أعلام القوة

*

Predica 11

ţinută în timpul Bătăliei Cămilei când emirul dreptcredincioşilor عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ i-a dat steagul fiului său (avut cu Hawla bint Jafar), Muhammad bin al-Hanafiyyah:

(ومن كلام له (عليه السلام

لابنه محمّد بن الحنفية لمّا أعطاه الراية يوم الجمل

Învăţăminte militare

Munţii se pot mişca de la locul lor, însă tu să nu te mişti din al tău!

Strânge din dinţi!

Încredinţează-i lui Allah ţeasta!

Înfige-ţi picioarele cu tărie în pământ!

Uită-te cu atenţie până la ultimul (dintre vrăjmaşi) şi închide ochii (la numărul lor)!

Să ştii că ajutorul (victoria) vine (doar) de la Allah – mărire Lui!

Predica 12

când Allah i-a dăruit victoria emirului dreptcredincioşilor عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ asupra duşmanilor în Bătălia Cămilei, unul dintre companionii lui i-a spus cu acest prilej: mi-aş fi dorit ca fratele meu să fi fost de faţă şi să fi văzut ce izbândă, ce victorie, ţi-a dăruit Allah; atunci emirul drepcredincioşilor عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ i-a spus:

(ومن كلام له (عليه السلام

لمّا أظفره الله تعالى بأصحاب الجمل وقد قال له بعض أصحابه

وددت أن أخي فلاناً معك شاهداً ليرى ما نصرك الله به على أعدائك، فقال له عليه السلام

Participarea celor absenţi la răsplată

Fratele tău este de partea noastră?

Acesta răspunse: Da!

Atunci padişahul i-a spus: În acest caz, el ne-a văzut, ne-a văzut! În această armată a noastră sunt de faţă chiar oameni care sunt încă în coapsele bărbaţilor sau în pântecele femeilor.

Timpul îi va scoate afară, iar credinţa îi va întări!

Predica 27

Chemarea la război

Luaţi aminte ! Eu v-am chemat să luptaţi cu acei oameni noapte şi zi, în taină şi pe faţă, şi v-am spus să îi atacaţi înainte ca ei să atace, întrucât, pe Allah, nimeni nu a fost atacat în mijlocul casei lui fără să nu fie înjosit; voi aţi aruncat această treabă unul în seama celuilalt şi aţi stat fără grijă până când atacurile au pornit împotriva voastră, iar ţinuturile voastre au fost luate în stăpânire de alţii. Călăreţii acestui frate al lui Gamid au ajuns la Al-Anbar şi l-au ucis pe Hassan bin Hassan al-Bakri. Şi v-au alungat călăreţii de la hotarele voastre.

A ajuns la mine vestea că fiecare dintre ei a năvălit peste femeile musulmane sau peste alte femei aflate sub oblăduirea islamului şi le-a smuls podoabele de la picioare, de la mâini, de la gât şi de la urechi, singura lor ocrotire fiind implorarea milei lui Allah: „Noi suntem ai lui Allah şi la El ne vom întoarce!” (2:156). Ei s-au întors încărcaţi de avuţii fără ca vreunul dintre ei să fi fost rănit sau să i se fi vărsat sângele. Dacă vreun musulman moare de inimă-rea după toate acestea, nu i se poate găsi nici o vină şi rămâne demn înaintea mea.

Cât de ciudat ! Cât de ciudat ! Pe Allah ! Inima mea tânjeşte să aducă unitate acestor oameni în ciuda deşertăciunii lor şi a răzleţirii lor de la adevărul vostru. Vai şi amar vouă! Aţi devenit ţinta oricărei săgeţi trase. Sunteţi atacaţi, însă voi nu atacaţi. Se năvăleşte peste voi, însă voi nu năvăliţi. Lui Allah nu I se dă ascultare, însă voi sunteţi mulţumiţi. Dacă vă poruncesc să porniţi asupra lor în zilele de căldură, spuneţi că arşiţa este prea mare şi să vă dau răgaz până trece căldura. Dacă vă poruncesc să porniţi asupra lor iarna, spuneţi că frigul este cumplit şi să vă dau răgaz până trece frigul. Acestea sunt doar motive ca să fugiţi de căldură şi de frig. Dacă de căldură şi de frig fugiţi, atunci de sabie veţi fugi şi mai abitir.

Nedreptăţirea Imamului Ali عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ şi pricinile înfrângerii celor din al-Kufa

O, voi închipuiri de bărbaţi şi nicidecum bărbaţi! Judecata voastră este de copil, iar mintea voastră precum cea a femeilor ascunse în odăi. Mi-aş fi dorit să nu vă fi văzut vreodată, să nu vă fi cunoscut deloc. Pe Allah ! Această cunoştinţă nu a adus decât păreri de rău şi nu este urmată decât de remuşcare. Să vă bată Allah ! Mi-aţi umplut inima de amărăciune şi pieptul de furie. Mi-aţi dat să beau din plin umilinţa, înghiţitură cu înghiţitură. Mi-aţi stricat sfatul prin neascultare şi nepăsare aşa încât quraișii au început să spună că fiul lui Abu Talib este un bărbat viteaz, însă nu se pricepe la război. Allah să-i binecuvânteze! Este, oare, vreunul dintre ei mai aprig în război şi mai vechi în ale luptei decât mine? M-am ridicat (la război) pe când nu împlinisem încă douăzeci de ani, şi iată-mă acum că am trecut de şaizeci. Cineva care nu dă ascultare nu poate avea o părere.

Predica 34

spusă de emirul drept-credincioşilor عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ pentru a pregăti oamenii spre a se război cu cei din Şam:

[ومن خطبة له (عليه السلام) في استنفار الناس إلى الشام [بعد فراغه من أمر الخوارج

وفيها يتأفف بالناس، وينصح لهم بطريق السداد

Învinuirea celor din al-Kufa

Vai de voi ! Am ostenit să vă tot dojenesc. Vă mulţumiţi voi, oare, cu această viaţă lumească în locul vieţii ce va să vină, cu umilirea în locul cinstirii? Când vă chem să înfruntaţi duşmanul, ochii vi se rotesc, ca şi cum v-aţi afla în ghearele morţii sau în lipsa de simţire a ultimelor clipe. Aştept de la voi un răspuns, însă voi rămâneţi buimaci. Sunteţi de parcă aţi avea inimile tulburate, încât nu puteţi pricepe. Aţi pierdut de tot încrederea mea. Nu îmi sunteţi nici sprijin pe care să mă pot bizui, nici mijloc spre cinstire şi victorie. Sunteţi aidoma cămilelor ale căror ocrotitor a dispărut, astfel că de sunt strânse pe de o parte, se împrăştie pe cealaltă parte.

Pricinile căderii celor din al-Kufa

Pe Allah ! Cât de nepuntincioşi sunteţi atunci când se aprind flăcările războiului. Vi se întind capcane, însă voi nu întindeţi (duşmanului). Hotarele vi se tot micşorează, însă nu vă aprindeţi din această pricină.

Cei ce vă sunt potrivnici nu au somn în ceea ce vă priveşte, însă vouă nici că vă pasă. Pe Allah ! Cei ce işi lasă unul altuia treburile sunt biruiţi. Pe Allah ! Bănuiesc că dacă bătălia se dezlănţuie şi moartea vă împresoară, vă veţi rupe de fiul lui Abu Talib, fără durere de cap.

Pe Allah ! Acela ce îngăduie potrivnicului său să îl copleşească, astfel încât să îi poată dezghioca toată carnea (de pe oase), să îi zdrobească oasele şi să îi toace pielea în bucăţele, înseamnă că este cu prisosinţă pierdut, iar sufletul din piept îi este slab. Puteţi fi astfel, de vreţi. Cât despre mine, înainte de a lăsa un astfel de lucru să se întâmple, cu siguranţă îmi voi folosi săbiile bine-şlefuite de la al-Musrafiyya, săbii ce pot lesne tăia pe dedesubt oase şi capete şi pot îndepărta şi braţe şi picioare. Mai mult decât atât, Allah face ceea ce vrea.

O, voi oameni ! Am drept asupra voastră, precum şi voi aveţi un drept asupra mea. Cât priveşte dreptul vostru asupra mea, acesta înseamnă a vă povăţui, a vă plăti în întregime datoriile, a vă învăţa ca să nu rămâneţi neştiutori şi a vă arăta cum să vă purtaţi.

Cât despre dreptul meu asupra voastră, acesta înseamnă să duceţi la îndeplinire jurământul de credinţă, să ţineţi seama de povaţa mea în prezenţa sau în absenţa (mea), şi să răspundeţi atunci când vă chem şi să îmi daţi ascultare când vă poruncesc.

Predica 70

وقال (عليه السلام) في سُحرة اليوم الذي ضرب فيه

din dimineaţa zilei în care emirul credincioşilor عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ a fost asasinat printr-o lovitură de sabie:

(مَلَكَتْنِي عَيْنِي وَأَنَا جَالِسٌ، فَسَنَحَ لي رَسُولُ اللهِ (صلى الله عليه وآله

يَا رَسُولَ اللهِ، مَاذَا لَقِيتُ مِنْ أُمَّتِكَ مِنَ الاْوَدِ وَاللَّدَدِ؟ فَقَالَ: ادْعُ عَلَيْهِمْ

فَقُلْتُ: أَبْدَلَنِي اللهُ بِهمْ خَيْراً لي مِنْهُمْ، وَأَبْدَلَهُمْ بِي شَرّاً لَهُمْ مِنِّي

Şedeam şi m-a cuprins somnul;

L-am văzut aievea pe Trimisul lui Allah صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ şi am zis:

O, tu, Trimis al lui Allah !

De câtă făţărnicie şi de câtă duşmănie mi-a fost dat să am parte de la poporul tău?

El صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ a spus : Cheamă-L pe Allah asupra lor;

Însă eu i-am răspuns: Allah să îi schimbe pe ei pentru mine cu alţii mai buni, şi să mă schimbe pe mine pentru ei cu unul mai rău.

Predica 39

ţinută când emirul drept-credincioşilor a aflat vestea invadării localităţii Ayn at-Tamr de către Nu’man bin Başir, companionul lui Mu’awwiya:

(ومن خطبة له (عليه السلام

[خطبها عند علمه بغزوة النعمان بن بشير صاحب معاوية لعين التمر]

[وفيها يبدي عذره، ويستنهض الناس لنصرته]

Învinuirea celor din al-Kufa

Am de-a face cu oameni care nu dau ascultare, atunci când le poruncesc, şi nu răspund atunci când eu îi chem. Rămâne-r-aţi fără de tată! (Vai vouă!) Ce mai aşteptaţi pentru a vă ridica pentru calea lui Allah? Nu vă uneşte, oare, credinţa, iar gustul ruşinii nu vă stârneşte, oare? Stau drept, în mijlocul vostru şi strig şi vă chem în ajutor, însă voi nu luaţi aminte la vorbele mele, nu îmi împliniţi poruncile până ce vremurile nu îşi arată urmările pline de rele. Nu poate fi răzbunat sângele prin voi şi nici un ţel nu poate fi atins prin voi.

Pricinile decăderii celor din al-Kufa

V-am chemat spre ajutorarea fraţilor voştri, însă mi-aţi răspuns cu un bolborosit precum ghiorţăitul unei cămile cu dureri de vintre, şi v-aţi prefăcut îngreunaţi de poveri de parcă aţi fi fost o cămilă sleită de atâta cărat, cu spinarea şubrezită. Apoi, un pâlc slab şi şovăielnic trimis de voi veni la mine: „ei se ceartă cu tine despre Adevăr cu toate că le-a fost arătat limpede, ca şi cum ar fi mânaţi spre moarte şi chiar ar vedea-o!” (8:6).

Predica 66

ţinută de emirul drept-credincioşilor într-una din zilele de la Siffin celor care îl urmau:

ومن كلام له (عليه السلام) في تعليم الحرب والمقاتلة في بعض أيام صفين

Îndrumări însemnate pentru război

O, voi obşte a musulmanilor!

Faceţi din teama de Allah obişnuinţa vieţii voastre. Învăluiţi-vă în liniştea (dumnezeiască) şi încleştaţi-vă dinţii, căci astfel sabia se va abate de la ţeasta voastră. Încheiaţi-vă armura şi scuturaţi-vă săbiile în teacă mai înainte de a le arăta. Ţineţi-vă ochii lipiţi de duşmani. Folosiţi-vă suliţele la cele două capete şi loviţi-vă (duşmanul) cu săbiile. Nu uitaţi că vă aflaţi sub privirea lui Allah şi vă este alături Trimisul lui Allah. Luaţi de la capăt atacul şi ruşinaţi-vă dacă daţi bir cu fugiţii, căci este o ruşine pentru urmaşi şi (pricină pentru a avea parte de) foc în Ziua Judecăţii. Închinaţi-vă cu drag vieţile (lui Allah) şi păşiţi către moarte cu alinare.

Feriţi-vă de cei atât de mulţi, şi de cortul cel înălţat, îndreptaţi-vă către mijlocul lui, căci Diavolul se ascunde în faldul acestui cort. El şi-a întins mâna ca să atace şi îşi ţine picioarele îndoite, gata să o ia la goană. Pătimiţi şi răbdaţi până ce lumina Adevărului se va revărsa asupra voastră. „Nu slăbiți şi nu cereţi pacea când sunteți asupra, deoarece Allah este cu voi şi El nu vă va amăgi pentru faptele voastre”. (47:35)

Predica 123

Îndrumarea morală în război

Oricine dintre voi care se simte plin de isteţime în suflet şi îl găseşte pe vreunul din camarazii săi fără avânt ar trebui să îi înlăture (pe duşmani) de la acesta tot astfel precum ar face pentru sine însuşi, din pricina înaltelor însuşiri de care se bucură faţă de celălalt, căci dacă Allah ar fi voit, l-ar fi făcut şi pe cel dintâi asemenea lui. Cu siguranţă, moartea caută cu repeziciune. De ea nu poate scăpa nici statornicul, şi nici cel ce fuge de ea nu o poate desfide. Cea mai bună dintre morţi este atunci când eşti ucis (luptând). Pe Allah, în ale Cărui mâini (putere) stă viaţa fiului lui Abu Talib! O mie de lovituri de sabie sunt mai uşoare pentru mine decât o moarte în pat în neascultare faţă de Allah.

Prevenirea asupra trândăviei în război

Este ca şi cum v-aş auzi rostind cu glasuri, precum şuieratul şopârlelor! Voi nu vă căutaţi propriile drepturi şi nici nu vă apăraţi împotriva asupririi. Voi aţi fost lăsaţi liberi pe cărare. Acela ce se zoreşte (în bătălie) dobândeşte izbăvirea, în vreme ce acela care zăboveşte în urmă, şovăind, are parte de pieire.

Predica 124

Îndrumare militară

Puneţi-l pe cel în armură în faţă şi lăsaţi-l pe cel fără armură în spate. Strângeţi din dinţi căci aceasta va face ca săbiile să sară de pe capete şi săriţi în lături din faţa lăncilor, căci le abate tăişul. Închideţi ochii, căci aceasta întăreşte spiritul şi dă pace sufletului. Înăbuşiţi glasurile, căci aceasta vă va scuti de a da greş.

Nu vă plecaţi steagul şi nu îl lăsaţi nici în părăsire. Nu îl lăsaţi decât în mâinile celor viteji şi apărători ai onoarei din rândul vostru, căci doar aceia rezistă la loviturile năpastelor, ei înconjoară steagurile şi le încercuiesc de ambele părţi, din spate şi din faţă. Ei nu merg înaintea lor ca să le predea (duşmanului), şi nici în fruntea lor ca să nu le lase singure. Fiecare trebuie să înfrunte potrivnicul, şi să îşi ajute companionul cu propria viaţă, şi nu trebuie să îl lase pe potrivnic în seama companionului său pentru ca atât potrivnicul său cât şi potrivnicul companionului său să nu se unească împotriva sa.

Îndrumarea morală a soldaţilor

Pe Allah ! Chiar dacă fugiţi de sabia zilei de astăzi, voi nu veţi fi în siguranţă în faţa sabiei lumii celeilalte. Voi sunteţi primii între arabi şi figuri măreţe. Cu siguranţă, de fugiţi, veţi avea parte de mânia lui Allah, de umilinţă fără sfârşit şi de ruşine de-a pururi. Un fugar nu îşi prelungeşte viaţa, şi nici nu va fi vreo stavilă între el in şi ziua (morţii) sale. Cine este cel ce se îndreaptă către Allah asemenea însetatului ce se îndreaptă către apă? Raiul se află sub vârfurile suliţelor. Astăzi renumele (războinicilor) va fi pus la încecare.

Pe Allah ! Sunt mai doritor să îi întâlnesc (în luptă) decât sunt ei doritori să se întoarcă la casele lor. O Allah ! Dacă ei resping adevărul, atunci îşi împrăştie obştea, părerile vor fi împărţite şi se vor distruge prin greşelile lor.

Necesitatea continuării luptei

Ei nu se vor clinti din locul lor până ce loviturile continue ale suliţelor nu vor găuri (rănile) prin care să poată bate vântul, iar izbiturile săbiilor nu vor reteza ţestele, nu vor despica oasele şi nu vor reteza braţele şi picioarele. Ei sunt atacaţi de ceată după ceată şi asaltaţi de trupe înşirate, până ce oraşele le sunt năpădite neîncetat de oştiri peste oştiri, iar caii zdrobesc chiar şi cele mai îndepărtate colţuri de pământ, urmele vitelor lor şi pajiştile lor.

Predica 121

ومن كلام له (عليه السلام) بعد ليلة الهرير وقد قام رجل من أصحابه فقال

 نهيتنا عن الحكومة ثمّ أمرتنا بها، فما ندري أيّ الامرين أَرشد؟

فصفق(عليه السلام) إحدى يديه على الاخرى ثمّ قال

un bărbat dintre însoţitorii săi عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ: Ne-ai oprit să sprijinim Arbitrajul apoi ne-ai poruncit să-l urmăm. Care poruncă trebuie îndeplinită? Emirul drept-credincioşilor عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ şi-a pocnit o mână cu alta şi a spus:

Cauzele acceptării sentinţei

Aceasta este răsplata pentru cel ce îşi calcă legământul!

Pe Allah ! Atunci când v-am poruncit să respectaţi sentinţa, v-am dus către un lucru de nedorit în care Allah hărăzise binele. Dacă aţi fi fost neclintiţi, v-aş fi călăuzit, iar dacă v-aţi fi îndoit, v-aş fi îndreptat, iar dacă aţi fi refuzat, v-aş fi făcut să înţelegeţi. Aceasta a fost calea cea mai sigură. Însă cu cine? Şi pentru cine? Eu am vrut ca voi să îmi fiţi leac, însă voi mi-aţi fost boală, tot astfel cum este cel ce scoate ghimpele cu un ghimpe, ştiind că se poate înţepa chiar el. Dumnezeule ! Tămăduitorii sunt deznădăjduiţi de această suferinţă de moarte, iar cei ce scot apa au ostenit cu frânghia acestei fântâni.

Însuşirile celor care au căzut martiri dintre însoţitorii săi

Unde sunt aceia ce au fost chemaţi la islam, iar ei l-au primit? Ei au citit Coranul şi au luat hotărâri potrivit lui. Ei au fost îndemnaţi la luptă, iar ei s-au repezit (la luptă) precum cămilele se reped către puii lor. Ei şi-au scos săbiile din teacă şi au pornit în lume în pâlcuri şi şiruri. Unii au pierit, iar alţii au rămas în viaţă. Vestea cea bună a râmânerii în viaţă nu îi mulţumeşte, tot astfel cum nu se consolează pentru cei morţi. Ochii li s-au albit de la atâta plâns. Burţile le sunt vlăguite de atâta postit. Buzele le sunt uscate de atâtea rugăciuni. Culoarea le este palidă de atâta veghe. Chipurile lor sunt colbuite de teama de Allah. Aceştia sunt fraţii mei care s-au dus. Avem tot dreptul să tânjim după ei şi să ne muşcăm mâinile din pricina despărţirii de ei.

Prevenire asupra înşelării de către Diavol

Diavolul v-a făcut vouă lesnicioase căile sale, căci vrea să dezlege nodurile religiei unul câte unul, să semene dezbinarea între voi, în loc să fiţi uniţi. Dezbinarea duce la zâzanii. Feriţi-vă de aceste proaste poveţe şi de aceste ispitiri şi primiţi povaţa cea bună de la acela ce v-o dăruieşte şi păstraţi-o în sufletele voastre.

Predica 224

Imamul Ali عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ şi evitarea nedreptăţii

Pe Allah ! Mai bine petrec o noapte de nesomn pe spini de sa’dan (o plantă cu spini ascuţiţi) sau mă las, ca un prins, târât în lanţuri decât să Îi întâlnesc pe Allah şi pe Trimisul Său în Ziua Judecăţii ca un nedrept faţă de robii Săi sau ca jefuitor al vreunui lucru sortit sfărâmării. Cum aş putea eu nedreptăţi pe cineva (pentru această lume) când el se îndreaptă cu repreziciune către pieire, iar sub pământ va putrezi?

Dreptatea Imamului Ali عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ

Pe Allah ! Eu l-am văzut pe ‘Aqil (unul din cei trei fraţi ai săi) decăzând atât de jos încât a ajuns să-mi ceară o măsură de grâu peste partea cuvenită fiecăruia dintre voi. I-am văzut copiii, cu părul încâlcit, prăfuiţi cu chipurile înnegrite de funingine. El a venit la mine de multe ori repetându-şi cererea iarăşi şi iarăşi. L-au auzit apoi închipuindu-şi că eu o să-mi vând credinţa şi o să mă las condus de el, despărţindu-mă de calea mea de până acum. Atunci am încins o bucată de fier şi am apropiat-o de trupul lui ca să tragă o învăţătură din aceasta. A început să urle amarnic de durere ca unul doborât de boală şi aproape că s-a fript de la dogoarea ei. Atunci i-am zis: O, Aqil ! Jeli-te-ar jelitoarele să te jelească ! Tu urli doar de la această bucată de fier încinsă de un om în joacă, pe când tu mă târăşti pe mine către focul aprins de Atotputernic din pricina furiei Sale ? Tu poţi să gemi de durere acum, însă eu nu voi geme din pricina flăcărilor?

O întâmplare ciudată a făcut ca un om să vină la noi în plină noapte cu un vas închis plin cu o dulceaţă zemoasă, însă eu am refuzat-o căci parcă era frământată cu scuipat sau cu o borâtură de năpârcă. L-am întrebat atunci dacă aceasta este o răsplată, o danie sau o pomană, căci toate acestea sunt oprite celor din neamul Profetului. Nu este nici una din acestea, a răspuns el, ci este un dar.

I-am spus atunci: Pierde-te-ar mama ta să te piardă ! Ai venit la mine să mă ademeneşti de la legea lui Allah ? Ori vorbeşti aiurea, ori eşti stăpânit de vreun jinn!

Pe Allah ! Chiar dacă mi s-ar da cele şapte tărâmuri cu tot ceea ce există sub bolţile lor, ca să Îi întorc spatele lui Allah sau ca să jefuiesc o furnică de un bob de orz, nu aş face nici una nici alta. Pentru mine, lumea voastră este mai de nimic decât o frunză în gura unei lăcuste care o mestecă. Ce să facă Ali cu bunurile trecătoare şi cu plăcerile ce se duc ? La Allah căutăm izbăvire de somnul minţii şi de urâţenia greşelilor; Lui îi cerem ajutorul.

Predica 150

Viitorul apariţiei lui al-Mahdi

Ei au luat-o înspre dreapta şi înspre stânga, pătrunzând pe căile răului şi părăsind căile călăuzirii. Nu vă zoriţi înspre ceva ce are a se întâmpla şi este aşteptat, şi nu nutriţi dorinţa de a întârzia ceea ce va să vă aducă ziua de mâine, căci mulţi sunt aceia care se grăbesc spre un lucru, însă de îndată ce l-au obţinut, ei încep să îşi dorească să nu îl fi obţinut. Cât de aproape este ziua de astăzi faţă de zorii zilei de mâine. O, popor al meu! Aceasta este vremea în care vor veni cele făgăduite şi se vor apropia cele pe care voi nu le ştiţi.

Marea absenţă şi conducerea lui al-Mahdi

Oricine dintre noi va apuca acele zile, va merge cu o făclie luminândă şi va păşi pe urmele celor drepţi, spre a desface noduri, spre a elibera sclavi, spre a-i dezbina pe cei uniţi şi a-i uni pe cei dezbinaţi. El se va ascunde de oameni. Cel ce se va lua după el nu îi va găsi urmele, chiar dacă îl va urmări cu privirea. Apoi, un pâlc de oameni se va înverşuna precum săbiile ascuţite de fierar. Privirile le vor fi strălucitoare mulţumită revelaţiei, tălmăcirile le vor fi puse în auz, şi li se va da a se adăpa din izvoare de înţelepciune şi dimineaţa şi seara.

Musulmanii după Trimisul lui Allah صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ

Vremea le va fi îndelungată, ca să îndeplinească ruşinea, şi să aibă parte de schimbări, până la încheierea acestei perioade, când unii oameni s-au întors la zâzanii şi şi-au ridicat armele spre a lupta. Nu s-au arătat mulţumitori faţă de Allah cu răbdare, ci s-au preamărit pe ei înşişi întru adevăr. În cele din urmă aceste vremuri de încercare s-au încheiat potrivit celor hotărâte. Apoi, ei şi-au pus gândurile cele de bine înaintea săbiilor şi s-au apropiat de Domnul lor aşa cum le-a poruncit propovăduitorul lor.

Când Allah l-a luat pe trimisul Său, unii oameni s-au întors pe urmele lor. Căile greşite i-au doborât iar ei s-au încrezut în uneltitori, au legat prietenii cu alţii şi nu cu rudele lor, cele pe care li se dăduse poruncă să le iubească, şi au mutat zidirea de pe temelia sa cea trainică, zidind-o într-un alt loc decât locul său. Ei sunt obârşiile oricărui păcat şi porţile tuturor celor ce se afundă în beznă.

Ei merg buimaci şi ameţiţi ca de o beţie, pe calea oamenilor Faraonului, când aplecându-se asupra acestei lumi, sprijinindu-se pe ea, fie ieşind din religie, îndepărtându-se de ea.

Predica 153

Cei rătăciţi

Allah le-a dat răgaz o vreme. Ei cad în greşeală alături de cei neglijenţi, şi pleacă dimineaţa devreme împreună cu păcătoşii, fără a avea un drum de făcut, fără a avea vreun înainte-stătător (imam) drept călăuză.

În cele din urmă, atunci când Allah le va dezvălui răsplata neascultării lor şi îi va fi scos din vălurile neglijenţei lor, abia atunci ei vor purcede către acelea cărora le întorceau spatele, şi vor întoarce spatele celor spre care se îndreptau. Ei nu vor avea foloase de pe urma dorinţelor lor pe care şi le vor mulţumi sau a poftelor pe care şi le vor împlini. Eu vă previn, aşa cum mă previn şi pe mine însumi asupra acestei purtări.

Lecuirea nepăsării

Omul trebuie să strângă foloase de la el însuşi. Cu siguranţă, luminat este cel ce aude şi cugetă, cel ce priveşte şi vede, cel ce trage foloase din învăţăminte, care păşeşte pe cărări limpezi, evitând astfel să se zbată în hăuri şi să se rătăcească în greşeală, şi nu îi ajută pe aceia care l-ar duce în rătăcire, îndepărtându-se de adevăr, răstălmăcind vorbele sau temându-se de adevăr.

O, tu, cel ce auzi! Scoală-te din beţia ta, trezeşte-te din nepăsarea ta, fă mai puţine lucruri pe fugă, chibzuieşte bine la ce ţi-a fost vestit cu limba Profetului cel neştiutor de carte de care nu există scăpare ori ieşire. Întoarce-i spatele celui ce îi întoarce spatele, părăseşte-l şi ceea ce îi face plăcere. Lasă deoparte mândria, renunţă la îngâmfare şi aminteşte-ţi de mormântul tău, căci drumurile tale trec pe deasupra lui, şi aşa cum îi judeci tu pe alţii vei fi şi tu judecat, vei culege ceea ce vei semăna, iar ceea ce tu pui înainte astăzi îţi va ieşi în întâmpinare mâine. Aşadar, strânge pentru viitorul tău şi pune înainte (faptele bune) pentru ziua ta (în care vei da socoteală).

Ia aminte ! Ia aminte, tu ascultătorule! Şi străduieşte-te, străduieşte-te, nepăsătorule! „Nimeni nu îţi va da de ştire precum Cel Cunoscător” (35:14).

Trăsături rele

Una dintre hotărârile lui Allah pusă în Pomenirea cea Înţeleaptă (Coranul) în temeiul căreia El răsplăteşte şi osândeşte, este mulţumit sau furios, este aceea că El nu va aduce foloase vreunui rob, chiar dacă acesta se străduieşte şi făptuieşte totul cu sinceritate, atâta vreme cât acel rob părăseşte această lume pentru a-L întâlni pe Allah, având asupra lui vreuna din aceste fapte fără a se căi, şi anume el i-a făcut semeni lui Allah cărora a socotit obligatoriu să se închine, sau şi-a domolit mânia prin uciderea unui suflet, sau se murdăreşte cu faptele făcute de alţii, sau a căutat să răspundă nevoilor sale prin alţi oameni aducând născociri asupra religiei, sau s-a întâlnit cu oameni cu două feţe, sau a mers cu ei, având două limbi (fiind făţarnic). Pricepe acestea căci sunt o călăuză pentru cei asemenea.

Ştiinţa sinelui

Animalele se sinchisesc doar de burta lor. Fiarele se sinchisesc doar de năpustirea asupra altora. Femeile se sinchisesc de podoabele acestei vieţi de jos cu toată stricăciunea ei.

Credincioşii sunt umili, credincioşii sunt miloşi, credincioşii sunt temători (de Allah).

Predica 55

(ومن كلام له (عليه السلام

وقد استبطأ أصحابه إذنه لهم في القتال بصفين

ţinută atunci când credincioşii s-au neliniştit văzând că emirul tot amână, nelăsându-i să se pregătească de luptă:

Observaţii asupra bătăliei de la Siffin

Cât despre ceea ce credeţi voi, cum că această (întârziere) s-ar datora faptului că nu-mi doresc moartea, atunci vă spun vouă, pe Allah, că nu-mi pasă de mă îndrept spre moarte sau de moartea îmi vine în întâmpinare. Cât priveşte părerea voastră cum că aceasta s-ar datora vreunei temeri faţă de poporul Siriei, atunci eu vă spun vouă că nu aş amâna războiul nici măcar cu o singură zi, de nu aş avea nădejdea că mi se vor alătura unii ce îşi vor găsi reazem în mine şi vor găsi la mine lumina pe care o vor vedea chiar şi cu ochii lor slăbiţi. Această faptă îmi este mai dragă inimii decât să îi ucid, aşa cum sunt ei, călăuziţi pe un drum greşit, chiar de îşi poartă ei singuri păcatele.

Predica 56

Biruinţa în luptă

Cu Trimisul lui Allah alături, luptăm alături de părinţii noştri, de fiii, fraţii şi unchii noştri, aceasta fiind ceea ce ne-a ţinut întru credinţă şi supunere, călăuzindu-ne pe drumul cel drept, dându-ne puterea de a îndura chinurile durerii şi de a ne înfrunta duşmanii. Uneori unul dintre ai noştri s-a năpustit asupra unuia dintre duşmani, înfruntându-se cu bărbăţie şi sârg, pentru a vedea care îl va răpune pe celălalt. Uneori omul nostru şi-a învins duşmanul, alteori acesta l-a biruit pe al nostru.

Când Allah a luat aminte la adevărul nostru, atunci El a trimis mârşăvia la cel viclean, iar nouă ne-a trimis sprijinul Său, până ce islamul s-a statornicit (asemenea cămilei) cu gâtul pe pământ, odihnindu-se la locul său. Pe viaţa mea, de ne-am fi purtat şi noi precum voi, nici un stâlp al religiei (noastre) nu s-ar fi înălţat, iar copacul cunoaşterii nu ar fi rodit nici măcar o frunză. Pe Allah ! Cu siguranţă că acum voi ne veţi obidi, storcându-ne de sânge, însă în cele din urmă vă va părea rău.

Predica 128

Prevestirea unor evenimente ce se vor petrece la Basra

O, Ahnaf ! Este ca şi cum l-aş vedea înaintând cu o oaste fără de colb stârnit, fără de tropot, fără de freamăt din rărunchi, fără nechezat de cai. Ei râcâie pământul cu picioarele lor asemenea picioarelor de struţ.

Vai vouă (celor din Basra) cu uliţe locuite şi case împodobite care au aripi aidoma aripilor de vulturi şi trompe precum trompele de elefanţi; ei sunt aceia la care, dacă unul dintre ei este ucis, nu este bocit, iar dacă vreunul dintre ei se rătăceşte, nu este căutat. Eu întorc această lume pe faţă, o măsor cu măsura ei numai potrivit şi o privesc cu ochii nimeriţi pentru aceasta.

Însuşirile mongolilor

Eu pot vedea un popor de oameni ale căror chipuri sunt asemenea scuturilor acoperite cu piei nu prea bine răzuite. Ei se îmbracă în straie de mătase şi de lână şi ţin cai scumpi. Vor fi omoruri şi vărsări de sânge, până când cel rănit va păşi peste cel mort, iar numărul fugarilor va fi mai mic decât numărul celor luaţi prizonieri.

Ştiinţa tainelor

Unul dintre companionii săi i-a spus:

O, emir al drept-credincioşilor, ţie ţi s-a dat ştiinţa tainelor;

el عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ i-a spus acelui om din tribul Banu Kalb:

O, tu, frate al lui Kalb! Aceasta nu este ştiinţa tainelor, aceste lucruri au fost dobândite de la el (adică de la Profet صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ) care le cunoaşte. Cât priveşte ştiinţa tainelor, aceasta înseamnă cunoaşterea Zilei Judecăţii de Apoi şi ceea ce a pus la socoteală Allah în spusa Sa: „Numai Allah are ştiinţa Ceasului. El trimite ploaia. El ştie ceea ce este în pântecele mamelor. Nimeni nu ştie ce va agonisi mâine, nimeni nu ştie pe ce pământ va muri”. (31:34)

Prin urmare, Allah singur este Cel care ştie ce se află în pântece, fie el bărbat sau femeie, şi cine anume va fi gătej pentru focul iadului, şi cine anume va fi în preajma profeţilor din rai. Aceasta înseamnă ştiinţa tainelor care nu este cunoscută nimănui altcuiva decât lui Allah. În afară de aceasta, o ştiinţă a dăruit Allah trimisului Său, iar el mi-a transmis-o mie, rugându-se pentru mine ca pieptul meu să o reţină, iar coastele mele să o poată ţine.

Predica 129

Trăsătura cea urâtă a poporului

O, voi, robi ai lui Allah! Voi şi tot ceea ce voi doriţi din acestă lume sunteţi asemenea oaspeţilor cu o şedere limitată, şi precum datornicii care sunt chemaţi să plătească. Viaţa se scurtează, în vreme ce faptele se păstrează. Mulţi din cei ce se străduiesc o fac în zadar şi mulţi din cei ce se căznesc se îndreaptă spre rău.

Voi vă aflaţi într-o vreme în care binele nu sporeşte dând înapoi, iar răul se înmulţeşte mergând, iar Diavolul îşi sporeşte năzuinţa de a nimici oamenii. Aceasta este vremea în care armele sale sunt puternice, capcanele i-au fost împrăştiate, iar prada a ajuns să fie uşor (de prins).

Aruncaţi-vă privirea asupra oamenilor, oriunde voiţi voi, şi veţi vedea fie un om sărman suferind din pricina sărăciei, fie un om bogat nesocotindu-l pe Allah, în pofida tuturor darurilor pe care El i le-a dat, ori un zgârcit care îşi măreşte avuţia nesocotind obligaţiile faţă de Allah, ori un suflet nesupus care îşi astupă urechile şi nesocoteşte toate poveţele.

Considerarea acestei lumi

Unde sunt oamenii voştri cei buni; şi unde vă sunt cei drepţi? Unde vă sunt oamenii liberi şi unde cei îngăduitori? Şi unde sunt aceia dintre voi care evită înşelăciunea şi minciuna şi treburile lor, rămânând curaţi în tot ce întreprind?

Nu au plecat toţi din această lume josnică, trecătoare şi plină de amaruri? Nu aţi fost voi, oare, lăsaţi printre oameni care sunt precum gunoaiele şi atât de josnici încât până şi buzele evită să le rostească numele şi nu se mişcă ei, oare, chiar întru osândirea propriei lor poziţii umile? Noi suntem ai lui Allah şi la El ne vom întoarce.

Stricăciunea s-a ivit şi nu este nimeni să i se împotrivească şi să o schimbe, şi nici nimeni nu există care să despovăţuiască de ea, sau care să o curme. Nădăjduiţi, oare, voi, cu toate aceste însuşiri, să vă asiguraţi un loc în apropierea plină de curăţenie a lui Allah şi să fiţi priviţi ca statornici iubitori ai Lui? Vai ! Allah nu poate fi înşelat cu privire la raiul Său, iar mulţumirea Lui nu se poate dobândi decât prin ascultarea dată Lui. Allah îi blesteamă pe cei ce poruncesc binele pe care, însă, ei înşişi îl lasă deoparte şi pe aceia care îi opresc pe ceilalţi de la răul pe care, însă, ei înşişi îl făptuiesc.

Predica 216

(ومن خطبة له (عليه السلام

خطبها بصفين

ţinută la Siffin:

Drepturile sociale

Aşadar Allah mi-a dat dreptul asupra voastră de a vă ocroti treburile, însă şi voi aveţi asupra mea un drept precum cel pe care îl am eu asupra voastră. Un drept este cel mai vast dintre lucruri atunci când este descris, însă este cel mai strâmt când trebuie aplicat deopotrivă. El nu se cuvine unui om, fără să nu fie cuvenit şi împotriva lui, după cum nu este cuvenit împotriva lui, fără să nu fie cuvenit lui. Existenţa unui drept în favoarea cuiva fără să fie şi împotriva sa este rezervată numai lui Allah, însă nu şi robilor Săi, mulţumită puterii Lui asupra lor şi a dreptăţii care însoţeşte hotărârile Sale. El – mărire Lui ! – a făcut ca prin dreptul Lui asupra robilor Săi, aceştia să Îl slujească şi a luat asupra Sa să îi dăruiască cu răsplată îndoită ca semn al bunătăţii Sale şi al largheţei pe care o are din belşug faţă de ai Săi.

Drepturile reciproce ale ocârmuitorului şi ale obştii

El – mărire Lui ! – a impus, din drepturile Lui, drepturile unor oameni asupra altor oameni. Sunt drepturi chibzuite, deopotrivă pentru toţi. Unele din aceste drepturi duc la alte drepturi, altele nu cer existenţa altor drepturi. Cel mai mare drept dintre acestea pe care Allah le-a făcut obligatorii este dreptul ocârmuitorului asupra supuşilor şi dreptul supuşilor asupra ocârmuitorului. Aceasta este o obligaţie pe care Allah a făcut-o atât unora cât şi altora ca temei al înţelegerii dintre ei şi întărire a religiei lor. Aşadar, supuşilor nu le poate fi bine fără să nu le fie bine ocârmuitorilor, după cum ocârmuitorilor nu le poate fi bine fără o dreaptă ocârmuire a supuşilor. Dacă supuşii dau dreptul ocârmuitorului, iar ocârmuitorul dă dreptul supuşilor, atunci dreptul unora faţă de ceilalţi se întăreşte, căile religiei se îndreaptă, semnele dreptăţii se întăresc, tradiţiile se respectă. Astfel vremurile vor fi mai bune, se va dori ca statul să se menţină, iar scopurile duşmanilor vor fi sortite eşuării. Dacă supuşii pun stăpânire pe stat, sau ocârmuitorul îi nedreptăţeşte pe supuşi, neînţelgerile cresc cu fiece cuvânt, semnele împilării apar, rătăcirea îşi face loc în religie iar tradiţiile sunt lăsate de izbelişte. Patimile se dezlănţuie, poruncile legii nu mai sunt luate în seamă, bolile sufletului se înmulţesc şi fără şovăială sunt încălcate chiar şi marile drepturi, însă cele zadarnice sunt din plin săvârşite. În atare împrejurări, cei drepţi vor fi înjosiţi, cei răi preacinstiţi şi grave urmări robii vor suferi de la Allah.

Atunci, voi trebuie să vă sfătuiţi unii cu alţii şi să vă ajutaţi unii pe alţii întru aceasta (întru îndeplinirea obligaţiilor voastre). Nimeni, dintre cei ce caută mulţumirea lui Allah şi se străduiesc, trudind îndelung, nu poate trece peste adevărul a ceea ce Allah i-a dăruit din ascultare, iar din dreptul obligatoriu al lui Allah asupra robilor Lui este să-i sfătuiască pe măsura strădaniei lor şi să-i facă să se ajute între ei pentru înălţarea adevărului. Nici un om, chiar dacă are un înalt rang faţă de stabilirea drepturilor şi o mare însemnătate în religie, nu este deasupra nevoii de a primi ajutor pentru a îşi îndeplini obligaţiile pe care i le-a pus în spate Allah! Şi iarăşi, orice om, oricât de mic ar fi şi oricât de umil în ochii celorlalţi, nu trebuie socotit că este prea jos pentru a i se da ajutor sau pentru a primi ajutorul Lui.

Unul dintre companionii emirului drept-credincioşilor عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ i-a răspuns printr-o cuvântare lungă amintindu-i de propria lui ascultare şi supunere faţă de el.

Atunci, emirul drept-credincioşilor عَلَيْهِ ٱلصَّلَاةُ وَٱلسَّلَامُ i-a spus:

Dacă un om, în sinea lui, priveşte măreţia lui Allah ca fiind înaltă şi crede în inima sa că rangul lui Allah este sublim, atunci are dreptul ca, în numele măreţiei acestor lucruri, să privească toate celelalte lucruri ca fiind mici. Printre astfel de oameni, cel asupra căruia dărnicia lui Allah este mare şi binefacerile lui Allah sunt mari, are o obligaţie şi mai mare, pentru că dărnicia lui Allah asupra oricărui om nu creşte fără o creştere a dreptului lui Allah asupra lui.

Legăturile sănătoase dintre ocârmuitor şi obşte

Pentru oamenii buni, cea mai netrebnică situaţie în care s-ar putea afla ocârmuitorii este aceea de a se crede despre ei că le place să fie onoraţi, iar felul lor de a fi este întemeiat pe îngâmfare. Nu mi-ar plăcea nici măcar să le treacă prin minte că aş iubi elogiile, şi ascultarea laudelor. Eu – slavă lui Allah – nu sunt aşa. Chiar dacă mi-ar fi plăcut să fiu pomenit astfel, aş fi renunţat cu umilinţă în faţa lui Allah, decât să accept măreţia şi strălucirea care I se cuvin doar Lui. Oamenilor le place să înalţe laude după ce au ieşit dintr-o încercare, însă să nu îmi aducă mie vreo laudă plină de frumuseţe pentru că am ieşit în întâmpinarea obligaţiilor mele faţă de Allah şi faţă de voi, căci îmi este teamă că acele drepturi de care nu m-am achitat şi acele obligaţii pe care nu le-am îndeplinit vă vor face să vorbiţi despre mine ca despre un despot.

Nu fiţi precauţi cu mine aşa cum sunteţi cu cei pătimaşi, nu mă întâmpinaţi cu linguşiri şi să nu vă închipuiţi că dacă mi se spune un adevăr îmi cade greu, căci cui îi cade greu adevărul care i se spune sau dreptatea care i se înfăţişează înainte îi va fi şi mai greu să lucreze cu ele. Aşadar, nu te opri din a spune un adevăr sau de a arăta o dreptate, deoarece eu nu sunt deasupra greşelii şi nici nu îmi închipui că ea nu ar fi în faptele mele, însă Allah mă va apăra de greşeală căci El este mai stăpânitor asupra ei decât mine. Cu siguranţă, şi eu şi voi suntem robi aflaţi în stăpânirea Domnului, nu există domn afară de El !

Asupra sufletelor noastre El are stăpânirea pe când noi nu o avem. El ne-a scos de unde eram către unde ne este bine şi ne-a dat în locul rătăcirii buna călăuzire şi putinţa de a vedea în locul orbirii.

Predica 217

Plângerea împotriva quraişilor

Allah ! Îţi cer ajutorul împotriva quraișilor şi a celor care i-au sprijinit, căci ei mi-au tăiat legăturile de rudenie, mi-au întors cupa şi au strâns laolaltă oamenii ca să-mi tăgăduiască dreptul care mi se cuvenea mai mult decât oricui altcuiva.

Ei mi-au spus: Dacă îţi iei dreptul, este just; dacă nu îţi iei dreptul, este just. Rabdă cu mâhnire ori mori de inimă rea!

Am privit în jurul meu şi nu am aflat pe nimeni care să-mi fie scut, ocrotitor, ori ajutor în afara familiei mele.

Mi-am înfrânt pornirea de a-i da morţii, am închis ochii în ciuda paiului din ei, am înghiţit în sec (înecat) de mâhnire şi am îndurat chinul furiei înăbuşite, mult mai amară decât colocintul, mult mai dureros pentru inimă decât împunsătura de cuţit.

Predica 168

Despre lupta împotriva celor ce au încălcat legământul

Fraţilor!

Eu nu sunt necunoscător a ceea ce voi cunoaşteţi, dar cum să am eu putere, atâta vreme cât aceia care s-au năpustit asupra mea sunt în plină vigoare? Ei ne stăpânesc şi noi nu îi stăpânim pe ei. Până şi robii voştri s-au ridicat alături de ei, iar arabii beduini li s-au alăturat şi ei. Ei se află acum printre voi, şi vă fac rău după bunul plac.

Vedeţi voi vreo putinţă de a face ceea ce năzuiţi a face?

Problemele lăuntrice ale războiului

Aceasta treabă este din vremea de dinainte de islam, iar aceşti oameni s-au bucurat de sprijin. Asupra acestei trebi oamenii au păreri diferite. Un grup va vedea treaba aşa cum o vedeţi, un altul o va vedea aşa cum nu o vedeţi voi, iar un altul nu o va vedea nici aşa, nici aşa. Aveţi răbdare până ce oamenii se liniştesc, inimile se aşează la locul lor, astfel încât să se poată uşor îndeplini drepturile oamenilor. Liniştiţi-vă în ceea ce mă priveşte şi luaţi aminte la ceea ce vă aduce vouă porunca mea. Nu faceţi nimic din ceea ce v-ar putea clătina puterea, nimic din ce v-ar slăbi vigoarea şi v-ar pricinui neputinţa ori ruşinea. Eu voi ţine bine treaba atât cât poate fi ţinută, însă dacă nu voi găsi nici o ieşire atunci singurul leac este însemnarea cu fierul înroşit (în luptă).

Predica 169

Datoria de a da ascultare conducerii

Allah a trimis, cu siguranţă un sol călăuzitor cu o Carte grăitoare şi o poruncă fiinţătoare! Nimeni nu va fi ruinat de aceasta în afara celui ce se ruinează singur. Născocirile îndoielnice sunt pricina ruinei, mai puţin acelea de care Allah ocroteşte, căci în puterea lui Allah stă oblăduirea voastră. Aşadar, răsplătiţi-l (pe Profet صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ) dându-i ascultare fără de pată şi fără nimic de lepădat din aceasta. Pe Allah ! Voi trebuie să faceţi astfel, căci de nu, Allah va lua de la voi puterea islamului, şi nicicând după aceea nu vă v-o mai înapoia, până când se va întoarce către alţii în afară de voi.

Dezvăluirea uneltirii celor care au încălcat legământul

Cu siguranţă, aceşti oameni sunt cu toţii în deplină încuviinţare atunci când nu le place conducerea mea. Eu voi avea răbdare, şi nu voi slăbi deloc ceata voastră, căci dacă vor izbuti să-şi impună părerea, atunci întreaga zidire a islamului se va prăbuşi.

Ei tânjesc după această lume din pizmă faţă de cel căruia Allah i-a pus-o la picioare. Aşadar, ei au vrut să întoarcă lucrurile la ceea ce a fost mai înainte (de islam). Băgaţi de seamă ! Noi trebuie să trudim întocmai cu Cartea lui Allah şi cu faptele Trimisului lui Allah pentru a-i apăra dreptul şi a revigora tradiţia sa.

Predica 172

الْحَمْدُ لله الَّذِي لاَ تُوَارِي عَنْهُ سَمَاءٌ سَمَاءً، وَلاَ أَرْضٌ أَرْضاً

Slavă lui Allah, pentru care un cer nu ascunde un alt cer, iar un pământ nu ascunde un alt pământ.

Disputa asupra Zilei Sfatului

Cineva mi-a spus: O fiu al lui Abu Talib, tu tânjeşti după califat!

iar eu i-am spus:

Pe Allah ! Voi ţineţi mai mult la aceasta, chiar dacă sunteţi mai departe, în vreme ce eu sunt mai potrivit şi mai aproape. Eu mi-am cerut un drept al meu, iar voi sunteţi cei care vă amestecaţi între mine şi acesta şi îmi întoarceţi faţa de la el.

Când i-am lovit auzul cu argumente, de faţă cu mulţimea adunată, s-a înfiorat, ca şi cum ar fi fost buimăcit, neştiind ce răspuns să îmi dea.

Învinuirea quraişilor

Dumnezeule ! Eu Ţie îţi cer ajutorul împotriva quiraşilor şi a celor care îi susţin, căci ei îmi rup legăturile de rudenie, îmi bagatelizează locul meu de seamă şi s-au strâns laolaltă ca să mă lipsească de ceea ce este al meu (califatul), pentru ca apoi să spună:

Să ştii că ai tot dreptul să îl iei, după cum ai şi dreptul să îl laşi.

Predica 173

Însuşirile Profetului صَلَّى ٱللَّٰهُ عَلَيْهِ وَآلِهِ وَسَلَّمَ

El este păstrătorul de încredere al revelaţiei Sale, pecetea trimişilor Săi, vestitorul milosteniei Sale, prevestitorul pedepsei Sale.

Însuşirile ocârmuitorului islamic

O, voi, oameni ! Cel mai îndreptăţit dintre toţi în această treabă (a califatului) este cel mai puternic dintre ei în a-l păstra, cel mai ştiutor al poruncii lui Allah în privinţa sa. Dacă vreun gâlcevitor face gâlceavă, va fi chemat spre a se căi; dacă nu vrea, va fi înfruntat. Pe viaţa mea! Dacă imamatul nu se încheagă până se înfăţişează poporul, nu mai este nici o altă cale. Cei de faţă însă judecă în numele celor absenţi, astfel încât cel de faţă nu va putea să dea înapoi, iar cel absent, să aleagă. Ştiu că va trebui să lupt cu doi bărbaţi: unul care pretinde ceea ce nu este al lui, iar celălalt interzice ceea ce trebuie să facă.

O, voi, robi ai lui Allah ! Vă povăţuiesc să aveţi teamă de Allah, căci acesta este cel mai bun sfat ce se poate da oamenilor, şi cel mai nimerit dintre toate în faţa lui Allah. Poarta războiului a fost deschisă între voi şi oamenii qiblei (musulmanii). Acest steag va fi purtat doar de aceia ce văd, îndură şi cunosc locul adevărului. Aşadar, voi trebuie să mergeţi înainte cu ceea ce vi s-a poruncit şi să vă lepădaţi de cele ce vă sunt oprite. Nu vă grăbiţi în nici o pricină, atâta vreme cât nu aţi lămurit-o. Pentru fiece pricină pe care o negaţi avem alta în schimb.

Prevenirea asupra perfidiei acestei lumi

Luaţi aminte ! Această lume la care aţi prins a năzui şi a tânji după ea, lume ce uneori vă mânie, iar alteori vă încântă, nu este sălaşul vostru (permanent), şi nici loc al şederii voastre pentru care aţi fost creaţi, şi nici loc în care aţi fost invitaţi (definitiv). Luaţi aminte! Ea nu vă va fi vouă veşnică şi nici voi nu veţi veşnici în ea. Dacă ceva din această lume vă ispiteşte, totodată vă previne şi asupra răului ei. Aşadar, lăsaţi deoparte ispitele sale, căci sunt prevenitoare, şi nu vă lăcomiţi la ele, căci sunt înspăimântătoare. Cât vă aflaţi aici, în această lume, întreceţi-vă către acel sălaş la care aţi fost chemaţi, şi întoarceţi-vă inimile de la această lume. Niciunul dintre voi nu trebuie să plângă asemenea unei roabe pentru cele de care a fost lipsită. Căutaţi desăvârşirea harului lui Allah asupra voastră, dând ascultare, cu răbdare, lui Allah şi păstrând ceea ce El v-a dat să păstraţi din Cartea Sa.

Luaţi aminte ! Pierderea vreunui lucru din această lume nu vă va păgubi cu nimic, atâta vreme cât voi păstraţi dreapta voastră religie, însă după pierderea religiei, nimic din ceea ce păstraţi din această lume nu vă va folosi la nimic. Fie ca Allah să poartă inimile noastre şi ale voastre înspre adevăr şi fie ca El să ne dăruiască şi nouă şi vouă răbdare.