النص الرابع

٤

*

Întrebare:

În cel fel determină liderii progresul sau declinul civilizației?

Răspuns:

Nicăieri această realitate nu este mai clar exemplificată decât în maniera în care dialogul dintre lideri și popoarele lor se va desfășura atunci când aceștia, cu toții, vor fi aduși în fața lui Allah și judecați. Felul în care atât supușii cât și liderii își vor repudia faptele demonstrează nu doar rolul crucial al conducerii în dezvoltarea societății dar constituie și un avertisment pentru omenire: supușii nu își vor putea transfera vina liderilor iar liderii nu vor putea să le preia păcatele, mai degrabă se vor lepăda între ei de greșelile lor colective, având parte doar de regret, remușcări, deziluzii și amărăciune de pe urma consecințelor existenței în societatea bolnavă în care au consimțit să trăiască și pe care au considerat-o ideală și propice vieții lor; așa cum Allah spune în Gloriosul Coran:

În sura Baqara, ayāturile 166-167:

Cei care vor fi fost urmaţi se vor lepăda de cei care i-au urmat, atunci când vor vedea osânda şi când toate legăturile se vor desface.

Cei care îi vor fi urmat vor spune: O, de-ar fi cu putinţă să ne întoarcem ca să ne lepădăm de ei, precum şi ei s-au lepădat de noi. Astfel Allah le va dezvălui faptele. Vai lor, căci nu vor mai putea ieşi din Foc!

În sura Sabā’, ayāturile 31-33:

Cei care tăgăduiesc spun: Niciodată nu vom crede în acest Coran şi nici în cele de dinaintea lui. Dacă ai vedea! Când nedrepţii vor sta înaintea Domnului lor îşi vor întoarce unii altora vorba. Cei care au fost umiliţi vor spune celor îngâmfaţi: Fără voi, am fi fost credincioşi.

Cei care s-au îngâmfat vor spune celor umiliţi: Noi v-am oprit de la călăuzire după ce v-a fost arătată? Ba nu! Voi înşivă sunteţi nelegiuiţi!

Cei care au fost umiliţi, vor spune celor care au fost îngâmfaţi: Acesta este vicleşugul nopţilor şi al zilelor când ne porunceaţi să-L tăgăduim pe Allah şi să-I facem semeni. Ei îşi vor tăinui remuşcarea când vor vedea osânda şi când le vom pune juguri pe grumazurile lor de necredincioși. Nu sunt răsplătiţi decât pentru ceea ce au făcut!

În sura Ahzāb, ayāturile 66-67:

În Ziua când chipurile le vor fi întoarse pe toate părţile în Foc, vor spune: Vai nouă! O, dacă am fi dat ascultare lui Allah! O, dacă am fi dat ascultare Trimisului!

Ei vor mai spune: Domnul nostru! Noi am dat ascultare domnilor noştri, mai-marilor noştri, iar ei ne-au rătăcit de la Cale.

În sura Mu’min, ayāturile 47-48:

Când se vor certa în Foc, vor spune cei slabi celor trufaşi: Noi v-am urmat vouă. Acum oare ne scăpaţi din Foc?

Cei care au fost trufaşi vor spune: Cu toţii suntem în el. Allah i-a judecat pe robii Săi.

Întrebare:

Oamenii nu au nici o posibilitate de a evita voința liderilor?

Răspuns:

A spune că nu au înseamnă a nega rolul inițiativei individuale și a efortului personal. Ceea ce dorim să argumentăm este că indvizii și comunitățile umane operează într-un format socio-politic dictat de leadership; iar acest cadru deține un rol decisiv în influențarea dezvoltării tiparelor de comportament; drept urmare pentru a salvgarda bunăstarea, dreptatea și valorile universale ale civilizației umane, puterea trebuie să aparțină celor temători de Allah. Următoarea afirmație a Coranului ne indică atât scopul cât și consecința unui leadership al binelui:

În sura Hajj, ayāturile 39-41:

Puterea de a se apăra le este dată celor care sunt atacaţi, căci ei sunt cei nedreptăţiţi, iar Allah pe ei îi ajută, căci El este Puternic.

Precum şi celor care au fost izgoniţi pe nedrept din casele lor, numai pentru că au spus: “Domnul nostru este Allah!” Dacă Allah nu i-ar fi împins pe unii înapoi cu ajutorul altora, atunci chiliile ar fi fost dărâmate, precum şi sinagogile, paraclisurile, şi moscheile unde numele lui Allah este mult amintit. Allah îl ajută pe cel care Îl ajută. Allah este Tare, Puternic.

Precum şi celor cărora Noi le dăm puterea pe pământ, iar ei săvârşesc rugăciunea, dau milostenie, poruncesc cele de cuviinţă şi opresc stricăciunea. Sfârşitul a toate este la Allah.

Întrebare:

Ce se întâmplă atunci când liderii răului conduc societatea?

Răspuns:

Atât principiile cât și consecințele reale la care ne referim sunt descrise în Coran pentru a ilustra coruperea și dezordinea cauzate în societate de stăpânirea unor lideri malefici, așa cum Allah Preaînaltul a revelat:

În sura An’ām, ayātul 123:

Noi am pus în fiece cetate pe marii săi nelegiuiţi să viclenească acolo, însă ei nu viclenesc decât asupra lor înşişi fără să-şi dea seama.

În sura Isrā’, ayātul 16:

Când am voit să nimicim o cetate, Noi am poruncit îndestulaţilor ei să se dedea la silnicii şi astfel s-a împlinit asupra ei Cuvântul şi Noi am dărâmat-o din temelii.

În sura Baqara, ayāturile 204-205:

Printre oameni este câte unul a cărui spusă despre Viaţa de Acum te miră şi el îl ia martor pe Allah pentru ceea ce este în inima sa, însă, de fapt, el Îi este cel mai înverşunat potrivnic.

De îndată ce-ţi întoarce spatele, el se trudeşte să strice ceea ce este pe pământ, să nimicească recoltele şi turmele. Allah nu iubeşte stricăciunea.

În sura Naml, ayātul 34:

Ea spuse: Când regii intră într-o cetate, o strică şi pe cei mai puternici locuitori ai ei îi umilesc. Aşa fac ei.

În sura Qasas, ayātul 4:

Faraon era semeţ pe pământ şi a împărţit oamenii în obşti, apoi a căutat să slăbească una dintre obşti, înjunghiindu-i pe fiii ei şi lăsându-le pe femei în viaţă. El era dintre cei care seamănă stricăciunea.

În sura Zukhruf, ayātul 54:

El (Faraon) a făcut poporul uşuratic să-i dea ascultare. Ei erau un popor desfrânat!

În sura Hud, ayāturile 96-98:

Noi l-am trimis pe Moise cu semnele Noastre şi cu împuternicire desluşită.

la Faraon şi la căpeteniile sale, însă acestea dădură ascultare Faraonului cu toate că porunca Faraonului era nedreaptă.

În Ziua Învierii, el (Faraon) va merge în fruntea poporului său şi-l va mâna în Foc ca la adăpătoare. Ce adăpătoare rea!

În sura Hud, ayātul 59:

Adiţii s-au lepădat de semnele Domnului lor şi nu au dat ascultare trimişilor lor, ci ascultau poruncile oricărui despot încrâncenat.

Întrebare:

Este această abordare politică a islamului în conformitate cu metodologia profetică?

Răspuns:

Următoarele hadisuri și ayāturi confirmă adevărul afirmațiilor enunțate:

Ziyād Ibn Hudayr a spus: Umar mi-a zis: „Știi ce va distruge islamul?” Când i-am spus că nu știu, mi-a spus: „Va fi distrus de greșelile învățaților, cearta ipocriților care se folosesc de Carte și guvernarea liderilor rătăciți.”

Trimisul lui Allah ﷺ a spus: „Sunt două categorii (de oameni) în umma mea, dacă acestea sunt corecte umma este corectă iar dacă acestea greșesc umma greșește, acestea sunt conducătorii și învățații.”

Mai departe observăm în Coran că Allah Preaînaltul aduce responsabilitatea degenerării lui Israel asupra rabinilor și conducătorilor:

În sura Mā’idah, ayāturile 62-63:

Tu îi vezi pe mulţi dintre ei grăbindu-se spre păcat, vrăjmăşie şi corupţie. Ce rău este ceea ce fac!

De ce rabinii şi savanţii lor nu-i opresc de la a mai păcătui cu vorba şi de la desfrânare? Ce rău este ceea ce făptuiesc!

În sura Tawbah, ayātul 34:

O, voi cei ce credeţi! Mulţi rabini şi preoți mănâncă pe degeaba bunurile oamenilor îndepărtându-i de calea lui Allah. Vesteşte-le o osândă dureroasă celor care strâng aur şi argint şi nu cheltuiesc nimic pentru calea lui Allah.

Întrebare:

Cum corectează islamul aceste greșeli?

Răspuns:

Islamul îndeamnă oamenii să se dedice credinței în Allah și să-L venereze; acesta a fost, este mesajul pe care toți trimișii l-au propovăduit popoarelor, în oricare epocă au trăit, și va rămâne, pentru totdeauna, ideologia Revoluției islamice, Allah Preaînaltul afirmă în Gloriosul Coran:

În sura Anbiyā, ayātul 25:

Noi n-am trimis înaintea ta nici un trimis căruia să nu-i fi dezvăluit: Nu există alt zeu în afară de Mine. Mie închinaţi-vă!

În sura A’rāf descoperim lupta profeților Noe, Hud, Salih și Șuaib cu îndărătnicia și necredința popoarelor la care au fost trimiși:

În ayātul 59:

Noi l-am trimis pe Noe poporului său. El spuse: O, popor al meu! Închinaţi-vă lui Allah. Să nu aveţi alt zeu în afară de El. Îmi este teamă pentru voi de osânda din Ziua cea cumplită.

În ayātul 65:

‘Adiţilor Noi li l-am trimis pe fratele lor Hud. El le spuse: O, popor al meu! Închinaţi-vă lui Allah. Să nu aveţi alt zeu în afară de El. Nu vă veţi teme de El?

În ayātul 73:

Tamudiţilor Noi li l-am trimis pe fratele lor Salih. El spuse: O, popor al meu! Închinaţi-vă lui Allah! Să nu aveţi alt zeu în afară de El. O dovadă de la Domnul vostru v-a venit. Aceasta este cămila lui Allah. Este un semn pentru voi. Lăsaţi-o să pască pe pământul lui Allah! Nu-i faceţi nici un rău, căci, altminterea, o osândă dureroasă vă va lua!

În ayātul 85:

Oamenilor din Madian, li l-am trimis pe fratele lor Şu’aib. El spuse: O, popor al meu! Închinaţi-vă lui Allah! Să nu aveţi alt zeu în afară de El. Daţi măsura şi greutatea cum se cuvine. Nu nedreptăţiţi oamenii în bunurile lor. Nu semănaţi stricăciunea pe pământ după ce a fost îndreptat. Dacă sunteţi credincioşi va fi bine pentru voi.

În sura Hud atât Muhammad, Noe, Hud, Salih și Șuaib proclamă aceeași poruncă:

În ayātul 2:

Nu vă închinaţi decât lui Allah! eu, de la El, vă sunt vouă predicator şi vestitor.

În ayātul 26:

să nu vă închinaţi decât lui Allah. Mă tem pentru voi de osânda unei Zile dureroase.

În ayātul 50:

‘Adiţilor li l-am trimis pe fratele lor Hud. El spuse: O, popor al meu! Închinaţi-vă lui Allah! Să nu aveţi alt zeu în afară de El! Voi sunteţi doar nişte născocitori!

În ayātul 61:

Thamudiţilor, l-am trimis pe fratele lor Salih. El spuse: O, popor al meu! Închinaţi-vă lui Allah! Să nu aveţi alt zeu în afară de El. El v-a creat din acest pământ pe care v-a răspândit. Cereţi-I iertare, apoi întoarceţi-vă la El, căindu-vă. Domnul meu este aproape şi răspunde.

Allah revelează, mai departe, în Gloriosul Coran, principiile supunerii față de El și confirmă astfel scopul trimiterii profeților:

În sura Baqara, ayātul 21:

Oameni! Închinaţi-vă Domnului vostru care v-a făcut pe voi şi pe cei dinaintea voastră. Poate vă veţi teme!

În sura Dhāriyāt, ayātul 56:

Eu nu i-am creat nici jinnii şi nici oamenii decât pentru a Mi se închina.

În sura Imrān, ayātul 19:

Adevărata credinţă înaintea lui Allah este islamul (supunerea). Cei cărora Cartea le-a fost dată nu s-au împotrivit unii altora, din invidie, decât după ce au primit ştiinţa. Cel care tăgăduieşte semnele lui Allah să ştie că Allah este Grabnic la judecată.

În sura Baqara, ayātul 208:

O, voi cei ce credeţi! Intraţi cu toţii în islam (supunere)! Nu călcaţi pe urmele diavolului, căci el este vrăjmaşul vostru făţiş.

În sura Imrān, ayātul 85:

Cel care caută în afara islamului (supunerii) o altă lege să ştie că aceasta nu îi este primită, iar el, în Viaţa de Apoi, va fi între cei pierduţi.

Întrebare:

În ce fel își arată omul supunerea față de Allah?

Răspuns:

Islamul afirmă că suveranitatea pământului îi aparține doar lui Allah; El este singurul Stăpân și Domn care poate hotărî ceea ce este permis sau interzis pentru creația Sa; ca atare supunerea față de El înseamnă supunerea față de poruncile și profeții Săi, așa cum Gloriosul Coran afirmă:

În sura Hadīd, ayātul 2:

A Lui este împărăţia cerurilor şi a pământului. El dăruieşte viaţa şi dăruieşte moartea. El asupra tuturor are putere.

În sura A’rāf, ayātul 54:

Domnul nostru este Allah. El a creat cerurile şi pământul în şase zile, apoi s-a aşezat pe Tron. El acoperă ziua cu noaptea care o urmează fără odihnă. Soarele, luna şi stelele sunt supuse poruncii Sale. Nu ale lui sunt Facerea şi Porunca? Binecuvântat fie Allah, Stăpânul lumilor!

În sura Yūsuf, ayātul 40:

Celor cărora voi vă închinaţi în locul Lui nu sunt decât nişte nume pe care voi şi taţii voştri le-ați născocit fără ca Allah să vă fi pogorât vreo împuternicire pentru aceasta. Judecata este doar a lui Allah. El a poruncit să vă închinaţi numai Lui. Aceasta este Legea cea Dreaptă, însă cei mai mulţi oameni nu ştiu!

În sura Nahl, ayātul 116:

Nu spuneţi după minciuna rostită de limbile voastre: Acesta este îngăduit! Acesta este oprit! ca să născociţi minciuni asupra lui Allah. Cei care născocesc minciuni asupra lui Allah nu vor fi fericiţi.

În sura Yūnus, ayātul 59:

Spune: Vedeţi ceea ce Allah v-a pogorât vouă întru înzestrare din care voi aţi oprit şi aţi îngăduit? Spune: Allah vi le-a îngăduit ori voi le-aţi născocit pe seama lui Allah?

În sura Ahzāb, ayātul 36:

Când Allah şi trimisul Său s-au hotărât asupra unui lucru, nu se cade nici unui credincios, şi nici unei credincioase să stăruie în alegerea acelui lucru. Cel care nu dă ascultare lui Allah şi trimisului Său se va rătăci în chip vădit.

În lumina acestor precepte coranice devine evident că oricine revendică autoritatea și puterea, pentru sine sau în răzvrătire față de Allah, în scopul de a stabili un cod al vieții pentru civilizația umană, în realitate pretinde că este un zeu; iar cine își arogă o asemenea calitate, putere și autoritate se asociază cu Allah în stăpânirea pământului, așa cum Gloriosul Coran afirmă:

În sura An’ām, ayāturile 120-121:

Lepădaţi-vă de cele văzute şi cele nevăzute ale păcatului: cei care fac păcate vor fi răsplătiţi pentru ceea ce vor fi săvârşit.

Nu mâncaţi ceea ce asupra-i numele lui Allah nu a fost chemat, căci este o stricăciune. Diavolii îi împing pe ortacii lor să se certe cu voi. Nu le daţi ascultare căci astfel veţi ajunge şi voi închinători la idoli.

În sura Tawbah, ayātul 31:

Ei i-au luat pe rabinii şi pe preoții lor, precum şi pe Hristos, fiul Mariei, ca domni în locul lui Allah. Lor li s-a poruncit însă să se închine lui Allah, Unul. Nu există alt zeu în afară de El! Mărire Lui deasupra celor alăturați Lui!

Atunci când Trimisul lui Allah ﷺ a fost întrebat cum poate cineva să îl ia pe un rabin sau preot ca și Domn, dacă nu-l venerează, acesta a clarificat sensul versetului spunând: „Luați ca fiind permis ceea ce ei declară permis și luați ca fiind interzis ceea ce ei declară interzis.”

Coranul este de acord cu această accepțiune firească, așa cum Allah a revelat:

În sura Mā`idah, ayāturile 44-47:

Noi am pogorât Tora drept călăuzire şi Lumină. După ea, profeţii care s-au supus lui Allah îi judecă pe evrei, precum şi rabinii şi savanţii cărora li s-a dat Cartea în păstrare şi asupra căreia sunt martori. Nu vă temeţi de oameni, ci temeţi-vă de Mine! Nu vindeţi semnele Mele pe preţ de nimic. Cei care nu judecă după ceea ce a pogorât Allah, aceştia sunt tăgăduitori.

Noi le-am scris în Tora: viaţă pentru viaţă, ochi pentru ochi, nas pentru nas, ureche pentru ureche, dinte pentru dinte. Talionul este şi pentru răni. Cel care îşi părăseşte cu mărinimie acest drept va căpăta iertarea greşelilor sale. Cei care nu judecă după ceea ce a pogorât Allah, aceştia sunt nedrepţi.

Noi l-am trimis, pe urmele lor, pe Iisus, fiul Mariei, ca să întărească cele dinaintea lui din Tora. Noi i-am dăruit Evanghelia drept călăuzire şi Lumină ca să întărească cele dinaintea lui din Tora: călăuzire şi predică pentru cei temători.

Oamenii Evangheliei să judece după ceea ce Allah a pogorât. Cei care nu judecă după ceea ce a pogorât Allah sunt stricaţi.

Întrebare:

De ce se opun popoarele chemării islamului?

Răspuns:

Fiecare profet avea responsabilitatea, în afara chemării la Allah, de a-și corecta comunitatea, arătându-le oamenilor răul care îi corupe și invitându-i să adopte acele valori și virtuți esențiale pentru o viață corectă și sănătoasă, atât la nivel individual cât și comunitar. Coranul descrie amănunțit lupta revoluționară a profeților:

Lupta lui Noe cu necredința poporului său este înfățișată în Gloriosul Coran:

În sura Hud, ayāturile 27-30:

Căpeteniile poporului său care tăgăduiau, spuseră: Noi nu vedem în tine decât un om asemenea nouă. Nu te vedem, la prima vedere, urmat decât de cei mai umili dintre noi. Nu vedem că aţi avea vreo întâietate asupra noastră. Ba, noi gândim că sunteţi mincinoşi.

El spuse: O, popor al meu! Ce părere aveţi? Dacă mă sprijin pe o dovadă de la Domnul meu, ce mi-a dăruit Mila Sa, şi care vă rămâne vouă ascunsă din pricina orbirii voastre, ar trebui să vă silim la ceea ce urâţi?

O, popor al meu! Eu nu vă cer vreo avere, căci răsplata mea se află la Allah. Eu nu-i alung pe cei care cred că-L vor întâlni pe Domnul lor, însă văd că voi sunteţi un popor neştiutor.

O, popor al meu! Cine mă va ajuta înaintea lui Allah dacă îi alung? Nu chibzuiţi, oare?

În sura Shu’arā, ayātul 111:

Ei spuseră: Să credem în tine, când cei care te urmează sunt cei prea-umili?

Lupta lui Hud cu necredința poporului său este descrisă în Gloriosul Coran:

În sura A’rāf, ayātul 69:

Vă miraţi că o amintire a Domnului vostru v-a venit cu un om dintre voi ca să vă prevină? Amintiţi-vă când Domnul vostru v-a făcut urmaşii Săi după nimicirea poporului lui Noe! El v-a răspândit pe tot pământul. Amintiţi-vă de binefacerile lui Allah! Poate veţi fi fericiţi!”

În sura Hud, ayāturile 52 și 59:

O, popor al meu! Cereţi iertare Domnului vostru, şi apoi întoarceţi-vă către El, căindu-vă. El va trimite din cer, asupra voastră, ploaie îmbelşugată şi va adăuga putere la puterea voastră. Nu întoarceţi spatele ca nişte nelegiuiţi!

Adiţii s-au lepădat de semnele Domnului lor şi nu au dat ascultare trimişilor lor, ci ascultau poruncile oricărui despot încrâncenat.

În sura Shu’arā, ayāturile 128-130:

Veţi zidi pe fiece înălţime un semn ca să vă jucaţi?

Vă veţi face întărituri ca şi cum aţi veşnici?

Când loviţi, loviţi ca nişte despoţi?

Temeţi-vă de Allah şi daţi-mi ascultare.

Lupta lui Salih cu necredința poporului său este prezentată în Gloriosul Coran:

În sura A’rāf, ayātul 74:

Amintiţi-vă, El v-a ales ca urmaşi, după adiţi, şi v-a dat un loc pe pământ. Voi aţi zidit palate pe şesurile Sale şi v-aţi săpat adăposturi în munţi. Amintiţi-vă de binefacerile lui Allah. Nu săvârşiţi fărădelegi pe pământ, semănând stricăciune!

În sura Hud, ayāturile 61 și 64-65:

Thamudiţilor, l-am trimis pe fratele lor Salih. El spuse: O, popor al meu! Închinaţi-vă lui Allah! Să nu aveți alt zeu în afară de El. El v-a creat din acest pământ pe care v-a răspândit. Cereţi-I iertare, apoi întoarceţi-vă la El, căindu-vă. Domnul meu este aproape şi răspunde!

O, poporul meu! Aceasta este cămila lui Allah, semn vouă. Lăsaţi-o să pască pe pământul lui Allah şi nu o atingeţi cu vreun rău, căci de nu, o osândă vă va lua curând.

Ei o ologiră însă. Atunci Salih le spuse: Mai staţi trei zile în casele voastre, aceasta este o făgăduială ce nu este mincinoasă.

În sura Shu’arā, ayāturile 146-152:

Veţi fi lăsaţi oare să vă tihnească ceea ce aveţi aici,

grădini şi izvoare,

holde şi curmali cu ciorchini grei?

Vă construiți cu îndemânare case în munţi?

Temeţi-vă de Allah şi daţi-mi ascultare.

Nu ascultaţi porunca celor necumpătaţi,

care seamănă stricăciune pe pământ şi nu fac nimic drept.

Lupta lui Lut cu necredința poporului său este arătată în Gloriosul Coran:

În sura A’rāf, ayāturile 80-81:

Amintiţi-vă de Lot! El spuse poporului său: Voi vă dedaţi acestei scârboşenii pe care nimeni, pe aceste lumi, n-a mai săvârşit-o înaintea voastră?

Voi veniţi la bărbaţi poftindu-i, şi nicidecum la femei. Sunteţi un popor de depravaţi.

În sura Shu’arā, ayāturile 165-166:

Vă apropiaţi de bărbaţii din aceste lumi,

părăsindu-vă soţiile, create vouă de Domnul vostru? Sunteţi un popor călcător al Legii.

Lupta lui Șuaib cu necredința poporului său este ilustrată în Gloriosul Coran:

În sura A’rāf, ayāturile 85-86:

Oamenilor din Madian, li l-am trimis pe fratele lor Şu’aib. El spuse: O, popor al meu! Închinaţi-vă lui Allah! Să nu aveţi alt zeu în afară de El. Daţi măsura şi greutatea cum se cuvine. Nu nedreptăţiţi oamenii în bunurile lor. Nu semănaţi stricăciunea pe pământ după ce a fost îndreptat. Dacă sunteţi credincioşi va fi bine pentru voi.

Nu vă aşezaţi pe toate drumurile pentru a ameninţa şi a întoarce de la calea lui Allah pe cei care cred în El, iar voi doriţi să întortocheaţi această cale. Amintiţi-vă! El v-a înmulţit pe când eraţi puţini. Vezi cum a fost sfârşitul celor care au semănat stricăciunea.

În sura Hud, ayāturile 84-86:

Oamenilor din Madian li l-am trimis pe fratele lor Şu’aib? El spuse: O, popor al meu! Închinaţi-vă lui Allah! Să nu aveţi alt zeu în afară de El! Nu micşoraţi măsurile şi greutăţile. Vă văd în bunăstare, însă mă tem pentru voi de osânda unei zile învăluitoare.

O, popor al meu! Daţi măsura şi greutatea aşa cum se cuvine. Nu pricinuiţi nedreptăţi oamenilor în bunurile lor, nu săvârşiţi fărădelegi pe pământ, semănând stricăciune!

Ceea ce vă lasă Allah este mai bun pentru voi, de sunteţi credincioşi. Eu nu vă sunt vouă păzitor.

Coranul prezintă, în același timp, principiile și natura luptei profeților cu răul și necredința, așa cum Allah a revelat:

În sura Nahl, ayātul 90:

Da, Allah porunceşte dreptate, bunătate şi daruri pentru cei apropiaţi. El vă opreşte cele ruşinoase, urâciunea şi neascultarea. El vouă vă predică. Poate vă veţi aminti!

Întrebare:

De ce scopurile islamului pot fi împlinite doar prin cucerirea puterii?

Răspuns:

Principiile enumerate de Coran, așa cum le-am detaliat anterior, reprezintă obiectivul Revoluției islamice nefiind altceva decât raze de lumină izvorâte din soarele profeției; emanații ideologice generate de nucleul sacru al soliei profetice. Enunțăm astfel următorul deziderat: această chemare la Allah, pe care fiecare trimis a îndeplinit-o, prin care oamenii sunt îndemnați la slujirea și venerarea unicului Zeu, va fi mereu acompaniată de un apel general la abandonarea idolilor ridicați de cei care revendică puterea prin fals și rătăcesc oamenii către pierzanie; în alte cuvinte, chemarea la Allah nu poate fi desăvârșită fără abandonarea liderilor care acționează în răzvrătire față de Allah; sau, în altă ordine de idei, credința în unicitate nu se poate împlini în același timp cu urmarea dictatelor unor lideri aflați în răzvrătire față de Allah; pe cale de consecință credința începe prin supunerea față de Allah și nesupunerea față de liderii necredinței; așa cum Gloriosul Coran atestă:

În sura Nahl, ayātul 36:

Noi am trimis la fiece adunare un trimis: Închinaţi-vă lui Allah! Feriţi-vă de Taghut! Pe unii dintre ei Allah i-a călăuzit, iar alţii au fost sortiţi rătăcirii. Străbateţi pământul şi vedeţi cum a fost sfârşitul hulitorilor!

În sura A’rāf, ayātul 3:

Urmaţi ceea ce v-a fost pogorât vouă de la Domnul vostru, nu urmaţi alţi oblăduitori în afara Lui. Voi cei ce chibzuiţi atât de puţin!

Mai departe, în acest raționament, susținem că trimișii nu s-au limitat doar la propovăduirea mesajul unicității lăsându-i pe oameni în voia lor pentru a-l venera sau nu pe Allah conform propriei dorințe, însă, au cerut oamenilor să îi asculte și să li se supună în numele lui Allah acceptându-i ca lideri; întrucât supunerea față de profeți înseamnă supunere față de Allah; lupta profeților, astfel, demonstrează într-o manieră evidentă că puterea în societate nu trebuie să rămână sub controlul necredincioșilor ci se cuvine și este necesar să fie preluată de credincioși întru salvarea întregii rase umane. Conform unei logici elementare se poate afirma că este interzis ca oamenii să își numească alți lideri în afară de profeți:

Proclamația lui Noe către poporul său este ilustrată în Gloriosul Coran:

În sura Shu’arā, ayāturile 107-108:

Eu, vouă, vă sunt un trimis vrednic de încredere.

Temeţi-vă de Allah şi daţi-mi ascultare!

Proclamația lui Hud către poporul său este descrisă în Gloriosul Coran:

În sura Shu’arā, ayāturile 125-126:

Eu vouă vă sunt un trimis vrednic de încredere.

Temeţi-vă de Allah şi daţi-mi ascultare.

Proclamația lui Salih către poporul său este prezentată în Gloriosul Coran:

În sura Shu`arā, ayāturile 143-144:

Eu vouă vă sunt un trimis vrednic de încredere.

Temeţi-vă de Allah şi daţi-mi ascultare!

Proclamația lui Lut către poporul său este arătată în Gloriosul Coran:

În sura Shu’arā, ayāturile 162-163:

Eu, vouă, vă sunt un trimis vrednic de încredere.

Temeţi-vă de Allah şi daţi-mi ascultare.

Proclamația lui Șuaib către poporul său este înfățișată în Gloriosul Coran:

În sura Shu’arā, ayāturile 178-179:

Eu, vouă, vă sunt un trimis vrednic de încredere.

Temeţi-vă de Allah şi daţi-mi ascultare.

Allah Preaînaltul descrie obligația supunerii față de profeți în următoarea manieră:

În sura Nisā, ayātul 64:

Noi nu trimitem un trimis decât ca să i se dea ascultare, cu îngăduinţa lui Allah. Dacă cei care s-au nedreptăţit pe ei înşişi vin la tine cerând iertare lui Allah şi dacă trimisul cere iertare pentru ei, atunci Îl vor afla pe Allah, Îndurător și Milostiv.

În sura Hashr, ayātul 7:

Ceea ce Allah a dăruit trimisului Său ca pradă de la locuitorii cetăţilor, aparține lui Allah şi trimisului Său, rudelor sale, orfanilor, sărmanilor şi drumeţului, însă nu şi celor dintre voi ce sunt bogaţi. Ceea ce vă dă trimisul, luaţi! Ceea ce vă opreşte, lăsaţi! Temeţi-vă de Allah! Allah este Aprig la pedeapsă!

În sura Nisā, ayātul 65:

Nu! Pe Domnul tău! Ei nu cred atâta vreme cât nu te-au luat judecător pentru gâlcevile lor. Ei nu vor mai afla în ei putinţa de a scăpa de ceea ce tu vei fi hotărât şi se vor supune în întregime!

În sura Nisā, ayātul 60:

Nu i-ai văzut pe cei care pretind că ei cred în ceea ce ţi-a fost pogorât ţie şi în ceea ce a fost pogorât înaintea ta? Ei vor să rămână sub judecata lui Taghut, chiar dacă li s-a poruncit să-l tăgăduiască. Diavolul vrea să-i arunce într-o adâncă rătăcire.

Coranul însoțește, fără îndoială, chemarea de a Îl venera pe Allah, alături de somația clară și imperativă de a-i abandona pe liderii necredinței și cheamă la nesupunere față de aceștia, așa cum Gloriosul Coran afirmă:

În sura Kahf, ayātul 28:

Rămâi cu cei care, dimineaţa şi seara, Îl cheamă pe Domnul lor, căutând spre Faţa Sa. Ochii tăi să nu se desprindă de ei căutând poleiala Vieţii de Acum. Nu-i da ascultare celui a cărui inimă am făcut-o nepăsătoare la amintirea Noastră, căci el îşi urmează poftele, iar purtarea lui este desfrânată.

În sura Shu’arā, ayaturile 151-152:

Nu ascultaţi porunca celor necumpătaţi,

care seamănă stricăciune pe pământ şi nu fac nimic drept.

În sura Ahzāb, ayatul întâi:

O, profetule! Teme-te de Allah! Nu da ascultare necredincioșilor şi făţarnicilor! Allah este Ştiutor, Înţelept.

Întrebare:

De ce în afara Revoluției islamice nu mai există altă cale de a Îl mulțumi pe Allah?

Răspuns:

Această datorie este esența hijrei și jihadului iar Coranul îi atribuie o importanță capitală:

În sura Baqara, ayātul 193:

Luptaţi-vă cu ei până când nu va mai fi nici o ispită, ci va fi doar Legea lui Allah. Dacă se opresc, nu-i vrăjmăşiţi decât pe cei nedrepţi.

În sura Furqan, ayātul 52:

Nu da ascultare necredincioșilor, ci luptă împotriva lor cu tărie!

În sura Tahrīm, ayātul 9:

O, Profetule! Luptă-te cu necredincioșii şi făţarnicii! Fii aspru cu ei! Singurul lor adăpost va fi Gheena. Ce rea devenire!

În sura Tawbah, ayātul 12:

Războiţi-vă cu ei! Allah îi va osândi cu mâinile voastre şi îi va acoperi cu ocară, iar vouă vă va dărui biruinţa, apoi va tămădui piepturile credincioşilor.

În sura Tawbah, ayātul 29:

Războiţi-vă cu cei care nu cred în Allah şi în Ziua de Apoi, cu cei care nu socotesc oprit ceea ce Allah şi trimisul Său au oprit, cu cei care nu ţin Legea Adevărată dintre cei cărora li s-a dat Cartea. Războiţi-vă cu ei până vor plăti tributul cu mâna lor după ce au fost umiliţi.

În sura Tawbah, ayātul 41:

Uşori ori grei, porniţi la luptă. Luptaţi cu bunurile şi ființele voastre pe calea lui Allah. Aceasta este bine pentru voi, dacă aţi şti!

În sura Baqara, ayātul 218:

Cei care cred, cei care au emigrat, cei care luptă pe calea lui Allah sunt cei care nădăjduiesc în mila lui Allah. Allah este Iertător, Milostiv.

În sura Imrān, ayātul 142:

Socotiţi oare că veţi intra în Rai înainte ca Allah să-i cunoască pe cei luptători, înainte să-i cunoască pe cei răbdători?

Întrebare:

De ce obediența față de partidul islamic este atât de importantă pentru Revoluție?

Răspuns:

Sunt un număr de relatări profetice care prezintă în termeni clari această necesitate:

Al-Hārith al-Ash’arī, Allah să fie mulțumit de el, a spus: Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Vă poruncesc cinci lucruri: Partidul (Jamā’at), ascultarea (sam’a), supunerea (tā’at), emigrarea (hijra) și lupta pe calea lui Allah (jihadul). Cel care se separă de partid, chiar și cu o măsură, a dezlegat legătura islamului din jurul gâtului său, decât dacă se întoarce (în partid). Iar cel care cheamă oamenii în jurul ideilor preislamice (jahiliya) este dintre oamenii Iadului, chiar dacă se roagă, postește și susține că e musulman.

Ubādah Ibn Sāmit, Allah să fie mulțumit de el, a spus: I-am jurat Trimisului lui Allah ﷺ: să îl ascultăm și să ne supunem, la bine și la greu, în ceea ce ne place sau nu, să acordăm dreptul (și) intereselor celorlalți, să nu avem divergențe cu liderul decât dacă îl vedem că neagă islamul; dar să spunem adevărul oriunde ne aflăm, fără teamă de vina care ne poate fi atribuită (luptând) pe calea lui Allah.

Umm al-Husayn, Allah să fie mulțumit de ea, a spus: Trimisul lui Allah ﷺ a spus: Chiar dacă un sclav desfigurat este numit liderul vostru, iar el vă conduce în acord cu Cartea lui Allah, ascultați-l și supuneți-vă lui.

Abū Hurayra, Allah să fie mulțumit de el, a spus: L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: Cel care abandonează supunerea și se separă de partid și moare, va muri moartea unuia din vremurile preislamice (jahiliya). Cel care luptă orbește sub un stindard fiind înfuriat datorită sectarismului, cheamă la sectarism sau dă ajutor pentru sectarism și este ucis, va muri moartea unuia din vremurile preislamice (jahiliya).

Arfajah, Allah să fie mulțumit de el, a spus: L-am auzit pe Trimisul lui Allah ﷺ spunând: Dacă cineva vine la voi, când sunteți uniți sub un singur om, și vrea să vă împartă sau să vă separe în partid, omorâți-l.

Întrebare:

De ce este jihadul atât de important pentru credința musulmanului?

Răspuns:

Nu este doar important ci hotărâtor întrucât separă credinciosul de necredincios și fățarnic, așa cum Gloriosul Coran afirmă:

În sura Tawbah, ayāturile 44-45:

Cei care cred în Allah şi în Ziua de Apoi nu-ţi cer îngăduinţă să nu lupte cu bunurile şi făpturile lor. Allah îi ştie pe cei temători.

Doar cei care nu cred în Allah şi în Ziua de Apoi îţi cer îngăduinţa să nu lupte. Inimile lor sunt şovăitoare şi în şovăiala lor nu iau nici o hotărâre.

În surat Tawbah, ayāturile 81-84:

Cei lăsaţi în urmă, se bucură de lăsarea lor, căci astfel nu mai dau ascultare trimisului lui Allah. Ei urăsc să lupte pe calea lui Allah cu bunurile şi ființele lor. Ei spun: Nu porniţi la luptă pe arşiţă! Spune(-le): Focul Gheenei este cu mult mai arzător! De-ar înţelege!

Vor râde puţin, însă vor plânge apoi mult ca răsplată a ceea ce au agonisit.

Dacă Allah te întoarce către o astfel de obşte, şi îţi cere îngăduinţa de a ieşi cu tine la luptă, spune: Nu veţi ieşi cu mine niciodată. Nu vă veţi război alături de mine cu vreun vrăjmaş. Aţi fost mulţumiţi să rămâneţi acasă odată, rămâneţi, aşadar, cu cei de pe urmă!

Nu te ruga niciodată pentru vreunul dintre ei când a murit. Nu te opri înaintea mormântului său. Ei i-au tăgăduit pe Allah şi pe trimisul Său şi au murit în stricăciune.

Întrebare:

Care sunt îndoielile care îl fac pe credincios să ezite?

Răspuns:

Coranul descrie această atitudine în următoarea manieră:

În surat Hujurāt, ayātul 15:

Credincioşii sunt numai cei care cred în Allah şi în trimisul Său şi nu se îndoiesc mai apoi şi se luptă pe calea lui Allah cu averile şi ființele lor. Aceştia sunt cei sinceri.

În sura Anfāl, ayātul 74:

Cei care au devenit credincioşi, după ce au emigrat, şi au luptat alături de voi, ei sunt de-ai voştri. Rudele de sânge au grijă unele de altele. Aceasta este în Cartea lui Allah. Allah este Atotştiutor!

În surat Nisā, ayātul 95:

Credincioşii care se feresc să lupte, în afară de cei oropsiţi, şi cei care luptă pe calea lui Allah cu bunurile şi ființele lor nu sunt deopotrivă. Allah le dă întâietate celor care luptă cu bunurile şi ființele lor asupra celor care se feresc să lupte. Allah a făgăduit tuturor răsplăți, însă Allah le dă întâietate luptătorilor faţă de cei care stau degeaba şi lor le va da o mare răsplată.

În sura Tawbah, ayātul 24:

Spune: Dacă taţii voştri, fiii voştri, fraţii voştri, soţiile voastre, clanul vostru, bunurile ce le-aţi agonisit, un negoţ de-a cărui veştejire vă este teamă, locuinţele unde vă simţiţi bine, vă sunt mult mai dragi decât Allah şi trimisul Său şi decât războiul pentru calea lui Allah, aşteptaţi până va veni Allah cu Porunca Sa! Allah nu călăuzeşte poporul stricat.

Întrebare:

Este stabilirea statului islamic obiectivul fundamental al Revoluției?

Răspuns:

Coranul răspunde, fără echivoc, acestei întrebări astfel:

În sura Imrān, ayātul 104:

Poate va ieşi din voi o adunare care îi va chema pe oameni la bine şi le va porunci cuviinţa şi îi va opri pe ei de la urâciune: aceştia vor fi cei fericiţi!

În sura Anfāl, ayātul 72:

Cei care cred, emigrează, luptă pe calea lui Allah cu bunurile şi ființele lor, adăpostesc şi ajută, aceştia sunt prieteni unii altora. Voi nu sunteţi însă prietenii celor care cred şi n-au emigrat, atâta vreme cât nu vor pleca. Dacă vă cer ajutorul în numele credinţei, trebuie să-i ajutaţi, însă nu împotriva unui popor cu care aţi făcut un legământ. Allah este Văzător a ceea ce făptuiţi.

În sura Imrān, ayātul 110:

Voi sunteţi cea mai bună adunare ivită între oameni: voi porunciţi cuviinţa şi opriţi urâciunea. Voi credeţi în Allah. Dacă oamenii Cărţii ar fi crezut, ar fi fost mai bine pentru ei. Printre ei sunt şi credincioşi, însă cei mai mulţi sunt stricaţi.

În sura Anfāl, ayātul 73:

Cei care tăgăduiesc sunt prieteni unii altora. Dacă voi nu veţi face astfel, pe pământ se va întinde o răzvrătire şi o mare stricăciune.

Întrebare:

Ce se întâmplă cu acel popor care nu se poate ridica la luptă pentru islam?

Răspuns:

Nimic nu ilustrează mai bine această neputință decât momentul proclamării hijrei pentru musulmani când au fost îndemnați să își părăsească proprietățile, rudele și bunurile din Mecca, țara necredinței, pentru a emigra în Medina, țara islamului. Importanța asumării emigrării este aceea că hijra i-a condus pe musulmani să stabilească o comunitate și mai târziu un stat islamic în care să își trăiască viața în supunere și sub suvernitatea lui Allah, să acumuleze putere colectivă spre a purta și continua, neîncetat și neînfricat, lupta mereu-victorioasă de extindere a regatului divin în cele patru zări ale lumii; atât de lipsit de orice fel de compromisuri a fost apelul hiijrei încât cei care l-au evitat și negat și-au pierdut drepturile în umma islamică alături de orice alte consecințe vor înfrunta în viața de Apoi, așa cum Gloriosul Coran descrie:

În sura Nisā, ayātul 97:

În clipa când îi iau, îngerii vor spune celor care s-au nedreptăţit pe ei înşişi: Cum aţi fost? Ei vor spune: Am fost neputincioşi pe pământ. Îngerii vor spune: Pământul lui Allah nu a fost atât de spațios încât să vă îngăduie să plecaţi oriunde? Aceştia sunt cei care vor avea Gheena liman! Rea devenire!

În surat Nisā, ayātul 89:

Lor le-ar plăcea să vă vadă necredincioși, precum sunt ei înşişi, iar astfel să fiţi asemenea lor! Nu vă luaţi nici un prieten dintre ei până nu vor emigra pe calea lui Allah. Dacă întorc însă spatele, prindeţi-i şi omorâţi-i oriunde îi veţi afla. Nu vă luaţi nici oblăduitor, nici ajutor dintre ei.

În surat Anfāl, ayātul 72:

Cei care cred, emigrează, luptă pe calea lui Allah cu bunurile şi făpturile lor, adăpostesc şi ajută, aceştia sunt prieteni unii altora. Voi nu sunteţi însă prietenii celor care cred şi n-au emigrat, atâta vreme cât nu vor pleca. Dacă vă cer ajutorul în numele credinţei, trebuie să-i ajutaţi, însă nu împotriva unui popor cu care aţi făcut un legământ. Allah este Văzător a ceea ce făptuiţi.

Mai citește și:

https://alternativaislamica.wordpress.com/2016/06/19/liderul-maxim/

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s