năpastele Sale!

Prevestire a viitorului

Cu siguranţă, va veni o vreme, după mine, când nimic nu va fi mai ascuns decât adevărul, nimic nu va fi mai pe faţă decât zădărnicia şi nimic mai mult decât hulirea lui Allah şi a trimisului Său. Pentru oamenii acelei vremi, nimic nu va fi mai lipsit de valoare decât Coranul psalmodiat aşa cum se cuvine a fi psalmodiat, şi nimic nu va fi mai preţuit decât răstălmăcirea lui. În cetăţi, nimic nu va fi mai urât decât cuviinţa, şi nimic mai îndeobşte acceptat decât necuviinţa.

Cei ce poartă Cartea o vor arunca, iar cei ce o ştiu pe dinafară o vor uita. În acele zile, Coranul şi oamenii lui vor fi alungaţi, surghiuniţi. Ei îşi vor fi unii altora prieteni ce vor merge laolaltă pe o singură cale, însă nimeni nu le va oferi adăpost.

Prin urmare, la această vreme, Coranul şi oamenii lui vor fi printre oameni, însă nu printre ei, vor fi cu ei, însă nu cu ei, căci rătăcirea nu se potriveşte cu călăuzirea, chiar dacă sunt puse laolaltă. Oamenii se vor aduna întru dezbinare şi se vor despărţi întru adunare, ca şi cum ei ar conduce Cartea, şi nu Cartea i-ar conduce pe ei. Din ea nu le va rămâne decât numele ei, iar ei nu vor știi nimic altceva decât scrierea ei şi cuvintele ei. Înainte de aceasta, ei îi vor năpăstui pe cei drepţi, iar părerile adevărate ale acestora cu privire la Allah ei le vor numi false, iar fapta cea bună, o vor pedepsi precum fapta cea rea. Cei de dinaintea voastră au fost daţi pieirii în ciuda marilor așteptări şi a soroacelor date uitării. Cea făgăduită lor, ce nu îngăduie iertare, şi nu primeşte căinţă, a căzut asupra lor aducând nenorocirea şi pedeapsa.

Poveţe înţelepte

O, voi, oameni! Cel ce caută povaţă de la Allah îşi găseşte călăuzirea, iar cel îşi însuşeşte cuvântul Său drept călăuză este condus spre ceea ce este cel mai drept, căci cel ce îl iubeşte pe Allah se simte în siguranţă, iar potrivnicul său simte teamă. Nu se cade ca acela ce Îi cunoaşte măreţia să aibă parte de măreţie, însă măreţia acelora ce Îi cunosc măreţia constă în umilirea lor dinaintea Lui, iar siguranţa celor ce ştiu ce este puterea Lui înseamnă să I se supună. Nu vă îndepărtaţi de adevăr, asemenea celui sănătos care se teme de cel râios, sau cel teafăr, de cel beteşugit.

Să ştiţi că nu veţi cunoaşte nicicând călăuzirea dacă îl veţi cunoaște pe acela ce a părăsit-o, şi nu veţi respecta legământul  Coranului, dacă nu veţi şti cine l-a încălcat, şi nu vă veţi ţine de el, dacă nu veţi cunoaște cine l-a lăsat deoparte.

Meritele celor din familia Profetului صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ

Căutaţi toate acestea la cei ce le au, căci ei sunt viaţa cunoaşterii şi moartea necunoaşterii. Ei sunt cei ce, prin poruncile lor, vă vor dezvălui cunoaşterea, tăcerea lor vă va arăta cuvântarea lor, iar felul lor de a fi pe dinafară vă va dezvălui lăuntrul lor. Ei nu încalcă legea, şi nu se ceartă asupra ei, iar printre ei există un martor vrednic şi un grăitor tăcut.

Predica 148

Trăsăturile lui Talha şi Zubayr

Fiecare dintre aceştia doi îşi doreşte califatul şi îl trage către sine, împotriva celuilalt. Ei nu s-au prins de-a lungul frânghiei care duce la Allah, şi nici nu se îndreaptă către El prin vreun mijloc. Amândoi îşi poartă răutatea unul către celălalt. În curând, masca aceasta va fi înlăturată. Pe Allah! Dacă ei izbândesc în ceea ce doresc, unul va scăpa de celălalt, unul se va ridica asupra celuilalt. Partea cea rebelă s-a ridicat. Unde sunt, oare, cei ce caută binele, căci au fost, deja, hotărâte căile şi li s-au dat şi veştile? Căci fiecare rătăcire are o noimă, tot astfel cum şi în fiece încălcare a făgăduinţei există o tălmăcire greşită. Pe Allah! Eu nu voi fi precum cel ce ascultă cum cineva se loveşte peste faţă de durere, îl aude pe cel ce aduce vestea morţii, îl mai şi vizitează pe bocitor şi, totuşi, nu învaţă nimic din aceasta.

Predica 149

Moartea

O, voi, oameni! Fiece om se va întâlni cu cea de care fuge cât mai departe. Către soroc este mânat fiece suflet, iar fuga de el înseamnă chiar a îl prinde. Câte zile, oare, am petrecut în cercetarea tainei acestui lucru, însă Allah nu a îngăduit decât ascunderea lui. Vai! Această ştiinţă rămâne ascunsă.

Sfaturile emirului dreptcredincioşilor عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ

Luaţi aminte! Sfatul meu este să nu îi faceţi lui Allah semeni, iar cât îl priveşte pe Muhammad صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ , să nu lăsaţi să se piardă tradiţia sa.

Păstraţi aceşti doi stâlpi şi aprindeţi aceste două făclii. Atâta vreme cât nu sunteţi dezbinaţi, nici un rău nu va veni asupra voastră. Fiecare dintre voi are a-şi purta propria povară, iar celor neştiutori le-a fost uşurată. Domn milostiv, religie dreaptă, imam învăţaţ! Ieri am fost companionul vostrul, astăzi vă sunt învăţătură, iar mâine vă voi părăsi. Fie ca Allah să îmi ierte şi mie, şi vouă!

Dacă piciorul îţi rămâne neclintit în acest loc alunecos, atunci este bine. Dacă piciorul alunecă, aceasta se petrece fiindcă suntem la umbra ramurilor, sub trecerea vânturilor şi dedesubtul acoperământului norilor ale căror straturi sunt împrăştiate în cer, şi ale căror urme au dispărut pe pământ. Eu v-am fost vecin. Trupul meu v-a ţinut tovărăşie un număr de zile, însă curând voi veţi găsi la mine doar un trup golit, înţepenit după atâta mişcare, tăcut după atâta vorbă; liniştea mea, ochii închişi, nemişcarea mădularelor, toate, să vă fie învăţătură de minte! Căci mai degrabă este povaţă aceasta, pentru cei ce trag învăţăminte decât orice vorbă bine meşteşugită, decât orice spusă auzită. Eu plec de la voi precum cel ce este dornic să întâlnească (pe cineva). Mâine veţi privi la zilele mele, şi atunci vi se vor dezvălui tainele mele lăuntrice şi mă veţi înţelege după ce locul îmi va fi fost gol, şi altcineva se va fi ridicat în dregătoria mea.

Predica 151

Întâietatea celor două mărturii

Pe Allah Îl laud şi Lui îi cer ajutorul împotriva rătăcirilor Diavolului şi a chemărilor Sale şi la El caut oblăduire de laţurile şi capcanele întinse de el. Mărturisesc că nu există alt zeu în afara lui Allah şi mărturisesc că Muhammad صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ este robul şi trimisul Său, ales între aleşi. Harul său nu îşi află asemănare, pierderea nu poate fi reparată. Tot locul a fost luminat de el după bezna cea neagră, neştiinţa stăpânitoare, purtarea grosolană, când oamenii dădeau dezlegare la cele oprite, îl înjoseau pe cel înţelept, trăiau la întâmplare şi mureau în necredinţă.

Prevenirea celor din al-Kufa

O, voi, obşte a arabilor! Voi veţi fi ţintele năpastelor ce se apropie. Temeţi-vă de a vă lăsa ameţiţi de avuţii şi luaţi aminte la nenorocirile pedepsei! Ţineţi-vă tari înaintea norului de praf orbitor şi înaintea strâmbătăţii zâzaniei când îşi arată colţul, când lăuntrurile sale sunt date la iveală, când osia sa se cumpăneşte, iar piatra sa de moară se învârteşte. Ea începe cu trepte abia simţite, apoi ajunge la hidoşenie nespusă. Se înflăcărează precum un băieţandru şi lasă urme ca la lovirea cu pietre.

Opresorii o moştenesc unii de la alţii prin legământ. Primul dintre ei este ocârmuitorul celui de pe urmă, iar cel de pe urmă îi urmează celui dintâi. Ei se luptă pentru întâietate asupra acestei josnice lumi şi se năpustesc pe acest hoit urât mirositor. Curând, cel ce vine pe urmă se dezice de cel urmat, iar ocârmuitorul, de ocârmuitor. Se vor dezbina plini de ranchiună şi se vor blestema unii pe alţii ori de câte ori se vor întâlni.

Prevestirea viitorului sângeros al arabilor

După aceea, va apărea încă cineva care va stârni din nou zâzania şi va distruge şi ruinele. Inimile vor fi şovăitoare după ce au cunoscut statornicia, oamenii vor fi rău călăuziţi după siguranţă, poftele se vor înmulţi şi vor fi tot mai felurite, iar părerile vor fi tot mai confuze.

Oricine se îndreaptă către această răutate va avea parte de ruină, iar cel ce va nădăjdui către ea va fi nimicit. Ei se vor muşca unul pe celălalt, aşa cum se muşcă măgarii sălbatici unul pe celălalt când sunt în herghelie. Legătura frânghiei se va slăbi, iar chipul poruncii va orbi. În timpul acestei vremi de răutate, agerimea va scădea, iar opresorii vor prinde glas. Această zâzanie îi va nimici pe beduini cu ciocanele sale şi îi va strivi cu pieptul său. În pulberea sa, călătorii cei singuri se vor rătăci, iar călăreţii vor fi distruşi în pulberea drumului. Ea se va apropia cu amarul destinului şi va da sânge pur (în loc de lapte). Ea va înfrânge minaretele credinţei şi va zgudui zăloagele credinţei celei statornice. Cei înţelepţi vor fugi din calea ei, în vreme ce aceia ce sunt răi o vor ocroti. Ea va tuna şi va fulgera. Ea va da naştere unui grav dezastru. În toată această răutate se va uita şi legătura de rudenie, iar islamul va fi părăsit. Cel ce va rosti versuri despre ea, va fi şi el afectat de ea, iar cel ce va fugi din calea ei va fi silit să stea în ea. Dintre ei, unii vor fi martiri nerăzbunaţi, iar unii vor fi cuprinşi de teamă şi vor căuta ocrotire. Ei vor fi minţiţi cu făgăduinţe şi cu o credinţă necinstită.

Cum pot fi înfruntate zăzaniile

Să nu fiţi pietre de hotar ale zâzaniilor şi nici semne ale născocirilor, ci ţineţi-vă de frânghia asupra căreia a făcut legământ obştea şi de temeiul pe care au fost zidiţi stâlpii ascultării. Îndreptaţi-vă spre Allah ca nedreptăţiţi, şi nu vă îndreptaţi către El ca nedrepţi. Ocoliţi căile Diavolului şi locurile josnice de duşmănie. Nu vă umpleţi burţile cu bucate oprite, căci sunteţi sub ochii Celui ce v-a oprit vouă nesupunerea şi v-a înlesnit vouă calea ascultării.

Predica 161

Trăsăturile Profetului صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ şi ale urmaşilor săi

Allah l-a înzestrat pe Profet صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ cu o lumină strălucitoare, dovezi desluşite, un drum limpede şi o carte călăuzitoare. Familia lui este cea mai bună familie, arborele obârşiei sale este cel mai bun arbore, cu crengi bine cumpănite, cu roade atârnânde (din belşug). Locul său de naştere a fost Mecca, iar locul strămutării sale, Taybah (Medina), de unde s-a înălţat pomenirea sa, iar vocea sa a răsunat de aici în lung şi în lat.

Allah l-a trimis dintr-o pricină îndestulătoare, cu o predică vindecătoare, cu o vestire de îndreptare. Prin el, Allah a dezvăluit căile ce fuseseră părăsite şi a năruit născocirile aduse. Prin el, Allah a tălmăcit poruncile cele amănunţite. Oricine îmbrăţişează altă religie decât islamul suferinţa sa este hotărâtă, toiagul (de sprijin) i se va rupe, soarta îi va fi plină de griji, iar sfârşitul îi va fi o îndelungă mâhnire şi o pedeapsă chinuitoare.

Eu îmi pun încrederea în Allah, către El mă întorc şi la El caut călăuzirea pe drumul ce duce către raiul Său şi locul dorinţei Sale.

Povăţuirea de a fi pioşi şi de a fi respectuoşi faţă de cei ce au fost

Vă povăţuiesc, o, voi, robi ai lui Allah, să aveţi teamă de Allah şi să Îi daţi ascultare, căci El este izbăvirea de mâine şi mântuirea de-a pururea. El v-a prevenit asupra pedepsei, şi chiar cu multă temeinicie. El v-a înduplecat (spre bine) şi a făcut-o întru totul. El v-a zugrăvit această lume, îndepărtarea ei de voi, decăderea ei, ca şi schimbarea ei. Aşadar, ţineţi-vă departe de ademenirile ei, căci prea puţine dintru ea vă vor însoţi. Un asemenea locaş se apropie cel mai mult de nemulţumirea lui Allah şi se îndepărtează cel mai mult de mulţumirea lui Allah.

Aşadar, ţineţi-vă ochii închişi, o, voi, robi ai lui Allah, şi nu luaţi aminte la grijile şi treburile ei, căci voi sunteţi siguri de despărţirea de ea, ca şi de felul ei schimbător. Temeţi-vă de ea precum cel temător cu toată sinceritatea, precum cel ce luptă din greu, şi învăţaţi din ceea ce aţi văzut în legătură cu locurile căzute a celor de dinaintea voastră, şi anume că încheieturile lor au fost făcute să dispară, ochii şi urechile lor au fost nimicite, cinstirea şi respectul lor au dispărut, iar plăcerile şi avuţiile lor au ajuns la capăt. Apropierea de copiii lor s-a preschimbat în însingurare. Tovărăşia soţiilor lor s-a schimbat în despărţire de ele. Ei nu se ridică în slăvi unul pe altul, şi nici nu dau naştere la copii, nicicum să se întâlnească unul cu celălalt, ori să vieţuiască alături de vecini. Aşadar, temeţi-vă, voi, robi ai lui Allah, temeţi-vă cu teama aceluia care are a îşi stăpâni sinele, care îşi poate stăpâni patimile şi poate percepe cu mintea sa. Cu siguranţă, porunca este foarte limpede, steagul, ridicat, făgaşul, liniştit, calea, dreaptă.

Predica 166

Respectul reciproc

Cei mai tineri dintre voi să îi urmeze pe cei mai vârstnici, iar cei mai vârstnici să fie blânzi cu cei tineri. Voi să nu fiţi asemenea acelor neciopliţi din vremea de dinainte de islam, care nu se străduiau întru credinţă, şi nici nu îşi foloseau minţile întru Allah. Ei sunt precum spargerea ouăleor în cuibul unei păsări primejdioase; spargerea lor pare un păcat, însă prin clocirea lor ar ieşi un alt rău.

Viitorul omeiazilor

Ei se vor dezbina după ce se vor fi unit, şi se vor împrăştia de la obârşia lor. Unii dintre ei vor rămâne lipiţi de crengi şi se vor apleca oriunde se apleacă acestea, până ce Allah îi va strânge laolaltă în ziua care va fi cea mai rea pentru omeiazi, aşa cum toamna se ticsesc crâmpeiele de nori. Allah va pune între ei dragoste şi îi va strânge buluc pentru o strânsură de nori. Apoi, le va deschide porţile ca ei să se reverse din punctul de răspândire precum viitura peste acele grădini din Saba’, de care n-a scăpat teafără nici stânca cea semeaţă, nici movila cea măruntă, iar năvala puhoaielor sale nu a putut fi zăgăzuită nici de munţii cei falnici, şi nici de dâmburile pământului. Allah îi va împrăştia în locurile cele joase din văi, iar apoi El îi va face să se reverse precum şuvoaiele pe pământ. Prin ei, El va face ca drepturile unui popor să fie luate de un alt popor, şi va face ca un popor să vină să locuiască în casa altui popor. Pe Allah! Tot ceea ce au în mâinile lor, după înălţarea şi puternicia lor, se va topi precum se topeşte coada grasă de oaie pe foc.

Pricinile biruinţei şi înfrângerii popoarelor

O, voi oameni! De nu aţi fi renunţat la sprijinul adevărului şi nu aţi fi dat dovadă de slăbiciune în zdrobirea răului, atunci cel ce nu v-ar fi fost seamăn nu v-ar fi ţintit, iar cel ce v-a biruit, nu v-ar fi învins. Dar voi aţi rătăcit prin pustiul (neascultării) asemenea fiilor lui Israel. Pe viaţa mea! După mine, rătăcirea voastră va creşte de multe ori, căci voi veţi da la spate adevărul, vă veţi rupe de cei apropiaţi vouă şi vă veţi lega cu cei îndepărtaţi vouă. Luaţi aminte, căci de l-aţi fi urmat pe cel care v-a chemat (întru călăuzire), el v-ar fi făcut să păşiţi pe calea Trimisului, şi atunci nu aţi mai fi avut parte de greutăţile rătăcirii căii şi aţi fi scăpat de povara atârnată de grumazul vostru.

Predica 167

Însuşirile Coranului

Allah v-a pogorât o Carte călăuzitoare în care v-a desluşit şi binele, şi răul. Apucaţi pe calea binelui şi lăsaţi-vă, astfel, călăuziţi, şi ţineţi-vă departe de calea răului, ţintind spre cea a binelui!

Obligaţiile şi iarăşi obligaţiile!

Îndepliniţi-le pentru Allah, căci ele vă vor duce în rai. Cu siguranţă, Allah a oprit cele ce nu pot fi trecute cu vederea, după cum a făcut să fie îngăduite cele fără de cusur. El a făcut ca respectul faţă de musulmani să fie cel mai de seamă dintre toate. El a pus drepturile musulmanilor pe aceeaşi treaptă (de întâietate) cu slujirea Sa şi socotirea Sa ca fiind Unul.

Însuşirile musulmanului

Aşadar, musulmanul este acela de vorba şi de mâna căruia orice (alt) musulman se află în siguranţă, numai întru adevăr. Prin urmare, nu este îngăduită facerea vreunui rău unui musulman, decât atunci când este obligatoriu.

Grăbiţi-vă către cel mai obişnuit dintre lucruri care este special pentru fiecare; iar acela este moartea. Cu siguranţă, cei ce s-au dus sunt înaintea voastră, iar Ceasul vă mână de la spate. Fiţi uşori ca să îi puteţi ajunge din urmă! Cel de pe urmă este aşteptat de cel dintâi. Temeţi-vă de Allah, cu privire la făpturile Sale şi la ţinuturile Sale, căci voi veţi fi întrebaţi chiar şi despre pământuri şi dobitoace.

Daţi-I ascultare lui Allah şi nu fiţi răzvrătiţi.

Aşadar, când vedeţi binele, urmaţi-l, când vedeţi răul, ocoliţi-l!

Predica 187

Vestire a viitorului sângeros

Luaţi aminte! Pe tatăl meu şi pe mama mea! Puţini sunt cei ale căror nume sunt cunoscute în cer şi necunoscute pe pământ. Băgaţi de seamă! Voi vă aşteptaţi ca treburile să vă meargă prost, legăturile voastre să se rupă, cei de jos vor ajunge să poruncească. Aceasta se va întâmpla când lovitura de sabie asupra unui credincios va fi mai uşoară decât un dirham pentru eliberarea lui. Aceasta se va întâmpla când răsplata unui cerşetor va fi mai mare decât cea a dăruitorului. Aceasta va fi când vă veţi îmbăta, însă nu cu băutură, ci cu bunăstare şi îndestulare, când veţi jura fără constrângere şi veţi minţi fără stingherire. Aceasta se va întâmpla când nenorocirile vă vor răni aşa cum şaua răneşte cocoaşa cămilei.

Cât de lungă va fi această suferinţă,

cât de departe va fi nădejdea de a scăpa de ea?

Predica 174

Darea în vileag a lui Talha şi a pretenţiilor sale

Mie nu mi-e teamă de ameninţarea cu războiul şi nici nu mă înspăimânt de lovituri, căci eu sunt în făgăduinţa lui Allah de a mă apăra. Pe Allah! Talha s-a grăbit cu sabia scoasă să răzbune sângele lui Uthman, de teamă că atunci când se va cere sânge pentru sângele lui Uthman, să nu-i ceară sângele lui, căci spre el bate bănuiala, căci nimeni din popor nu ar fi ţinut mai mult s-o facă. Aşadar, el a vrut să încurce lucrurile adunându-i pe unii în jurul său ca să semene confuzie şi îndoială.

Pe Allah! În privinţa lui Uthman, el nu a acţionat în nici unul din cele trei feluri în care putea acţiona. Dacă fiul lui Affan greşea, aşa cum credea Talha, el trebuia să îi sprijine pe cei ce l-au ucis, sau să se ţină departe de susţinătorii acestuia. Dacă Uthman era victimă a nedreptăţii, atunci Talha ar fi trebuie să fie între cei ce îi ţineau (pe atacatori) departe de el sau între cei care se dezvinovăţeau. Dacă ar fi avut îndoieli asupra acestor două privinţe, atunci ar fi avut obligaţia să îl părăsească pe Uthman, să se dea deoparte şi să îi lase pe ceilalţi oameni (să negocieze cu el după voia lor). Dar el nu a mers pe nici una din aceste trei căi, ci a venit cu ceva ce nu îşi avea rostul şi cu dezvinovăţiri şchioape.

Predica 188

Sfatul de a fi pioşi

Vă povăţuiesc, o, oameni, să vă temeţi de Allah şi să-i aduceţi laude multe pentru binefacerile Sale asupra voastră, pentru încercările Sale la care vă supune. Câte binefaceri v-a hărăzit prin încercările Sale la care vă supune. Câte binefaceri v-a hărăzit prin grija milei Sale. Aţi săvârşit greşeli vădite, însă El v-a acoperit. Purtarea voastră impune pedeapsa Lui, însă El v-a mai dat un răgaz.

Pomenirea morţii

Vă povăţuiesc, de asemenea, să vă amintiţi de moarte şi să vă micşoraţi nepăsarea faţă de ea. De ce sunteţi nepăsători faţă de Cel căruia îi pasă de voi? La ce vă aşteptaţi de la el (de la îngerul morţii) cel care nu vă mai dă nici un răgaz? Este de ajuns un propovăduitor care să vă amintească de morţii pe care i-aţi văzut cu ochii voştri, care au fost duşi la mormintele lor, însă nu călare, şi au fost coborâţi în ele, însă nu ei înşişi au coborât. Pare ca şi cum n-ar fi trăit niciodată în această lume, iar lumea de dincolo le-ar fi fost întotdeauna cămin. Ei au lăsat pustiu locul unde au trăit, iar acum locuiesc în locul pe care-l socoteau pustiu. Ei sunt îngrijoraţi de ceea ce au lăsat în urmă şi nu le-a păsat de locul în care s-au dus. Acum nu mai pot scăpa de răul făcut, nici de a adăuga ceva la binele săvârşit. Ei sunt legaţi de această lume care i-a amăgit. Ei au încredere în ea, însă ea îi izgoneşte.

Îndemnarea de a zori către cele bune

Allah să aibă milă de voi! Grăbiţi-vă către casele voastre pe care vi s-a poruncit să le populaţi, pe care vi le-aţi dorit şi în care aţi fost poftiţi. Căutaţi săvârşirea binefacerii lui Allah asupra voastră, răbdători în a Îi da ascultare şi a vă lepăda de neascultarea Lui, căci ziua de mâine este aproape de ziua aceasta. Cât de grăbite sunt ceasurile într-o zi, cât de grăbite sunt zilele într-o lună, cât de grăbite sunt lunile într-un an, cât de grăbiţi sunt anii într-o viaţă!

Predica 189

Felurile credinţei

O credinţă constă în ceea ce este ferm şi stabil în inimi, o alta poate rămâne doar vremelnic în inimă şi este suflată afară la o anume vreme. Dacă trebuie ca cineva să vă scutească de ceva, aşteptaţi până când moartea se apropie de el, căci acesta este timpul pentru a fi scutit.

Pribegia şi pribeagul

Pribegia va rămâne la hotarul ei dintâi. Allah nu are nevoie de cel ce acceptă credinţa în taină sau pe faţă. Pribegia nu este hărăzită nimănui care nu cunoaşte dovada Sa pe pământ. Oricine o recunoaşte şi o pricepe poate fi un pribeag. Eliberarea de obligaţia pribegiei nu este hărăzită celui la care dovada lui Allah ajunge, auzind-o cu urechea lui, păstrând-o în inima lui.

Greutatea în ceea ce priveşte spusele

Cu adevărat, treaba noastră este grea şi îngreunată. Nimeni nu poate purta (aceste spuse) în afara unui rob credincios a cărui inimă Allah a pus-o la încercare prin credinţă. Spusele noastre nu pot fi păstrate decât de inimile sincere şi de bărbaţi cu mare putinţă de înţelegere.

Întinderea ştiinţei Imamului Ali عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ

O, voi oameni! Întrebaţi-mă înainte de a mă pierde, căci eu cunosc mai bine căile cerului decât pe cele ale pământului, înainte ca zâzania să îşi pună piciorul pe coarda arcului (pentru a o întinde) şi să nimicească putinţa de judecată a poporului.

Predica 189

Datoria mulţumirii

Eu Îl slăvesc cu mulţumire pentru dărnicia Sa şi Lui îi cer ajutor pentru îndeplinirea celor cerute de drepturile Sale, Puternicul în oştire, Măreţul în glorie. Eu mărturisesc că Muhammad صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ este robul şi trimisul Său. El i-a chemat pe oameni să îi dea ascultare şi i-a înfrânt pe duşmanii lui Allah luptând cu ei în numele religiei Sale. Nu l-au abătut de la aceasta cei ce s-au adunat laolaltă pentru hulirea sa şi pentru încercarea de a stinge lumina sa.

Povaţa de a fi pioşi

Ţineţi la pioşenia voastră faţă de Allah, căci aceasta are o frânghie straşnică la prindere, cu neputinţă de a fi ruptă până la capăt. Zoriţi-vă către moarte şi hăurile sale, neteziţi-i calea înainte să vină, pregătiţi-vă pentru ea înainte să coboare, căci sfârşitul va fi Ziua Judecăţii. Este de ajuns un propovăduitor pentru cel ce pricepe. Ce socotea cel ce privea cu nepăsare, înainte să ştie de venirea sfârşitului, în ceea ce priveşte strâmteţea mormintelor, străşnicia singurătăţii, spaima trecerii către cealaltă lume, cruzimile groazei, frica de osânda făgăduită, astuparea mormântului şi îngrămădirea de pietre?

Temeţi-vă de Allah! Temeţi-vă de Allah, o voi robi ai lui Allah, căci lumea aceasta se poartă cu voi după legile ei, iar voi şi Ceasul sunteţi strâns legaţi. Este ca şi cum el ar fi sosit deja cu semnele sale, s-ar fi apropiat cu zoririle sale şi v-ar fi pus deja pe drumul său; sau ca şi cum v-ar urmări cu toate cutremurele sale, s-ar aşterne cu pieptul său pe pământ în vreme ce lumea s-ar goli de oameni aruncându-i din braţe. Va fi precum o zi ce a trecut sau precum o lună ce s-a scurs. Cel nou din ea se va toci, cel gras se va jigări.

Ei sunt într-un loc înghesuit, în cumplite cazne încurcate, în foc cu para aprig arzătoare, cu pălălaie în sus întinzătoare, cu flacără orbitoare, cu răsuflare dogoritoare, cu jar aţâţat, departe de-a fi domolit, cu aprindere uşoară, cu spaima făgăduinţei, cu tărie fără de goluri, cu margini întunecate, cu cazane încinse şi alte treburi îngrozitoare.

Locul celor pioşi

„Cei care se tem de Domnul lor vor fi mânaţi în cete către Rai” (39:73) – ei vor fi, de chin, feriţi, de pedeapsă, ocoliţi, de foc, ocrotiţi. Sălaşul lor le va dărui tihnă, iar ei vor fi mulţumiţi de locuinţa şi ţinutul lor. Faptele lor în lumea de aici au fost preacurate, ochii lor, înlăcrimaţi, nopţile le-au fost precum zilele din pricina evlaviei şi a căutării iertării, şi zilele, precum nopţile din pricina urâtului ce îi copleşeşte şi a însingurării. Aşadar, Allah a făcut raiul locul în care ei se vor întoarce şi răsplata ce le va fi dăruită iar „ei sunt cei mai vrednici şi mai apropiaţi” (48:26) de o veşnică împărăţie şi o îndestulare neîncetată.

O, voi, robi ai lui Allah! Aveţi grijă la toate cele cărora dacă le luaţi în seamă câştigaţi, iar dacă le priviţi cu nepăsare, pierdeţi. Zoriţi-vă către sorocul vostru prin fapte bune, căci voi sunteţi legaţi de ceea ce aţi înfăptuit, puteţi să împrumutaţi doar din ceea ce aţi trimis înainte. Este ca şi cum v-aţi teme de venirea morţii asupra voastră şi atunci nici nu v-aţi mai întoarce la faptele bune, nici nu aţi fi spălaţi de faptele rele. Allah să ne facă pe noi şi pe voi să Îi dăm ascultare Lui şi să îi dăm ascultare trimisului Său, şi să ne îngăduie nouă şi vouă prin harul iertării Sale.

Îndrumări ostăşeşti

Staţi bine pe pământ, fiţi răbdători în încercări, nu vă mişcaţi mâinile şi săbiile după patima limbilor voastre şi nu vă grăbiţi în ceea ce Allah nu v-a făcut să vă grăbiţi, căci oricine dintre voi moare în aşternutul său având ştiinţa adevărului Domnului său, adevărul trimisului Său şi al celor din casa sa, atunci moare ca martir. Răsplata voastră stă la Allah. El îi dăruieşte răsplata Sa celui ce intenţionează să facă fapte drepte, căci intenţia ţine loc de mânuirea sabiei. Cu siguranţă, pentru orice este o vreme şi un soroc.

Predica 231

(ومن خطبة له (عليه السلام

خطبها بذي قار، وهو متوجّه إلى البصرة

ذكرها الواقِدي في كتاب الجمل

ţinută de către emirul dreptcredincioşilor عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ la Diqar, în drum spre Basra, fiind menţionată de către istoricul al-Waqidi în cartea Cămilei:

Despre Profet صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ

Profetul صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ a adus vestea acolo unde i s-a poruncit şi a propovăduit mesajele Domnului său. Prin el, Allah a strâns ţăndările, şi a reparat crăpăturile şi i-a adus laolaltă pe cei de un neam după duşmănie înverşunată adunată în piepturi şi ranchiună ascunsă în inimi.

Predica 239

Harurile celor ai Casei

Ei sunt viaţă pentru cunoaştere şi moarte pentru necunoaştere. Blândeţea lor vă dă de ştire despre cunoaşterea lor, cele văzute despre cele lăuntrice, tăcerea lor despre înţelepciunea spuselor lor. Ei nu încalcă adevărul şi nici nu se sfădesc asupra lui. Ei sunt stălpii islamului şi refugiile ocrotirii sale. Cu ei adevărul s-a reîntors la locul său, iar zădărnicia a fost alungată de la poziţia ei şi i s-a tăiat limba de la rădăcină. Ei au înţeles legea cu minte şi conştiinţă, nu după mintea unuia care aude şi nici după mintea povestitorilor, căci mulţi povestesc despre cunoaştere, însă puţini o pricep.

Predica 210

(ومن كلام له (عليه السلام

وقد سأله سائل عن أحاديث البدع، وعما في أيدي الناس من اختلاف الخبر

(فقال (عليه السلام

cineva l-a întrebat pe emirul dreptcredincioşilor عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ despre felurile hadisurilor şi despre deosebirile dintre ele aşa cum sunt păstrate de către oameni:

Felurile hadisurilor aflate în circulaţie

Desigur, ceea ce au, de obicei, oamenii, este deopotrivă corect şi greşit, adevărat şi fals, înlocuitor şi înlocuit, general şi particular, definit şi nedefinit, precis şi presupus. Chiar şi în zilele Profetului صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ , acestuia i-au fost puse în cârcă minciuni, atât de multe încât a trebuit să spună în timpul predicii că: oricine pune pe seama mea minciuni îşi face locuinţă în iad.

Cei care amintesc spusele Profetului صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ sunt de patru feluri, nu mai mult.

Făţarnicul este un om care se împăunează cu credinţa lui şi se poartă ca şi cum ar fi musulman; el nu şovăie să păcătuiască, şi nici nu se fereşte de stricăciune; el cu bună ştiinţă spune neadevăruri împotriva Trimisului lui Allah صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ ! Dacă oamenii ar şti că el este un făţarnic şi un mincinos, nu ar primi nimic de la el şi nu ar întări ceea ce spune. Cu toate acestea, ei spun că el este însoţitorul Profetului صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ , că l-a cunoscut, că a auzit (spusele lui) de la el şi că a dobândit (cunoştinţe) de la el. Ei primesc aşadar ceea ce spune el. Şi Allah te-a prevenit asupra făţarnicilor şi ţi i-a descris în amănunt! Ei au continuat şi după Profet صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ . Au câştigat dregătorii pe lângă ocârmuitorii înşelării şi cei care chemau către iad prin deşertăciuni şi minciuni.

Astfel, ei i-au aşezat în locuri sus-puse şi i-au făcut căpetenii peste capetele oamenilor şi au strâns bogăţii cu ajutorul lor. Oamenii sunt întotdeauna cu ocârmuitorii şi (umblă) după această lume, în afara celor cărora Allah le dăruieşte oblăduirea Sa. Aceasta este prima din cele patru categorii.

Apoi, există omul care a auzit o spusă de la Profet صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ , însă nu a păstrat-o în minte aşa cum era, ci şi-a închipuit. El nu minte cu intenţie. Acum, el poartă spusa cu el şi o povesteşte, se poartă întocmai ei susţinând că: am auzit-o de la Trimisul lui Allah. Dacă musulmanii ajungă să afle că el a săvârşit o greşeală în spusă, ei nu o vor mai accepta de la el, iar dacă el însuşi îşi dă seama că a greşit atunci va renunţa la ea.

Al treilea om este cel care l-a auzit pe Profet صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ poruncind oamenilor să facă un lucru, iar mai târziu i-a oprit să îl mai facă, însă acest om nu a ştiut sau l-a auzit pe Profet صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ oprindu-i pe oameni să facă un lucru pe care, mai târziu, l-a îngăduit. Astfel, lui i-a rămas în minte doar ceea ce fusese înlocuit, însă nu şi spusa respectivă. Dacă ar fi ştiut că acel lucru fusese înlocuit, l-ar fi respins, sau dacă musulmanii ar şti, când aud de la el acest lucru, că el a fost înlocuit, l-ar respinge.

Ultimul, şi anume cel de-al patrulea, este cel care nu spune minciuni despre Allah sau despre Profet صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ. El urăşte minciuna din teamă de Allah şi respect pentru Trimisul lui Allah صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ , şi nu săvârşeşte greşeli, ci păstrează în mintea sa întocmai ce a auzit (de la Profet صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ ), şi povesteşte aşa cum l-a auzit fără să adauge nimic sau să omită ceva. El a auzit spusa înlocuitoare, a învăţat-o şi a trecut la fapte, şi a auzit spusa înlocuită şi a respins-o. El, de asemenea, înţelege particularul şi generalul, şi ştie definitul şi nedefinitul, şi dă fiecărui lucru locul cuvenit.

Spusele Profetului صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ sunt de două feluri. Unele sunt aparte, iar altele, obişnuite. Uneori cineva le auzea, însă nu ştia ce a vrut să spună Allah sau Trimisul lui Allah صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ prin ele. În acest fel ascultătorul le duce mai departe şi păstrează în minte fără să le cunoască tâlcul şi intenţia adevărată. Dintre însoţitorii Trimisului lui Allah صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ nu toţi aveau obiceiul de a-i pune întrebări şi de a-i cere să desluşească tâlcurile, desigur ei doreau ca vreun beduin sau vreun străin să vină şi să-l întrebe, ca să poată auzi şi ei. Oricând se întâmpla aşa ceva când eram de faţă, îl întrebam despre tâlc şi îl păstram în minte. Acestea sunt pricinile şi temeiul deosebirilor dintre oameni în tradiţiile lor.

Predica 200

Politica înşelătoare a lui Mu’awiya

Pe Allah! Mu’awiya nu este mai isteţ decât mine, însă el se dedă trădării şi minicunii. Dacă nu ar fi fost scârba de trădare, aş fi fost cel mai isteţ dintre oameni. Însă orice trădare este o minciună, iar orice minciună este o tăgadă a lui Allah. Orice trădător va purta un steag prin care va fi recunoscut în Ziua de Apoi. Pe Allah! Eu nu mă las prins de viclenii şi nici nu mă aplec în faţa greutăţilor.