الرسالة العاشرة

١٠

*

Fundația filosofiei politice islamice este Sfântul Coran.

Măreața carte revelată proclamă:

Legile care nu sunt formulate în lumina a ceea ce Allah a revelat trebuie abolite:

4:60

أَلَمْ تَرَ إِلَى الَّذِينَ يَزْعُمُونَ أَنَّهُمْ آمَنُوا بِمَا أُنزِلَ إِلَيْكَ وَمَا أُنزِلَ مِن قَبْلِكَ يُرِيدُونَ أَن يَتَحَاكَمُوا إِلَى الطَّاغُوتِ وَقَدْ أُمِرُوا أَن يَكْفُرُوا بِهِ وَيُرِيدُ الشَّيْطَانُ أَن يُضِلَّهُمْ ضَلَالًا بَعِيدًا

ونزل لما اختصم يهودي ومنافق فدعا المنافق إلى كعب بن الأشرف ليحكم بينهما ودعا اليهودي إلى النبي صلى الله عليه وسلم فأتياه فقضى لليهودي فلم يرض المنافق وأتيا عمر فذكر اليهودي ذلك فقال للمنافق أكذلك فقال نعم فقتله { ألم ترَ إلى الذين يزعمون أنهم آمنوا بما أنزل إليك وما أُنزل من قبلك يريدون أن يتحاكموا إلى الطاغوت } الكثير الطغيان وهو كعب بن الأشرف { وقد أمروا أن يكفروا به } ولا يوالوه { ويريد الشيطان أن يضلَّهم ضلالا بعيدا } عن الحق

Nu i-ai văzut pe cei care pretind că ei cred în ceea ce ţi-a fost pogorât ţie (Muhammad) şi în ceea ce a fost pogorât înaintea ta? Ei vor să rămână sub judecata lui Taghut, chiar dacă li s-a poruncit să-l tăgăduiască. Diavolul vrea să-i arunce într-o adâncă rătăcire.

581: cei care pretind: acest pasaj se referă la ipocriții (munāfiqīn منافقين) din Medina, însă, cuvintele descriu, în general, răul ipocriziei din toate vremurile; astfel de personaje își declară loialitatea față de Adevăr dar conspiră, uneltesc intrigi malefice și strâmbă dreptatea după voia lor.

4:65

فَلَا وَرَبِّكَ لَا يُؤْمِنُونَ حَتَّىٰ يُحَكِّمُوكَ فِيمَا شَجَرَ بَيْنَهُمْ ثُمَّ لَا يَجِدُوا فِي أَنفُسِهِمْ حَرَجًا مِّمَّا قَضَيْتَ وَيُسَلِّمُوا تَسْلِيمًا

{ فلا وربِّك }

لا زائدة { لا يؤمنون حتى يحكِّموك فيما شجر } اختلط { بينهم ثم لا يجدوا في أنفسهم حرجا } ضيقا أو شكٌا { مما قضيت } به { ويسلِّموا } ينقادوا لحكمك { تسليما } من غير معارضة

Nu! Pe Domnul tău! Ei nu cred atâta vreme cât nu te-au luat judecător pentru gâlcevile lor. Ei nu vor mai afla în ei putinţa de a evita ceea ce tu (Muhammad) vei fi hotărât şi se vor supune cu totul.

583: supune cu totul: Credința nu înseamnă pentru slujitori doar pronunțarea unor sloganuri ci aducerea tuturor îndoielilor și disputelor în fața judecății principiilor la care aceștia aderă; atunci când un verdict este enunțat nu se cuvine doar a fi acceptat, dar credincioșii să nu mai descopere în sufletele lor nici o dificultate sau împotrivire față de respectiva hotărâre, mai mult, să manifeste o acceptare bucuroasă izvorâtă din convingere și determinare.

24:48

وَإِذَا دُعُوا إِلَى اللَّهِ وَرَسُولِهِ لِيَحْكُمَ بَيْنَهُمْ إِذَا فَرِيقٌ مِّنْهُم مُّعْرِضُونَ

{ وإذا دعوا إلى الله ورسوله }

المبلغ عنه { ليحكم بينهم إذا فريق منهم معرضون } عن المجيء إليه

Când sunt chemaţi înaintea lui Allah şi a trimisului Său ca să judece între ei, unii dintre ei întorc spatele.

24:51

إِنَّمَا كَانَ قَوْلَ الْمُؤْمِنِينَ إِذَا دُعُوا إِلَى اللَّهِ وَرَسُولِهِ لِيَحْكُمَ بَيْنَهُمْ أَن يَقُولُوا سَمِعْنَا وَأَطَعْنَا ۚ وَأُولَٰئِكَ هُمُ الْمُفْلِحُونَ

{ إنما كان قول المؤمنين إذا دعوا إلى الله ورسوله ليحكم بينهم }

فالقول اللائق بهم { أن يقولوا سمعنا وأطعنا } بالإجابة { وأولئك } حينئذ { هم المفلحون } الناجون

Când credincioşii sunt chemaţi înaintea lui Allah şi a trimisului Său ca să judece între ei, ei nu spun decât: Ascultăm şi ne supunem! Aceştia sunt cei fericiţi!

3027: ne supunem: ca în 2:285, în contrast cu atitudinea necredincioșilor și ipocriților, care declară „ne supunem” dar, în inimile lor, ca în 2:93, intenționează să se răzvrătească.

3028: cei fericiți: adevărata fericire, atât în această viață cât și în Viața de Apoi, nu poate fi obținută prin fraudă sau duplicitate; fericirea este privilegiul celor care urmează buna îndrumare și o implementează în viețile lor.

آمَنَ الرَّسُولُ بِمَا أُنزِلَ إِلَيْهِ مِن رَّبِّهِ وَالْمُؤْمِنُونَ ۚ كُلٌّ آمَنَ بِاللَّهِ وَمَلَائِكَتِهِ وَكُتُبِهِ وَرُسُلِهِ لَا نُفَرِّقُ بَيْنَ أَحَدٍ مِّن رُّسُلِهِ ۚ وَقَالُوا سَمِعْنَا وَأَطَعْنَا ۖ غُفْرَانَكَ رَبَّنَا وَإِلَيْكَ الْمَصِيرُ

{ آمن } صدق { الرسول }

محمد صلى الله عليه وسلم { بما أنزل إليه من ربه } من القرآن { والمؤمنون } عطف عليه { كل } تنوين عوض من المضاف إليه { آمن بالله وملائكته وكتبه } بالجمع والإفراد { ورسله } يقولون { لا نفرق بين أحد من رسله } فنؤمن ببعض ونكفر ببعض كما فعل اليهود والنصارى { وقالوا سمعنا } أي ما أمرنا به سماع قبول { وأطعنا } نسألك { غفرانك ربنا وإليك المصير } المرجع بالبعث، ولما نزلت الآية التي قبلها شكا المؤمنون من الوسوسة وشق عليهم المحاسبة بها فنزل

Trimisul a crezut în ceea ce a fost pogorât asupra sa de la Domnul său. El, laolaltă cu credincioşii, au crezut în Allah, în îngerii Săi, în cărţile Sale, în trimişii Săi. Noi nu facem deosebire între trimişii Săi. Şi ei au spus: Ascultăm şi ne supunem! Iertarea Ta, Domnul nostru, căci întru Tine este devenirea!

337: trimișii Săi: această sură (al-Baqara البقرة) începe cu tema credinței, vezi 2:3-4, și ilustrează varii aspecte ale acceptării și negării credinței, după care relatează un număr important de pilde și povețe înțelepte menite să îi călăuzească pe noii credincioși iar, la final, desăvârșește acest splendid tablou conceptual printr-o proclamare a Credinței și expresiei sale reale: „ascultăm și ne supunem”, pentru a încheia magistral într-o notă de smerenie care îndeamnă la mărturisirea păcatelor, speranță în Iertare și invocării lui Allah întru adevăr și călăuzire.

الَّذِينَ يُؤْمِنُونَ بِالْغَيْبِ وَيُقِيمُونَ الصَّلَاةَ وَمِمَّا رَزَقْنَاهُمْ يُنفِقُونَ

{ الذين يؤمنون }

يصدِّقون { بالغيب } بما غاب عنهم من البعث والجنة والنار { ويقيمون الصلاة } أي يأتون بها بحقوقها { ومما رزقناهم } أعطيناهم { ينفقون } في طاعة الله

celor care cred în Taină, celor care îşi săvârşesc rugăciunea, celor care dau milostenie din ceea ce le-am dăruit,

وَالَّذِينَ يُؤْمِنُونَ بِمَا أُنزِلَ إِلَيْكَ وَمَا أُنزِلَ مِن قَبْلِكَ وَبِالْآخِرَةِ هُمْ يُوقِنُونَ

{ والذين يؤمنون بما أنزل إليك }

أي القراَن { وما أنزل من قبلك } أي التوراة والإنجيل وغيرهما { وبالآخرة هم يوقنون } يعلمون

celor care cred în ceea ce a fost pogorât asupra ta, în ceea ce a fost pogorât înaintea ta şi care cred în Viaţa de Apoi.

27: le-am dăruit: întreaga înzestrare a creației îi aparține lui Allah; aceasta poate lua forma unor daruri materiale, hrană, îmbrăcăminte, case, grădini, averi sau daruri intangibile, influență, putere, statut și oportunitățile aferente, sănătate, talent, iscusință sau daruri spirituale, intuiție, distingerea binelui și răului, empatie, înțelegerea lumii și oamenilor, capacitatea pentru dragoste, etc. Aceste daruri trebuie întrebuințate cu moderație și folosite atât pentru bine nostru cât și pentru al celorlalți. Oamenii vor fi privați de răsplata acestor daruri dacă se arată exagerați în ascetism sau risipitori în cheltuieli ori dacă devin avari, zgârciți sau lacomi.

28: Viața de Apoi: Credința își are izvorul într-un devotament sincer față de Allah și slujbă dezinteresată în beneficiul Omenirii.

338: deosebire între trimișii Săi: ca în 289 a lui 2:253; nu este o abordare corectă aceea de a diferenția între mesagerii divini; profeții trebuie onorați în mod egal, deși, este adevărat, că Allah, în Infinita Lui Înțelepciune, i-a înzestrat pe trimiși cu puteri diferite, misiuni distincte și le-a oferit un statut specific fiecăruia.

339: Iertarea Ta: atunci când credința și comportamentul oamenilor sunt sincere, aceștia înțeleg cât de departe se află de perfecțiune iar astfel se supun cu umilință lui Allah întru iertarea păcatelor. Oamenii simt, știu și înțeleg că Allah nu le va impune o greutate pe care nu o vor putea duce iar prin acceptarea acestei realități în inimile lor și prin mărturisirea păcatelor se întorc la El pentru a Îi invoca Ajutorul și Călăuzirea.

تِلْكَ الرُّسُلُ فَضَّلْنَا بَعْضَهُمْ عَلَىٰ بَعْضٍ ۘ مِّنْهُم مَّن كَلَّمَ اللَّهُ ۖ وَرَفَعَ بَعْضَهُمْ دَرَجَاتٍ ۚ وَآتَيْنَا عِيسَى ابْنَ مَرْيَمَ الْبَيِّنَاتِ وَأَيَّدْنَاهُ بِرُوحِ الْقُدُسِ ۗ وَلَوْ شَاءَ اللَّهُ مَا اقْتَتَلَ الَّذِينَ مِن بَعْدِهِم مِّن بَعْدِ مَا جَاءَتْهُمُ الْبَيِّنَاتُ وَلَٰكِنِ اخْتَلَفُوا فَمِنْهُم مَّنْ آمَنَ وَمِنْهُم مَّن كَفَرَ ۚ وَلَوْ شَاءَ اللَّهُ مَا اقْتَتَلُوا وَلَٰكِنَّ اللَّهَ يَفْعَلُ مَا يُرِيدُ

{ تلك }

مبتدأ { الرسل } نعت أو عطف بيان والخبر { فضلنا بعضهم على بعض } بتخصيصه بمنقبة ليست لغيره { منهم من كلّم الله } كموسى { ورفع بعضهم } أي محمد صلى الله عليه وسلم { درجات } على غيره بعموم الدعوة وختم النبوة وتفضيل أمته على سائر الأمم والمعجزات المتكاثرة والخصائص العديدة { وآتينا عيسى بن مريم البينات وأيدناه } قويناه { بروح القدس } جبريل يسير معه حيث سار { ولو شاء الله } هدى الناس جميعا { ما اقتتل الذين من بعدهم } بعد الرسل أي أممهم { من بعد ما جاءتهم البينات } لاختلافهم وتضليل بعضهم بعضا { ولكن اختلفوا } لمشيئته ذلك { فمنهم من آمن } ثبت على إيمانه { ومنهم من كفر } كالنصارى بعد المسيح { ولو شاء الله ما اقتتلوا } تأكيد { ولكن الله يفعل ما يريد } من توفيق من شاء وخذلان من شاء

Noi i-am pus pe unii trimişi înaintea altora. Unora Allah le-a vorbit, pe alţii Allah i-a ridicat pe trepte înalte. Noi i-am dat lui Iisus, fiul Mariei, dovezi vădite şi l-am întărit cu Duhul sfinţeniei. Dacă Allah ar fi voit, cei care au venit după el nu s-ar mai fi omorât între ei, de vreme ce dovezi vădite le-au fost date. Ei nu au ajuns însă la o înţelegere, căci unii dintre ei au crezut, iar alţii au tăgăduit. Dacă Allah ar fi voit, ei nu s-ar fi omorât între ei, însă Allah face ce voieşte.

289: înaintea altora: puteri distincte și căi diferite în vremuri diferite au fost prescrise pentru trimiși, fiecare are povestea și misiunea lui specifică; poate nu toți profeții au același statut pentru Allah; dar față de muritori aceștia nu pot fi diferențiați în așa fel încât oamenii, în imperfecta lor înțelegere, să îi deosebească și să le atribuie apartenențe și ierarhii, vezi 2:136. Așa cum acest pasaj rezumă argumentul care privește strădania întru credință, descrierea trăsăturilor profeților prezintă felul în care trimișii au fost binecuvântați cu puteri divine. Lui Moise, pacea fie asupra lui, Allah i-a vorbit direct, el și-a condus poporul timp de 40 de ani prin deșert luptând împotriva necredinței lor; el i-a organizat pentru a cuceri Palestina, dar, a fost ridicat la mila lui Allah până să vadă exodul încheiat și țara sfântă dobândită, responsabilitate care i-a fost încredințată lui Iosua. David, pacea fie asupra lui, deși un ciobănaș, a fost ales de Allah și l-a învins pe cel mai mare războinic al vremii, Goliat, după care a devenit rege și a purtat războaie, fiind în același timp profet, poet și muzician. Iisus, pacea fie asupra lui, a fost înzestrat cu Duhul Sfânt și a făcut multe minuni însă nu i-au fost date arme să lupte iar misiunea lui a avut o anvergură diferită de cea a lui David. În solia profetică muhammediană aceste roluri s-au întrunit: Trimisul lui Allah ﷺ a fost mai milostiv decât Iisus, a organizat un stat la o scară mai mare decât Moise, din Medina judeca și stăpânea precum David iar Coranului i-a fost atribuit un scop mai complex decât Psalmilor; însă, toate aceste deosebiri constituie trepte pe care profeții se află în fața lui Allah nu la dispoziția judecății părtinitoare a oamenilor.

قُولُوا آمَنَّا بِاللَّهِ وَمَا أُنزِلَ إِلَيْنَا وَمَا أُنزِلَ إِلَىٰ إِبْرَاهِيمَ وَإِسْمَاعِيلَ وَإِسْحَاقَ وَيَعْقُوبَ وَالْأَسْبَاطِ وَمَا أُوتِيَ مُوسَىٰ وَعِيسَىٰ وَمَا أُوتِيَ النَّبِيُّونَ مِن رَّبِّهِمْ لَا نُفَرِّقُ بَيْنَ أَحَدٍ مِّنْهُمْ وَنَحْنُ لَهُ مُسْلِمُونَ

{ قولوا }

خطاب للمؤمنين { آمنا بالله وما أنزل إلينا } من القرآن { وما أنزل إلى إبراهيم } من الصحف العشر { وإسماعيل وإسحاق ويعقوب والأسباط } أولاده { وما أوتي موسى } من التوراة { وعيسى } من الإنجيل { وما أوتي النبيُّون من ربهم } من الكتب والآيات { لا نُفرِّق بين أحد منهم } فنؤمن ببعض ونكفر ببعض كاليهود والنصارى { ونحن له مسلمون }

Spuneţi: Credem în Allah şi în ceea ce ne-a fost pogorât nouă, în ceea ce a fost pogorât lui Abraham, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob, triburilor, în ceea ce i s-a dat lui Moise, lui Iisus, în ceea ce li s-a dat profeţilor de la Domnul lor şi nu facem nici o deosebire între ei, căci noi Lui îi suntem supuşi.

135: îi suntem supuși: în acest pasaj descoperim credința islamului în Zeul Universal, Mesajul Lui prin Muhammad și Semnele (āyāt) tălmăcite și Mesajul purtat de Învățătorii vremurilor din urmă; aceștia sunt menționați în trei grupuri, pacea fie asupra lor: Avraam, Ismā’īl, Isaac, Iacob și Triburile: dintre aceștia Avraam avea o Carte, ca în 87:19 iar ceilalți i-au urmat tradiția (abrahamică a monoteismului pur).

صُحُفِ إِبْرَاهِيمَ وَمُوسَىٰ

{ صحف إبراهيم وموسى }

وهي عشر صحف لإبراهيم والتوراة لموسى

sulurile lui Avraam şi ale lui Moise.

6094: Avraam: nici o carte a lui Ibrahim, pacea fie asupra lui, nu a supraviețuit eroziunii timpului. Vechiul Testament îl recunoaște pe Avraam ca fiind profet, ca în Geneza xx. 7:

„Acum însă dă înapoi femeia omului aceluia (Avraam), că e prooroc, şi se va ruga pentru tine şi vei fi viu; iar de nu o vei da înapoi, să ştii bine că ai să mori şi tu şi toţi ai tăi!”

Există o carte în limba greacă, tradusă de G.H. Box numită Testamentul lui Abraham publicată de Society for the Promotion of Christian Knowledge, Londra, 1927, care este o traducere a orginalului în ebraică. Textul în limba greacă a fost probabil scris în al doilea secol creștin, în Egipt, dar forma sa actuală datează din secolele IX sau X. Aceasta era populară în lumea creștină; probabil și Midrashul evreiesc se referă tot la Testamentul lui Avraam.

6095: Moise: revelația originală a lui Moise, pentru care Pentateuhul de astăzi este singura variantă disponibilă. Cât despre Evanghelii acestea nu mai pot fi considerate cărți autentice și nici nu pot fi numite „sulurile lui Iisus” pentru că nu au fost scrise de Iisus ci de alți autori care au scris despre el la un timp considerabil după Ocultație.

Scripturile la care textul coranic face referire încă dăinuie deși nu mai pot fi accesate în forma lor integrală; în afară de acestea mai există și alte scripturi, profeți și trimiși ai lui Allah a căror istorie nu a fost descrisă amănunțit și care nu sunt menționați în Coran, ca în 11:78. Credincioșii sunt îndemnați să nu diferențieze între aceștia. Mesajul lor (în esență) este Unul și formează baza religiei universale a islamului.

وَجَاءَهُ قَوْمُهُ يُهْرَعُونَ إِلَيْهِ وَمِن قَبْلُ كَانُوا يَعْمَلُونَ السَّيِّئَاتِ ۚ قَالَ يَا قَوْمِ هَٰؤُلَاءِ بَنَاتِي هُنَّ أَطْهَرُ لَكُمْ ۖ فَاتَّقُوا اللَّهَ وَلَا تُخْزُونِ فِي ضَيْفِي ۖ أَلَيْسَ مِنكُمْ رَجُلٌ رَّشِيدٌ

{ وجاءه قومه }

لما علموا بهم { يُهرعون } يسرعون { إليه ومن قبل } قبل مجيئهم { كانوا يعملون السيئات } وهي إتيان الرجال في الأدبار { قال } لوط { يا قوم هؤلاء بناتي } فتزوجوهن { هن أطهر لكم فاتقوا الله ولا تخزون } تفضحون { في ضيفي } أضيافي { أليس منكم رجل رشيد } يأمر بالمعروف وينهى عن المنكر

Poporul său veni la el, întărâtat. Şi mai înainte ei săvârşiseră rele! El spuse: O, popor al meu! Iată-le pe fetele mele. Ele sunt mult mai curate pentru voi! Temeţi-vă de Allah şi nu-mi batjocoriţi oaspeţii. Nu este nici măcar un singur bărbat drept printre voi?

1575: pentru voi: narațiunea biblică le descrie pe fiicele lui Lot ca fiind măritate, ca în Geneza xix. 14:

„Atunci a ieşit Lot şi a grăit cu ginerii săi, care luaseră pe fetele lui, şi le-a zis: Treziți-vă şi ieşiţi din locul acesta, că va să piardă Domnul cetatea. Ginerilor însă li s-a părut că el glumeşte.”

Aceste fiice, conform Bibliei, după distrugerea cetății de baștină, au comis incest cu tatăl lor și au avut copii cu el, ca în Geneza xix. 31:

„Atunci a zis fata cea mai mare către cea mai mică: Tatăl nostru e bătrân şi nu-i nimeni în ţinutul acesta, care să intre la noi, cum e obiceiul pământului.”

Sfântul Coran nu prezintă povestea astfel; unii comentatori ai Coranului sugerează că prin expresia „fetele mele”, utilizată de un om cucernic precum Lot, patriarhul poporului său, este desemnată oricare fată din cetate, acest gen de exprimare „fiul meu” (waladī) este o formulă de adresare comună în țările vorbitoare de limbă arabă prin care un bărbat mai în vârstă se adresează unuia mai tânăr.

290: le-a vorbit: se referă la Moise, vezi nota anterioară.

291: trepte înalte: există două sensuri: aceștia au fost înălțați în grade de onoare și trepte de spiritualitate; sensul face referire la David, pacea fie asupra lui.

292 (I): dovezi vădite: ca în 2:87 și 401 a lui 3:62.

292 (II): duhul sfințeniei: Sfântul Duh, conform unei păreri general acceptate, înseamnă Gavriil, pacea fie asupra lui.

293: face ce voiește: dacă puterea alegerii i-a fost încredințată omului atunci egoismul său este originea separărilor și deosebirilor; așa cum omul și-a împărțit semenii la fel va încerca și cu profeții. Nu trebuie să presupunem că aceste diviziuni egocentriste împiedică planul lui Allah, El își va duce la îndeplinire Voința.

وَلَقَدْ آتَيْنَا مُوسَى الْكِتَابَ وَقَفَّيْنَا مِن بَعْدِهِ بِالرُّسُلِ ۖ وَآتَيْنَا عِيسَى ابْنَ مَرْيَمَ الْبَيِّنَاتِ وَأَيَّدْنَاهُ بِرُوحِ الْقُدُسِ ۗ أَفَكُلَّمَا جَاءَكُمْ رَسُولٌ بِمَا لَا تَهْوَىٰ أَنفُسُكُمُ اسْتَكْبَرْتُمْ فَفَرِيقًا كَذَّبْتُمْ وَفَرِيقًا تَقْتُلُونَ

{ ولقد آتينا موسى الكتاب }

التوراة { وقفيَّنا من بعده بالرسل } أي اتبعناهم رسولا في إثر رسول { وآتينا عيسى ابن مريم البينات } المعجزات كإحياء الموتى وإبراء الأكمه والأبرص { وأيدناه } قويناه { بروح القدس } من إضافة الموصوف إلى الصفة أي الروح المقدسة جبريل لطهارته يسير معه حيث سار فلم تستقيموا { أفكلما جاءكم رسول بما لا تهوى } تحب { أنفسُكم } من الحق { استكبرتم } تكبرتم عن إتباعه جواب كلما وهو محل الاستفهام، والمراد به التوبيخ { ففريقا } منهم { كذبتم } كعيسى { وفريقاً تقتلون } المضارع لحكاية الحال الماضية: أي قتلتم كزكريا ويحيى

Noi, lui Moise, i-am dat Cartea şi, după el, am trimis şi alţi profeţi. Lui Iisus, fiul Mariei, i-am dat dovezi vădite şi apoi l-am întărit cu duhul sfinţeniei. De câte ori însă v-a venit un trimis cu ceea ce nu vă era pe plac, v-aţi arătat plini de trufie, iar pe unii i-aţi socotit mincinoşi, iar pe alţii îi omorâți.

90: fiul Mariei: să adresăm o întrebare: de ce este numit „fiul Mariei”, care sunt „dovezile sale vădite”? Ce este „duhul sfințeniei cu care a fost întărit”? Pentru înțelegerea acestor sensuri este necesară o explicație mai amănunțită, momentan vezi nota 401 a lu 3:62:

إِنَّ هَٰذَا لَهُوَ الْقَصَصُ الْحَقُّ ۚ وَمَا مِنْ إِلَٰهٍ إِلَّا اللَّهُ ۚ وَإِنَّ اللَّهَ لَهُوَ الْعَزِيزُ الْحَكِيمُ

{ إن هذا }

المذكور { لهو القصص } الخبر { الحق } الذي لاشك فيه { وما من } زائدة { إله إلا الله وإن الله لهو العزيز } في ملكه { الحكيم } في صنعه

Aceasta este povestea adevărată: Nu există alt zeu în afară de Allah. El este Puternicul, Înţeleptul.

401: povestea adevărată: în așteptarea explicațiilor menționate se poate afirma, totuși, că Iisus este, înainte de toate, un om, fiind împotriva naturii ordinii divine și rațiunii să îl numim Allah sau fiu al lui Allah. Exprimarea „fiul Mariei” subliniază întocmai acest aspect. Iisus, pacea fie asupra lui, nu a avut un tată uman iar nașterea sa a fost miraculoasă. Dar nu această natură a fost cea care l-a ridicat pe înalta treaptă a profeției ci faptul că Allah l-a ales și numit în mod special și i-a încredințat o misiune specifică. Slava și lauda profeției sale se datorează lui Allah, Cel care prin Cuvântul Său i-a conferit puterea spirituală a duhului sfințeniei. Miracolele istorisirii lui Iisus nu sunt legate doar de nașterea, viața și Înălțarea lui, în această poveste este inclusă mama lui și predecesorul său Yahyā. Acestea au fost Semnele Vădite pe care el le-a adus. Cei care i-au înțeles greșit profeția i-au întunecat semnele și le-au răstălmăcit prin mistificări și fantasmagorii.

91: îi omorâți: să observăm, în verset, tranziția de la timpul trecut „pe unii i-ați socotit mincinoși” la timpul prezent „pe alții îi omorâți”; această tranziție are un dublu înțeles. Primul este acela care stabilește contextul: acela al istoriei milenare a poporului evreu ajunsă în epoca lui Iisus: de-a lungul timpului evreii, de multe ori, i-au tăgăduit pe profeți iar pe Iisus, spre exemplu, l-au defăimat și au încercat să îl omoare. Al doilea înțeles este reprezentat de analogia acestei istorii cu epoca lui Muhammad ﷺ, unde îi descoperim, în afara unor excepții, că uneltesc într-o manieră similară. Această juxtapunere temporală continuă în sură și se referă la situația lui Muhammad ﷺ în Medina în al doilea an Hijri.

وَإِذْ أَخَذْنَا مِيثَاقَكُمْ وَرَفَعْنَا فَوْقَكُمُ الطُّورَ خُذُوا مَا آتَيْنَاكُم بِقُوَّةٍ وَاسْمَعُوا ۖ قَالُوا سَمِعْنَا وَعَصَيْنَا وَأُشْرِبُوا فِي قُلُوبِهِمُ الْعِجْلَ بِكُفْرِهِمْ ۚ قُلْ بِئْسَمَا يَأْمُرُكُم بِهِ إِيمَانُكُمْ إِن كُنتُم مُّؤْمِنِينَ

{ وإذ أخذنا ميثاقكم }

على العمل بما في التوراة { و } قد { رفعنا فوقكم الطور } الجبل حين امتنعتم من قبولها ليسقط عليكم وقلنا { خذوا ما آتيناكم بقوة } بجد واجتهاد { واسمعوا } ما تؤمرون به سماع قبول { قالوا سمعنا } قولك { وعصينا } أمرك { وأشربوا في قلوبهم العجل } أي خالط حبه قلوبهم كما يخالط الشراب { بكفرهم، قل } لهم { بئسما } شيئا { يأمركم به إيمانكم } بالتوراة عبادة العجل { إن كنتم مؤمنين } بها كما زعمتم . المعنى لستم بمؤمنين لأن الإيمان لا يأمر بعبادة العجل، والمراد آباؤهم: أي فكذلك أنتم لستم بمؤمنين بالتوراة وقد كذَّبتم محمداً والإيمان بها لا يأمر بتكذيبه

Atunci când am făcut legământul şi am ridicat deasupra lor muntele, le-am spus: Luaţi cu tărie ceea ce vă dăruim şi ascultaţi! Ei au răspuns: Am ascultat, însă ne răzvrătim. Căci din pricina necredinţei lor, viţelul le pusese stăpânire pe inimi. Spune-le: Ce lucru josnic vă porunceşte credinţa voastră, dacă sunteți voi oare credincioşi!

97: ascultați: cuvintele care introduc versetul 2:63 sunt aceleași ca în pasajul de față însă argumentul se dezvoltă într-o direcție diferită. În 2:63, după ce evreilor le este amintit Legământul solemn făcut cu Allah la baza impunătorului Munte Sinai, este prezentat felul în care aceștia îl încalcă în epocile ulterioare. Versetul menționează că până și atunci când au jurat să respecte Legământul intenționau să îl nesocotească. Gândurile lor sunt exprimate în cuvinte amare, ironice, încărcate de sarcasm. Ei rosteau în ale lor cuvinte: „Tot ceea ce Domnul a poruncit vom face” dar în inimile lor își spuneau: ”Nu vom da ascultare”.

98: ne răzvrătim: ceea ce s-ar fi cuvenit să spună este „ascultăm și ne supunem”: aceasta este atitudinea corectă a oamenilor credinței, ca în 2:285, verset explicat într-o notă anterioară.

99: vițelul le pusese stăpânire pe inimi: după ce poruncile și Legea au fost pogorâte iar oamenii au jurat că vor ține Legământul, Moise a urcat pe Munte; în absența lui oamenii, topind bijuterii, au turnat și modelat un vițel din aur, cuvântul ushribū أشربو regăsit în verset, sugerează, așa cum Qatādah a comentat pasajul: „inimile lor erau saturate de dragostea pentru vițel”; în acest sens comentariul coranic al lui Ibn Kathīr oferă o explicație completă.

وَإِذْ أَخَذْنَا مِيثَاقَكُمْ وَرَفَعْنَا فَوْقَكُمُ الطُّورَ خُذُوا مَا آتَيْنَاكُم بِقُوَّةٍ وَاذْكُرُوا مَا فِيهِ لَعَلَّكُمْ تَتَّقُونَ

{ و }

اذكر { إذ أخذنا ميثاقكم } عهدكم بالعمل بما في التوراة { و } قد { رفعنا فوقكم الطور } الجبل اقتلعناه من أصله عليكم لما أبيتم قبولها وقلنا { خذوا ما آتيناكم بقوة } بجد واجتهاد { واذكروا ما فيه } بالعمل به { لعلكم تتقون } النار أو المعاصي

Noi am făcut legământ cu voi şi am ridicat muntele deasupra voastră: Luaţi cu sârg ceea ce v-am dat! Amintiţi-vă ce cuprinde! Poate vă veţi teme!

78: muntele: Sinai (Tūr al Sīnīn) este un munte proeminent în deșertul Arabiei, aflat în peninsula dintre cele două brațe ale Mării Roșii. În acest loc binecuvântat cele zece porunci și Legea i-au fost revelate lui Moise; până și astăzi zona respectivă este numită Muntele lui Moise (Jabal Mūsa). Israeliții au stabilit tabăra în fața muntelui unde au stat aproape un an. Legământul a fost împlinit cu ei după mai multe semne care li s-au arătat, ca în Exodul xix. 5, 8, 16, 18, semne care sunt descrise în tradițiile evreiești în mare detaliu. Înconjurat de tunete și fulgere muntele ar fi trebuit, într-adevăr, să le pară evreilor o imagine venerabilă; în această ambianță legendară întregul neam evreiesc a jurat în fața lui Allah, cu toții s-au adunat și au mărturisit: „Tot ceea ce Domnul a poruncit vom face”.

„Iar în luna a treia de la ieşirea fiilor lui Israel din pământul Egiptului, chiar în ziua de lună plină, au ajuns în pustia Sinai. Plecase deci Israel de la Rafidim şi ajungând în pustia Sinai, au tăbărât acolo în pustie, în faţa muntelui. Apoi s-a suit Moise în munte, la Dumnezeu; şi l-a strigat Domnul din vârful muntelui şi i-a zis: „Grăieşte casei lui Iacov şi vesteşte fiilor lui Israel aşa: „Aţi văzut ce am făcut Egiptenilor şi cum v-am luat pe aripi de vultur şi v-am adus la Mine. Deci, de veţi asculta glasul Meu şi de veţi păzi legământul Meu, dintre toate neamurile Îmi veţi fi popor ales că al Meu este tot pământul; Îmi veţi fi împărăţie preoţească şi neam sfânt!” Acestea sunt cuvintele pe care le vei spune fiilor lui Israel”. Şi venind, Moise a chemat pe bătrânii poporului şi le-a spus toate cuvintele acestea pe care le poruncise Domnul. Atunci tot poporul, răspunzând într-un glas, a zis: „Toate câte a zis Domnul vom face şi vom fi ascultători!” Şi a dus Moise cuvintele poporului la Domnul. Iar Domnul a zis către Moise: „Iată voi veni la tine în stâlp de nor des, ca să audă poporul că Eu grăiesc cu tine, şi să te creadă pururea”. Iar Moise a spus Domnului cuvintele poporului. Zis-a Domnul către Moise: „Pogoară-te de grăieşte poporului să se ţină curat astăzi şi mâine, şi să-şi spele hainele, Ca să fie gata pentru poimâine, căci poimâine Se va pogorî Domnul înaintea ochilor a tot poporul pe Muntele Sinai. Să-i tragi poporului hotar împrejurul muntelui şi să-i spui: Păziţi-vă de a vă sui în munte şi de a vă atinge de ceva din el, că tot cel ce se va atinge de munte va muri. Nici cu mâna să nu se atingă de el, că va fi ucis cu pietre sau se va săgeta cu săgeata; nu va rămâne în viaţă, fie om, fie animal. Iar dacă se vor îndepărta tunetele şi trâmbiţele şi norul de pe munte, se vor putea sui în munte”. Pogorându-se deci Moise din munte la popor, el a sfinţit poporul şi, spălându-şi ei hainele, le-a zis Moise: „Să fiţi gata pentru poimâine şi de femei să nu vă atingeţi!” Iar a treia zi, când s-a făcut ziuă, erau tunete şi fulgere şi nor des pe Muntele Sinai şi sunet de trâmbiţe foarte puternic. Şi s-a cutremurat tot poporul în tabără. Atunci a scos Moise poporul din tabără în întâmpinarea lui Dumnezeu şi au stat la poalele muntelui. Iar Muntele Sinai fumega tot, că Se pogorâse Dumnezeu pe el în foc; şi se ridica de pe el fum, ca fumul dintr-un cuptor, şi tot muntele se cutremura puternic. De asemenea şi sunetul trâmbiţei se auzea din ce în ce mai tare; şi Moise grăia, iar Dumnezeu îi răspundea cu glas. Deci, fiind pogorât Domnul pe Muntele Sinai, pe vârful muntelui, a chemat Domnul pe Moise în vârful muntelui şi s-a suit Moise acolo. Atunci a zis Domnul către Moise: „Pogoară-te şi opreşte poporul, ca să nu năvălească spre Domnul, să vadă slava Lui, că vor cădea mulţi dintre ei. Iar preoţii, care se apropie de Domnul Dumnezeu, să se sfinţească, ca nu cumva să-i lovească Domnul”. Zis-a Moise către Domnul: „Nu se poate ca poporul să se suie pe Muntele Sinai, pentru că Tu ne-ai oprit din vreme, şi ai zis: Trage hotar împrejurul muntelui şi-l sfinţeşte!” Iar Domnul i-a răspuns: „Du-te şi te pogoară şi apoi te vei sui împreună cu Aaron; iar preoţii şi poporul să nu îndrăznească a se sui la Domnul, ca să nu-i lovească Domnul”. Şi s-a pogorât Moise la popor şi i-a spus toate.”

În accepțiunea acestei filosofii a obedienței față de legământul divin observăm cum, arc peste timp, Trimisul lui Allah ﷺ vine și transmite, în continuare, legile divine omenirii. El deține rolul unui reprezentat divin care aplică legile Stăpânului Său în toate aspectele vieții poporului. Așadar supunerea față de profet este aceeași cu supunerea față de Allah. Coranul declară că poruncile lui Allah și ale profetului sunt legi supreme iar cei care se supun, adică, literal, musulmanii, sunt obligați a le accepta necondiționat.

33:36

وَمَا كَانَ لِمُؤْمِنٍ وَلَا مُؤْمِنَةٍ إِذَا قَضَى اللَّهُ وَرَسُولُهُ أَمْرًا أَن يَكُونَ لَهُمُ الْخِيَرَةُ مِنْ أَمْرِهِمْ ۗ وَمَن يَعْصِ اللَّهَ وَرَسُولَهُ فَقَدْ ضَلَّ ضَلَالًا مُّبِينًا

( وما كان لمؤمن ولا مؤمنة إذا قضي الله ورسوله أمرا أن تكون )

بالتاء والياء ( لهم الخيرة ) أي الاختيار ( من أمرهم ) خلاف أمر الله ورسوله ، نزلت في عبد الله بن جحش وأخته زينب خطبها النبي لزيد بن حارثة فكرها ذلك حين علما لظنهما قبل أن النبي صلى الله عليه وسلم خطبها لنفسه ثم رضيا للآية (ومن يعص الله ورسوله فقد ضل ضلالا مبينا) بينا فزوجها النبي صلى الله عليه وسلم لزيد ثم وقع بصره عليها بعد حين فوقع في نفسه حبها وفي نفس زيد كراهتها، ثم قال للنبي صلى الله عليه وسلم أريد فراقها فقال : „أمسك عليك زوجك” كما قال تعالى

Când Allah şi trimisul Său s-au hotărât asupra unui lucru, nu se cade nici unui credincios, şi nici unei credincioase să stăruie în alegerea acelui lucru. Cel care nu dă ascultare lui Allah şi trimisului Său se va rătăci în chip vădit.

3721: alegerea acelui lucru: nu este posibil să ne aducem propria inteligență și abilitate într-o competiție cu Înțelepciunea Divină chiar dacă înțelegerea poruncilor Sale ne este facilitată de știință și logică. Trebuie să acceptăm supunerea față de Allah, nu din cunoaștere ci din loialitate și credință, stăruind cu toate puterea de care dispunem pentru a îndeplini Porunca; doar astfel ne vom aduce conștiința în armonie cu Voința Divină.

4:59

يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا أَطِيعُوا اللَّهَ وَأَطِيعُوا الرَّسُولَ وَأُولِي الْأَمْرِ مِنكُمْ ۖ فَإِن تَنَازَعْتُمْ فِي شَيْءٍ فَرُدُّوهُ إِلَى اللَّهِ وَالرَّسُولِ إِن كُنتُمْ تُؤْمِنُونَ بِاللَّهِ وَالْيَوْمِ الْآخِرِ ۚ ذَٰلِكَ خَيْرٌ وَأَحْسَنُ تَأْوِيلًا

{ يا أيها الذين آمنوا أطيعوا الله وأطيعوا الرسول وأولي }

وأصحاب { الأمر } أي الولاة { منكم } إذا أمروكم بطاعة الله ورسوله { فإن تنازعتم } اختلفتم { في شيء فردوه إلى الله } أي إلى كتابه { والرسول } مدة حياته وبعده إلى سنته أي اكشفوا عليه منهما { إن كنتم تؤمنون بالله واليوم الآخر ذلك } أي الرد إليهما { خير } لكم من التنازع والقول بالرأي { وأحسن تأويلاً } مآلاً

O, voi cei ce credeţi! Daţi ascultare lui Allah! Daţi ascultare trimisului şi celor, dintre voi, ce au porunca! Dacă vă certaţi asupra unui lucru, atunci aduceţi-l înaintea lui Allah şi a trimisului, dacă credeţi în Allah şi în Ziua de Apoi! Aşa este bine, căci aceasta este cea mai bună rânduială.

580: porunca: ūlī-l-amr, cei înzestrați cu autoritate, responsabilitate și putere decizională. Autoritatea supremă îi aparține lui Allah iar profeții lui Allah își derivă autoritatea din aceasta. Așa cum islamul nu diferențiază între sacru și laic, s-ar cuveni ca liderii să fie motivați de credință, smerenie și teamă de Allah. Islamul poruncește musulmanilor să respecte autoritatea unor astfel de guvernări binecuvântate pentru că, în absența acestei supuneri, nu poate exista ordine și disciplină în societate.

5:92

وَأَطِيعُوا اللَّهَ وَأَطِيعُوا الرَّسُولَ وَاحْذَرُوا ۚ فَإِن تَوَلَّيْتُمْ فَاعْلَمُوا أَنَّمَا عَلَىٰ رَسُولِنَا الْبَلَاغُ الْمُبِينُ

{ وأطيعوا الله وأطيعوا الرسول واحذروا }

المعاصي { فإن تولَّيتم } عن الطاعة { فاعلموا أنما على رسولنا البلاغ المبين } الإبلاغ البيِّن وجزاؤكم علينا

Daţi-i ascultare lui Allah! Daţi-i ascultare trimisului! Băgați de seamă! De întoarceţi spatele, să ştiţi că asupra trimisului Nostru stă doar înştiinţarea cea desluşită.

796: trimisului: prin acest verset ni se cere să ne supunem poruncilor lui Allah (care sunt raționale) în loc să urmăm superstițiile (care sunt iraționale) sau să căutăm stimulări în necredință și răzvrătire prin intoxicanți sau mirajul bogăției oferit de jocurile de noroc. Unii oameni pot descoperi anumite satisfacții temporare sau plăceri în aceste comportamente dar atitudinea în cauză nu este nici calea prosperității nici a pietății.

797: înștiințarea: ca în 5:67, atât pierderea înzestrării lumești cât și a celei spirituale sunt menționate în acest pasaj; poate Mesajul divin să facă altceva decât să îi înștiințeze pe oameni de aceste consecințe?

يَا أَيُّهَا الرَّسُولُ بَلِّغْ مَا أُنزِلَ إِلَيْكَ مِن رَّبِّكَ ۖ وَإِن لَّمْ تَفْعَلْ فَمَا بَلَّغْتَ رِسَالَتَهُ ۚ وَاللَّهُ يَعْصِمُكَ مِنَ النَّاسِ ۗ إِنَّ اللَّهَ لَا يَهْدِي الْقَوْمَ الْكَافِرِينَ

( يا أيها الرسول بلغ )

جميع ( ما أنزل إليك من ربك ) ولا تكتم شيئا منه خوفا أن تنال بمكروه ( وإن لم تفعل ) أي لم تبلغ جميع ما أنزل إليك ( فما بلغت رسالته ) بالإفراد والجمع لأن كتمان بعضها ككتمان كلها ( والله يعصمك من الناس ) أن يقتلوك وكان صلى الله عليه وسلم يحرس حتى نزلت فقال : „” انصرفوا فقد عصمني الله „” رواه الحاكم ( إن الله لا يهدي القوم الكافرين )

O, trimisule! Propovăduieşte ceea ce ţi-a fost pogorât ţie de la Domnul tău. Dacă nu faci astfel, tu nu vesteşti solia Sa. Allah te va ocroti de oameni. Allah nu călăuzeşte un popor de necredincioși.

777: Domnul tău: Muhammad ﷺ, pe calea lui Allah, a trecut prin multe dificultăți, a evitat mulți inamici și s-a ferit de nenumărate pericole. Prin împlinirea acestei protecții divine Allah îl asigură de adevărul Revelației. Solia sa trebuie îndeplinită. Iar el, întocmai cum s-a întâmplat, va merge înainte cu proclamarea Mesajului și își va îndeplini misiunea profetică, va avea încredere în Allah și nu se va lăsa influențat de încrâncenarea oamenilor fără înțelegere și judecată care îl resping sau amenință.

8:1

يَسْأَلُونَكَ عَنِ الْأَنفَالِ ۖ قُلِ الْأَنفَالُ لِلَّهِ وَالرَّسُولِ ۖ فَاتَّقُوا اللَّهَ وَأَصْلِحُوا ذَاتَ بَيْنِكُمْ ۖ وَأَطِيعُوا اللَّهَ وَرَسُولَهُ إِن كُنتُم مُّؤْمِنِينَ

{ يسألونك }

يا محمد { عن الأنفال } الغنائم لمن هي { قل } لهم { الأنفال لله } يجعلها حيث يشاء { والرسول } يقسِّمها بأمر الله فقسَّمها صلى الله عليه وسلم بينهم على السواء، رواه الحاكم في المستدرك { فاتقوا الله وأصلحوا ذات بينكم } أي حقيقة ما بينكم بالمودة وترك النزاع { وأطيعوا الله ورسوله إن كنتم مؤمنين } حقا

Te vor întreba de prăzi. Spune-le: Prăzile sunt ale lui Allah şi ale trimisului. Temeţi-vă de Allah! Împăcaţi-vă între voi şi daţi ascultare lui Allah şi trimisului Său, dacă sunteţi credincioşi!

1178: te vor întreba: momentul revelării acestei sure este în contextul împărțirii prăzilor de război după bătălia de la Badr.

1179: ale lui Allah: prăzile obținute în urma unei victoriei câștigate într-un război drept și just nu aparțin unui individ sau grup anume. Dacă aceștia au luptat pentru răsplăți, au luptat pentru motivele greșite. Ceea ce s-a câștigat aparține Cauzei, mai precis Cauza lui Allah, al cărei stindard este înălțat de Profet ﷺ. Orice parte oferită indivizilor sau grupurilor nu poate consta decât în daruri și generozitate arătată de Comandant. Obiectivul soldaților este să rămână stăruitori și determinați Cauzei nu să ajungă la neînțelegeri cu ai lor confrați care luptă pe același front. Legăturile ostașilor trebuie întărite: acestea nu pot fi slăbite de considerații lumești sau ambiții pentru câștiguri, astfel de calcule mai bine sunt lăsate deoparte de oșteni.

3:32

قُلْ أَطِيعُوا اللَّهَ وَالرَّسُولَ ۖ فَإِن تَوَلَّوْا فَإِنَّ اللَّهَ لَا يُحِبُّ الْكَافِرِينَ

{ قل }

لهم { أطيعوا الله والرسول } فيما يأمركم به من التوحيد { فإن تولَّوا } أعرضوا عن الطاعة { فان الله لا يحب الكافرين } فيه إقامة الظاهر مقام المضمر أي لا يحبهم بمعني أنه يعاقبهم

Spune-le: Daţi ascultare lui Allah şi trimisului Său. Să ştiţi, voi, cei care întoarceţi spatele, că Allah nu-i iubeşte pe necredincioși.

64:12

وَأَطِيعُوا اللَّهَ وَأَطِيعُوا الرَّسُولَ ۚ فَإِن تَوَلَّيْتُمْ فَإِنَّمَا عَلَىٰ رَسُولِنَا الْبَلَاغُ الْمُبِينُ

{ وأطيعوا الله وأطيعوا الرسول فإن توليتم فإنما على رسولنا البلاغ المبين }

البيَّن

Daţi ascultare lui Allah! Daţi ascultare Profetului! Să ştiţi, chiar dacă întoarceţi spatele, că asupra trimisului Nostru este doar înştiinţarea cea desluşită!

5493: înștiințarea: Trimisul vine să călăuzească și să educe, nu să oblige și să forțeze. Învățătura trimisului este clară și lipsită de ambiguități fiind deschisă și accesibilă tuturor ca în 5:95.

يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا لَا تَقْتُلُوا الصَّيْدَ وَأَنتُمْ حُرُمٌ ۚ وَمَن قَتَلَهُ مِنكُم مُّتَعَمِّدًا فَجَزَاءٌ مِّثْلُ مَا قَتَلَ مِنَ النَّعَمِ يَحْكُمُ بِهِ ذَوَا عَدْلٍ مِّنكُمْ هَدْيًا بَالِغَ الْكَعْبَةِ أَوْ كَفَّارَةٌ طَعَامُ مَسَاكِينَ أَوْ عَدْلُ ذَٰلِكَ صِيَامًا لِّيَذُوقَ وَبَالَ أَمْرِهِ ۗ عَفَا اللَّهُ عَمَّا سَلَفَ ۚ وَمَنْ عَادَ فَيَنتَقِمُ اللَّهُ مِنْهُ ۗ وَاللَّهُ عَزِيزٌ ذُو انتِقَامٍ

{ يا أيها الذين آمنوا لا تقتلوا الصيد وأنتم حُرُم }

محرمون بحج أو عمرة { ومن قتله منكم متعمِّدا فجزاءٌ } بالتنوين ورفع ما بعده أي فعليه جزاء هو { مثلُ ما قتل من النعم } أي شبهه في الخلقة وفي قراءة بإضافة جزاء { يحكم به } أي بالمثل رجلان { ذوا عدل منكم } لهما فطنة يميزان بها أشبه الأشياء به، وقد حكم ابن عباس وعمر وعلى رضي الله عنهم في النعامة ببدنة، وابن عباس وأبوعبيدة في بقر الوحش وحماره ببقره وابن عمر وابن عوف في الظبي بشاة وحكم بها ابن عباس وعمر وغيرهما في الحمام لأنه يشبهها في العَبِّ { هديا } حال من جزاء { بالغ الكعبة } أي يبلغ به الحرم فيذبح فيه ويتصدق به على مساكينه ولا يجوز أن يذبح حيث كان ونصبه نعتا لما قبله وإن أضيف لأن إضافته لفظية لا تفيد تعريفا فإن لم يكن للصيد مثل من النعم كالعصفور والجراد فعليه قيمته { أو } عليه { كفارةٌ } غير الجزاء وإن وجده هي { طعامُ مساكين } من غالب قوت البلد ما يساوى قيمته الجزاء لكل مسكين مد ، وفي قراءة بإضافة كفارة لما بعده وهي للبيان { أو } عليه { عدل } مثل { ذلك } الطعام { صياما } يصومه عن كل مد يوما وإن وجده وجب ذلك عليه { ليذوق وبال } ثقل جزاء { أمره } الذي فعله { عفا الله عما سلف } من قتل الصيد قبل تحريمه { ومن عاد } إليه { فينتقم الله منه والله عزيز } غالب على أمره { ذو انتقام } ممن عصاه، والحق بقتله متعمداً فيما ذكر الخطأ

O, voi cei ce credeţi! Nu ucideţi vânatul în vremea pelerinajului. Cel care, voit, va ucide vânatul, va trimite ca jertfă la Ka’ba, ca despăgubire, un animal din turma sa pe măsura vânatului ucis, după judecata a doi bărbaţi cinstiţi şi drepţi dintre voi. O altă îndreptare se face hrănind un sărman ori postind aşa încât cel care a greşit să guste urmările faptei sale. Allah iartă cele trecute, însă îl va pedepsi pe cel care cade iarăşi în greşeală. Allah este Puternic, Stăpân al Osândei.

800: pelerinajului: vezi nota 684 a lui 5:1, veșmintele pelerinajului, ihrām, sunt explicate în 212 a lui 2:196.

801: pe măsura vânatului ucis: o nerespectare accidentală a legilor vânatului nu presupune pedepsirea faptei iar încălcările intenționate sunt întâmpinate, atunci și acolo unde este posibil, prin acțiuni preventive. Dacă dintr-un motiv anume prevenția nu este eficientă atunci versetul impune pedepsirea făptașului; osânda are totuși trei alternative: un animal echivalent celui ucis va fi adus la Ka’ba pentru sacrificiu iar carnea acestuia va fi distribuită oamenilor sărmani; săracii vor fi hrăniți cu grâne sau vor primi pomană în bani în cuantumul valorii animalului care ar fi fost sacrificat; sau vinovatul trebuie să postească același număr de zile cu numărul de sărmani care ar fi fost hrăniți. Această ultimă variantă este valabilă doar atunci când vinovatul este prea sărac pentru celelalte, dar, în privința acestei îngăduințe nu există un consens al învățaților. Animalul compensativ ar fi un animal domestic de o valoare sau greutate asemănătoare (spre exemplu o capră pentru o antilopă) sacrificiu observat de doi oameni care să ateste ispășirea faptei. Aceste alternative legate de pedeapsă, iertare sau taxare afirmă, în ultimele rânduri ale versetului, că Allah poate ierta, pedepsi și deci echilibra faptele oamenilor conform Legilor Sale drepte.

يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا أَوْفُوا بِالْعُقُودِ ۚ أُحِلَّتْ لَكُم بَهِيمَةُ الْأَنْعَامِ إِلَّا مَا يُتْلَىٰ عَلَيْكُمْ غَيْرَ مُحِلِّي الصَّيْدِ وَأَنتُمْ حُرُمٌ ۗ إِنَّ اللَّهَ يَحْكُمُ مَا يُرِيدُ

{يا أيها الذين آمنوا أوفوا بالعقود }

العهود المؤكدة التي بينكم وبين الله والناس { أحلت لكم بهيمة الأنعام } الإبل والبقر والغنم أكلاً بعد الذبح { إلا ما يتلى عليكم } تحريمه في ( حُرمت عليكم الميتة ) الآية فالاستثناء منقطع ويجوز أن يكون متصلا والتحريم لما عرض من الموت ونحوه { غيرَ محلي الصيد وأنتم حرم } أي محرمون ونصب غير على الحال من ضمير لكم { إن الله يحكم ما يريد } من التحليل وغيره لا اعترض عليه

O, voi cei ce credeţi! Ţineţi-vă învoielile! Animalele din turme vă sunt îngăduite vouă, în afara celor care vi s-au citit, însă neîngăduit vă este vouă vânatul în vremea pelerinajului. Allah vă porunceşte ceea ce voieşte.

682: învoielile: acest pasaj conține un nivel înalt de concizie și profunzime; obligațiile, uqūd: este un cuvânt în limba arabă care implică o semantică deosebit de complexă ce nu poate fi explicată într-o singură notă. Pentru început sensurile cuvântului fac referire la acele obligații divine lăuntrice ale naturii umane care constituie legătura spirituală cu Allah. El a creat omul și i-a insuflat acestuia puterea cunoașterii și înțelegerii; în afara intuiției și rațiunii cu care El l-a înzestrat, Allah a poruncit Naturii să îi întâmpine nevoile, iar Semnele Divine în Lumea Naturală conțin nenumărate lecții și pilde evocatoare pentru existența umană; mai departe El a trimis Mesageri și Învățători pentru călăuzirea faptelor și comportamentelor umane, atât la nivel individual cât și comunitar. Toate aceste daruri implică responsabilități care își cer împlinirea. Așadar existența omului este determinată de varii obligații atât explicite cât și implicite. De exemplu, omul face o promisiune anume, intră într-un contract comercial, social sau de căsătorie iar astfel devine obligat de îndeplinirea corespunzătoare a responsabilităților asumate; similar, la nivel politic, grupul, organizația sau statul aderă la un tratat: toți cetățenii care aparțin respectivei entități statale sunt legați de obligațiile tratatului în cauză să observe respectarea dezideratele asupra cărora părțile implicate s-au învoit. Unele obligații sunt evidente iar altele sunt tacite, așa cum este viața într-o societate, atunci când un individ trăiește într-o societate, va respecta convențiile sociale ale acelei comunități, bineînțeles, dacă sunt corecte și nu greșite, caz în care este eliberat moral de angajamentele sale. Există și înțelegeri tacite, spre exemplu între gazdă și oaspete, călător și călăuză, angajat și angajator, ș.a.m.d., pe care fiecare om, mai ales dacă este credincios, le înțelege și veghează la respectarea lor. Omul care îi abandonează pe cei care au nevoie de el și pleacă în deșert, departe de aceștia, este mai degrabă un laș care nu își respectă îndatoririle. Toate aceste responsabilități sunt interconectate iar adevărul și loialitatea sunt părți componente ale religiei la fel ca celelalte aspecte ale vieții.

683: celor care vi s-au citit: cu referire la excepțiile menționate atât în Coran cât și în sunna, ca în 5:4.

يَسْأَلُونَكَ مَاذَا أُحِلَّ لَهُمْ ۖ قُلْ أُحِلَّ لَكُمُ الطَّيِّبَاتُ ۙ وَمَا عَلَّمْتُم مِّنَ الْجَوَارِحِ مُكَلِّبِينَ تُعَلِّمُونَهُنَّ مِمَّا عَلَّمَكُمُ اللَّهُ ۖ فَكُلُوا مِمَّا أَمْسَكْنَ عَلَيْكُمْ وَاذْكُرُوا اسْمَ اللَّهِ عَلَيْهِ ۖ وَاتَّقُوا اللَّهَ ۚ إِنَّ اللَّهَ سَرِيعُ الْحِسَابِ

{ يسئلونك }

يا محمد { ماذا أُحل لهم } من الطعام { قل أحل لكم الطيَّبات } المستلذات { و } صيد { ما علَّمتم من الجوارح } الكواسب من الكلاب والسباع والطير { مكلِّبين } حال من كلَّبت الكلب بالتشديد أي أرسلته على الصيد { تعلمونهن } حال من ضمير مكلبين أي تؤدبونهن { مما علَّمَكُمُ الله } من آداب الصيد { فكلوا مما أمسكن عليكم } وإن قتلته بأن لم يأكلن منه بخلاف غير المعلمة فلا يحل صيدها وعلامتها أن تترسل إذا أرسلت وتنزجر إذا زجرت وتمسك الصيد ولا تأكل منه وأقل ما يعرف به ثلاث مرات فإن أكلت منه فليس مما أمسكن على صاحبها فلا يحل أكله كما في حديث الصحيحين وفيه أن صيد السهم إذا أرسل وذكر اسم الله عليه كصيد المعلم من الجوارح { واذكروا اسم الله عليه } عند إرساله { واتقوا الله إن الله سريع الحساب }

Ei te vor întreba ce le este îngăduit: Spune: Toate cele bune vă sunt îngăduite. Asupra celor prinse vouă de păsările de pradă îmblânzite pe care le-aţi învăţat aşa cum v-a învăţat Allah, pomeniți numele lui Allah! Temeţi-vă de Allah! Allah este Grabnic la socoteală.

697: îngăduit: versetul de dinainte, 5:3, conține interdicții și definește ceea ce este interzis în privința consumării mâncărurilor dezgustătoare, abominațiilor sau hranei închinate superstițiilor. Acest verset, în schimb, este unul care îngăduie și definește ceea ce este permis; alimentele bune și pure.

698: pomeniți numele lui Allah: pasajul se referă la vânătoarea pentru hrană; regula generală este că numele lui Allah, Zeul Adevărat, va fi pronunțat în chip ritualic înaintea sacrificării animalului vânat; această intenție și exprimarea sa la nivel declarativ atestă, atât în fața lui Allah cât și față de sufletul vânătorului, că acțiunea de a lua viața altei creaturi nu este comisă din vanitate sau dintr-o judecată bolnavă ci pentru hrană, cu permisiunea lui Allah, căruia Îi este încredințată înapoi viața creaturii ucise. Subiectul vânătorii este, mai departe, aprofundat în verset prin referirea la utilizarea animalelor de pradă precum șoimi, ogari, etc. Folosirea acestor animale este îngăduită în următoarele condiții: aceste creaturi sunt antrenate, nu pentru distracții sau întreceri, ci pentru obținerea hranei casei și a stăpânului, iar antrenarea lor trebuie realizată în spiritul reverenței pentru viață și nu înrăirea sau stimularea cruzimii animalului de vânătoare. Înainte ca animalul să fie trimis după pradă numele lui Allah va fi invocat, în sensul că se va pronunța takbīr înainte de a-l dezlănțui asupra prăzii.

حُرِّمَتْ عَلَيْكُمُ الْمَيْتَةُ وَالدَّمُ وَلَحْمُ الْخِنزِيرِ وَمَا أُهِلَّ لِغَيْرِ اللَّهِ بِهِ وَالْمُنْخَنِقَةُ وَالْمَوْقُوذَةُ وَالْمُتَرَدِّيَةُ وَالنَّطِيحَةُ وَمَا أَكَلَ السَّبُعُ إِلَّا مَا ذَكَّيْتُمْ وَمَا ذُبِحَ عَلَى النُّصُبِ وَأَن تَسْتَقْسِمُوا بِالْأَزْلَامِ ۚ ذَٰلِكُمْ فِسْقٌ ۗ الْيَوْمَ يَئِسَ الَّذِينَ كَفَرُوا مِن دِينِكُمْ فَلَا تَخْشَوْهُمْ وَاخْشَوْنِ ۚ الْيَوْمَ أَكْمَلْتُ لَكُمْ دِينَكُمْ وَأَتْمَمْتُ عَلَيْكُمْ نِعْمَتِي وَرَضِيتُ لَكُمُ الْإِسْلَامَ دِينًا ۚ فَمَنِ اضْطُرَّ فِي مَخْمَصَةٍ غَيْرَ مُتَجَانِفٍ لِّإِثْمٍ ۙ فَإِنَّ اللَّهَ غَفُورٌ رَّحِيمٌ

{ حرِّمت عليكم الميتة }

أي أكلها { والدم } أي المسفوح كما في الأنعام { ولحم الخنزير وما أهل لغير الله به } بأن ذُبح على اسم غيره { والمنخنقة } الميتة خنقا { والموقوذة } المقتولة ضربا { والمتردية } الساقطة من علو إلى أسفل فماتت { والنطيحة } المقتولة بنطح أخرى لها { وما أكل السبع } منه { إلا ما ذكيتم } أي أدركتم فيه الروح من هذه الأشياء فذبحتموه { وما ذُبح على } اسم { النصب } جمع نصاب وهي الأصنام { وأن تستقسموا } تطلبوا القسم والحكم { بالأزلام } جمع زلم بفتح الزاي وضمها مع فتح اللام قدح _بكسر القاف_ صغير لا ريش له ولا نصل وكانت سبعة عند سادن الكعبة عليها أعلام وكانوا يحكمونها فإن أمرتهم ائتمروا وإن نهتهم انتهوا { ذلكم فسق } خروج عن الطاعة . ونزل يوم عرفة عام حجة الوداع { اليوم يئس الذين كفروا من دينكم } أن ترتدوا عنه بعد طمعهم في ذلك لما رأوا من قوته { فلا تخشوهم واخشون اليوم أكملتُ لكم دينكم } أحكامه وفرائضه فلم ينزل بعدها حلال ولا حرام { وأتممت عليكم نعمتي } بإكماله وقيل بدخول مكة آمنين { ورضيت } أي اخترت { لكم الإسلام دينا فمن اضطر في مخمصة } مجاعة إلى أكل شيء مما حرم عليه فأكله { غير متجانف } مائل { لإثم } معصية { فإن الله غفور } له ما أكل { رحيم } به في إباحته له بخلاف المائل لإثم أي المتلبس به كقاطع الطريق والباغي مثلا فلا يحل له الأكل

Iată ceea ce vă este oprit: mortăciunea, sângele, carnea de porc, animalul jertfit altuia decât lui Allah, animalul înăbuşit, cel mort de lovitură, de căzătură, ori de împunsătură, ori cel sfâşiat de fiară, în afară de cel pe care aţi mai avut vreme să-l tăiaţi, precum şi cel care a fost jertfit idolilor. După cum vă este oprit să ghiciţi soarta cu săgeţi, căci aceasta este stricăciune. Nenorocire, astăzi, celor care s-au lepădat de legea voastră! Nu vă temeţi de ei, ci temeţi-vă de Mine! Astăzi am desăvârşit Legea voastră şi am împlinit harul Meu asupra voastră şi v-am dat islamul ca lege. Pentru cel care de foame, va fi silit să mănânce bucate oprite fără să vrea să săvârşească vreun păcat, Allah este Iertător, Milostiv.

691: altuia decât lui Allah: ca în 2:173, se referă la interzicerea consumului cărnii moarte, sângelui, cărnii de porc și acelor alimente asupra cărora numele altor zeități au fost invocate.

إِنَّمَا حَرَّمَ عَلَيْكُمُ الْمَيْتَةَ وَالدَّمَ وَلَحْمَ الْخِنزِيرِ وَمَا أُهِلَّ بِهِ لِغَيْرِ اللَّهِ ۖ فَمَنِ اضْطُرَّ غَيْرَ بَاغٍ وَلَا عَادٍ فَلَا إِثْمَ عَلَيْهِ ۚ إِنَّ اللَّهَ غَفُورٌ رَّحِيمٌ

{ إنما حرم عليكم الميتة }

أي أكلها إذا الكلام فيه وكذا ما بعدها وهي ما لم يذك شرعا، وألحق بها بالسنة ما أبين من حيِّ وخُص منها السمك والجراد { والدم } أي المسفوح كما في الأنعام { ولحم الخنزير } خص اللحم لأنه معظم المقصود وغيره تبع له { وما أهل به لغير الله } أي ذبح على اسم غيره والإهلال رفع الصوت وكانوا يرفعونه عند الذبح لآلهتهم { فمن اضطر } أي ألجأته الضرورة إلى أكل شيء مما ذكر فأكله { غير باغ } خارج على المسلمين { ولا عاد } متعد عليهم بقطع الطريق { فلا إثم عليه } في أكله { إن الله غفور } لأوليائه { رحيم } بأهل طاعته حيث وسع لهم في ذلك وخرج الباغي والعادي ويلحق بهما كل عاص بسفره كالآبق والماكس فلا يحل لهم أكل شيء من ذلك ما لم يتوبوا وعليه الشافعي

El v-a oprit pe voi doar de la mortăciune, sânge, carne de porc şi ceea ce a fost înjunghiat în numele altuia decât Allah. Nici un păcat nu va fi asupra celui ce va fi silit să mănânce, aşadar el nu va fi nici răzvrătit, nici călcător de lege. Allah este Iertător, Milostiv.

173: mortăciune: carne moartă, maytah, ميتة sau hoit în sensul de animal decedat: cuvântul folosit în verset are un sens mai extins, în felul în care este elaborat de juriști, și se referă la orice animal care a murit din cauze naturale și nu a fost în mod special sacrificat pentru hrană prin invocarea lui Allah; însă, există și unele excepții, spre exemplu, peștele poate fi mâncat chiar dacă nu a fost îngăduit prin takbīr, dar, bineînțeles, dacă a devenit deja hoit este interzis; regula se aplică și pentru lăcuste.

174: altuia decât Allah: pentru alimentele interzise, ca în versetele anterioare sau 6:121, 138-146, savanții au structurat cu multă atenție detaliile necesare. Hoitul sau carnea moartă și sângele ca aliment ar produce dezgust pentru rafinamentul și bunul gust al oricărei persoane. La fel și carnea de porc sau felurite măruntaie negătite; chiar dacă porcul este hrănit cu mâncăruri speciale care îi curăță organismul, interdicția asupra animalului rămâne: acestea sunt animale sanitare destinate murdăriei iar carnea lor îi va afecta pe cei care o consumă; știința nutriției confirmă că respectiva carne are un efect negativ asupra sănătății; carnea de porc, deosebit de grasă, este predispusă unei varietăți de boli specifice, cum ar fi trichineloza, care este caracterizată prin apariția unor viermi în țesutul muscular al animalului. Cât despre mâncarea închinată idolilor sau zeilor falși, aceasta, desigur, este interzisă Fiilor Unicității.

وَلَا تَأْكُلُوا مِمَّا لَمْ يُذْكَرِ اسْمُ اللَّهِ عَلَيْهِ وَإِنَّهُ لَفِسْقٌ ۗ وَإِنَّ الشَّيَاطِينَ لَيُوحُونَ إِلَىٰ أَوْلِيَائِهِمْ لِيُجَادِلُوكُمْ ۖ وَإِنْ أَطَعْتُمُوهُمْ إِنَّكُمْ لَمُشْرِكُونَ

{ ولا تأكلوا مما لم يُذكر اسم الله عليه }

بأن مات أو ذبح على اسم غيره وإلا فما ذبحه المسلم ولم يسم فيه عمدا أو نسيانا فهو حلال قاله ابن عباس وعليه الشافعي { وإنه } أي الأكل منه { لفسق } خروج عما يحل { وإن الشياطين ليوحون } يوسوسون { إلى أوليائهم } الكفار { ليجادلوكم } في تحليل الميتة { وإن أطعتموهم } فيه { إنكم لمشركون }

Nu mâncaţi ceea ce asupra-i numele lui Allah nu a fost chemat, căci este o stricăciune. Diavolii îi împing pe prietenii lor să se certe cu voi. Nu le daţi ascultare, căci aşa veţi ajunge şi voi închinători la idoli.

وَقَالُوا هَٰذِهِ أَنْعَامٌ وَحَرْثٌ حِجْرٌ لَّا يَطْعَمُهَا إِلَّا مَن نَّشَاءُ بِزَعْمِهِمْ وَأَنْعَامٌ حُرِّمَتْ ظُهُورُهَا وَأَنْعَامٌ لَّا يَذْكُرُونَ اسْمَ اللَّهِ عَلَيْهَا افْتِرَاءً عَلَيْهِ ۚ سَيَجْزِيهِم بِمَا كَانُوا يَفْتَرُونَ

{ وقالوا هذه أنعام وحرث حجر }

حرام { لا يطعمها إلا من شاء } من خَدَمَةِ الأوثان وغيرهم { بزَعمهم } أي لا حجة لهم فيه { وأنعام حرمت ظهورها } فلا تركب كالسوائب والحوامي { وأنعام لا يذكرون اسم الله عليها } عند ذبحها بل يذكرون اسم أصنامهم ونسبوا ذلك إلى الله { افتراء عليه سيجزيهم بما كانوا يفترون } عليه

Ei spun: Aceste animale şi aceste roade ale câmpului sunt oprite, aşa pretind ei, şi nimeni nu trebuie să mănânce în afară de ceea ce vrem noi. Sunt animale al căror spate este oprit şi animale asupra cărora ei nu cheamă numele lui Allah: toate acestea sunt născociri asupra Lui. Ei vor fi răsplătiţi pentru ceea ce au născocit.

960: sunt oprite: anumite tabuuri alimentare erau o unealtă a preoțimii păgânilor pentru rezervarea unor privilegii. Regulile erau stabilite pretinzând că interdicția este mandată divin, deși era o minciună sau o invenție, așa cum sunt majoritatea superstițiilor.

961: este oprit: vitele închinate zeilor păgâni erau, în general, eliberate de muncile de povară iar astfel deveneau inutile pentru comunitate și ajungeau să producă daune importante recoltelor și câmpurilor agricole.

962: nu cheamă numele lui Allah: dacă un animal este sacrificat în numele zeilor păgâni înseamnă că nu va fi sacrificat printr-un ritual consacrat de monoteism care justifică uciderea animalelor doar pentru hrană și nu în scopul practicării unor ceremonii superstițioase inutile care aduc numai stricăciune și risipa vieții animalelor.

وَقَالُوا مَا فِي بُطُونِ هَٰذِهِ الْأَنْعَامِ خَالِصَةٌ لِّذُكُورِنَا وَمُحَرَّمٌ عَلَىٰ أَزْوَاجِنَا ۖ وَإِن يَكُن مَّيْتَةً فَهُمْ فِيهِ شُرَكَاءُ ۚ سَيَجْزِيهِمْ وَصْفَهُمْ ۚ إِنَّهُ حَكِيمٌ عَلِيمٌ

{ وقالوا ما في بطون هذه الأنعام }

المحرمة وهي السوائب والبحائر { خالصة } حلال { لذكورنا ومحرَّم على أزواجنا } أي النساء { وإن تَكُنْ مَيْتَةٌ } بالرفع والنصب مع تأنيث الفعل وتذكيره { فهم فيه شركاء سيجزيهم } الله { وصفَهم } ذلك بالتحليل والتحريم أي جزاءه { إنه حكيم } في صنعه { عليم } بخلقه

Ei spun: Ceea ce se află în pântecele acestor animale este îngăduit bărbaţilor noştri şi oprit soţiilor noastre. Dacă este însă o mortăciune, toţi îşi vor lua porţia. Allah îi va răsplăti pentru firea lor. El este Înţelept, Ştiutor!

963: își vor lua porția: pasajul descrie mai departe superstițiile păgânilor în privința animalelor.

قَدْ خَسِرَ الَّذِينَ قَتَلُوا أَوْلَادَهُمْ سَفَهًا بِغَيْرِ عِلْمٍ وَحَرَّمُوا مَا رَزَقَهُمُ اللَّهُ افْتِرَاءً عَلَى اللَّهِ ۚ قَدْ ضَلُّوا وَمَا كَانُوا مُهْتَدِينَ

{ قد خسر الذين قتلوا }

بالتخفيف والتشديد { أولادهم } بالوأد { سفها } جهلا { بغير علم وحرَّموا ما رزقهم الله } مما ذكر { افتراء على الله قد ضلوا وما كانوا مهتدين }

Sunt pierduţi cei care, în sminteala şi neştiinţa lor, îşi ucid pruncii, care spun că este oprit ceea ce Allah le-a dăruit pentru trai, născocind asupra lui Allah. Ei sunt rătăciţi şi nu călăuziţi.

وَهُوَ الَّذِي أَنشَأَ جَنَّاتٍ مَّعْرُوشَاتٍ وَغَيْرَ مَعْرُوشَاتٍ وَالنَّخْلَ وَالزَّرْعَ مُخْتَلِفًا أُكُلُهُ وَالزَّيْتُونَ وَالرُّمَّانَ مُتَشَابِهًا وَغَيْرَ مُتَشَابِهٍ ۚ كُلُوا مِن ثَمَرِهِ إِذَا أَثْمَرَ وَآتُوا حَقَّهُ يَوْمَ حَصَادِهِ ۖ وَلَا تُسْرِفُوا ۚ إِنَّهُ لَا يُحِبُّ الْمُسْرِفِينَ

{ وهو الذي أنشأ }

خلق { جنات } بساتين { معروشات } مبسوطات على الأرض كالبطيخ { وغير معروشات } بأن ارتفعت على ساق كالنخل { و } أنشأ { النخل والزرع مختلفا أكلُهُ } ثمره وحبه في الهيئة والطعم { والزيتون والرمان متشابها } ورقهما حال { وغير متشابه } طعمهما { كلوا من ثمره إذا أثمر } قبل النضج { وآتوا حقه }زكاته { يوم حصاده } بالفتح والكسر من العشر أو نصفه { ولا تُسرفوا } بإعطاء كله فلا يبقى لعيالكم شيء { إنه لا يحب المسرفين } المتجاوزين ما حدَّ لهم

El este Cel ce a făcut să crească grădinile cu bolte ori fără bolte de viţă, curmalii şi semănăturile ca hrană de tot soiul, măslinii şi rodiii, asemănători si neasemănători. Mâncaţi-le roadele atunci când rodesc. Daţi dreptul în ziua strânsului. Fiţi cumpătaţi. Nu vă lăcomiţi. Allah nu-i iubeşte pe cei care se lăcomesc.

964: să crească: ansha’a, انشأ acest procedeu al creației a fost descris într-o ediție anterioară:

965: de tot soiul: un minunat pasaj, o armonie a creației, descrisă în aceeași ediție anterioară.

966: cumpătați: „nu risipești, nu ceri” spune un proverb. Aceeași înțelepciune este propovăduită printr-un înțeles mai complex. Să privim la căile sublime prin care Allah înzestrează creația și să observăm dragostea Lui pentru creație; omul se poate bucura de aceste minuni în moderație și mulțumire fără să comită excese sau risipă. Atunci când omul începe să exploateze, cu siguranță își îndeplinește poftele doar privând alte creaturi de înzestrare iar în acest mod ajunge să devasteze pământul; un astfel de egoism nu este pe placul lui Allah.

وَمِنَ الْأَنْعَامِ حَمُولَةً وَفَرْشًا ۚ كُلُوا مِمَّا رَزَقَكُمُ اللَّهُ وَلَا تَتَّبِعُوا خُطُوَاتِ الشَّيْطَانِ ۚ إِنَّهُ لَكُمْ عَدُوٌّ مُّبِينٌ

{ و }

أنشأ { من الأنعام حمولة } صالحة للحمل عليها كالإبل الكبار { وفرشا } لا تصلح له كالإبل الصغار والغنم سميت فرشا لأنها كالفرش للأرض لدونها منها { كلوا مما رزقكم الله ولا تتبعوا خطوات الشيطان } طرائقه من التحريم والتحليل { إنه لكم عدوٌ مبين } بين العداوة

Unele dintre animalele voastre poartă poveri iar altele vă dau veşminte. Mâncaţi ceea ce Allah v-a dăruit pentru hrană. Nu călcaţi pe urmele Diavolului, căci el este vrăjmaşul vostru făţiş.

967: pentru hrană: superstiția dăunează credinței; în următoarele pasaje sunt exemplificate superstițiile arabilor păgâni în privința vitelor și mâncării per-ansamblu. Nu este menționat calul deoarece carnea de cal nu făcea parte din dieta lor și, ca atare, nu erau superstițioși în privința acesteia. Oile și caprele, cămilele și vitele erau sursa lor obișnuită de carne. Oile și caprele nu erau întrebuințate pentru poveri dar cămilele (de ambele genuri) erau folosite la cărat, boii la arat, iar vitele, în principiu, erau crescute pentru lapte și carne.

ثَمَانِيَةَ أَزْوَاجٍ ۖ مِّنَ الضَّأْنِ اثْنَيْنِ وَمِنَ الْمَعْزِ اثْنَيْنِ ۗ قُلْ آلذَّكَرَيْنِ حَرَّمَ أَمِ الْأُنثَيَيْنِ أَمَّا اشْتَمَلَتْ عَلَيْهِ أَرْحَامُ الْأُنثَيَيْنِ ۖ نَبِّئُونِي بِعِلْمٍ إِن كُنتُمْ صَادِقِينَ

{ ثمانية أزواج }

أصناف بدل من حمولة وفرشا { من الضأن } زوجين { اثنين } ذكر وأنثى { ومن المعَز } بالفتح والسكون { اثنين قل } يا محمد لمن حرم ذكور الأنعام تارة وإناثها أخرى ونسب ذلك إلى الله { آلذكرين } من الضأن والمعز { حرم } الله عليكم { أم الأنثيين } منهما { أما اشتملت عليه أرحام الأنثيين } ذكرا كان أو أنثى { نَبِّئوني بعلم } عن كيفية تحريم ذلك { إن كنتم صادقين } فيه المعنى من أين جاء التحريم ؟ فإن كان من قبل الذكورة فجميع الذكور حرام أو الأنوثة فجميع الإناث، أو اشتمال الرحم فالزوجان، فمن أين التخصيص ؟ والإستفهام للإنكار

Allah v-a creat vouă opt animale în perechi: două de soiul oilor şi două de soiul caprelor. Spune: v-a oprit El cele două animale de parte bărbătească ori cele două de parte femeiască ori ceea ce se află în pântecele celor două animale de parte femeiască? Daţi-mi ştiinţă de aceasta, dacă voi spuneţi adevărul.

968: opt animale în perechi: superstițiile descrise în aceste versete sau în 5:103 sunt mai departe ridiculizate.

مَا جَعَلَ اللَّهُ مِن بَحِيرَةٍ وَلَا سَائِبَةٍ وَلَا وَصِيلَةٍ وَلَا حَامٍ ۙ وَلَٰكِنَّ الَّذِينَ كَفَرُوا يَفْتَرُونَ عَلَى اللَّهِ الْكَذِبَ ۖ وَأَكْثَرُهُمْ لَا يَعْقِلُونَ

{ ما جعل }

شرع { الله من بحيرة ولا سائبة ولا وصيلة ولا حام } كما كان أهل الجاهلية يفعلونه، روى البخاري عن سعيد بن المسيب قال: البحيرة التي يمنع درها للطواغيت فلا يحلبها أحد من الناس، والسائبة التي كانوا يسيبونها لآلهتم فلا يحمل عليها شيء، والوصيلة الناقة البكر تبكر في أول نتاج الإبل بأنثى ثم تثني بعد بأنثى وكانوا يسيبونها لطواغيتهم إن وصلت إحداهما بأخرى ليس بينهما ذكر، والحام فحل الإبل يضرب الضراب المعدودة فإذا قضى ضرابه ودعوه للطواغيت وأعفوه من أن يحمل عليه شيء وَسَمَّوْه الحامي { ولكنَّ الذين كفروا يفترون على الله الكذب } في ذلك وفي نسبته إليه { وأكثرهم لا يعقلون } أن ذلك افتراء لأنهم قلدوا فيه آباءهم

Allah nu a statornicit nimic despre Bahira, Sa’iba, Wasila, Hami. Necredincioșii au născocit minciuni asupra lui Allah, pentru că mulţi dintre ei nu pricep nimic.

809: nu a statornicit: păgânii, care nu înțelegeau procesele naturale din pricina ignoranței care îi caracteriza, atribuiau anumite fenomene furiei zeilor iar astfel de frici iraționale le bântuiau viețile. Dacă o cămilă-femelă sau alt animal domestic avea un număr mare de pui, acesteia sau unuia dintre pui li se tăia o ureche și erau dedicate unui anumit zeu; fiind numită bahīra. Atunci când un om se întorcea dintr-o călătorie sau își revenea dintr-o boală o cămilă-femelă era dedicată zeilor și era lăsată liberă să pască, numită sāiba. Când o femelă făta gemeni, anumite sacrificii și ritualuri erau închinate idolilor, iar un astfel de animal sacrificat era numit wasīla. O cămilă-mascul închinată idolilor se numea hām. Toate aceste exemple atestă un adevăr important, superstițiile sunt ancorate în ignoranță și îi degradează și dezonorează pe oameni.

 وَمِنَ الْإِبِلِ اثْنَيْنِ وَمِنَ الْبَقَرِ اثْنَيْنِ ۗ قُلْ آلذَّكَرَيْنِ حَرَّمَ أَمِ الْأُنثَيَيْنِ أَمَّا اشْتَمَلَتْ عَلَيْهِ أَرْحَامُ الْأُنثَيَيْنِ ۖ أَمْ كُنتُمْ شُهَدَاءَ إِذْ وَصَّاكُمُ اللَّهُ بِهَٰذَا ۚ فَمَنْ أَظْلَمُ مِمَّنِ افْتَرَىٰ عَلَى اللَّهِ كَذِبًا لِّيُضِلَّ النَّاسَ بِغَيْرِ عِلْمٍ ۗ إِنَّ اللَّهَ لَا يَهْدِي الْقَوْمَ الظَّالِمِينَ

{ ومن الإبل اثنين ومن البقر اثنين قل آلذكرين حرم أم الأنثيين أما اشتملت عليه أرحام الأنثيين أم }

بل { كنتم شهداء } حضورا { إذ وصَّاكم الله بهذا } التحريم فاعتمدتم ذلك !لا بل أنتم كاذبون فيه { فمن } أي لا أحد { أظلم ممن افترى على الله كذبا } بذلك { لُيضل الناس بغير علم إن الله لا يهدي القوم الظالمين }

două de soiul cămilelor şi două de soiul vacilor. Spune: A oprit El pe cele două animale de parte bărbătească ori pe cele două de parte femeiască ori ceea ce se află în pântecele celor de parte femeiască? Aţi fost voi martori când Allah a poruncit aşa ceva? Cine este mai nedrept decât cel care născoceşte o minciună asupra lui Allah pentru a-i rătăci pe oameni prin neştiinţă? Allah nu călăuzeşte un popor nedrept.

قُل لَّا أَجِدُ فِي مَا أُوحِيَ إِلَيَّ مُحَرَّمًا عَلَىٰ طَاعِمٍ يَطْعَمُهُ إِلَّا أَن يَكُونَ مَيْتَةً أَوْ دَمًا مَّسْفُوحًا أَوْ لَحْمَ خِنزِيرٍ فَإِنَّهُ رِجْسٌ أَوْ فِسْقًا أُهِلَّ لِغَيْرِ اللَّهِ بِهِ ۚ فَمَنِ اضْطُرَّ غَيْرَ بَاغٍ وَلَا عَادٍ فَإِنَّ رَبَّكَ غَفُورٌ رَّحِيمٌ

{ قل لا أجد فيما أوحي إليَّ }

شيئا { محرَّما على طاعم يطعمه إلا أن يكون } بالياء والتاء { ميتة } بالنصب وفي قراءة بالرفع مع التحتانية { أو دما مسفوحا } سائلا بخلاف غيره كالكبد والطحال { أو لحم خنزير فإنه رجس } حرام { أو } إلا أن يكون { فسقا أهل لغير الله به } أي ذبح على اسم غيره { فمن اضطرَّ } إلى شيء مما ذكر فأكله { غير باغ ولا عاد فإن ربَّك غفور } له ما أكل { رحيم } به ويلحق بما ذكر بالسنة كل ذي ناب من السباع ومخلب من الطير

Spune: Eu nu am aflat nici o oprelişte la mâncare în ceea ce mi-a fost descoperit în afară de mortăciune, sângele vărsat, carnea de porc, căci este o întinăciune, şi ceea ce este pângărit, fiind chemat asupra lui altul decât Allah. Celui care este silit s-o facă de nevoie, nu de plăcere ori de lăcomie, Domnul tău îi este Iertător, Milostiv.”

969: sângele vărsat: sânge lăsat să curgă, cu alt sens decât sângele aflat încă în carne, organe, adică în trupul animalului.

وَعَلَى الَّذِينَ هَادُوا حَرَّمْنَا كُلَّ ذِي ظُفُرٍ ۖ وَمِنَ الْبَقَرِ وَالْغَنَمِ حَرَّمْنَا عَلَيْهِمْ شُحُومَهُمَا إِلَّا مَا حَمَلَتْ ظُهُورُهُمَا أَوِ الْحَوَايَا أَوْ مَا اخْتَلَطَ بِعَظْمٍ ۚ ذَٰلِكَ جَزَيْنَاهُم بِبَغْيِهِمْ ۖ وَإِنَّا لَصَادِقُونَ

{ وعلى الذين هادوا }

أي اليهود { حرَّمنا كل ذي ظفر } وهو ما لم تفرق أصابعه كالإبل والنعام { ومن البقر والغنم حرمنا عليهم شحومهما } الثروب وشحم الكلي { إلا ما حملت ظهورهما } أي ما علق بها منه { أو } حملته { الحوايا } الأمعاء جمع حاوياء أو حاوية { أو ما اختلط بعظم } منه وهو شحم الإلية فإنه أحل لهم { ذلك } التحريم { جزيناهم } به { ببغيهم } بسبب ظلمهم بما سبق في سورة النساء { وإنا لصادقون } في أخبارنا ومواعيدنا

Noi, evreilor, le-am oprit toate cele cu copita nedespicată, precum le-am oprit grăsimea vacilor şi a oilor în afară de cea de pe spate, de pe măruntaie ori cea amestecată pe oase. Astfel, Noi i-am pedepsit pentru nesupunerea lor. Noi spunem adevărul!

970: nedespicată: zufur, ظفر poate însemna gheară sau copită, cuvântul este la numărul singular; dar cum nici un animal nu are o singură gheară, iar despicarea nu se poate referi la gheare, considerăm că versetul se referă la copite; în legea mozaică, vezi Levitic xi. 3-6, descoperim exemplificarea acestor principii alimentare.

„În vremea aceea a grăit Domnul cu Moise şi cu Aaron şi a zis: „Grăiţi fiilor lui Israel şi le ziceţi: Iată animalele pe care le puteţi mânca din toate animalele de pe pământ: Orice animal cu copita despicată, care are copita despărţită în două şi îşi rumegă mâncarea, îl puteţi mânca. Dar şi din cele ce-şi rumegă mâncarea, sau îşi au copita despicată sau împărţită în două, nu veţi mânca pe acestea: cămila, pentru că aceasta-şi rumegă mâncarea, dar copita n-o are despicată; aceasta e necurată pentru voi. Iepurele de casă îşi rumegă mâncarea, dar laba n-o are despicată; acesta este necurat pentru voi. Iepurele de câmp îşi rumegă mâncarea, dar laba n-o are despicată; acesta este necurat pentru voi. Porcul are copita despicată şi despărţită în două, dar nu rumegă; acesta este necurat pentru voi. Din carnea acestora să nu mâncaţi şi de stârvurile lor să nu vă atingeţi, că acestea sunt necurate pentru voi. Din toate vieţuitoarele, care sunt în apă, veţi mânca pe acestea: toate câte sunt în ape; în mări, în râuri şi în bălţi, şi au aripi şi solzi, pe acelea să le mâncaţi. Iar toate câte sunt în ape, în mări, în râuri, şi în bălţi, toate cele ce mişună în ape, dar n-au aripi şi solzi, spurcăciune sunt pentru voi. De acestea să vă îngreţoşaţi, carnea lor să n-o mâncaţi şi de stârvurile lor să vă îngreţoşaţi. Toate vietăţile din ape, care n-au aripi şi solzi, sunt spurcate pentru voi. Din păsări să nu mâncaţi şi să vă îngreţoşaţi de acestea, că sunt spurcate: vulturul, zgripţorul şi vulturul de mare; Corbul şi şoimul cu soiurile lor; Toată cioara cu soiurile ei; Struţul, cucuveaua, rândunica şi uliul cu soiurile lui; Huhurezul, pescarul şi ibisul; Lebăda, pelicanul şi cocorul; Cocostârcul, bâtlanul cu soiurile lui; pupăza şi liliacul. Toate insectele înaripate, care umblă pe patru picioare, sunt spurcate pentru voi. Dar din toate insectele înaripate, care umblă în patru picioare, să mâncaţi numai pe acelea care au fluierele picioarelor de dinapoi mai lungi, ca să poată sări pe pământ. Din acestea să mâncaţi următoarele: lăcusta şi soiurile ei, solamul şi soiurile lui, hargolul şi soiurile lui, şi hagabul cu soiurile lui. Orice altă insectă înaripată care are patru picioare e spurcată pentru voi şi vă spurcaţi de ele. Tot cel ce se va atinge de trupul lor necurat va fi până seara; Şi tot cel ce va lua în mâini trupul lor să-şi spele haina şi necurat va fi până seara. Tot animalul cu copita despicată, care n-are copita despărţită adânc sau nu-şi rumegă mâncarea, este necurat pentru voi; tot cel ce se va atinge de el necurat va fi până seara. Din toate fiarele cu patru picioare, cele care calcă pe labe sunt necurate pentru voi şi tot cel ce se va atinge de stârvul lor necurat va fi până seara. Cel ce va umbla cu stârvul lor să-şi spele haina şi necurat va fi până seara, căci ele sunt necurate pentru voi. Din animalele ce mişună pe pământ, iată care sunt necurate pentru voi: cârtiţa, şoarecele şi şopârla, cu soiurile lor; Ariciul, crocodilul, salamandra, melcul şi cameleonul. Acestea dintre toate cele ce mişună pe pământ sunt necurate pentru voi. Tot cel ce se atinge de stârvurile lor necurat va fi până seara. Tot lucrul, pe care va cădea vreuna din acestea, moartă, fie vas de lemn, sau haină, sau piele, sau orice fel de lucru ce se întrebuinţează la ceva, lucrul acela necurat va fi; să-l puneţi în apă şi va fi necurat până seara, iar apoi va fi curat. Tot vasul de lut, în care va cădea vreuna din ele, să-l spargeţi, iar cele din el sunt necurate. Orice lucru de mâncare, peste care va cădea apă din acel vas, necurat va fi pentru voi şi toată băutura de băut, din asemenea vas, necurată va fi. Tot lucrul, peste care va cădea ceva din trupul mort al acestora, se va spurca; soba şi căminul să le stricaţi, că necurate sunt şi necurate vor fi pentru voi. Numai izvorul, fântâna şi adunările de apă vor rămâne curate, iar cel ce se va atinge de mortăciunile din ele, acela necurat va fi. De va cădea ceva din trupul acestora pe sămânţa de semănat, aceasta curată va fi. Dacă însă va cădea ceva din trupul lor peste sămânţă, după ce aceasta s-a muiat cu apă, atunci sămânţa necurată să fie pentru voi. Iar de va muri vreun animal din cele ce se mănâncă şi se va atinge cineva de stârvul lui, acela necurat va fi până seara; Iar cel ce va mânca mortăciunea lui, să-şi spele hainele sale şi necurat va fi până seara; cel ce va duce stârvul lui să-şi spele hainele sale şi necurat va fi până seara. Toată vietatea ce se târăşte pe pământ este spurcată pentru voi; să n-o mâncaţi. Tot ce se târăşte pe pântece şi tot ce umblă în patru picioare şi cele cu picioare multe dintre vietăţile ce se târăsc pe pământ, să nu le mâncaţi, că sunt spurcate pentru voi. Să nu vă spurcaţi sufletele voastre cu vreo vietate târâtoare şi să nu vă pângăriţi cu ea, ca să fiţi din pricina ei necuraţi, Că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. Sfinţiţi-vă şi veţi fi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sfânt sunt; să nu vă pângăriţi sufletele voastre cu vreo vietate din cele ce se târăsc pe pământ, Că Eu sunt Domnul, Cel ce v-am scos din pământul Egiptului, ca să vă fiu Dumnezeu. Deci fiţi sfinţi, că Eu, Domnul, sunt sfânt”. Aceasta este legea cea pentru animale, pentru păsări, pentru toate vietăţile ce mişună în apă şi pentru toate vietăţile ce trăiesc pe pământ, După care se pot deosebi cele necurate de cele curate şi vietăţile ce se mănâncă de vietătile ce nu se mănâncă.”

Dintre aceste animale doar un număr restrâns sunt interzise în islam, ca în 4:160:

فَبِظُلْمٍ مِّنَ الَّذِينَ هَادُوا حَرَّمْنَا عَلَيْهِمْ طَيِّبَاتٍ أُحِلَّتْ لَهُمْ وَبِصَدِّهِمْ عَن سَبِيلِ اللَّهِ كَثِيرًا

{ فبظلم }

أي فبسبب ظلم { من الذين هادوا } هم اليهود { حرمنا عليهم طيبات أحلت لهم } من التي في قوله تعالى: (حرمنا كل ذي ظفر) الآية { وبصدهم } الناس { عن سبيل الله } دينه صدا { كثيرا }

Noi le-am oprit evreilor multe bunuri ce odinioară le erau îngăduite din pricina nedreptăţii lor şi a îndepărtării de la calea lui Allah.

667: le-am oprit: legea mozaică interzicea un număr mult mai mare de animale și era deosebit de strictă în privința cărnii.

971: grăsimea: în Levitic vii. 23 sunt descrise mai departe aceste obligații, atât pentru oamenii de rând cât și pentru preoți:

„Iată şi rânduiala jertfei pentru vină: Aceasta este sfinţenie mare. Jertfa pentru vină să se junghie în locul unde se junghie jertfa arderii de tot şi cu sângele ei să se stropească jertfelnicul de jur împrejur. Cel ce o aduce să osebească din ea toată grăsimea, coada şi grăsimea de pe măruntaie, Amândoi rărunchii, grăsimea cea de pe ei şi seul de pe ficat: toate acestea să le osebească împreună cu cei doi rărunchi. Acestea să le ardă preotul pe jertfelnic, ca jertfă Domnului. Aceasta este jertfă pentru vină. Toţi cei de parte bărbătească din neamul preoţesc să mănânce din ea, dar s-o mănânce în locul cel sfânt, că aceasta este sfinţenie mare. La jertfa pentru vină, ca şi la jertfa pentru păcat, este aceeaşi rânduială; ele sunt partea preotului, care săvârşeşte curăţirea cu ajutorul lor. Când preotul va aduce jertfa arderii de tot a cuiva, pielea jertfei aduse va fi a preotului. Tot prinosul de pâine copt în cuptor şi tot prinosul de pâine gătit în oală sau în tigaie va fi al preotului, care-l săvârşeşte. Orice dar de pâine, frământat cu untdelemn sau uscat, va fi al tuturor fiilor lui Aaron deopotrivă. Iar rânduiala jertfei de împăcare, care se aduce Domnului, este aceasta: Dacă se va aduce ca jertfă de mulţumire, atunci să se aducă pâini frământate cu untdelemn, turte nedospite, unse cu untdelemn, făină de grâu, frământată cu untdelemn; Pe lângă pâinile nedospite să se mai aducă dar la jertfa de mulţumire şi pâine dospită. Unul din toate aceste daruri ale sale să-l aducă Domnului dar ridicat; acesta va fi al preotului, care stropeşte cu sângele jertfei de mântuire. Şi carnea jertfei de mântuire, ca dar de mulţumire, va fi tot a lui, însă să se mănânce în ziua aducerii ei şi să nu rămână din ea nimic pe a doua zi. Dacă însă jertfa ce se aduce este din făgăduinţă sau de bunăvoie, jertfa lui să se mănânce în ziua aducerii şi ceea ce va rămâne se poate mânca a doua zi. Iar ceea ce va mai rămâne din carnea jertfei pe a treia zi să se ardă cu foc. Dacă însă carnea jertfei acesteia o va mânca cineva a treia zi, jertfa aceasta nu va fi primită şi nu i se va ţine în seamă, că este întinare şi cel ce o va mânca va avea asupra sa păcat. Carnea care a fost atinsă de ceva necurat să nu se mănânce, ci să se ardă cu foc; iar carnea curată să se mănânce tot de cel curat. Dacă însă vreun om, în stare de necurăţie, va mânca din carnea jertfei de mântuire, adusă Domnului, acel suflet se va stârpi din poporul său. Dacă vreun om, care s-a atins de ceva necurat, de necurăţenie omenească, sau de dobitoc necurat, sau de vreo târâtoare necurată, va mânca din carnea jertfei de izbăvire, adusă Domnului, omul acela se va stârpi din poporul său”. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: „Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Nici un fel de grăsime, nici de bou, nici de oaie, nici de ţap să nu mâncaţi. Grăsimea de mortăciune şi grăsimea animalului sfâşiat de fiară să se întrebuinţeze la orice lucru, iar de mâncat să nu se mănânce. Tot cel ce va mânca grăsimea animalului, care se aduce jertfă mistuită cu foc Domnului, acela să se stârpească din poporul său. Nici un fel de sânge să nu mâncaţi în toate cetăţile voastre, nici de păsări, nici de animale. Tot cel ce va mânca sânge, acela se va stârpi din poporul său”. Şi a grăit Domnul cu Moise şi a zis: „Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Cel ce îşi înfăţişează Domnului jertfa sa de mântuire, acela din jertfa sa de mântuire să aducă o parte prinos Domnului, Şi anume: Să aducă Domnului jertfă cu mâinile sale: grăsimea de pe pieptul jertfei şi seul de pe ficat; să aducă legănând pieptul jertfei înaintea Domnului. Grăsimea s-o ardă preotul pe jertfelnic, iar pieptul va fi al lui Aaron şi al fiilor lui. Şi spata dreaptă din jertfele de izbăvire ce aduceţi să o daţi preotului. Spata dreaptă va fi partea aceluia din fiii lui Aaron, care va aduce pe jertfelnic sângele şi grăsimea jertfei de izbăvire; Căci Eu voi lua de la fiii lui Israel, din jertfele lor de izbăvire, pieptul legănat şi spata dreaptă şi le voi da lui Aaron preotul şi fiilor lui ca venit veşnic de la fiii lui Israel. Acestea sunt partea lui Aaron şi partea fiilor lui din jertfele Domnului, pe care o vor primi din ziua când se vor înfăţişa ei înaintea Domnului, ca să slujească, Şi pe care a poruncit Domnul să li se dea de către fiii lui Israel din ziua ungerii lor. Aceasta este hotărâre veşnică în neamul lor”. Aceasta este rânduiala arderii de tot, a darului de pâine, a jertfei pentru păcat, a jertfei pentru vină, a jertfei afierosirii şi a jertfei de mântuire, Cum a dat-o Domnul lui Moise pe Muntele Sinai, când a poruncit fiilor lui Israel, în pustiul Sinai, să-şi aducă prinoasele lor Domnului.”

692: ați mai avut vreme: dacă un animal moare prin strangulare sau printr-o lovitură puternică sau căzătură sau strivit sau sfâșiat de un alt animal, este considerat hoit, întrucât sângele său este coagulat și întărit și nu mai poate ieși din corp; dar nu este cazul mereu, dacă sângele încă se află într-o stare de curgere iar animalul este sacrificat (zabh) prin invocarea numelui lui Allah, acea carne devine permisă.

693: jertfit: există numeroase obiceiuri ale idolatrilor care presupun sacrificii animale iar majoritatea acestor ceremonii erau dedicate unor idoli sau zei falși.

694: stricăciune: pariurile și jocurile de noroc de orice fel sunt interzie, ca în 2:219:

يَسْأَلُونَكَ عَنِ الْخَمْرِ وَالْمَيْسِرِ ۖ قُلْ فِيهِمَا إِثْمٌ كَبِيرٌ وَمَنَافِعُ لِلنَّاسِ وَإِثْمُهُمَا أَكْبَرُ مِن نَّفْعِهِمَا ۗ وَيَسْأَلُونَكَ مَاذَا يُنفِقُونَ قُلِ الْعَفْوَ ۗ كَذَٰلِكَ يُبَيِّنُ اللَّهُ لَكُمُ الْآيَاتِ لَعَلَّكُمْ تَتَفَكَّرُونَ

{ يسألونك عن الخمر والميسر }

القمار ما حكمهما { قل } لهم { فيهما } أي في تعاطيهما { إثم كبير } عظيم وفي قراءة بالمثلثة لما يحصل بسببهما من المخاصمة والمشاتمة وقول الفحش { ومنافع للناس } باللذة والفرح في الخمر وإصابة المال بلا كد في الميسر { وإثمهما } أي ما ينشأ عنهما من المفاسد { أكبر } أعظم { من نفعهما } ولما نزلت شربها قوم وامتنع عنها آخرون إلى أن حرمتها آية المائدة { ويسألونك ماذا ينفقون } أي ما قدره { قل } أنفقوا { العفو} أي الفاضل عن الحاجة ولا تنفقوا ما تحتاجون إليه وتضيعوا أنفسكم وفي قراءة بالرفع بتقدير هو { كذلك } أي كما بين لكم ما ذكر { يبين الله لكم الآيات لعلكم تتفكرون }

Când te întreabă despre vin şi jocul de noroc, spune-le: În amândouă, oamenii află un mare păcat, însă şi un câştig, însă păcatul le este cu mult mai mare decât câştigul. Când te întreabă despre milostenie, spune-le: Daţi ceea ce vă prisoseşte! Aşa vă lămureşte Allah semnele Sale. Poate veţi chibzui.

240: vin: khamr خمر literal înseamnă suc fermentat de struguri iar aplicat prin analogie se referă la toate tipurile de băuturi fermentate sau intoxicanți. Anumite beneficii pot fi găsite în acestea însă răul este mai mare în special dacă le analizăm dintr-o perspectivă socială.

241: jocul de noroc: pariuri, ميسر literal înseamnă obținerea unor venituri ușoare sau a unui profit nemuncit care aparține norocului; pe acest principiu jocurile de noroc au fost interzise. Cea mai obișnuită formă de jocuri de noroc între arabi era tragerea la sorți prin intermediul săgeților ca într-un fel de loterie: săgețile erau însemnate și lansate în aer așteptând un rezultat asemănător tragerii la sorți. De exemplu trupul unui animal sacrificat era împărțit în mai multe părți inegale. Săgețile erau aduse. Unele nu aveau însemne iar cei care le alegeau nu primeau nimic. Altele indicau premii sau răsplăți, unele importante iar altele triviale. Ceea ce participanții câștigau în acea zi depindea de noroc, în cazul în care nu exista o anumită fraudă în proces. Logica interzicerii acestei practici este aceea că până și în absența unei fraude câștigul obținut rămâne ilicit. În aceeași categorie intră jocurile de zaruri și pariurile.

242: ceea ce vă prisosește: stocarea și adunarea lucrurilor nu este de folos nimănui; ar trebui să ne folosim de bunurile pe care le deținem iar orice exces să fie cheltuit pentru o cauză bună sau milostenie.

695: lepădat: cât timp islamul nu era o religie organizată, cu o comunitate proprie și legi definite, necredincioșii aveau speranța să îi deturneze pe credincioși de la noua Învățătură.

696: desăvârșit: acest verset se referă la încheierea profeției și stabilirea completă a islamului ca religie.

684: pelerinajului: ca în 5:94-96, vânătoarea și vânatul sunt interzise în timpul stării de pelerin, hurum حرم, când oamenii se află în locurile sacre sau sunt înveșmântați în ihrām; în cele mai multe cazuri condițiile descrise au același înțeles: locurile sacre sunt un sanctuar atât pentru animale cât și pentru om.

685: ceea ce voiește: poruncile lui Allah nu sunt arbitrare. Voința Sa este arhetipul perfect și Planul universal al lumii. Voința Lui este în acord cu Planul Său, în care se reflectă Înțelepciunea și Bunătatea Lui.

يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا لَيَبْلُوَنَّكُمُ اللَّهُ بِشَيْءٍ مِّنَ الصَّيْدِ تَنَالُهُ أَيْدِيكُمْ وَرِمَاحُكُمْ لِيَعْلَمَ اللَّهُ مَن يَخَافُهُ بِالْغَيْبِ ۚ فَمَنِ اعْتَدَىٰ بَعْدَ ذَٰلِكَ فَلَهُ عَذَابٌ أَلِيمٌ

{ يا أيها الذين آمنوا لَيبلونَّكم }

ليختبرنكم { الله بشيء } يرسله لكم { من الصيد تناله } أي الصغار منه { أيديكم ورماحكم } الكبار منه، وكان ذلك بالحديبية وهم مُحرمون فكانت الوحش والطير تغشاهم في حالهم { ليعلم الله } علم ظهور { من يخافه بالغيب } حال أي غائبا لم يره فيجتنب الصيد { فمن اعتدى بعد ذلك } النهي عنه فاصطاده { فله عذاب أليم }

O, voi cei ce credeţi! Allah vă va pune la încercare cu vânatul pe care mâinile şi suliţele voastre l-au doborât. Allah îl va cunoaşte astfel pe cel care se teme de El în taină. Cel care calcă apoi legea, de o osândă dureroasă, va avea parte.

799: încercare: se referă aici la „a afla”, „a distinge”, „a cunoaște”, ca în 3:166 și 467 a lui 3:154. Vânatul este interzis în locurile sacre. Cei care încalcă această interdicție deliberat nu au nici credință nici reverență pentru legea divină.

أُحِلَّ لَكُمْ صَيْدُ الْبَحْرِ وَطَعَامُهُ مَتَاعًا لَّكُمْ وَلِلسَّيَّارَةِ ۖ وَحُرِّمَ عَلَيْكُمْ صَيْدُ الْبَرِّ مَا دُمْتُمْ حُرُمًا ۗ وَاتَّقُوا اللَّهَ الَّذِي إِلَيْهِ تُحْشَرُونَ

{ أُحل لكم }

أيها الناس حلالا كنتم أو محرمين { صيد البحر } أن تأكلوه وهو ما لا يعيش إلا فيه كالسمك بخلاف ما يعيش فيه وفي البر كالسرطان { وطعامُه } ما يقذفه ميتا { متاعا } تمتيعا { لكم } تأكلونه { وللسيَّارة } المسافرين منكم يتزودونه { وحرِّم عليكم صيد البر } وهو ما يعيش فيه من الوحش المأكول أن تصيدوه { ما دمتم حرما } فلو صاده حَلاَل فللمحرم أكله كما بينته السنة { واتقوا الله الذي إليه تحشرون }

Vânatul mării şi bucatele ei vă sunt îngăduite: este o desfătare pentru voi şi pentru călători. Vânatul uscatului vă este oprit în vremea pelerinajului. Temeţi-vă de Allah la care veţi fi adunaţi!

802: îngăduite: vânatul mării se referă la toate ființele din ape iar prin apă se înțelege mări, râuri, lacuri, iazuri, etc.

وَمَا أَصَابَكُمْ يَوْمَ الْتَقَى الْجَمْعَانِ فَبِإِذْنِ اللَّهِ وَلِيَعْلَمَ الْمُؤْمِنِينَ

{ وما أصابكم يوم التقى الجمعان }

بأحد { فبإذن الله } بإرادته { وليعلم } علم ظهور { المؤمنين } حقا

Ceea ce v-a lovit în ziua când cele două tabere s-au întâlnit, a fost cu îngăduinţa lui Allah ca să-i cunoască pe credincioşi.

475: să-i cunoască: literal, „să îi afle”, vezi mai departe 467 a lui 3:154.

ثُمَّ أَنزَلَ عَلَيْكُم مِّن بَعْدِ الْغَمِّ أَمَنَةً نُّعَاسًا يَغْشَىٰ طَائِفَةً مِّنكُمْ ۖ وَطَائِفَةٌ قَدْ أَهَمَّتْهُمْ أَنفُسُهُمْ يَظُنُّونَ بِاللَّهِ غَيْرَ الْحَقِّ ظَنَّ الْجَاهِلِيَّةِ ۖ يَقُولُونَ هَل لَّنَا مِنَ الْأَمْرِ مِن شَيْءٍ ۗ قُلْ إِنَّ الْأَمْرَ كُلَّهُ لِلَّهِ ۗ يُخْفُونَ فِي أَنفُسِهِم مَّا لَا يُبْدُونَ لَكَ ۖ يَقُولُونَ لَوْ كَانَ لَنَا مِنَ الْأَمْرِ شَيْءٌ مَّا قُتِلْنَا هَاهُنَا ۗ قُل لَّوْ كُنتُمْ فِي بُيُوتِكُمْ لَبَرَزَ الَّذِينَ كُتِبَ عَلَيْهِمُ الْقَتْلُ إِلَىٰ مَضَاجِعِهِمْ ۖ وَلِيَبْتَلِيَ اللَّهُ مَا فِي صُدُورِكُمْ وَلِيُمَحِّصَ مَا فِي قُلُوبِكُمْ ۗ وَاللَّهُ عَلِيمٌ بِذَاتِ الصُّدُورِ

{ ثم أنزل عليكم من بعد الغم أمنة }

أمنا { نعاسا } بدل { يغشى } بالياء والتاء { طائفة منكم } وهم المؤمنون فكانوا يميدون تحت الحجف وتسقط السيوف منهم { وطائفة قد أهمتهم أنفسهم } أي حملتهم على الهم فلا رغبة لهم إلا نجاتها دون النبي وأصحابه فلم يناموا وهم المنافقون { يظنون بالله } ظنا { غير } الظن { الحق ظَنَّ } أي كظن { الجاهلية } حيث اعتقدوا أن النبي قتل أولا ينصر { يقولون هل } ما { لنا من الأمر } أي النصر الذي وُعدناه { من شيء قل } لهم { إن الأمر كله } بالنصب توكيدا والرفع مبتدأ وخبره { لله } أي القضاء له بفعل ما يشاء { يخفون في أنفسهم ما لا يبدون } يظهرون { لك يقولون } بيان لما قبله { لو كان لنا من الأمر شيء ما قتلنا ههنا } أي لو كان الاختبار إلينا لم نخرج فلم نقتل لكن أخرجنا كرها { قل } لهم { لو كنتم في بيوتكم } وفيكم من كتب الله عليه القتل { لبرز } خرج { الذين كتب } قضي { عليهم القتل } منكم { إلى مضاجعهم } مصارعهم فيقتلوا ولم ينجهم وقعودهم لأن قضاءه تعالى كائن لا محالة { و } فعل ما فعل بأخذ { ليبتلي } يختبر { الله ما في صدوركم } قلوبكم من الإخلاص والنفاق { وليمحص } يميز { ما في قلوبكم والله عليم بذات الصدور } بما في القلوب لا يخفى عليه شيء وإنما يبتلي ليظهر للناس

După mâhnire, El face să pogoare asupra voastră tihna, un somn va învălui o parte dintre voi, pe când o altă parte va rămâne cuprinsă de nelinişte, închipuindu-şi despre Allah neadevăruri, închipuiri născute din neştiinţă. Ei spun: Ce ne priveşte pe noi această poruncă? Spune: Această Poruncă este de la Allah întru totul. Ei ascund în sufletele lor ceea ce nu îţi arată. Ei spun: Dacă ar fi fost după noi, ai noştri nu ar fi fost ucişi aici. Spune-le: Chiar de aţi fi rămas la casele voastre, celor care le-a fost scris să moară, ar fi murit şi în aşternuturile lor, căci Allah pune la încercare ceea ce se află în piepturile voastre şi vă curăţă inimile. Allah este Ştiutor-al-lăuntrului-piepturilor.

465: un somn: după șocul inițial, când soarta luptei s-a întors împotriva lor, musulmanii au luptat cu toate puterile iar inamicul, văzându-le avântul, s-a retras. A existat o anumită acalmie, timp în care răniții s-au odihnit; cei care au luptat din greu au fost vizitați de o liniște neașteptată care i-a odihnit și le-a ameliorat starea de epuizare; în contrast cu atitudinea senină a vitejilor este prezentată, în nota următoare, rumoarea în care se găseau ipocriții.

466: ce ne privește pe noi: ipocriții se retrag din luptă nemulțumiți și furioși; mulți dintre ei au sfătuit, înaintea bătăliei, ca Medina să fie apărată dinăuntrul zidurilor în locul unei ieșiri cutezătoare pentru înfruntarea inamicului în câmp deschis. Neliniștea lor era cauzată de propria stare mentală: somnul credincioșilor le-a fost negat iar ei, privați de odihnă, au continuat să se agite și să vocifereze. Doar proștii se poartă astfel: înțelepții stăpânesc realitatea.

467: încercare: versetul subliniază că Allah nu îi încearcă pe oameni pentru a-și îmbogăți cunoașterea întrucât El este Omniscient. El supune oamenii la încercări pentru a îi ajuta să se înțeleagă, să își formeze voința și să își curețe inimile și intențiile; iar vizita nedorită a calamităților și încercărilor are întocmai acest scop. Pentru un păcătos înverșunat, încercările îi vor stimula credința care va răsări din propriul sine asediat de încercări, ca în 3:140.

إِن يَمْسَسْكُمْ قَرْحٌ فَقَدْ مَسَّ الْقَوْمَ قَرْحٌ مِّثْلُهُ ۚ وَتِلْكَ الْأَيَّامُ نُدَاوِلُهَا بَيْنَ النَّاسِ وَلِيَعْلَمَ اللَّهُ الَّذِينَ آمَنُوا وَيَتَّخِذَ مِنكُمْ شُهَدَاءَ ۗ وَاللَّهُ لَا يُحِبُّ الظَّالِمِينَ

{ إن يمسَسْكم }

يصبكم بأحد { قرح } بفتح القاف وضمها جهد من جرح ونحو { فقد مسَّ القومَ } الكفار { قرحٌ مثله } ببدر { وتلك الأيام نداولها } نصرِّفها { بين الناس } يوماً لفرقة ويوماً لأخرى ليتعظوا { وليعلم الله } علم ظهور { الذين آمنوا } أخلصوا في إيمانهم من غيرهم { ويتخذ منكم شهداء } يكرمهم بالشهادة { والله لا يحب الظالمين } الكافرين أي يعاقبهم وما ينعم به عليهم استدراج

Dacă veţi căpăta o rană, atunci o rană asemenea ei vor fi căpătat şi alţii. Noi facem, pentru oameni, ca zilele să vină una după alta ca Allah să-i cunoască pe cei care cred şi să-şi ia dintre voi martori. Allah nu-i iubeşte pe cei nedrepţi.

457: veți căpăta o rană: toate aceste ilustrări fac referire la dezastrul de la Uhud. Într-o luptă pentru adevăr, dacă un combatant este rănit, cu siguranță adversarul lui a suferit la fel de mult, poate suferința acestuia este mai acută deoarece nu are o credință care să îl susțină. Succesul sau eșecul își vor găsi calea în pocalul vieții fiecărui om; iar cei care suferă de pe urma adversității sorții își plâng amarul fără să înțeleagă sau să cunoască întreg Planul Divin. Tăria oamenilor se descoperă la vremuri de vicisitudini și încercări fiind precum aurul care este purificat în foc. Martiriul este o onoare și un privilegiu, să reflectăm, cât de glorioasă a fost soarta lui Hamza bin Abdul Muttalib? Dacă în sufletul omului există impurități acestea nu pot fi îndepărtate decât prin luptă și rezistență. Când răul obține un avantaj acesta nu doar că este temporar însă excesele comise în acel interval de supremație îl vor nărui și îi vor grăbi propria anihilare; cruzimile la care s-au dedat meccanii păgâni după victoria lor de la Uhud au forțat limitele inechității în societatea arabă; cauza quraișilor a pierdut sprijinul și afilierea oamenilor virtuoși din tabăra lor și, implicit, a grăbit înlăturarea păgânismului din Arabia, vezi 3:127.

لِيَقْطَعَ طَرَفًا مِّنَ الَّذِينَ كَفَرُوا أَوْ يَكْبِتَهُمْ فَيَنقَلِبُوا خَائِبِينَ

{ ليقطع }

متعلق ينصركم أي ليُهلك { طرفا من الذين كفروا } بالقتل والأسر { أو يكبتهم } يذلهم بالهزيمة { فينقلبوا } يرجعوا { خائبين } لم ينالوا ما راموه

ca să-i nimicească şi să-i zdrobească pe unii dintre necredincioși, ca ei să plece înfrânţi.

448: necredincioși: „unii dintre” necredincioși, exprimarea se traduce prin „extremitate”, „ultima parte” a unui lucru sau „capătul” acestuia; sensul face referire la liderii meccani, care au început războiul încrezători în intenția lor de a îi extermina pe credincioși dar, până la urmă, au fost învinși. Cruzimea nerușinată cu care au mutilat cadavrele musulmanilor la Uhud a rămas o dovadă eternă a infamiei lor. Ranchiuna le-a expus adevărata natură în fața celorlalți războinici care au luptat alături de ei împotriva musulmanilor; un astfel de războinic este Khalid ibn Walid care a acceptat islamul și a devenit unul dintre marii campioni ai islamului. El a condus cucerirea Meccăi și mai departe s-a distins în campaniile de extindere a granițelor statului islamic către Siria și Irak.

وَأَتِمُّوا الْحَجَّ وَالْعُمْرَةَ لِلَّهِ ۚ فَإِنْ أُحْصِرْتُمْ فَمَا اسْتَيْسَرَ مِنَ الْهَدْيِ ۖ وَلَا تَحْلِقُوا رُءُوسَكُمْ حَتَّىٰ يَبْلُغَ الْهَدْيُ مَحِلَّهُ ۚ فَمَن كَانَ مِنكُم مَّرِيضًا أَوْ بِهِ أَذًى مِّن رَّأْسِهِ فَفِدْيَةٌ مِّن صِيَامٍ أَوْ صَدَقَةٍ أَوْ نُسُكٍ ۚ فَإِذَا أَمِنتُمْ فَمَن تَمَتَّعَ بِالْعُمْرَةِ إِلَى الْحَجِّ فَمَا اسْتَيْسَرَ مِنَ الْهَدْيِ ۚ فَمَن لَّمْ يَجِدْ فَصِيَامُ ثَلَاثَةِ أَيَّامٍ فِي الْحَجِّ وَسَبْعَةٍ إِذَا رَجَعْتُمْ ۗ تِلْكَ عَشَرَةٌ كَامِلَةٌ ۗ ذَٰلِكَ لِمَن لَّمْ يَكُنْ أَهْلُهُ حَاضِرِي الْمَسْجِدِ الْحَرَامِ ۚ وَاتَّقُوا اللَّهَ وَاعْلَمُوا أَنَّ اللَّهَ شَدِيدُ الْعِقَابِ

{ وأتموا الحج والعمرة لله }

أدُّوهما بحقوقهما { فإن أُحصرتم } مُنعتم عن إتمامها بعدوِّ { فما استيسر } تيسَّر { من الهدي } عليكم وهو شاة { ولا تحلقوا رؤوسكم } أي لا تتحللوا { حتى يبلغ الهدي } المذكور { محله } حيث يحل ذبحه وهو مكان الإحصار عند الشافعي فيذبح فيه بنية التحلل ويفرَّق على مساكينه ويحلق وبه يحصل التحلل { فمن كان منكم مريضا أو به أذى من رأسه } كقمل وصداع فحلق في الإحرام { ففدية } عليه { من صيام } ثلاثة أيام { أو صدقة } بثلاثة أصوع من غالب قوت البلد على ستة مساكين { أونسك } أي ذبح شاة وأو للتخيير وألحق به من حلق لغير عذر أنه أولى بالكفارة وكذا من استمتع بغير الحلق كالطيب واللبس والدهن لعذر أو غيره { فإذا أمنتم } العدو بأن ذهب أو لم يكن { فمن تمتع } استمتع { بالعمرة } أي بسبب فراغه منها بمحظورات الإحرام { إلى الحج } أي إلى الإحرام به بأن يكون أحرم بها في أشهره { فما استيسر } تيسر { من الهدي } عليه وهو شاة يذبحها بعد الإحرام به والأفضل يوم النحر { فمن لم يجد } الهدي لفقده أو فقد ثمنه { فصيامُ } أي فعليه صيام { ثلاثة أيام في الحج } أي في حال الإحرام به فيجب حينئذ أن يُحْرمَ قبل السابع من ذي الحجة والأفضل قبل السادس لكراهة صوم يوم عرفة ولا يجوز صومها أيام التشريق على أصح قولي الشافعي { وسبعة إذا رجعتم } إلى وطنكم مكة أو غيرها وقيل إذا فرغتم من أعمال الحج وفيه التفات عن الغيبة { تلك عشرة كاملة } جملة تأكيد لما قبلها { ذلك } الحكم المذكور من وجوب الهدي أو الصيام على من تمتع { لمن لم يكن أهله حاضري المسجد الحرام } بأن لم يكونوا على دون مرحلتين من الحرم عند الشافعي فإن كان فلا دم عليه ولا صيام وإن تمتع فعليه ذلك وهو أحد وجهين عند الشافعي والثاني لا والأهل كناية عن النفس وألحق بالتمتع فيما ذكر بالسنة القارن وهو من أحرم بالعمرة والحج معا أو يدخل الحج عليها قبل الطواف { واتقوا الله } فيما يأمركم به وينهاكم عنه { واعلموا أن الله شديد العقاب } لمن خالفه

Împliniţi, pentru Allah, marele şi micul pelerinaj! Dacă sunţeţi împiedicaţi, trimiteţi ca răscumpărare o jertfă care vă este lesnicioasă. Nu vă radeţi capul până ce jertfa n-a ajuns la locul de jertfire. Dacă unul dintre voi este bolnav ori are vreun beteşug la cap, trebuie să se răscumpere prin post, prin milostenie ori prin jertfă. Apoi când vă veţi afla tihna, între micul şi marele pelerinaj, trimiţeţi o jertfă care vă este lesnicioasă. Cei care nu vor afla cele de trebuinţă să se răscumpere, vor posti vreme de trei zile, la vreme de pelerinaj, şi încă şapte zile, când vă veţi întoarce din pelerinaj, adică zece zile cu totul. Tot aşa va face şi cel ale cărui rude nu trăiesc lângă Moscheea cea Sfântă. Temeţi-vă de Allah! Să ştiţi că Allah este Aprig la pedeapsă.

212: micul pelerinaj: ca în 161 a lui 2:158. Hajj este un pelerinaj complet ale cărui principale ritualuri sunt îndeplinite în timpul primelor 12 sau 13 zile ale lunii Dhul Hijjah. Umrah este un pelerinaj mai puțin formal care poate fi îndeplinit în orice lună din an. În ambele cazuri pelerinul își începe călătoria prin îmbrăcarea unui veșmânt simplu, alcătuit din două pânze necusute, înainte de a ajunge la granițele Meccăi. Îmbrăcarea acestui veșmânt (ihrām) reprezintă o renunțare simbolică la vanitățile vieții lumești. După această înveșmântare pelerinul nu trebuie să poarte altă îmbrăcăminte sau haine noi, ornamente, bijuterii, să își vopsească părul, să folosească parfumuri sau să vâneze până la încheierea pelerinajului. Completarea ritualurilor este simbolizată prin tunderea părului capului, pentru bărbați, și tăierea unor șuvițe pentru femei, lăsarea deoparte a ihrāmului și reluarea portului obișnuit. În acest pasaj îi este poruncit celui care a plecat în pelerinaj să îl încheie iar aceste ritualuri nu sunt prescrise pentru scopuri lumești ci reprezintă un simbol al slujirii și venerării lui Allah; în verset, mai departe, se afirmă că, dacă pelerinii sunt împiedicați, din varii motive, de la îndeplinirea ritualurilor, o încheiere simbolică a pelerinajului poate fi efectuată prin consacrarea unei ofrande iar dacă sacrificiul nu poate fi realizat de către pelerin, se îngăduie trimiterea sacrificiului printr-o persoană mandatată în acest scop; la ora estimată, când sacrificiul va avea loc, pelerinul își va tunde părul capului după care este liber să-și îmbrace garderoba obișnuită și să-și reia activitățile cotidiene.

213: bolnav: dacă cineva se îmbolnăvește după îmbrăcarea ihrāmului încât are nevoie de alte haine sau dacă are o boală de piele, a părului sau insecte în păr și trebuie să se tundă sau chiar radă în cap înainte de încheierea pelerinajului, atunci va ține post (timp de trei zile precizează unii savanți) sau va hrăni sărmanii sau va oferi jertfe.

214: tihna: acest verset a fost revelat într-o perioadă în care orașul Mecca era controlat de inamicii islamului și de aceea reglementările cu privire la luptă și pelerinaj se află într-o legătură directă. Structura revelației coranice este mai complexă decât se poate observa la o primă lectură sau analiză întrucât ayāturile se referă atât la momentul particular indicat în verset cât și la alte situații generale, similitudini sau referiri conexe, introduse în semantica textului printr-o sumedenie de figuri de stil specifice care, în același timp, conțin pilde, învățături și îndemnuri migălos articulate sau înțelesuri ascunse. În acest caz versetul stabilește, într-o manieră atemporală, reguli pentru pelerinaj, adică înainte de timpul cuvenit deoarece Mecca a fost eliberată mai târziu. Pentru îndeplinirea ritualurilor unii oamenii călătoreau mari distanțe înainte de pelerinaj pentru a ajunge în geografia Meccăi la timp. După ce îndeplineau Umrah aceștia continuau cu Hajjul. Dacă respectivul pelerin și-a cheltuit mijloacele de subzistență, îi era îngăduită încheierea îndatoririlor; regula era stabilită în așa fel încât orice pelerin, bogat sau sărac, să-și poată îndeplini obligațiile religioase cu demnitate.

215: nu trăiesc lângă: există o divergență între opiniile savanților cu privire la îndatoririle rezidenților meccani de a îndeplini anumite ritualuri; cele patru școli confirmă că jertfele nu sunt obligatorii pentru cei care locuiesc în Mecca.

216: aprig la pedeapsă: acest pasaj închide capitolul legat de luptă și introduce subiectul pelerinajului și lunilor sacre. Lupta este un domeniu care îi poate înspăimânta pe unii iar pe alții să-i anime; chiar dacă un pelerin este neînfricat iar comportamentul lui este vrednic de laudă este mai bine pentru acesta să rămână modest și supus lui Allah; Creatorul își previne slujitorii să nu îngăduie impulsurilor egoiste să îi rătăcească pentru că, în timpul ritualurilor, atât sufletele celor slabi cât și celor puternici vor fi încercate deopotrivă. Versetul 195 încheie acest calup semantic printr-o binecuvântare adresată celor care împlinesc fapte bune dar și printr-un avertisment pentru cei care strâmbă Cauza lui Allah și încalcă regulile pelerinajului; Allah îi anunță că Pedeapsa acestor fapte va fi aprigă și necruțătoare.

Pe cale de consecință și acceptare logică a conceptelor și principiilor enunțate înțelegem că Allah l-a ales pe Trimis iar supunerea este datorată, mai departe, celui învestit de Trimis cu autoritate: califul; acestuia nu îi este permis să conducă împotriva poruncilor islamice iar dacă face acest lucru, cetățenilor le este îngăduită nesupunerea; aceștia au dreptul să îl dezaprobe iar divergențele întemeiate vor fi judecate conform Coranului și tradiției profetice.

5:2

يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا لَا تُحِلُّوا شَعَائِرَ اللَّهِ وَلَا الشَّهْرَ الْحَرَامَ وَلَا الْهَدْيَ وَلَا الْقَلَائِدَ وَلَا آمِّينَ الْبَيْتَ الْحَرَامَ يَبْتَغُونَ فَضْلًا مِّن رَّبِّهِمْ وَرِضْوَانًا ۚ وَإِذَا حَلَلْتُمْ فَاصْطَادُوا ۚ وَلَا يَجْرِمَنَّكُمْ شَنَآنُ قَوْمٍ أَن صَدُّوكُمْ عَنِ الْمَسْجِدِ الْحَرَامِ أَن تَعْتَدُوا ۘ وَتَعَاوَنُوا عَلَى الْبِرِّ وَالتَّقْوَىٰ ۖ وَلَا تَعَاوَنُوا عَلَى الْإِثْمِ وَالْعُدْوَانِ ۚ وَاتَّقُوا اللَّهَ ۖ إِنَّ اللَّهَ شَدِيدُ الْعِقَابِ

{يا أيها الذين آمنوا لا تحلوا شعائر الله }

جمع شعيرة أي معالم دينه بالصيد في الإحرام { ولا الشهر الحرام } بالقتال فيه { ولا الهدْي } ما أهدى إلى الحرم من النِّعم بالتعرض له { ولا القلائد } جمع قلادة وهي ما كان يقلد به من شجر الحرم ليأمن أي فلا تتعرضوا لها ولا لأصحابها { ولا } تحلوا { آمِّين } قاصدين { البيت الحرام } بأن تقاتلوهم { يبتغون فضلا } رزقا { من ربهم } بالتجارة { ورضوانا } منه بقصده بزعمهم الفاسد وهذا منسوخ بآية براءة { وإذا حللتم } من الإحرام { فاصطادوا } أمر إباحة{ ولا يجرمنَّكم } يكسبنكم { شنَآن } بفتح النون وسكونها بغض (قوم) لأجل { أن صدوكم عن المسجد الحرام أن تعتدوا } عليهم بالقتل وغيره { وتعاونوا على البرِّ } بفعل ما أمرتم به { والتقوى } بترك ما نهيتم عنه { ولا تعاونوا } فيه حذف إحدى التاءين في الأصل { على الإثم } المعاصي { والعدوان } التعدي في حدود الله { واتقوا الله } خافوا عقابه بأن تطيعوه { إن الله شديد العقاب } لمن خالفه

O, voi cei ce credeţi! Nu pângăriţi simbolurile lui Allah şi nici luna sfântă, nici jertfele, nici ghirlandele, nici pe cei care merg la Casa Sfântă căutând harul şi mulţumirea Domnului lor. Vânaţi, când aţi primit dezlegare. Ura faţă de cei care v-au îndepărtat de Moscheea cea Sfântă să nu vă împingă către nedreptăţi. Ajutaţi-vă unii de alţii în smerenie şi teamă de Allah. Nu vă ajutaţi unii pe alţii în păcat şi vrăjmăşie. Temeţi-vă de Allah! Allah este Aprig la pedeapsă.

686: simbolurile lui Allah: ca în 2:158, unde Safā și Marwa sunt numite „simboluri (sha’ā’ir شعائير) ale lui Allah”. Aici simbolurile sunt legate de Pelerinaj, de exemplu, locurile specifice precum Safā și Marwa sau Ka’ba și Arafāt, etc., ritualurile, ceremoniile și interdicțiile (precum cea legată de vânătoare); timpurile și lunile prescrise. Există un simbolism moral și spiritual în toate acestea, vezi 2:194-200.

إِنَّ الصَّفَا وَالْمَرْوَةَ مِن شَعَائِرِ اللَّهِ ۖ فَمَنْ حَجَّ الْبَيْتَ أَوِ اعْتَمَرَ فَلَا جُنَاحَ عَلَيْهِ أَن يَطَّوَّفَ بِهِمَا ۚ وَمَن تَطَوَّعَ خَيْرًا فَإِنَّ اللَّهَ شَاكِرٌ عَلِيمٌ

( إن الصفا والمروة )

جبلان بمكة ( من شعائر الله ) أعلام دينه جمع شعيرة ( فمن حج البيت أو اعتمر ) أي تلبس بالحج أو العمرة وأصلهما القصد والزيارة ( فلا جناح عليه ) إثم عليه ( أن يطوف ) فيه إدغام التاء في الأصل في الطاء ( بهما ) بأن يسعى بينهما سبعا ، نزلت لما كره المسلمون ذلك لأن أهل الجاهلية كانوا يطوفون بهما وعليهما صنمان يمسحونهما ، وعن ابن عباس أن السعي غير فرض لما أفاده رفع الإثم من التخيير وقال الشافعي وغيره ركن ، وبين صلى الله عليه وسلم فرضيته بقوله „” إن الله كتب عليكم السعي „” رواه البيهقي وغيره „” وقال ابدءوا بما بدأ الله به „” يعني الصفا رواه مسلم ( ومن تطوع ) وفي قراءة بالتحتية وتشديد الطاء مجزوما وفيه إدغام التاء فيها ( خيرا ) أي بخير أي عمل ما لم يجب عليه من طواف وغيره ( فإن الله شاكر ) لعمله بالإثابة عليه ( عليم ) به

Safa şi Marwah sunt simbolurile lui Allah. Cine face pelerinajul la Casa cea Sfântă ori o vizitează, nu i se va face nici o vină dacă le înconjoară şi pe acestea, căci cine dă ascultare, o face spre binele său. Allah este Mulţumitor, Ştiutor.

160: simbolurile: virtuțile perseverenței și răbdării în credință sunt reprezentate de aceste forme de relief cu mare însemnătate spirituală, două dealuri, numite Safā și Marwah, care se ridică în jurul fântânii Zamzam. În aceste locuri, conform tradiției profetice, Hājar, mama copilului Ismā’īl, s-a rugat pentru apă în deșertul arzător; în încercarea ei de a găsi apă a mers în jurul dealurilor iar rugăciunea i-a fost acceptată prin găsirea unui izvor. Mai târziu, în respectivul loc, au fost așezați un idol bărbat și un idol femeie iar superstițiile apărute în privința izvorului deveniseră o sursă de neliniște pentru musulmani. Aceștia simțeau o ezitare în a se apropia de fântână în timpul Pelerinajului. Nu doar fântâna Zamzam ci și Ka’ba (casa lui Allah) erau, la acea vreme, desacralizate prin idolatrie însă, în cele din urmă, prin misiunea profetică a lui Muhammad ﷺ, Allah le-a purificat. Lecția ilustrată este aceea că până și cele mai sfinte locuri pot fi pângărite și cele mai întinate locuri pot fi purificate, cu voia lui Allah, iar oamenii nu trebuie să distrugă sau să interzică o întrebuințată eronată dacă poate fi reparată; dacă un suflet este pur: Allah știe; chiar dacă oamenii judecă, blamează sau acuză datorită asocierilor pe care le fac în privința întâmplărilor, vorbelor, faptelor, etc.

161: Casa cea Sfântă: moscheea sacră și Ka’ba; pelerinajul culminează cu vizita pe muntele Arafāt în a noua zi a lunii Dhul Hijjah, urmată de înconjurul Ka’bei. Vizitarea moscheeii sacre și îndeplinirea ritualurilor pelerinajului, în orice altă lună, se numește Umrah. Cele două pelerinaje sunt similare cu excepția faptului că ritualurile de la Arafāt nu sunt îndeplinite în timpul Umrah. Safā și Marwah sunt incluse în pelerinaj ca simboluri ale virtuților islamice.

162: spre binele său: instinctul omului trebuie să fie îndreptat către Bine; după ce inima lui va deveni sigură și convinsă de Adevăr, acesta se va supune lui Allah fără alte ezitări și fără să mai ia în calcul părerile oamenilor.

الشَّهْرُ الْحَرَامُ بِالشَّهْرِ الْحَرَامِ وَالْحُرُمَاتُ قِصَاصٌ ۚ فَمَنِ اعْتَدَىٰ عَلَيْكُمْ فَاعْتَدُوا عَلَيْهِ بِمِثْلِ مَا اعْتَدَىٰ عَلَيْكُمْ ۚ وَاتَّقُوا اللَّهَ وَاعْلَمُوا أَنَّ اللَّهَ مَعَ الْمُتَّقِينَ

{ الشهر الحرام }

المحرم مقابل { بالشهر الحرام } فكلما قاتلوكم فيه فاقتلوهم في مثله رد لاستعظام المسلمين ذلك { والحرمات } جمع حرمة ما يجب احترامه { قصاص } أي يقتص بمثلها إذا انتهكت { فمن اعتدى عليكم } بالقتال في الحرم أو الإحرام أو الشهر الحرام { فاعتدوا عليه بمثل ما اعتدى عليكم } سمى مقابلته اعتداء لشبهها بالمقابل به في الصورة { واتقوا الله } في الانتصار وترك الاعتداء { واعلموا أن الله مع المتقين } بالعون والنصر

Luna Sfântă pentru Luna Sfântă, iar pentru lucrurile sfinte există răzbunare. Cine vă vrăjmăşeşte, vrăjmăşiţi-l precum vă vrăjmăşeşte. Temeţi-vă de Allah! Să ştiţi că Allah este cu cei temători.

209: Luna Sfântă: harām, în sensul de interzis, sfânt. În luna sacră a pelerinajului, Dhul Hijjah, războiul era interzis conform obiceiurilor arabe. Luna anterioară, Dhul Qa’dah, și luna următoare, Muharram, erau incluse în interdicție, luna Muharram fiind numită, în mod special, al-Harām. Versetul se referă la această lună, în prima parte, iar celelalte luni și interdicția aferentă sunt grupate în categoria „lucruri sfinte”. În luna Rajab, similar, războiul era interzis. Dacă păgânii încălcau acest obicei și începeau războiul în lunile interzise, musulmanilor le era îngăduit să răspundă cu aceeași măsură. Interdicția pentru acțiuni beligerante se aplica, fără excepții, pe teritoriul Meccăi, teritoriu considerat sacru. Dacă inamicii islamului încălcau acest acord, musulmanii aveau dreptul la simetrie conflictuală; o convenție este inutilă dacă una dintre părți o încalcă; fără consens nu poate exista echitate într-un acord sau tratat, în alt cuvânt, reciprocitate.

210: Temeți-vă de Allah: chiar dacă războiul le-a fost îngăduit, musulmanilor li se poruncește să fie reținuți. Forța este o armă periculoasă; poate fi folosită în autoapărare sau autoconservare însă mila și reținerea sunt mai plăcute în fața lui Allah; un război trebuie luptat conform unor principii nu urmând impulsuri sau pasiuni.

وَأَنفِقُوا فِي سَبِيلِ اللَّهِ وَلَا تُلْقُوا بِأَيْدِيكُمْ إِلَى التَّهْلُكَةِ ۛ وَأَحْسِنُوا ۛ إِنَّ اللَّهَ يُحِبُّ الْمُحْسِنِينَ

{ وأنفقوا في سبيل الله }

طاعته بالجهاد وغيره { ولا تلقوا بأيديكم } أي أنفسكم والباء زائدة { إلى التهلكة } الهلاك بالإمساك عن النفقة في الجهاد أو تركه لأنه يقوي العدو عليكم { وأحسنوا } بالنفقة وغيرها { إن الله يحب المحسنين } أي يثيبهم

Cheltuiţi-vă averile pentru Calea lui Allah! Nu vă aruncaţi pierzaniei cu mâinile voastre. Faceţi bine, căci Allah îi iubeşte pe făptuitorii de bine.

211: pierzaniei: fiecare bătălie implică rezerve și pregătiri; dacă războiul este adevărat și purtat pe calea lui Allah, toți cei înzestrați cu averi, pe lângă efortul individual, vor contribui material pentru Cauză dacă din varii motive nu sunt capabili să lupte. Dacă își rețin averea atunci poate contribuie, de fapt, la propria distrugere. Dacă averea lor nu este cheltuită pe calea lui Allah dar este irosită nesăbuit în alte locuri prin concursul feluritelor motive și dorințe, respectiva contribuție poate va ajunge să alimenteze inamicul și va grăbi înfrângerea Cauzei și implicit propria înfrângere. Așadar obiectivul celor înzestrați material trebuie să fie binele fraților și surorilor, nu egoismul, pentru că un astfel de Bine este plăcut lui Allah.

الْحَجُّ أَشْهُرٌ مَّعْلُومَاتٌ ۚ فَمَن فَرَضَ فِيهِنَّ الْحَجَّ فَلَا رَفَثَ وَلَا فُسُوقَ وَلَا جِدَالَ فِي الْحَجِّ ۗ وَمَا تَفْعَلُوا مِنْ خَيْرٍ يَعْلَمْهُ اللَّهُ ۗ وَتَزَوَّدُوا فَإِنَّ خَيْرَ الزَّادِ التَّقْوَىٰ ۚ وَاتَّقُونِ يَا أُولِي الْأَلْبَابِ

{ الحج }

وقته { أشهر معلومات } شوال وذو القعدة وعشر ليال من ذي الحجة وقيل كله { فمن فرض } على نفسه { فيهن الحج } بالإحرام به { فلا رفث } جماع فيه { ولا فسوق } معاص { ولا جدالَ } خصام { في الحج } وفي قراءة بفتح الأولين والمراد في الثلاثة النهي { وما تفعلوا من خير } كصدقة { يعلمه الله } فيجازيكم به، ونزل في أهل اليمن وكانوا يحجون بلا زاد فيكون كلاًّ على الناس: { وتزودوا } ما يبلغكم لسفركم { فإن خير الزاد التقوى } ما يُتَّقى به سؤال الناس وغيره { واتقون يا أولي الألباب } ذوي العقول

Pelerinajul se face în luni anumite. Cel care a hotărât, ca în timpul lor, să facă pelerinajul, să nu facă împreunare, nici stricăciune, nici ceartă în vremea pelerinajului. Allah cunoaşte binele pe care-l făptuiţi. Luaţi-vă merinde pentru călătorie, însă cea mai bună hrană este teama de Allah. Temeţi-vă de Mine!

217: luni anumite: lunile cunoscute, adică lunile Shawwāl, Dhul Qa’dah și Dhul Hijjah (până în zilele 10 și 13) sunt menite pentru Hajj; primele ritualuri pot începe mai devreme la începutul lui Shawwāl, pe măsură ce pelerinii se apropie de Mecca, dar, ritualurile principale sunt stabilite pentru primele zece zile ale lunii Dhul Hijjah, pe 8, 9 și 10 ale lunii, când fluxul pelerinilor ajunge la apogeu. Ritualurile principale pot fi enumerate astfel: îmbrăcarea veșmintelor de pelerin, ihrām, la anumite distanțe stabilite pe drumul către Mecca, înveșmântare urmată de asumarea obligațiilor pelerinajului care îndeamnă credinciosul la venerare, rugăciune și negarea vanităților; înconjurarea Ka’bei timp de 7 ori (tawāf) și sărutarea, atingerea, sau apropierea de Piatră Neagră, un simbol al dragostei și devotamentului față de simbolurile lui Allah; urmează o rugăciune la Locul lui Avraam, ca în 2:125, după care pelerinul merge către dealurile Safā și Marwah, simboluri ale răbdării și perseverenței; urmează marea predică (khutbah) în a noua zi a lui Dhul Hijjah când întreaga adunare a pelerinilor ascultă o predică simbolică pentru Hajj; plecarea, în ziua a opta, a tuturor pelerinilor, spre valea Minā (la circa 9 km de Mecca) unde credincioșii rămân peste noapte, după care, în ziua a noua, merg pe muntele Arafāt, numit și Muntele Milei la încă 8 km mai departe; iar în a zecea zi, ziua de Eid, ziua sacrificiului, când jertfe sunt oferite în valea Minā, oamenii își tund părul, și merg spre tawāf al Ifādah, adică ceremonia aruncatului simbolic a șapte pietre în Cel Rău, care este îndeplinită prima oară în acea zi și repetată în zilele următoare; ambele ritualuri sunt legate de povestea lui Avraam care întrunește sensurile Eid al Adhā; ceremonia simbolizează respingerea răului în gând, vorbă și faptă. După aceasta urmează o ședere temporară în regiune timp de două sau trei zile; numită zilele Tahsriq.

وَإِذْ جَعَلْنَا الْبَيْتَ مَثَابَةً لِّلنَّاسِ وَأَمْنًا وَاتَّخِذُوا مِن مَّقَامِ إِبْرَاهِيمَ مُصَلًّى ۖ وَعَهِدْنَا إِلَىٰ إِبْرَاهِيمَ وَإِسْمَاعِيلَ أَن طَهِّرَا بَيْتِيَ لِلطَّائِفِينَ وَالْعَاكِفِينَ وَالرُّكَّعِ السُّجُودِ

{ وإذ جعلنا البيت }

الكعبة { مثابة للناس } مرجعا يثبون إليه من كل جانب { وأمنا } مأمنا لهم من الظلم والإغارات الواقعة في غيره، كان الرجل يلقى قاتل أبيه فيه فلا يهيجه { واتخذوا } أيها الناس { من مقام إبراهيم } هو الحجر الذي قام عليه عند بناء البيت { مصلى } مكان صلاة بأن تصلوا خلفه ركعتي الطواف، وفي قراءة بفتح الخاء خبر { وعهدنا إلى إبراهيم وإسماعيل } أمرناهما { أن } أي بأن { طهِّرا بيتي } من الأوثان { للطائفين والعاكفين } المقيمين فيه { والركع السجود } جمع راكع وساجد المصلين

Când am făcut Casa loc de credinţă şi de pelerinaj, am spus: Luaţi locul în care a stat Abraham ca loc de rugăciune. Apoi am încheiat un legământ cu Abraham şi cu Ismail: Curăţiţi Casa Mea pentru cei care o înconjoară, pentru cei care chibzuiesc aici, pentru cei care îngenunchează, pentru cei care se prosternează!

125: Casa: Ka’ba كعبة sau casa lui Allah; fundația construcției datează, conform tradițiilor arabe, din perioada lui Avraam. Pasajul aduce în discuție caracterul său simbolic; Ka’ba era centrul triburilor arabe pentru comerț, poezie și venerare; era un teritoriu sacru respectat de inamici și prieteni deopotrivă. În anumite luni toate luptele erau interzise, armele nu putea fi purtate și nici un vânat sau alte ființe nu puteau fi ucise. Acest statul este similar orașelor de refugiu din legea mozaică unde ucigașii se puteau ascunde, ca în Numeri xxxv. 6, sau sanctuarele din Europa medievală, unde criminalii nu puteau fi urmăriți.

„Dintre cetăţile pe care le veţi da leviţilor şase cetăţi să fie de scăpare, în care veţi îngădui să fugă ucigaşii. Şi pe lângă acestea să le mai daţi patruzeci şi două de cetăţi.”

Mecca era recunoscută de cutumele arabilor ca fiind o cetate interzisă pentru răzbunări și violență fiind un loc al rugăciunii și pelerinajului care trebuia menținut pur și sacru pentru toate scopurile, așa cum tradiția abrahamică l-a consacrat. Deși cuvintele din verset sunt acordate la persoana I plural, Ka’ba este numită „Casa Mea”, la singular, pentru a îi evidenția legătura directă cu Allah, Unicul Zeu și a respinge asocierile politeiste care pângăreau sanctuarul.

126: prosternează: versetul enumeră patru ritualuri: înconjurarea locului sacru, adică înconjurarea Ka’bei, tawāf; retragerea în sanctuar ca o adăpostire spirituală destinată contemplării și rugăciunii, i’tikāf; postura înclinării spinării în rugăciune, rukū; și postura prosternării cu fruntea în pământ: sujūd. Apărarea acestui teritoriu este datoria musulmanilor, însă cei care supervizează și gestionează îndeplinirea ritualurilor necesită mai multă puritate spirituală.

218: hrană: se recomandă pelerinilor să se aprovizioneze corespunzător pentru a nu cerși dar referirea nu este doar una materială ci și spirituală. Dacă sunt necesare provizii pentru o călătorie pe pământ, oare cât de importante vor fi rezervele faptelor pentru călătoria în cealaltă lume? Cele mai bune provizii sunt, așadar, un comportament corect și teama de Allah.

لَيْسَ عَلَيْكُمْ جُنَاحٌ أَن تَبْتَغُوا فَضْلًا مِّن رَّبِّكُمْ ۚ فَإِذَا أَفَضْتُم مِّنْ عَرَفَاتٍ فَاذْكُرُوا اللَّهَ عِندَ الْمَشْعَرِ الْحَرَامِ ۖ وَاذْكُرُوهُ كَمَا هَدَاكُمْ وَإِن كُنتُم مِّن قَبْلِهِ لَمِنَ الضَّالِّينَ

{ ليس عليكم جناح }

في { أن تبتغوا } تطلبوا { فضلا } رزقا { من ربكم } بالتجارة في الحج نزل ردا لكراهيتهم ذلك { فإذا أفضتم } دفعتم { من عرفات } بعد الوقوف بها { فاذكروا الله } بعد المبيت بمزدلفة بالتلبية والتهليل والدعاء { عند المشعر الحرام } هو جبل في آخر المزدلفة يقال له قزح وفي الحديث أنه صلى الله عليه وسلم وقف به يذكر الله ويدعو حتى أسفر جدا رواه مسلم { واذكروه كما هداكم } لمعالم دينه ومناسك حجه والكاف للتعليل { وإن } مخففة { كنتم من قبله } قبل هداه { لمن الضالين }

Voi, cei dăruiţi cu minte! Nu vi se va face nici o vină, de veţi cere o binefacere de la Domnul vostru. Când vă veţi grăbi de pe (muntele) Arafat, amintiţi-vă de Allah în locul acela sfânt, amintiţi-L, căci v-a călăuzit odinioară, pe când eraţi dintre cei rătăciţi.

219: binefacere de la Domnul vostru: un schimb comercial onest poate fi realizat între interesul unui comerciant cinstit care își va completa cheltuielile și necesitatea sinceră a pelerinilor care, altfel, ar fi îngreunați de lipsuri; dar profitul obținut trebuie înțeles ca fiind darul lui Allah, nu un motiv sau permisiune pentru exploatare și realizarea de scheme financiare de pe urma pelerinajului. Un astfel de comerț corect este o formă de serviciu pentru comunitate și o faptă bună în fața lui Allah.

220: locul acela sfânt: la jumătatea drumului între Arafāt și Minā se găsește un loc numit Muzdalifah unde Trimisul lui Allah ﷺ a oferit o lungă rugăciune iar pelerinii sunt îndemnați să îi urmeze exemplul.

221: dintre cei rătăciți: unele triburi care trăiau în Mecca obișnuiau să nu meargă la Arafāt cu mulțimea oprindu-se la Muzdalifah pentru a nu se asocia, din mândrie, cu mulțimile; pasajul se referă aroganța lor și îi îndeamnă să îndeplinească ritualurile alături de ceilalți pelerini în spiritul egalității.

ثُمَّ أَفِيضُوا مِنْ حَيْثُ أَفَاضَ النَّاسُ وَاسْتَغْفِرُوا اللَّهَ ۚ إِنَّ اللَّهَ غَفُورٌ رَّحِيمٌ

{ ثم أفيضوا }

يا قريش { من حيث أفاض الناس } أي من عرفة بأن تقفوا بها معهم وكانوا يقفون بالمزدلفه ترفعا عن الوقوف معهم وثم للترتيب في الذكر { واستغفروا الله } من ذنوبكم إن الله غفور } للمؤمنين { رحيم } بهم

Grăbiţi-vă apoi încotro se grăbesc toţi oamenii! Cereţi iertare lui Allah! Allah este Iertător, Milostiv.

222: se grăbesc toți: la sfârșitul Pelerinajului mulțimile de oameni sunt foarte numeroase iar dacă aceștia ar începe să hoinărească după Arafāt atunci s-ar genera confuzii și debandadă. Pelerinii trebuie să grăbească pasul spre granițele Meccăi iar călătoria lor să fie reglementată și facilitată pentru confortul și conveniența tuturor.

فَإِذَا قَضَيْتُم مَّنَاسِكَكُمْ فَاذْكُرُوا اللَّهَ كَذِكْرِكُمْ آبَاءَكُمْ أَوْ أَشَدَّ ذِكْرًا ۗ فَمِنَ النَّاسِ مَن يَقُولُ رَبَّنَا آتِنَا فِي الدُّنْيَا وَمَا لَهُ فِي الْآخِرَةِ مِنْ خَلَاقٍ

{ فإذا قضيتم }

أدَّيتم { مناسككم } عبادات حجكم بأن رميتم جمرة العقبة وطفتم واستقررتم بمنى { فاذكروا الله } بالتكبير والثناء { كذكركم آباءكم } كما كنتم تذكرونهم عند فراغ حجكم بالمفاخرة { أو أشد ذكرا } من ذكركم إياهم ونصب أشد على الحال من ذكر المنصوب باذكروا إذ لو تأخر عنه لكان صفة له { فمن الناس من يقول ربنا آتنا } نصيبا { في الدنيا } فيؤتاه فيها { وماله في الآخرة من خلاق } نصيب

Când v-aţi împlinit pravilele voastre, amintiţi-vă de Allah, precum vă amintiţi de taţii voştri, ba chiar mai mare să fie amintirea Lui! Oamenii care spun: Domnul nostru! Dăruieşte-ne pe noi în Viaţa de Acum!, nu vor afla iertare în Viaţa de Apoi.

223: tații voștri: în vremurile ignoranței, după încheierea ritualurilor, pelerinii se adunau în grupuri pentru a-și preamări descendențele și strămoșii. După spiritualizarea pelerinajului conform preceptelor islamice această secvență a fost transformată; timpul de două sau trei zile după Eid a fost dedicat rugăciunii și adorării lui Allah, ca în 2:203.

224: Viața de Apoi: cel care se grăbește să obțină beneficiile vieții lumești iar gândurile și rugăciunile sale se îndreaptă doar către bunăstarea acestei lumi își va pierde perspectiva; atitudinea corectă a musulmanului nu este aceea de a renunța întru totul la viața lumească dar nici să fie atât de implicat în cotidian încât să își uite viitorul spiritual.

وَاذْكُرُوا اللَّهَ فِي أَيَّامٍ مَّعْدُودَاتٍ ۚ فَمَن تَعَجَّلَ فِي يَوْمَيْنِ فَلَا إِثْمَ عَلَيْهِ وَمَن تَأَخَّرَ فَلَا إِثْمَ عَلَيْهِ ۚ لِمَنِ اتَّقَىٰ ۗ وَاتَّقُوا اللَّهَ وَاعْلَمُوا أَنَّكُمْ إِلَيْهِ تُحْشَرُونَ

{ واذكروا الله }

بالتكبير عند رمي الجمرات { في أيام معدودات } أي أيام التشريق الثلاثة { فمن تعجل } أي استعجل بالنفر من منى { في يومين } أي في ثاني أيام التشريق بعد رمي جماره { فلا إثم عليه } بالتعجيل { ومن تأخر } بها حتى بات ليلة الثالث ورمى جماره { فلا إثم عليه } بذلك أي هم مخيَّرون في ذلك ونفي الإثم { لمن اتقى } الله في حجه لأنه الحاج في الحقيقة { واتقوا الله واعلموا أنكم إليه تحشرون } في الآخرة فيجازيكم بأعمالكم

Amintiţi-L pe Allah în zilele hotărâte! Nici un păcat nu va fi asupra celui ce se grăbeşte cu două zile şi nici asupra celui ce întârzie. Aceasta este pentru cei care se tem. Temeţi-vă de Allah! Să ştiţi că la El veţi fi strânşi.

226: zilele hotărâte: se referă la cele trei zile după cea de-a zecea când pelerinii rămân în valea Minā pentru rugăciune și adorare, sau zilele Tashriq, este opțional pentru pelerini să plece în a doua sau a treia zi.

687: luna sfântă: luna pelerinajului, sau, în sens colectiv, cele patru luni sacre, ca în 9:36, adică Rajab (a șaptea), Dhul Qa’dah (a unsprezecea), Dhul Hijjah (a doisprezecea, luna pelerinajului) și Muharram (prima lună din an). În toate aceste luni războiul era interzis. Cu excepția lunii Rajab celelalte sunt consecutive.

إِنَّ عِدَّةَ الشُّهُورِ عِندَ اللَّهِ اثْنَا عَشَرَ شَهْرًا فِي كِتَابِ اللَّهِ يَوْمَ خَلَقَ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضَ مِنْهَا أَرْبَعَةٌ حُرُمٌ ۚ ذَٰلِكَ الدِّينُ الْقَيِّمُ ۚ فَلَا تَظْلِمُوا فِيهِنَّ أَنفُسَكُمْ ۚ وَقَاتِلُوا الْمُشْرِكِينَ كَافَّةً كَمَا يُقَاتِلُونَكُمْ كَافَّةً ۚ وَاعْلَمُوا أَنَّ اللَّهَ مَعَ الْمُتَّقِينَ

{ إن عدة الشهور }

المعتد بها للسنة { عند الله اثنا عشر شهرا في كتاب الله } اللوح المحفوظ { يوم خلق السماوات والأرض منها } أي الشهور { أربعة حرم } محرَّمة ذو القعدة وذو الحجة والمحرم ورجب { ذلك } أي تحريمها { الدين القيم } المستقيم { فلا تظلموا فيهن } أي الأشهر الحرم { أنفسكم } بالمعاصي فإنها فيها أعظم وزرا وقيل في الأشهر كلها { وقاتلوا المشركين كافة } جميعا في كل الشهور { كما يقاتلونكم كافة واعلموا أن الله مع المتقين } بالعون والنصر

Numărul lunilor, de la Allah, este de douăsprezece aşa cum este scris în Cartea lui Allah, din ziua când El a creat cerurile şi pământul. Patru dintre ele sunt sfinte. Aceasta este legea cea dreaptă. Nu vă nedreptăţiţi pe voi înşivă în timpul lor. Războiţi-vă cu închinătorii la idoli până la capăt, aşa cum şi ei se războiesc cu voi. Să ştiţi că Allah este cu cei care se tem de El.

1295: numărul lunilor: acest verset și următorul sunt legate semantic unul de celălalt; textul condamnă comportamentul arbitrar și subiectiv al arabilor păgâni care se foloseau de obiceiul lunilor sacre pentru a obține avantaje militare necinstite asupra triburilor cu care se luptau; aceștia schimbau lunile sau adăugau luni prin invocarea unor superstiții inventate. Cele patru luni interzise erau, practic, amânate sau grăbite în așa fel încât interdicția să fie convenabilă strategiei lor. Dacă timpul atacului era propice atunci amânau venirea lunii și implicit interdicția. Întrucât celelalte triburi respectau cutuma și ezitau să lupte sau nu erau pregătiți de război quraișii obțineau varii avantaje asupra lor prin intimidări și negocieri. Practicile agresive ale idolatrilor erau o amenințare la adresa siguranței pelerinilor întrucât obiceiul era respectat de toate triburile arabe iar încălcarea lui se prezenta ca fiind un act condamnabil și dezonorant. Felul în care elita quraișă amâna interdicția ținea de un anume decalaj între anul solar și cel lunar. Calendarul arabilor preislamici avea o numărătoare astronomică luno-solară asemănătoare cu anul hindus, lunile și săptămânile erau calculate după fazele lunii însă intercalarea unei luni, la fiecare trei ani, echivala anul cu numărătoarea solară doar printr-o ajustare matematică. După anul pelerinajului de rămas bun, 10 Hijri, anul islamic a fost stabilit definitiv ca un calendar lunar alcătuit din circa 354 de zile, lunile și săptămânile fiind calculate exclusiv după fazele lunii; drept urmare fiecare lună a anului islamic se află într-un decalaj de 11 zile față de anul solar, călătorind astfel prin calendar; spre exemplu, postul Ramadan sau Hajjul vine în fiecare an cu 11 zile mai devreme decât în anul precedent. Întocmai această ajustare le permitea idolatrilor să jongleze cu interdicția lunilor sacre în funcție de agenda lor politică.

1296: nu vă nedreptățiți: musulmanii erau într-un dezavantaj față de mașinațiile astronomice lipsite de scrupule ale idolatrilor. Allah le poruncește „să nu se nedreptățească”. Dacă păgânii se luptă cu ei în timpul interdicției atunci musulmanii au dreptul să se apere; însă cu reținere.

إِنَّمَا النَّسِيءُ زِيَادَةٌ فِي الْكُفْرِ ۖ يُضَلُّ بِهِ الَّذِينَ كَفَرُوا يُحِلُّونَهُ عَامًا وَيُحَرِّمُونَهُ عَامًا لِّيُوَاطِئُوا عِدَّةَ مَا حَرَّمَ اللَّهُ فَيُحِلُّوا مَا حَرَّمَ اللَّهُ ۚ زُيِّنَ لَهُمْ سُوءُ أَعْمَالِهِمْ ۗ وَاللَّهُ لَا يَهْدِي الْقَوْمَ الْكَافِرِينَ

{ إنما النسيء }

أي التأخير لحرمة شهر إلى آخر كما كانت الجاهلية تفعله من تأخير حرمة المحرم إذا هلَّ وهم في القتال إلى صفر { زيادة في الكفر } لكفرهم بحكم الله فيه { يُضَلٌ } بضم الياء وفتحها { به الذين كفروا يحلونه } أي النسيء { عاما ويحرمونه عاما ليواطئوا } يوافقوا بتحليل شهر وتحريم آخر بدله { عدة } عدد { ما حرم الله } من الأشهر فلا يزيدوا على تحريم أربعة ولا ينقصوا ولا ينظروا إلى أعيانها { فيحلوا ما حرم الله زُيِّن لهم سوء أعمالهم } فظنوه حسنا { والله لا يهدي القوم الكافرين }

Luna adăugată este doar o sporire întru necredință. Cei care tăgăduiesc sunt rătăciţi în ea, căci o socotesc obişnuită un an şi un an o socotesc sfântă, ca să cadă la învoială asupra lunilor pe care Allah le-a hotărât sfinte. Ei socotesc astfel nesfânt ceea ce Allah a hotărât sfânt. Faptele lor rele le-au fost împodobite. Allah nu călăuzeşte poporul necredincios.

1297: luna adăugată: acțiunea de a perturba un obicei ancestral nu era doar o demonstrație de forță a necredincioșilor față de musulmani, dar era greșită și nedreaptă în sine, pentru că abolea o importantă reglementare referitoare la regulile războiului și prejudicia astfel partea care respecta interdicția.

1298: împodobite: ca în 6:122, omul nelegiuit crede că reușește o mare ispravă și câștigă un avantaj în fața celui care respectă legea, dar, prin această faptă își risipește credința, care este un simbol al călăuzirii lui Allah, iar astfel, inevitabil, va fi făcut pierzător.

أَوَمَن كَانَ مَيْتًا فَأَحْيَيْنَاهُ وَجَعَلْنَا لَهُ نُورًا يَمْشِي بِهِ فِي النَّاسِ كَمَن مَّثَلُهُ فِي الظُّلُمَاتِ لَيْسَ بِخَارِجٍ مِّنْهَا ۚ كَذَٰلِكَ زُيِّنَ لِلْكَافِرِينَ مَا كَانُوا يَعْمَلُونَ

ونزل في أبي جهل وغيره: { أو من كان ميتا }

بالكفر { فأحييناه } بالهدى { وجعلنا له نورا يمشي به في الناس } يتبصر به الحق من غيره وهو الإيمان { كمن مثله } مثل زائدة أي كمن هو { في الظلمات ليس بخارج منها } وهو الكافر ؟ لا { كذلك } كما زيِّن للمؤمنين الإيمان { زيِّن للكافرين ما كانوا يعلمون } من الكفر والمعاصى

Cel care era mort, şi Noi l-am înviat, dându-i apoi o lumină ca să se călăuzească în mijlocul oamenilor, este oare asemenea celui învăluit de întunecimile din care nu va ieşi? Aşa le-au fost împodobite necredincioșilor faptele.

945: cel care era mort: pasajul introduce o alegorie care îl descrie pe omul bun și misiunea lui divină și pe omul rău cu misiunea lui satanică. Primul om, înainte să primească viață spirituală, era precum unul mort, însă, prin mila lui Allah acesta a primit viață și a fost iluminat să meargă pe calea lui Allah și învățat să se călăuzească atât pe sine cât și pe cei care doresc să urmeze Lumina Divină. Cealaltă categorie este a omului care urăște lumina lui Allah și trăiește în adâncurile întunericului în timp ce uneltește și acționează împotriva binelui. Dar planurile acestuia se întorc împotriva sa, chiar dacă el crede că îi va răni pe cei buni cu viclenia și răutatea lui. Aceste două categorii de oameni pot fi comparate? Poate că în fiecare societate conducerea le aparține celor răi, dar, cei buni să nu se descurajeze, aceștia trebuie să lucreze conform credinței și să-și îndeplinească misiunea divină.

688: Casa sfântă: interdicția pentru luptă și violență era extinsă pentru a include și animalele care urmau să fie sacrificate, versetul se referă la ghirlandele, florile și însemnele care marcau animalele în cauză. Acestea erau tratate ca fiind simboluri sacre și erau considerate un semn de bun augur pentru pelerini.

689: Moscheea Sfântă: pasajul se referă la situația pelerinilor după ce renunță la veșmântul de ihrām și se întorc la viața cotidiană.

690: nedreptăți: ca în 205 a lui 2:191; în al șaselea an al hijrei, păgânii, pentru a îi persecuta pe musulmani, le-au interzis accesul în Moscheea Sfântă. După ce musulmanii au cucerit Mecca unii au vrut să se răzbune și să îi excludă pe idolatri din societate sau să îi oprească de la îndeplinirea ritualurilor Pelerinajului. Allah le condamnă intenția. Allah îi învață pe răzbunători că nu trebuie să răspundă răului cu rău. Ura celor vicleni nu le justifică agresivitatea. Este mai bine să se ajute unul pe celălalt în dreptate și smerenie decât să perpetueze ura și dușmănia. Bineînțeles că trebuie să luptăm și să biruim răul, dar în spiritul luptei pentru adevăr și dreptate, nu pentru a ne răzbuna din răutate și ură.

وَاقْتُلُوهُمْ حَيْثُ ثَقِفْتُمُوهُمْ وَأَخْرِجُوهُم مِّنْ حَيْثُ أَخْرَجُوكُمْ ۚ وَالْفِتْنَةُ أَشَدُّ مِنَ الْقَتْلِ ۚ وَلَا تُقَاتِلُوهُمْ عِندَ الْمَسْجِدِ الْحَرَامِ حَتَّىٰ يُقَاتِلُوكُمْ فِيهِ ۖ فَإِن قَاتَلُوكُمْ فَاقْتُلُوهُمْ ۗ كَذَٰلِكَ جَزَاءُ الْكَافِرِينَ

{ واقتلوهم حيث ثقفتموهم }

وجدتموهم { وأخرجوهم من حيث أخرجوكم } أي من مكة وقد فعل بهم ذلك عام الفتح { والفتنة } الشرك منهم { أشد } أعظم { من القتل } لهم في الحرم أو الإحرام والذي استعظمتموه { ولا تقاتلوهم عند المسجد الحرام } أي في الحرم { حتى يقاتلوكم فيه فإن قاتلوكم } فيه { فاقتلوهم } فيه، وفي قراءة بلا ألف في الأفعال الثلاثة { كذلك } القتل والإخراج { جزاء الكافرين }

Omorâţi-i oriunde-i întâlniţi, izgoniţi-i din locul de unde vă vor fi izgonit. Ispita este mai aprigă decât uciderea. Nu vă războiţi cu ei în preajma Moscheei celei Sfinte, dacă ei nu pornesc lupta cu voi acolo. Dacă se luptă cu voi, omorâţi-i, căci aceasta este răsplata celor necredincioși.

205: nu vă războiți: acest pasaj ilustrează evenimentele desfășurate la Hudaybiyah în al șaselea an Hijri deși nu există un consens al învățaților cu privire la contextul revelării versetului. Musulmanii deveniseră o comunitate puternică și influentă de emigranți meccani. În Mecca politeiștii organizaseră o autocrație intolerantă care îi persecuta și îi împiedica să își viziteze casele ținându-i departe până și de pelerinaj, stare de armistițiu acceptată conform tratatului. Atitudinea quraișilor nu era altceva decât intoleranță, opresiune și tiranie însă determinarea musulmanilor de a-și obține drepturile a rezultat într-un acord semnat fără vărsare de sânge pe care musulmanii l-au respectat. Păgânii, care nu aveau scrupule în privința respectării vreunui tratat, l-au încălcat. Islamul este, într-adevăr, religia păcii, bunăvoinței, înțelegerii și încrederii, dar nu va accepta fărădelegea iar viețile credincioșilor vor cântări puțin în comparație cu credința și onoarea lor. Idealurile virtuților eroice sunt aduse laolaltă cu eleganța, altruismul și gingășia inspirate de exemplul profetic. Cei care se vor ridica întru apărarea acestor idealuri cred în curaj, obediență, disciplină, datorie și o strădanie perpetuă, cu toată puterea de care dispun, fizică, materială, morală, intelectuală și spirituală pentru stabilirea adevărului și dreptății. Ei nu își doresc războiul dar nu îl vor evita dacă onoarea și credința îl vor cere iar Imamul drept-călăuzit îl va porunci. Toți cei care vor răspunde chemării nu vor da înapoi de la martiriu deoarece știu că urmează calea nemuririi. Dar, în majoritatea cazurilor, războiul nu este un act al credinței ci este determinat de motive cât se poate de lumești.

206: necredincioși: adică cei care vă suprimă religia, în sensul că: „dacă aceștia ar fi încercat să vă forțeze să nu vă practicați ritualurile atunci ar fi declarat război religiei voastre”; numai lașii nu ar răspunde unei astfel de provocări vădite.

76:24

فَاصْبِرْ لِحُكْمِ رَبِّكَ وَلَا تُطِعْ مِنْهُمْ آثِمًا أَوْ كَفُورًا

{ فاصبر لحكم ربك }

عليك بتبليغ رسالته { ولا تطع منهم } أي الكفار { آثما أو كفورا } أي عتبة بن ربيعة والوليد بن المغيرة قالا للنبي صلى الله عليه وسلم ارجع عن هذا الأمر. ويجوز أن يراد كل آثم وكافر أي لا تطع أحدهما أَيا كان فيما دعاك إليه من إثم أو كفر

Rabdă pentru Domnul tău! Nu da ascultare nici păcătosului nici necredinciosului dintre ei!

Un gând despre „الرسالة العاشرة

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s