الرسالة الثمانية

٨

*

Fundația filosofiei politice islamice este Sfântul Coran.

Măreața carte revelată proclamă:

Allah este Suveranul Legilor Universului:

6:164

قُلْ أَغَيْرَ اللَّهِ أَبْغِي رَبًّا وَهُوَ رَبُّ كُلِّ شَيْءٍ ۚ وَلَا تَكْسِبُ كُلُّ نَفْسٍ إِلَّا عَلَيْهَا ۚ وَلَا تَزِرُ وَازِرَةٌ وِزْرَ أُخْرَىٰ ۚ ثُمَّ إِلَىٰ رَبِّكُم مَّرْجِعُكُمْ فَيُنَبِّئُكُم بِمَا كُنتُمْ فِيهِ تَخْتَلِفُونَ

{ قل أغير الله أبغي ربّا }

إلها أي لا أطلب غيره { وهو ربُّ } مالك { كل شيء ولا تكسب كل نفس } ذنبا { إلا عليها ولا تزر } تحمل نفس { وازرة } آثمة { وزر } نفس { أخرى ثم إلى ربكم مرجعكم فينبئكم بما كنتم فيه تختلفون }

Spune: Voi căuta un alt domn afară de Allah? El este Domnul tuturor! Fiece suflet agoniseşte numai pe socoteala lui. Nimeni nu va căra povara altuia. Apoi la Domnul vostru vă va fi întoarcerea. El vă va înştiinţa atunci de lucrurile asupra cărora vă învrăjbeați.

987: numai pe socoteala lui: doctrina responsabilității personale este prezentată în acest pasaj. Suntem pe deplin responsabili de acțiunile noastre, nu putem transfera consecința acestor fapte altcuiva; nici nu poate o altă persoană să ne preia responsabilitatea păcatelor comise. Dacă oamenii sunt încercați de anumite dubii sau divergențe în legătură cu întrebările importante care privesc religia, nu le vor fi de ajutor dezbaterile fără capăt și rezultat: toate se vor lămuri la finalul existenței omenirii, în schimb, ceea ce putem și trebuie să facem, este să ne menținem uniți și disciplinați pe calea destinului și să ne îndeplinim cu sârg îndatoririle.

7:54

إِنَّ رَبَّكُمُ اللَّهُ الَّذِي خَلَقَ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضَ فِي سِتَّةِ أَيَّامٍ ثُمَّ اسْتَوَىٰ عَلَى الْعَرْشِ يُغْشِي اللَّيْلَ النَّهَارَ يَطْلُبُهُ حَثِيثًا وَالشَّمْسَ وَالْقَمَرَ وَالنُّجُومَ مُسَخَّرَاتٍ بِأَمْرِهِ ۗ أَلَا لَهُ الْخَلْقُ وَالْأَمْرُ ۗ تَبَارَكَ اللَّهُ رَبُّ الْعَالَمِينَ

{ إن ربكم الله الذي خلق السماوات والأرض في ستة أيام }

من أيام الدنيا، أي في قدرها لأنه لم يكن ثَمَّ شمس ولو شاء خلقهم في لمحة، والعدول عنه لتعليم خلقه التثبيت { ثم استوى على العرش } هو في اللغة: سرير الملك استواء يليق به { يُغْشِي الليل النهار } مخففا ومشددا أي يغطي كلا منهما بالآخر طلبا { يطلبه حثيثا } سريعا { والشمس والقمر والنجوم } بالنصب عطفا على السماوات والرفع مبتدأ خبره { مسخرات } مذلَّلات { بأمره } بقدرته { ألا له الخلق } جميعا { والأمر } كله { تبارك } تعاظم { الله ربُّ } مالك { العالمين }

Domnul nostru este Allah. El a creat cerurile şi pământul în şase zile, apoi s-a aşezat pe Tron. El acoperă ziua cu noaptea care o urmează fără odihnă. Soarele, luna şi stelele sunt supuse poruncii Sale. Nu ale lui sunt Facerea şi Porunca? Binecuvântat fie Allah, Stăpânul lumilor!

Explicațiile acestui verset au fost oferite într-o ediție anterioară, descoperă aici:

الرسالة الرابعة

114:1

قُلْ أَعُوذُ بِرَبِّ النَّاسِ

{ قل أعوذ برب الناس }

خالقهم ومالكهم خُصُّوا بالذكر تشريفا لهم ومناسبة للاستفادة من شر الموسوس في صدورهم

Spune: Izbăvire caut la Domnul oamenilor!

6307: izbăvire: dacă în alte pasaje este ilustrată necesitatea căutării protecției lui Allah împotriva factorilor externi care ar putea afecta omul, în sura de față este descrisă necesitatea apărării spirituale împotriva factorilor interni.

6308: Domnul oamenilor: pentru Allah omenirea este un tot; legătura omului cu Allah poate fi înțeleasă în trei aspecte: Allah este Domnul, Creatorul și Cel care Înzestrează creația; Allah susține omul, îl îngrijește și îi oferă toate mijloacele pentru ca acesta să se dezvolte sub protecția Sa împotriva răului; Allah este Suveranul, conducătorul și Domnul omului, mai mult decât un conducător pământean. Allah are autoritatea de a îi călăuzi existența și de a îl conduce pe o cale care să îi aducă bunăstare materială și spirituală; Allah i-a oferit omului o Lege după care să se călăuzească și sub autoritatea căreia să trăiască; Allah este Cel la care omul se va întoarce pentru a a răspunde pentru faptele pe care le-a comis în această viață, cum este descris în 2:156; Allah va fi judecătorul, El este Scopul Vieții de Apoi și Singurul Zeu pe care omul este îndreptățit să Îl venereze. Dacă înțelege această povață și urmează preceptele supunerii față de Creator, omul poate și trebuie să caute protecția lui Allah de răul care-l amenință și prigonește.

الَّذِينَ إِذَا أَصَابَتْهُم مُّصِيبَةٌ قَالُوا إِنَّا لِلَّهِ وَإِنَّا إِلَيْهِ رَاجِعُونَ

هم

{الذين إذا أصابتهم مصيبة}

بلاء {قالوا إنا لله} ملكا وعبيدا يفعل بنا ما يشاء {وإنا إليه راجعون} في الآخرة فيجازينا وفي الحديث (من استرجع عند المصيبة أجره الله فيها وأخلف الله عليه خيرا ) وفيه أن مصباح النبي صلى الله عليه وسلم طفئ فاسترجع فقالت عائشة : إنما هذا مصباح فقال : (كل ما أساء المؤمن فهو مصيبة) رواه أبو داود في مراسيله

celor care spun atunci când îi loveşte o năpastă: Noi suntem ai lui Allah şi la El ne vom întoarce!

2

مَلِكِ النَّاسِ

{ ملك الناس }

Regele oamenilor!

3

إِلَٰهِ النَّاسِ

{ إله الناس }

بدلان أو صفتان أو عطفا بيان وأظهر المضاف إليه فيهما زيادة للبيان

Dumnezeul oamenilor!

Întreaga creație, făpturile, omul, propriul său corp se află sub control divin și acceptă autoritatea lui Allah; totuși, în acele aspecte ale vieții sale, unde omul poate lua decizii, Allah nu Își impune Suveranitatea prin forță ci îl îndeamnă pe om să Îl recunoască prin cunoaștere și consimțământ. În acest scop El a trimis profeți și texte sacre.

2:21

يَا أَيُّهَا النَّاسُ اعْبُدُوا رَبَّكُمُ الَّذِي خَلَقَكُمْ وَالَّذِينَ مِن قَبْلِكُمْ لَعَلَّكُمْ تَتَّقُونَ

{ يا أيُّها الناس }

أي أهل مكة { اعبدوا } وحِّدوا { ربَّكم الذي خلقكم } أنشأكم ولم تكونوا شيئاً { و } خلق { الذين من قبلكم لعلكم تتقون } بعبادته عقابَه، ولعل : في الأصل للترجي، وفي كلامه تعالى للتحقيق

Oameni! Închinaţi-vă Domnului vostru care v-a făcut pe voi şi pe cei dinaintea voastră. Poate vă veţi teme!

40: vă veți teme: pentru sensul cuvântului taqwā تقوى vezi nota 26 a lui 2:2; termenul „teamă”, în sensul de „reverență”, este semantic legat, în verset, de „adorare” și, mai departe, de „creat”. Conform acestei construcții adorarea este actul cel mai înalt și umil de reverență și venerare; atunci când omul se dedică unei astfel de legături cu Allah, care îi este atât Creator cât și Protector, credința lui va începe să rodească fapte plăcute și frumoase. Această supunere și venerare reprezintă șanse și binecuvântări din partea lui Allah; oare omul își va folosi liberul arbitru pentru a-și împlini viața cu roadele credinței? Dacă da, atunci întreaga lui natură va fi transformată de această alegere, după cum și negarea, refuzul său va avea un efect asemănător de transformare a realității sale.

ذَٰلِكَ الْكِتَابُ لَا رَيْبَ ۛ فِيهِ ۛ هُدًى لِّلْمُتَّقِينَ

{ ذلك }

أي هذا { الكتاب } الذي يقرؤه محمد { لا ريب } لا شك { فيه } أنه من عند الله وجملة النفي خبر مبتدؤه ذلك والإشارة به للتعظيم { هدىً } خبر ثان أي هاد { للمتقين } الصائرين إلى التقوى بامتثال الأوامر واجتناب النواهي لاتقائهم بذلك النار

Aceasta este cartea cea mai presus de orice îndoială, călăuzire celor temători.

26: celor temători: taqwā, تقوى, verbele și substantivele asociate cu rădăcina acestui cuvânt înseamnă teamă (din evlavie) față de Allah, care, conform autorului Proverbelor din Vechiul Testament, este începutul Înțelepciunii, adică restrângerea sau reținerea limbajului, faptelor și gândurilor rele în favoarea încrederii, credinței, smereniei și comportamentului bun. Toate aceste manifestări se regăsesc în trăsăturile „celor temători” متقين, dar, în semantica versetelor, sunt întrebuințate în funcție de context, ca în 47:17 sau 5808 a lui 74:56.

وَالَّذِينَ اهْتَدَوْا زَادَهُمْ هُدًى وَآتَاهُمْ تَقْوَاهُمْ

{ والذين اهتدوا }

وهم المؤمنون { زادهم } الله { هدىّ وآتاهم تقواهم } ألهمهم ما يتقون به النار

Celor călăuziţi Allah le sporeşte călăuzirea şi îi dăruieşte întru teama lor.

4838: călăuziți: avansul spiritual este progresiv: fiecare pas îl face pe următorul să fie mai ușor și va conduce, fără îndoială, la împlinirea întregului parcurs.

وَمَا يَذْكُرُونَ إِلَّا أَن يَشَاءَ اللَّهُ ۚ هُوَ أَهْلُ التَّقْوَىٰ وَأَهْلُ الْمَغْفِرَةِ

{ وما يذكرون }

بالياء والتاء { إلا أن يشاء الله هو أهل التقوى } بأن يتقى { وأهل المغفرة } بأن يغفر لمن اتقاه

Oamenii nu-şi vor aminti decât dacă va voi Allah, Cel vrednic de teamă şi dăruitor de iertare!

5808: Cel vrednic de teamă: Credința cât și Iertarea își au originea în Voința lui Allah iar Credința Omului capătă sens doar atunci când se aliniază cu Voința Universală a Creatorului. Dacă traducem cuvântul taqwā prin „frică de Allah” sensul versetului devine: Doar Lui i se cuvine teama, doar El poate oferi Iertarea”.

6:73

وَهُوَ الَّذِي خَلَقَ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضَ بِالْحَقِّ ۖ وَيَوْمَ يَقُولُ كُن فَيَكُونُ ۚ قَوْلُهُ الْحَقُّ ۚ وَلَهُ الْمُلْكُ يَوْمَ يُنفَخُ فِي الصُّورِ ۚ عَالِمُ الْغَيْبِ وَالشَّهَادَةِ ۚ وَهُوَ الْحَكِيمُ الْخَبِيرُ

{ وهو الذي خلق السماوات والأرض بالحق }

أي محقا { و } اذكر { يوم يقول } للشيء { كن فيكون } هو يوم القيامة يقول للخلق قوموا { قولُه الحق } الصدق الواقع لا محالة { وله الملك يوم ينفخ في الصور } القرن النفخة الثانية من إسرافيل لا ملك فيه لغيره (لمن الملك اليوم ؟لله) { عالُم الغيب والشهادة } ما غاب وما شوهد { وهو الحكيم } في خلقه { الخبير } بباطن الأشياء كظاهرها

El este Cel ce, întru Adevăr, a creat cerurile şi pământul. În Ziua când spune: “Fie!”, atunci este. Spusa lui este Adevărul. A Lui este împărăţia în ziua când se va sufla în trâmbiţă. El cunoaşte tăinuitul şi mărturisitul. El este Înţeleptul, Cunoscătorul.

Sensul acestui verset a fost descris într-o ediție anterioară, citește mai multe aici:

الرسالة الثانية

5:40

أَلَمْ تَعْلَمْ أَنَّ اللَّهَ لَهُ مُلْكُ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ يُعَذِّبُ مَن يَشَاءُ وَيَغْفِرُ لِمَن يَشَاءُ ۗ وَاللَّهُ عَلَىٰ كُلِّ شَيْءٍ قَدِيرٌ

{ ألم تعلم }

الإستفهام فيه للتقرير { أن الله له ملك السماوات والأرض يعذَّب من يشاء } تعذيبه { ويغفر لمن يشاء } المغفرة له { والله على كل شيء قدير } ومنه التعذيب والمغفرة

Nu ştii că a lui Allah este împărăţia cerurilor şi a pământului? El osândeşte pe cine voieşte şi iartă pe cine voieşte. El este Atotputernic.

743: nu știi: Dreptul de a pedepsi nu le aparține muritorilor ci este doar al lui Allah, dar, pentru a menține stabilitatea societății și pentru a îi proteja pe oamenii nevinovați de fărădelegi și răutăți, anumite principii juridice au fost stabilite în jurul cărora oamenii au alcătuit un cod penal. Nu trebuie totuși să ne închipuim că Allah este un Stăpân care pedepsește ci, mai degrabă, este un Domn care iartă, iar Iertarea este unul dintre marile sale atribute divine. Nu sunt înțelepciunea, cunoașterea sau abilitatea oamenilor cele care definesc limitele iertării și pedepsei, ci Voința Sa, care este adevăratul standard al dreptății și cucerniciei.

2:20

يَكَادُ الْبَرْقُ يَخْطَفُ أَبْصَارَهُمْ ۖ كُلَّمَا أَضَاءَ لَهُم مَّشَوْا فِيهِ وَإِذَا أَظْلَمَ عَلَيْهِمْ قَامُوا ۚ وَلَوْ شَاءَ اللَّهُ لَذَهَبَ بِسَمْعِهِمْ وَأَبْصَارِهِمْ ۚ إِنَّ اللَّهَ عَلَىٰ كُلِّ شَيْءٍ قَدِيرٌ

{ يكاد }

يقرب { البرق يخطف أبصارهم } بأخذها بسرعة { كلما أضاء لهم مشوا فيه } أي في ضوئه { وإذا أظلم عليهم قاموا } وقفوا، تمثيل لإزعاج ما في القرآن من الحجج قلوبهم وتصديقهم لما سمعوا فيه مما يحبون ووقوفهم عما يكرهون. { ولو شاء الله لذهب بسمعهم } بمعنى أسماعهم { وأبصارهم } الظاهرة كما ذهب بالباطنة { إن الله على كل شيء } شاءه { قدير } ومنه إذهاب ما ذكر

Fulgerul mai că le ia vederea. Când fulgerul luminează, ei merg la lumina lui, însă când se întunecă asupra lor, se opresc. Dacă Allah ar vrea, le-ar lua auzul şi văzul. Allah este Atotputernic!

3:26

قُلِ اللَّهُمَّ مَالِكَ الْمُلْكِ تُؤْتِي الْمُلْكَ مَن تَشَاءُ وَتَنزِعُ الْمُلْكَ مِمَّن تَشَاءُ وَتُعِزُّ مَن تَشَاءُ وَتُذِلُّ مَن تَشَاءُ ۖ بِيَدِكَ الْخَيْرُ ۖ إِنَّكَ عَلَىٰ كُلِّ شَيْءٍ قَدِيرٌ

ونزلت لما وعد صلى الله عليه وسلم أمته مُلك فارس والروم فقال المنافقون هيهات

{ قل اللهم }

يا الله { مالك الملك تؤتي } تعطي { الملك من تشاء } من خلقك { وتنزع الملك ممن تشاء وتعز من تشاء } بإيتائه { وتذل من تشاء } بنزعه منه { بيدك } بقدرتك { الخير } أي والشر { إنك على كل شيء قدير }

Spune: Allah, Stăpân al Împăraţiei! Tu dai împărăţia cui voieşti şi iei împărăţia cui voieşti. Tu înalţi pe cine voieşti şi cobori pe cine voieşti. În mâna Ta este binele. Tu eşti Atotputernicul.

369: binele: expresia care guvernează acest măreț verset este: În Puterea Ta se află Binele. Care este standardul după care oamenii judecă Binele? Voința Divină; atunci când oamenii se supun acestei Voințe iar adevăratul islam îi luminează, ei înțeleg principiul Binelui Universal, desigur, există controverse cu privire la ce înseamnă, cu adevărat, binele universal, dar, pentru credincios, raționamentul este simplu: Binele este Allah; iar omul trebuie să se străduiască să Îi înțeleagă Voința și Planul; odată intrat în această fortăreață a credinței și siguranței nu va mai fi preocupat de pericolul și amenințările Răului.

16:70

وَاللَّهُ خَلَقَكُمْ ثُمَّ يَتَوَفَّاكُمْ ۚ وَمِنكُم مَّن يُرَدُّ إِلَىٰ أَرْذَلِ الْعُمُرِ لِكَيْ لَا يَعْلَمَ بَعْدَ عِلْمٍ شَيْئًا ۚ إِنَّ اللَّهَ عَلِيمٌ قَدِيرٌ

{ والله خلقكم }

ولم تكونوا شيئاً { ثم يتوفاكم } عند انقضاء آجالكم { ومنكم من يرد إلى أرذل العمر } أي أخسه من الهرم والخرف { لكي لا يعلم بعد علم شيئاً } قال عكرمة من قرأ القرآن لم يصر بهذه الحالة { إن الله عليم } بتدبير خلقه { قدير } على ما يريده

Allah v-a creat, apoi vă va lua. Unii dintre voi ajung la vârsta bătrăneții, când nu mai ştiu nimic din ceea ce-au ştiut. Allah este Ştiutor, Puternic.

2100: bătrâneții: să contemplăm nu doar multitudinea de procese și fenomene desfășurate în Creație ci și minunata viață a omului pe pământ: felul în care este creat și se naște, cum își dezvoltă inteligența și cunoașterea, iar, la finalul vieții, cum sufletul îi este chemat înapoi la Creator iar corpul său vremelnic se descompune. În unele cazuri omul trăiește suficient cât să ajungă la o vârstă înaintată care îi va părea precum o a doua copilărie: el uită ce a învățat și pare că se întoarce în Timp: nu este aceasta o dovadă a Atemporalității, Cunoașterii și Puterii Divine Eterne?

2101: Știutor: accentul în acest pasaj se îndreaptă către transformările remarcabile ce au loc în viață și natură, metamorfoze prin care Cunoașterea și Puterea lui Allah Îi îndeplinesc Voința în creație; ni se amintește că omul este o creație care se poate ridica, prin permisiunea lui Allah, pe cele mai înalte culmi ale dezvoltării spirituale; astfel este ne este ilustrat felul în care oamenii se deosebesc între ei prin calitățile cu care au fost dăruiți de Allah; și dacă oamenii între ei sunt diferiți, cât de mare este diferența între cei creați și Cel care i-a creat?

64:1

يُسَبِّحُ لِلَّهِ مَا فِي السَّمَاوَاتِ وَمَا فِي الْأَرْضِ ۖ لَهُ الْمُلْكُ وَلَهُ الْحَمْدُ ۖ وَهُوَ عَلَىٰ كُلِّ شَيْءٍ قَدِيرٌ

{ يسبح لله ما في السماوات وما في الأرض }

ينزهه فاللام زائدة، وأتى بما دون من تغليبا للأكثر { له الملك وله الحمد وهو على كل شيء قدير }

Cele din ceruri şi de pe pământ Îl preamăresc pe Allah. A Lui este împărăţia! A Lui este mărirea! El asupra tuturor are putere!

5479: preamăresc: ca în 5449 a lui 62:1: întreaga creație, prin existența sa, glorifică Măreția Divină. Allah stăpânește creația și își întrebuințează Puterea în scopuri juste și corecte. El are putere asupra elementelor și materiei prezente în creație și adună, în Atotputerea Sa, toate forțele văzute sau nevăzute; Planul Său Atotputernic nu poate fi împiedicat de prezența, în Universul Său, a Răului alături de Bine.

يُسَبِّحُ لِلَّهِ مَا فِي السَّمَاوَاتِ وَمَا فِي الْأَرْضِ الْمَلِكِ الْقُدُّوسِ الْعَزِيزِ الْحَكِيمِ

{ يسبح لله }

ينزهه فاللام زائدة { ما في السماوات وما في الأرض } في ذكر ما تغليب للأكثر { الملك القدوس } المنزه عما لا يليق به { العزيز الحكيم } في ملكه وصنعه

Cele din ceruri şi de pe pământ Îl preamăresc pe Allah: Regele, Sfântul, Puternicul, Înţeleptul.

5449: preamăresc: ca în 5408 a lui 59:24, unde este explicată diferența între sabbaha سبح și yusabbihu يسبح formă care este folosită pentru a descrie o realitate împlinită, în cazul de față că toată creația Îi preamărește Măreția și Gloria iar că Mila Lui se revarsă asupra tuturor creaturilor: El este Cel care pogoară Revelația pentru binele celor ignoranți și neștiutori, deși, de multe ori, până și cei cunoscători și învățați, pot, datorită unui exces în știință, să rateze esența Mesajului Divin.

هُوَ اللَّهُ الْخَالِقُ الْبَارِئُ الْمُصَوِّرُ ۖ لَهُ الْأَسْمَاءُ الْحُسْنَىٰ ۚ يُسَبِّحُ لَهُ مَا فِي السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ ۖ وَهُوَ الْعَزِيزُ الْحَكِيمُ

{ هو الله الخالق البارىء }

المنشىء من العدم { المصور له الأسماء الحسنى } التسعة والتسعون الوارد بها الحديث، والحسنى مؤنث الأحسن { يسبح له ما في السماوات والأرض وهو العزيز الحكيم } تقدم أولها

El este Allah, Creatorul, Alcătuitorul, Plăsmuitorul. Ale Lui sunt cele mai frumoase nume. Cele din ceruri şi de pe pământ Îl preamăresc pe El. El este Puternicul, Înţeleptul.

5405: Creatorul: după ce versetele Îi descriu lui Allah atributele Binelui și Puterii, este ilustrată Energia Sa Creatoare prin accentuarea ideii că El nu a creat un univers după care a lăsat creația în voia unei sorți aleatorii ci contină să prelucreze, să evolueze noi forme, plăsmuiri și culori, și, în același timp, susține toți vectorii, resursele și capacitățile prin care înzestrează Creația conform legilor stabilite de El.

5406: Plăsmuitorul: geneza creației a avut loc în mai multe feluri iar cuvinte specifice cu înțelesuri distincte sunt întrebuințate de Coran pentru a reda semantica acestor acțiuni creatoare, vezi 120 a lui 2:117 sau 916 a lui 6:94 chiar și 923 a lui 6:98. Khalaqa خلق este un termen general care înseamnă „a crea” iar cel care creează este khāliq خالق , bara’a برئ implică un proces de evoluție al unei materii existente sau aflată într-o stare creată; cel care evoluează acest proces este Bāri’ بارئ ; sawwara صوَّر reprezintă oferirea unei trăsături anume sau culori pentru a potrivi un lucru cu forma dorită, de unde este derivat atributul de Musawwir, Creator al Formelor, مصوِّر; astfel de atribute divine constituie, în același timp, indicii cu privire la metodele prin care Allah a creat lumea.

بَدِيعُ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ ۖ وَإِذَا قَضَىٰ أَمْرًا فَإِنَّمَا يَقُولُ لَهُ كُن فَيَكُونُ

{ بديع السماوات والأرض }

موجدهم لا على مثال سبق { وإذا قضى } أراد { أمرا } أي إيجاده { فإنما يقول له كن فيكون } أي فهو يكون وفى قراءة بالنصب جوابا للأمر

Ziditorul cerurilor şi al pământului, când hotărăşte un lucru, spune doar: “Fii!” Şi el este.

120: Ziditorul: în aceste versete este înfățișat modul în care cerurile și pământul preamăresc Gloria Divină; această preamărire sugerează că cerurile și pământul nu sunt primordiale sau eterne ci o creație integrată Voinței Divine și Planului Universal, ca în 6:102 unde cuvântul bada’a بدع simbolizează „geneza” cerurilor și pământului iar khalaqa خلق înseamnă „crearea” tuturor lucrurilor.

ذَٰلِكُمُ اللَّهُ رَبُّكُمْ ۖ لَا إِلَٰهَ إِلَّا هُوَ ۖ خَالِقُ كُلِّ شَيْءٍ فَاعْبُدُوهُ ۚ وَهُوَ عَلَىٰ كُلِّ شَيْءٍ وَكِيلٌ

{ ذلكم الله ربكم لا إله إلا هو خالقُ كلَّ شيء فاعبدوه }

وحِّدوه { وهو على كل شيء وكيل } حفيظ

Acesta este Allah, Domnul vostru. Nu există alt zeu în afară de El, Creatorul tuturor. Închinaţi-vă Lui! El de toate are grijă!

Termenul bada’a face referire la originea creației, așa cum o concep sau imaginează oamenii de ștință; cei care neagă creaționismul susțin că această materie primordială, baza creației, este eternă iar elementele, lucrurile și formele existente, au fost alcătuite într-un timp și spațiu anume și vor pieri după care se vor dizolva în materia primordială care le va recrea. Acestui argument îi răspundem astfel: dacă afirmăm că există o materie primordială eternă, originea Sa nu poate fi decât Allah, care este Începutul și Sfârșitul existenței, Cauză a tuturor cauzelor. Dacă acceptăm acest raționament înseamnă că procesul creației nu este unul complet sau definitivat ci un proces gradat; prin cuvântul „creație” înțelegem toate formele de existență, fizică, spirituală sau abstractă. Așadar creația trece prin stagii de metamorfoză și evoluție iar această capacitate de transformare, bineînțeles, face parte din natura Creației, întrucât termenul khalaqa mai înseamnă și măsurătoare sau potrivire a ordinii unor lucruri, așa cum vedem în 54:49 și 25:59.

إِنَّا كُلَّ شَيْءٍ خَلَقْنَاهُ بِقَدَرٍ

{ إنا كل شيء }

منصوب بفعل يفسره { خلقناه بقدر } بتقدير حال من كل أي مقدرا وقرئ كل بالرفع مبتدأ خبره خلقناه

Noi am creat totul cu măsură.

5163: cu măsură: creația divină nu este aleatorie sau întâmplătoare ci răspunde unor legi, proporții și măsuri precise; toate dețin un timp, loc și limite definite clare, nimic nu se întâmplă decât în acord cu Planul Universal iar fiecare faptă, cuvânt și gând al omului generează consecințe în această Ordine desăvârșită; chiar și Mila lui Allah se revarsă asupra omenirii respectând măsurile și proporțiile existente în creație.

الَّذِي خَلَقَ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضَ وَمَا بَيْنَهُمَا فِي سِتَّةِ أَيَّامٍ ثُمَّ اسْتَوَىٰ عَلَى الْعَرْشِ ۚ الرَّحْمَٰنُ فَاسْأَلْ بِهِ خَبِيرًا

{ وهو الذي خلق السماوات والأرض وما بينهما في ستة أيام }

من أيام الدنيا: أي في قدرها لأنه لم يكن ثم شمس ولو شاء لخلقهنّ في لمحة والعدول عنه لتعليم خلقه التثبيت { ثم استوى على العرش } هو في اللغة سرير الملك { الرحمن } بدل من ضمير استوى: أي استواءً يليق به { فاسأل } أيها الإنسان { به } بالرحمن { خبيرا } يخبرك بصفاته

El este Cel ce a creat în şase zile cerurile, pământul şi ceea ce se află între ele, apoi s-a aşezat pe Tron, El, Milostivul. Întreabă-l pe cel cunoscător despre El!

3117: șase zile: vezi 1031 a lui 7:54 într-o ediție anterioară:

3118: Tron: vezi 1386 a lui 10:3 într-o ediție anterioară:

https://alternativaislamica.wordpress.com/category/2021/%d9%88%d9%84%d8%a7%d9%8a%d8%a9-%d8%a7%d9%84%d9%81%d9%82%d9%8a%d9%87/

3119: cel cunoscător: întrebarea care se desprinde din acest pasaj este: în cine să ne încredem? Oamenii acestei lumi se încred în forțele acestei lumi; cei credincioși se încred doar în Allah; deosebirea între bine și rău este elucidată prin raza strălucitoare a cunoașterii divine și inspirației care luminează adevărul și întunecă minciuna. Dacă oamenii nu dețin claritatea de a distinge între acestea atunci să îi întrebe pe cei care pot vedea.

Mai departe în explicațiile care privesc procesul evoluției: aflăm din Coran, despre creație, că aceasta se înfăptuiește printr-o Poruncă divină, termenul amr أمر adică instrucțiune, comandă, fiind prezentat ca având o natură atemporală, ca în 54:50:

وَمَا أَمْرُنَا إِلَّا وَاحِدَةٌ كَلَمْحٍ بِالْبَصَرِ

{ وما أمرنا }

لشيء نريد وجوده { إلا } مرة { واحدة كلمح بالبصر } في السرعة وهي قول: كن فيوجد (إنما أمره إذا أراد شيئا أن يقول له كن فيكون)

Porunca Noastră este un singur cuvânt iute precum clipitul ochilor.

5164: un singur cuvânt: în timp ce existența creațiilor este delimitată de proporții, măsuri, lungimi, timpi sau circumstanțe, Porunca lui Allah, Planul, Cuvântul, Efectul și Cauza sunt toate un singur Act; exemplul oferit aici este cel al clipirii, o similitudine la care înțelegerea omului se poate lesne raporta: modul în care momentele clipirii se succed, mișcarea mușchilor conectați la această acțiune, închiderea pleoapelor, deschiderea lor, constituie un act simultan deși împărțit în mai multe etape. Să contemplăm, de exemplu, situația în care un om scrie o carte; el trebuie mai întâi să își închipuie subiectul cărții în mintea lui, să se pregătească de scrierea textului printr-o cercetare, să strângă materiale sau să acumuleze experiențe care să-l familiarizeze cu subiectul; să învețe arta scrisului; să procure ustensile pentru scris, hârtie, cerneală, stilou, etc., acest întreg proces îl va introduce într-un context specific realizării unei cărți care îi va dezvolta aptitudinile și îl va perfecționa în raport cu munca și experiența pionierilor scrisului dinaintea sa; după aceea cartea lui poate va merge la o editură care o va publica sau litografia sau lega, poate chiar va ajunge pe rafturile librăriilor sau va fi prezentată unui prieten sau cunoscut, toate aceste întâmplări vor declanșa nenumărate alte efecte și cauzalități atât în viața sa cât și în viețile celorlalți oameni implicați în demers; felurite variabile și circumstanțele vor interacționa frecvent cu acțiunile lor și vor dicta desfășurarea procesului. Spre deosebire de acest șir logic de întâmplări, determinate și limitate, Porunca Divină, cuvântul „Fi” , kun, كن include toate acțiunile simultan, fără intervenția sau concursul altor forțe sau ființe și fără să beneficieze de experiență: iar această natură absolută a Poruncii lui Allah constituie un principiu al Unicității.

Un alt cuvânt care exprimă o metodă anume a creației divine este ja’ala جعل a crea, a face; termenul desemnează crearea, mereu, a noi forme și alcătuiri, noi dispoziții, precum stabilirea semnelor zodiacale pe bolta cerească, sau crearea luminii soarelui și lunii sau succesiunea dintre zi și noapte, ca în 25:61-62:

تَبَارَكَ الَّذِي جَعَلَ فِي السَّمَاءِ بُرُوجًا وَجَعَلَ فِيهَا سِرَاجًا وَقَمَرًا مُّنِيرًا

{ تبارك }

تعاظم { الذي جعل في السماء بروجا } اثني عشر: الحمل والثور والجوزاء والسرطان والأسد، والسنبلة والميزان والعقرب والقوس والجدي والدلو والحوت، وهي منازل الكواكب السبعة السيارة المريخ وله الحمل والعقرب، والزهرة ولها الثور والميزان، وعطارد وله الجوزاء والسنبلة والقمر وله السرطان والشمس ولها الأسد، والمشتري وله القوس والحوت، وزحل وله الجدي والدلو { وجَعَلَ } { فيها} أيضا { سراجا } هو الشمس { وقمرا منيرا } وفي قراءة سُرُجا بالجمع: أي نيرات، وخصّ القمر منها بالذكر لنوع فضيلة

Binecuvântat fie Cel ce a făcut zodiile pe cer, precum şi o candelă şi o lună luminoasă.

3121: candelă: măreața Lampă a cerurilor este Soarele iar lângă el se află Luna, care generează un fel de lumină împrumutată; iar semnele astrale, în sensul de constelații, sunt simboluri care marchează traiectoria planetelor pe bolta cerească.

وَهُوَ الَّذِي جَعَلَ اللَّيْلَ وَالنَّهَارَ خِلْفَةً لِّمَنْ أَرَادَ أَن يَذَّكَّرَ أَوْ أَرَادَ شُكُورًا

{ وهو الذي جعل الليل والنهار خلفة }

أي يخلف كل منهما الآخر { لمن أراد أن يذَّكَّر } بالتشديد والتخفيف كما تقدم: ما فاته في أحدهما من خير فيفعله في الآخر { أو أراد شُكور } أي شكرا لنعمة ربه عليه فيهما

El este Cel ce face ca noaptea şi ziua să se urmeze pentru cel care voieşte să-şi amintească de El ori voieşte să mulţumească.

3122: cel care voiește: fenomenele lumii astrale, universul, sunt Semne ale Revelării lui Allah prin actul creator, pentru cei care înțeleg și au capacitatea de a-și uni conștiința cu Voința divină. Aceștia pleacă la drum preamărindu-L, laudă și slavă care demonstrează că Îi înțeleg Natura; aceștia pleacă la drum mulțumindu-I, care arată că îi împlinesc Voința și făptuiesc binele în lumea creată. Aceste două atitudini ale minții și inimii aduc nesfârșite binecuvântări în viețile oamenilor, așa cum este detaliat în versetul următor:

وَعِبَادُ الرَّحْمَٰنِ الَّذِينَ يَمْشُونَ عَلَى الْأَرْضِ هَوْنًا وَإِذَا خَاطَبَهُمُ الْجَاهِلُونَ قَالُوا سَلَامًا

{ وعباد الرحمن }

مبتدأ وما بعده صفات له إلى أولئك يجزون غير المعترض فيه { الذي يمشون على الأرض هوْنا } أي بسكينة وتواضع { وإذا خاطبهم الجاهلون } بما يكرهونه { قالوا سلاما } أي قولا يَسلمون فيه من الإثم

Robii lui Allah sunt cei care merg cu smerenie pe pământ, iar când le vorbesc neştiutorii, ei spun: Pace!

3131: neștiutorii: ignoranți: într-un sens spiritual; „când le vorbesc”: adică într-o manieră agresivă, ostilă. Modestia credincioșilor se observă în două feluri: pentru cei care sunt în căutarea cunoașterii, robii lui Allah le oferă cunoaștere, atât cât pot ei, căutătorii, asimila; pentru cei care sunt în căutarea certurilor, robii lui Allah nu le vorbesc într-o manieră dură și răspicată, le urează numai „pace”, atât cât pot ei, certăreții, înțelege. „Să-ți fie de bine!” sau ”Fie ca tu să te căiești!” sau „Allah să ne ferească de o asemenea ceartă!” sau „La revedere, să ne lăsăm în pace!”.

În continuarea explicațiilor legate de creație ilustrăm un alt proces, de această dată legat de spirit, descris prin cuvântul sawwa, سوا a perfecționa, așa cum găsim în 91:7:

وَنَفْسٍ وَمَا سَوَّاهَا

{ ونفس }

بمعنى نفوس { وما سوَّاها } في الخلقة وما في الثلاثة مصدرية أو بمعنى من

Pe suflet! Şi cum l-a plăsmuit!

6152: plăsmuit: Allah a creat sufletul, l-a definit în proporții clare și l-a înzestrat cu o perfecțiune relativă pentru a se adapta la circumstanțele în care își va desfășura existența, ca în 32:9 cât și 120 a lui 2:117. Allah suflă în noua creație a omului cunoașterea a ceea ce înseamnă păcat, greșeală, fărădelege dar și ce înseamnă credință și comportament corect împreună cu înțelegerea cauzalităților care le evidențiază. Puterea de a deosebi între bine și rău, însoțită de capacitatea de a alege între bine și rău, este cel mai prețios dar oferit omului. Omul este îndemnat să înțeleagă că mântuirea lui depinde de faptele sale, dacă își păstrează sufletul pur, așa cum Allah l-a creat, atunci va triumfa, iar eșecul, pierzania, declinul vor fi pricinuite de întinarea sufletului prin alegerea răului.

وَالشَّمْسِ وَضُحَاهَا

{ والشمس وضحاها }

ضوؤها

Pe soare şi lumina sa!

6147: soare: șase elemente sunt adunate în câte trei perechi într-o construcție semantică în versetele 1-6, similitudinile sunt alese din lucrarea lui Allah în lumea naturală, ca mărturii ale Providenței Sale prin crearea unor contraste care, totuși, există într-o armonie cosmică deplină. După aceea, în versetele 7-8, sufletul omului, cu alcătuirea, trăsăturile, capacitățile și proprietățile pe care le deține, așa cum au fost create de Allah, îi este oferită puterea de a deosebi între bine și rău; spre finalul construcției, în versetele 9-10, sensurile converg într-o axiomă care afirmă fără echivoc: înălțarea sau decăderea, succesul sau eșecul omului depind de păstrarea purității sufletului sau coruperea lui.

وَالْقَمَرِ إِذَا تَلَاهَا

{ والقمر إذا تلاها }

تبعها طالعا عند غروبها

Pe lună când îi urmează (soarelui)!

6148: lună: prima pereche înfățișată este soarele, sursa luminii pe pământ, și luna, care îl urmează și luminează prin reflexie. Luna, atunci când este pe cer alături de soare, este palidă și greu de văzut, dar, în absența lui, îi reflectă lumina și poate fi numită, metaforic, locțiitor al său; aceeași similitudine se referă la Revelație, Marii Profeți care au propovăduit Mesajul și Micii Învățători care au reflectat lumină izvorâtă din Sursa divină, soarele Unicității.

وَالنَّهَارِ إِذَا جَلَّاهَا

{ والنهار إذا جلاها }

بارتفاعه

Pe ziuă când îl dezvăluie!

6149: ziuă: următoarea pereche de contraste este alcătuită din perioade de timp: ziua și noaptea. Ziua este martorul gloriei soarelui iar Noaptea o învăluie, drept urmare pot exista diferențe subiective în modul în care receptăm lumina divină, dar, strălucirea sa este acolo și mereu va reapărea la timpul său predestinat.

وَاللَّيْلِ إِذَا يَغْشَاهَا

{ والليل إذا يغشاها }

يغطيها بظلمته وإذا في الثلاثة لمجرد الظرفية والعامل فيها فعل القسم

Pe noapte când îl învăluie!

وَالسَّمَاءِ وَمَا بَنَاهَا

{ والسماء وما بناها }

Pe cer! Şi cum l-a zidit!

6150: cer: următoarea pereche de contraste este reprezentată de bolta cerească, în înaltul căreia ne îndreptăm privirile, și pământul, răspândit în cele patru zări, pe care mergem. Cerul ne aduce ploaia iar pământul ne înzestrează cu hrană iar ambele lucrează la unison; întrucât ploaia este umezeală ridicată de pe pământ iar hrana nu poate crește fără căldura și lumina soarelui. Mai există și alte simboluri în aceste parabole dar toate indică unitatea creației prin contrastele sale aparente și lăuntrice.

6151: zidit: mā masdariyah ما مصدرية în arabă, în aceste versete cât și în alte contexte, este explicat ca fiind un substantiv; gramatical înseamnă o inserție apărută în text, de exemplu, „ce (minunată) construcție” sau „ce (minunată) structură”, „răspândirea (întinsă) a pământului” sau „zidirea (întinsă)”, ș.a.m.d.

وَالْأَرْضِ وَمَا طَحَاهَا

{ والأرض وما طحاها }

بسطها

Pe pământ! Şi cum l-a întins!

În următoarele pasaje, așa cum am explicat, sensurile converg către suflet și alegerile sale:

فَأَلْهَمَهَا فُجُورَهَا وَتَقْوَاهَا

{ فألهمها فجورها وتقواها }

بيَّن لها طريق الخير والشر وأخر التقوى رعاية لرؤوس الآي وجواب القسم

punând în el desfrâu şi pioşenie!

قَدْ أَفْلَحَ مَن زَكَّاهَا

{ قد أفلح }

حذفت منه اللام لطول الكلام { مَنْ زكَّاها } طهرها من الذنوب

Ferice de cel care şi-l mântuie!

وَقَدْ خَابَ مَن دَسَّاهَا

{ وقد خاب }

خسر { مَنْ دسَّاها } أخفاها بالمعصية وأصله دسها أبدلت السين الثانية ألفا تخفيفا

Cel care şi-l întinează însă este pierdut!

6153: pierdut: este întruchipată puterea alegerii și consecințele sale.

ثُمَّ سَوَّاهُ وَنَفَخَ فِيهِ مِن رُّوحِهِ ۖ وَجَعَلَ لَكُمُ السَّمْعَ وَالْأَبْصَارَ وَالْأَفْئِدَةَ ۚ قَلِيلًا مَّا تَشْكُرُونَ

{ ثم سوَّاه }

أي خلق آدم { ونفخ فيه من روحه } أي جعله حيا حساسا بعد أن كان جمادا { وجعل لكم } أي لذريته { السمع } بمعنى الأسماع { والأبصار والأفئدة } القلوب { قليلا ما تشكرون } ما زائدة مؤكدة للقلة

El l-a desăvârşit şi a suflat în el din duhul Său. El v-a creat vouă auzul, văzul şi inimile. Voi îi sunteți puțin mulțumitori!

3639: a suflat în el: acest stagiu al facerii omului este ilustrat prin exprimarea „l-a desăvârșit” ca în 15:29; după fertilizarea ovulului noua viață animală trece prin varii etape în care își dezvoltă forma, membrele și adaptările fiziologice; momentul în care Omul ia ființă este clipa în care Spiritul lui Allah este insuflat în el; atunci omul se înalță deasupra animalelor.

3640: auzul, văzul: în ultima etapă a creației, cea în care omul este desăvârșit, acesta își primește toate simțurile, printre care se numără și cele cinci simțuri animale; după aceasta, prin insuflarea duhului, omul este înălțat spiritual iar Allah i se adresează cu pronumele „tu” în loc de a vorbi despre om la persoana a treia, întrucât omul deține acum capacitatea spirituală de a-L auzi pe Allah (de a auzi Mesajul) și a-L vedea (prin vederea interioară) și simți nobilele sentimente ale dragostei, empatiei și sentimentelor (prin Inimă). Chiar și cu toate aceste daruri revărsate asupra lui, ce mulțumiri îi aduce omul lui Allah?

فَإِذَا سَوَّيْتُهُ وَنَفَخْتُ فِيهِ مِن رُّوحِي فَقَعُوا لَهُ سَاجِدِينَ

{ فإذا سويته }

أتممته { ونفخت } أجريت { فيه من روحي } فصار حيا وإضافة الروح إليه تشريف لآدم { فقعوا له ساجدين } سجود تحية بالانحناء

după ce îi voi desăvârşi chipul şi voi sufla în el din Duhul Meu, prosternaţi-vă înaintea lui.

1968: sufla în el: alte pasaje care descriu felul în care Adam a fost creat se găsesc în 2:30-39 și 7:11-25:

وَإِذْ قَالَ رَبُّكَ لِلْمَلَائِكَةِ إِنِّي جَاعِلٌ فِي الْأَرْضِ خَلِيفَةً ۖ قَالُوا أَتَجْعَلُ فِيهَا مَن يُفْسِدُ فِيهَا وَيَسْفِكُ الدِّمَاءَ وَنَحْنُ نُسَبِّحُ بِحَمْدِكَ وَنُقَدِّسُ لَكَ ۖ قَالَ إِنِّي أَعْلَمُ مَا لَا تَعْلَمُونَ

{ و }

اذكر يا محمد { إذ قال ربُّك للملائكة إني جاعل في الأرض خليفة } يخلفني في تنفيذ أحكامي فيها وهو آدم { قالوا أتجعل فيها من يفسد فيها } بالمعاصي { ويسفك الدماء } يريقها بالقتل كما فعل بنو الجان وكانوا فيها فلما أفسدوا أرسل الله عليهم الملائكة فطردوهم إلى الجزائر والجبال { ونحن نسبِّح } متلبسين { بحمدك } أي نقول سبحان الله وبحمده { ونقِّدس لك } ننزهك عمالا يليق بك فاللام زائدة والجملة حال أي فنحن أحق بالاستخلاف { قال } تعالى { إني أعلم ما لا تعلمون } من المصلحة في استخلاف آدم، وأن ذريته فيهم المطيع والعاصي فيظهر العدل بينهم فقالوا لن يخلق ربنا خلقاً أكرم عليه منا ولا أعلم لسبقنا له ورؤيتنا ما لم يره فخلق الله تعالى آدم من أديم الأرض أي وجهها، بأن قبض منها قبضة من جميع ألوانها وعجنت بالمياه المختلفة وسوَّاهُ ونفخ فيه الروح فصار حيواناً حسَّاساً بعد أن كان جماداً

Când Domnul tău spuse îngerilor: Vreau să-mi fac un locţiitor pe pământ, ei au răspuns: Vrei să faci un locţiitor care să-i zădărnicească rostul şi să risipească şuvoaie de sânge, în vreme ce noi Te preamărim cu laude şi Te preasfinţim?! Atunci, El spuse: Eu ştiu ceea ce voi nu ştiţi.

47: voi nu știți: din acest verset înțelegem că îngerii, deși sfinți, puri și înzestrați cu putere divină, reprezintă doar un tip de creație. Aceștia pot fi imaginați ca fiind lipsiți de pasiuni și emoții, dintre care cea mai sublimă este dragostea. Dacă omul a fost înzestrat cu emoții atunci aceste emoții l-ar putea conduce pe cele mai înalte culmi dar l-ar putea coborî și în cele mai adânci crevase. Puterea voinței sau a liberului arbitru însoțește emoțiile pentru ca omul să își asume propria direcție. Puterea voinței (atunci când este folosită corect) i-a oferit omului un anumit control asupra șanselor și trăsăturilor sale aducându-l mai aproape de natura divină care deține voință și capacități supreme. Se poate presupune că îngerii nu aveau o voință independentă precum oamenii, perfecțiunea lor reflecta într-o mod diferit perfecțiunea lui Allah iar natura lor nu îi putea ridica la statutul de locțiitor pe pământ. Locțiitorul perfect este cel care deține puterea și inițiativa el însuși, dar ale cărui acțiuni independente reflectă în perfecțiune voința Stăpânului Său; deosebirea este enunțată în textul unei opere dramatice pe care actorii o recită: „Ei sunt stăpânii și chezașii propriei înfățișări, ceilalți sunt doar regenți ai excelenței lor”. Îngerii, în natura lor singulară, nu au observat decât puterea distructivă a emotivității omului: poate aceștia, fiind privați de emoții, nu au înțeles reflecția naturii divine a lui Allah care este originea Dragostei. În modestia și devotamentul lor complet nu au perceput alegerea Lui de a crea o asemenea ființă, dar nu în sensul de a fi fost geloși pe om, deoarece îngerii sunt privați de orice fel de emoții. Pentru că misterul dragostei divine le depășește puterea de înțelegere, li se spune că „voi nu știți”, iar ei își acceptă neștiința (datorită imperfecțiunii înțelegerii lor). Mai departe argumentul este închis atunci când puterea omului este dezlănțuită în fața lor.

وَعَلَّمَ آدَمَ الْأَسْمَاءَ كُلَّهَا ثُمَّ عَرَضَهُمْ عَلَى الْمَلَائِكَةِ فَقَالَ أَنبِئُونِي بِأَسْمَاءِ هَٰؤُلَاءِ إِن كُنتُمْ صَادِقِينَ

{ وعلَّم آدم الأسماء }

أي أسماء المسميات { كلها } بأن ألقى في قلبه علمها { ثم عرضهم } أي المسميات وفيه تغليب العقلاء { على الملائكة فقال } لهم تبكيتاً { أنبئوني } أخبروني { بأسماء هؤلاء } المسميات { إن كنتم صادقين } في أني لا أخلق أعلم منكم أو أنكم أحق بالخلافة، وجواب الشرط دل عليه ما قبله

El l-a învăţat pe Adam toate numele făpturilor, apoi le-a înfăţişat îngerilor, spunând: Daţi-mi de ştire numele acestora, dacă spuneţi adevărul!

48: numele făpturilor: conform altor traduceri expresia simbolizează natura intrinsecă și valoarea lucrurilor inclusiv a sentimentelor. Atributele și calitățile pe care îngerii nu le aveau au fost create de Allah în noua ființă: în om, care acum a devenit capabil să iubească și să înțeleagă dragostea, să decidă, să inițieze și să aleagă iar astfel a dobândit titlul de locțiitor divin. Îngerii au înțeles puterea omului. Aceste lucruri nu le erau cunoscute însă le erau spuse de Allah Însuși iar ei, prin credință și încredere în Nevăzut, le-au dat crezare; aceștia știau că Allah vede întreaga creație, atât ceea ce alții nu văd cât și ceea ce alții văd dar vor să ascundă. Omul are în el însuși toate aceste calități divine latente pe care, în unele cazuri, ajunge să le ascundă sau să le suprime, în defavoare sa.

قَالُوا سُبْحَانَكَ لَا عِلْمَ لَنَا إِلَّا مَا عَلَّمْتَنَا ۖ إِنَّكَ أَنتَ الْعَلِيمُ الْحَكِيمُ

{ قالوا سبحانك }

تنزيهاً لك عن الاعتراض عليك { لا علم لنا إلا ما علمَّتنا } إياه { إنَّك أنت } تأكيد للكاف { العليم الحكيم } الذي لا يخرج شيء عن علمه وحكمته

Ei au spus: Mărire Ţie! Noi nu avem ştiinţă decât de ceea ce Tu ne-ai învăţat, căci Tu eşti Ştiutorul, Înţeleptul.

قَالَ يَا آدَمُ أَنبِئْهُم بِأَسْمَائِهِمْ ۖ فَلَمَّا أَنبَأَهُم بِأَسْمَائِهِمْ قَالَ أَلَمْ أَقُل لَّكُمْ إِنِّي أَعْلَمُ غَيْبَ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ وَأَعْلَمُ مَا تُبْدُونَ وَمَا كُنتُمْ تَكْتُمُونَ

{ قال }

تعالى { يا آدم أنبئهم } أي الملائكة { بأسمائهم } المسميات فسمى كل شيء باسمه وذكر حكمته التي خلق لها { فلما أنبأهم بأسمائهم قال } تعالى لهم موبخاً { ألم أقل لكم إنَّي أعلم غيب السماوات والأرض } ما غاب فيهما { وأعلم ما تبدون } ما تظهرون من قولكم أتجعل فيها الخ { وما كنتم تكتمون } تسرون من قولكم لن يخلق الله أكرم عليه منا ولا أعلم

El spuse: Adame, dă-le de ştire numele lor! După ce Adam le-a dat de ştire numele lor, Domnul spuse: Nu v-am spus că Eu cunosc Taina cerurilor şi a pământului, că Eu cunosc ceea ce arătaţi şi ceea ce ascundeţi?

وَإِذْ قُلْنَا لِلْمَلَائِكَةِ اسْجُدُوا لِآدَمَ فَسَجَدُوا إِلَّا إِبْلِيسَ أَبَىٰ وَاسْتَكْبَرَ وَكَانَ مِنَ الْكَافِرِينَ

{ و }

اذكر { إذ قلنا للملائكة اسجدوا لآدم } سجود تحية بالانحناء { فسجدوا إلا إبليس } هو أبو الجن كان بين الملائكة { أبى } امتنع من السجود { واستكبر } تكبَّر عنه وقال: أنا خير منه { وكان من الكافرين } في علم الله

Când Noi am spus îngerilor: Prosternaţi-vă înaintea lui Adam!, ei s-au prosternat, afară de Iblis, care a refuzat cu trufie, pentru că era dintre cei necredincioși.

49: Iblīs: traducerea în arabă poate fi enunțată: „s-au prosternat cu toții în afară de Iblis”. În această descriere observăm că Iblīs (Satan) se afla în aceeași adunare cu îngerii, dar teoria îngerilor decăzuți nu este acceptată de teologia islamică pentru că, în 18:50, Iblīs este menționat ca făcând parte dintre Jinni.

وَإِذْ قُلْنَا لِلْمَلَائِكَةِ اسْجُدُوا لِآدَمَ فَسَجَدُوا إِلَّا إِبْلِيسَ كَانَ مِنَ الْجِنِّ فَفَسَقَ عَنْ أَمْرِ رَبِّهِ ۗ أَفَتَتَّخِذُونَهُ وَذُرِّيَّتَهُ أَوْلِيَاءَ مِن دُونِي وَهُمْ لَكُمْ عَدُوٌّ ۚ بِئْسَ لِلظَّالِمِينَ بَدَلًا

{ وإذ }

منصوب باذكر { قلنا للملائكة اسجدوا لآدم } سجود انحناء لا وضع جبهة تحية له { فسجدوا إلا إبليس كان من الجن } قيل هم نوع من الملائكة فالاستثناء متصل وقيل هو منقطع وإبليس هو أبو الجن فله ذرية ذكرت معه بعد والملائكة لا ذرية لهم { ففسق عن أمر ربه } أي خرج عن طاعته بترك السجود { أفتتخذونه وذريته } الخطاب لآدم وذريته والهاء في الموضعين لإبليس { أولياء من دوني } تطيعونهم { وهم لكم عدو } أي أعداء حال { بئس للظالمين بدلاً } إبليس وذريته في إطاعتهم بدل إطاعة الله

Când le-am spus îngerilor: Prosternaţi-vă înaintea lui Adam! ei se prosternară afară de Iblis care, fiind dintre jinni, s-a răzvrătit împotriva poruncii Domnului său. Îl veţi lua, pe el şi pe urmaşii lui, ca stăpâni în locul Meu cu toate că vă sunt vrăjmaşi? Ce schimb rău pentru cei nedrepţi!

2392: prosternați-vă: în acest pasaj este relatată povestea decăderii omenirii prin alegerea lui Adam; parabolă care reiterează responsabilitatea sufletului care greșește, versetul spune, în altă ordine de idei că: „Iblīs este inamicul oamenilor, povestea lui v-a fost tălmăcită; veți alege să îl urmați pe acesta în locul Milostivului Allah, Creatorul Vostru, Cel care v-a înzestrat? Ce schimb nedrept ați face!”

2393: dintre jinni: vezi, mai departe în text, 929 a lui 6:100.

2394: el (diavol) și pe urmașii lui: oastea lui Satan; nu trebuie să presupunem această descriere ca fiind textuală, toți cei care îl slujesc sunt „urmașii lui”, nu doar jinnii care l-au urmat în răzvrătirea lui din ceruri.

2395: schimb rău: în acest pasaj este adus în discuție liberul arbitru al omului și consecința eventualei sale alegeri: dacă omul va alege Răul în locul Binelui, pe Diavol în locul lui Allah, ce schimb teribil ar fi acesta! într-adevăr un negoț groaznic; omul este creația lui Allah de care Allah se îngrijește și pe care Allah îl prețuiește, cum să Îl abandoneze și să devină sclavul dușmanului Său?

وَجَعَلُوا لِلَّهِ شُرَكَاءَ الْجِنَّ وَخَلَقَهُمْ ۖ وَخَرَقُوا لَهُ بَنِينَ وَبَنَاتٍ بِغَيْرِ عِلْمٍ ۚ سُبْحَانَهُ وَتَعَالَىٰ عَمَّا يَصِفُونَ

{ وجعلوا لله }

مفعول ثان { شركاءَ } مفعول أول ويبدل منه { الجنَّ } حيث أطاعوهم في عبادة الأوثان { و } قد { خلقهم } فكيف يكونون شركاء { وخرَقوا } بالتخفيف والتشديد أي اختلقوا { له بنين وبنات بغير علم } حيث قالوا عزيز ابن الله والملائكة بنات الله { سبحانه } تنزيها له { وتعالى عما يصفون } بأن له ولدا

Ei i-au făcut semeni lui Allah pe jinni, pe când El este Cel ce i-a creat. Au născocit, fără de ştiinţă, că ar avea fii şi fiice. Mărire şi Înălţare Lui peste tot ce ei înfăţişează!

929: semeni: în 18:50, versetul anterior, se menționează că Iblis era dintre Jinni fiind precizat că s-a răzvrătit împotriva Poruncii lui Allah. În acel pasaj, cât și în altele similare, este scris că Allah „le-a poruncit îngerilor să se închine lui Adam iar ei L-au ascultat în afară de Iblīs”. Descrierea sugerează că IblIs se afla în compania îngerilor. În multe pasaje coranice jinnii și oamenii sunt integrați în aceeași construcție semantică, spre exemplu, în 55:14-15 aflăm că omul a fost creat din lut în timp ce jinnii dintr-o formă de foc.

خَلَقَ الْإِنسَانَ مِن صَلْصَالٍ كَالْفَخَّارِ

{ خلق الإنسان }

آدم { من صلصال } طين يابس يسمع له صلصلة، أي صوت إذا نقر { كالفخار } وهو ما طبخ من الطين

Din lut a făcut omul precum ulcioarele,

وَخَلَقَ الْجَانَّ مِن مَّارِجٍ مِّن نَّارٍ

{ وخلق الجان }

أبا الجن وهو إبليس { من مارج من نار } هو لهبها الخالص من الدخان

iar jinnii i-a făcut din pară de foc.

5181: lut: vezi 1966 a lui 15:26; crearea oamenilor și jinnilor se află într-un oarecare contrast. Omul a fost creat din lut uscat, fragil, similar ceramicii iar jinnii au fost creați dintr-o flacără pură lipsită de fum. Ambele creații au capacități și înzestrări cu care Allah i-a dăruit. Cum pot oamenii, poate și jinnii, să nege adevărul acestor favoruri?

5182: jinnii: pentru înțelegerea semanticii acestui cuvânt vezi 929 a lui 6:100. Jinnii sunt spirite și ca atare sunt subtili precum flacăra sau focul. Faptul că sunt creați dintr-o flacără lipsită de fum denotă că nu au o natură grosieră sau înăbușitoare, întrucât fumul este partea mai neplăcută a focului.

وَلَقَدْ خَلَقْنَا الْإِنسَانَ مِن صَلْصَالٍ مِّنْ حَمَإٍ مَّسْنُونٍ

{ ولقد خلقنا الإنسان }

آدم { من صلصال } طين يابس يسمع له صلصلة إذا نقر { من حمأ } طين أسود { مسنون } متغير

Noi am creat omul din lut, dintr-un glod uşor de frământat.

1966: lut: salsāl: صلصال este un lut, argilă care produce un sunet precum obiectele din ceramică. Dacă adunăm versetele 26 și 29 obținem următorul înțeles: corpul omului a fost creat dintr-un lut umed lucrat într-o formă anume iar după aceea s-a uscat până când a căpătat sunet (poate referitor la vorbire); atunci când a fost desăvârșit și complet în forma sa animală i-a fost insuflat spiritul lui Allah, prin care a dobândit superioritate asupra creației încât îngerilor le-a fost poruncit să i se prosterneze.

Rădăcina cuvântului „jinn” este junna, جنّ yujannu, يجنّ care înseamnă „ascuns”, sau „acoperit” iar janna, yajunnu, ca verbe, înseamnă „a ascunde”, „a acoperi” ca în 6:76. Unii savanți afirmă că jinnii reprezintă calitățile ascunse ale omului, alții spun că termenul se referă la oamenii sălbatici care trăiesc în păduri sau munți; credem că, dintr-un studiu amănunțit al versetelor coranice, cuvântul înseamnă „spirit”, sau o „forță invizibilă” și „ascunsă”. În poveștile folclorice și romantice ale celor o mie și una de nopți jinnii iau forme fantasmagorice, sunt personificați și capătă o anumită valență mitologică, dar, astfel de literatură nu face obiectul explicațiilor de față; atât Coranul cât și relatările profetice îi descriu pe jinni ca fiind o formă de viață, ființe reale. Aceștia sunt creați din foc și se aseamănă, la un anumit nivel, cu oamenii, pot crede sau nu, pot accepta sau respinge călăuzirea; relatările profetice autentice demonstrează că jinnii nu sunt doar o forță ascunsă îndepărtată ci spirite care interacționează cu lumea oamenilor; jinnii dețin un anumit grad de autonomie și voință drept urmare vor fi judecați alături de oameni.

فَلَمَّا جَنَّ عَلَيْهِ اللَّيْلُ رَأَىٰ كَوْكَبًا ۖ قَالَ هَٰذَا رَبِّي ۖ فَلَمَّا أَفَلَ قَالَ لَا أُحِبُّ الْآفِلِينَ

{ فلما جن }

أظلم { عليه الليل رأى كوكبا } قيل هو الزهرة { قال } لقومه وكانوا نجامين { هذا ربي } في زعمكم { فما أفل } غاب { قال لا أحب الآفلين } أن أتخذهم أربابا لأن الرب لا يجوز عليه التغير والانتقال لأنهما من شأن الحوادث فلم ينجع فيهم ذلك

Atunci când noaptea îl învălui, el zări o stea şi spuse: Iată-l pe Domnul meu! Când ea asfinţi însă, spuse: Nu-i iubesc pe cei care asfinţesc.

898: asfințesc: în aceste versete este descrisă căutărea spirituală a lui Avraam; deși trăia printre caldeeni, care erau maeștri ai astrologiei, căutările sale nu constituie o practică astrologică. Martor al idolatriei generației sale, Avraam, pacea fie asupra lui, a înțeles inutilitatea venerării unor corpuri strălucitoare îndepărtate, astre cărora oamenii le conferă o putere mistică. Cei superstițioși ar putea încerca să-și citească șansele într-o stea îndepărtată care strălucește pe bolta cerească în întunericul nopții, dar, adevărata cunoaștere relevă că respectiva stea se înalță și asfințește conform legilor divine, mai mult decât atât, strălucirea acesteia piere în timpul zilei; venerarea sa este așadar în zadar, aceasta nu deține nici un fel de putere sau influență divină sau semi-divină pe pământ. Conform opiniei savanților, raționamentul lui Avraam, regăsit în aceste versete, are legătură cu disputa avută cu poporul său, în încercarea lui de a le demonstra eroarea astrologiei; drept urmare afirmațiile lui Avraam pot fi mai degrabă etape ale confruntării sale teologice cu politeiștii decât stagii ale unei înălțări spirituale prin contemplarea universului.

فَلَمَّا رَأَى الْقَمَرَ بَازِغًا قَالَ هَٰذَا رَبِّي ۖ فَلَمَّا أَفَلَ قَالَ لَئِن لَّمْ يَهْدِنِي رَبِّي لَأَكُونَنَّ مِنَ الْقَوْمِ الضَّالِّينَ

{ فما رأى القمر بازغا }

طالعا { قال } لهم { هذا ربي فلما أفل قال لئن لم يهدني ربي } يثبتني على الهدى { لأكوننَّ من القوم الضَّالين } تعريض لقومه بأنهم على ضلال فلم ينجع فيهم ذلك

Când văzu luna răsărind, spuse: Iată-l pe Domnul meu! Când ea asfinţi însă, spuse: Dacă Domnul meu nu mă călăuzeşte, voi fi dintre cei rătăciţi.

899: cei rătăciți: luna, deși pare mai mare decât soarele, conform observațiilor științifice, nu doar apune ca o stea, dar își schimbă aspectul pe cer de la oră la oră și depinde, pentru strălucirea sa, de un alt corp ceresc; cât de înșelătoare pot fi aparențele! Un astfel de semi-zeu astral închipuit nu poate fi Allah; acesta este momentul în care omul, deziluzionat de eroarea unui crez îndoielnic, începe să caute un adevăr mai profund decât aparențele observabile cu privirea în întunericul nopții; astfel își îndreaptă căutările pe drumul unde, eventual, călăuzirea lui Allah îl va găsi.

فَلَمَّا رَأَى الشَّمْسَ بَازِغَةً قَالَ هَٰذَا رَبِّي هَٰذَا أَكْبَرُ ۖ فَلَمَّا أَفَلَتْ قَالَ يَا قَوْمِ إِنِّي بَرِيءٌ مِّمَّا تُشْرِكُونَ

{ فلما رأى الشمس بازغة قال هذا }

ذكره لتذكير خبره { ربي هذا أكبر } من الكواكب والقمر { فلما أفلت } وقويت عليهم الحجة ولم يرجعوا { قال يا قوم إني بريء مما تشركون } بالله من الأصنام والأجرام المحدثة المحتاجة إلى محدث فقالوا له ما تبعد ؟

Când văzu soarele răsărind, spuse: Iată-l pe Domnul meu! El este Preamăritul! Când el asfinţi însă, spuse: O, popor al meu! Eu sunt curat de cei pe care voi i-ați alăturat Lui.

900: alăturat Lui: următoarea alegorie este legată de soare, versetul spune, în altă ordine de idei: „privești astrul cel mare dar este oare cel mai mare?” Nu. Știința atestă că mai există mii de alți sori în univers, încă și mai strălucitori decât acest soare; „în fiecare zi soarele apare și dispare de pe cer”. „Poate fi acesta Zeul care te-a creat și a cărui lucrare a orânduit, de fapt, toate aceste splendori?”. Un astfel de raționament și interpretare subliniază greșeala de a venera creația „în timp ce credința în Adevăratul Zeu este dată la o parte!”, interpretarea continuă: „să ne îndepărtăm de aceste neadevăruri și să proclamăm unicitatea Unicului Zeu!”.  

وَقُلْنَا يَا آدَمُ اسْكُنْ أَنتَ وَزَوْجُكَ الْجَنَّةَ وَكُلَا مِنْهَا رَغَدًا حَيْثُ شِئْتُمَا وَلَا تَقْرَبَا هَٰذِهِ الشَّجَرَةَ فَتَكُونَا مِنَ الظَّالِمِينَ

{ وقلنا يا آدم اسكن أنت }

تأكيد للضمير المستتر ليعطف عليه { وزوجك } حواء بالمد وكان خلقها من ضلعه الأيسر { الجنة وكلا منها } أكلاً { رغداً } واسعا لاحجر فيه { حيث شئتما ولا تقربا هذه الشجرة } بالأكل منها وهى الحنطة أو الكرم أو غيرهما { فتكونا } فتصيرا { من الظالمين } العاصين

Noi am spus: Adame, locuieşte tu cu soaţa ta în Grădină, mâncaţi din roadele sale după poftă, însă nu vă apropiaţi de acest pom, căci, altminterea, veţi fi dintre cei nedrepţi.

50: grădină: ne putem întreba: era grădina Edenului un loc pe pământ? Nu; pentru că, mai departe în verset, aflăm că doar după alungarea din Rai a fost poruncit: „Pe pământ veți avea adăpost”. Înainte de Cădere trebuie să presupunem că omul se afla într-un plan al existenței complet diferit de cel pământean: o dimensiune a fericirii, inocenței, încrederii, în care nu existau inamiciție, slăbiciuni și rău.

51: cei nedrepți: cuvântul zulm ظلم în arabă implică rău, greșeală, nedreptate și nelegiuire; termenul poate face referire la o greșeală proprie, dar atunci când îi implică pe ceilalți se referă la tiranie și opresiune; idea „răului”, „greșelii” se leagă aici de „întuneric”, o altă nuanță semantică a rădăcinii cuvântului.

فَأَزَلَّهُمَا الشَّيْطَانُ عَنْهَا فَأَخْرَجَهُمَا مِمَّا كَانَا فِيهِ ۖ وَقُلْنَا اهْبِطُوا بَعْضُكُمْ لِبَعْضٍ عَدُوٌّ ۖ وَلَكُمْ فِي الْأَرْضِ مُسْتَقَرٌّ وَمَتَاعٌ إِلَىٰ حِينٍ

{ فأزلَّهما الشيطان }

إبليس أذهبهما، وفي قراءة ـ فأزالهما ـ نحَّاهما { عنها } أي الجنة بأن قال لهما : هل أدلُّكما على شجرة الخلد وقاسمهما بالله إنه لهما لمن الناصحين فأكلا منها { فأخرجهما مما كانا فيه } من النعيم { وقلنا اهبطوا } إلى الأرض أي أنتما بما اشتملتما عليه من ذريتكما { بعضكم } بعض الذرية { لبعض عدوُّ } من ظلم بعضكم بعضاً { ولكم في الأرض مستقرُّ } موضع قرار { ومتاع } ما تتمتعون به من نباتها { إلى حين } وقت انقضاء آجالكم

Diavolul însă i-a dus în ispită şi i-a izgonit de acolo. Noi le-am spus: Coborâţi şi vrăjmaşi să fiţi unul altuia! Pe pământ, veţi avea adăpost şi cele de trebuinţă!

52: diavolul: cuvântul Iblīs إبليس derivă din rădăcina sensului „disperare” și „răzvrătire” pe când Shaitān شيطان înseamnă „pervertire”, „dușmănie”. Să observăm modalitatea în care sensul cuvântului „diavol” este folosit în versete diferite în funcție de context. Un alt sens al acestui pasaj este acela că Răul a reușit să îl ispitească pe om să decadă într-o stare inferioară celei în care a fost creat.

53: vrăjmași să fiți unul altuia: izgonirea din Paradis este rezultatul faptelor lui Adam. Tranziția, în limba arabă, de la singular în versetul 33, la dual în 35 și la plural aici, sugerează că porunca alungării a intrat în efect atât împotriva lui Adam, Evei cât și lui Iblīs.

54: adăpost: sejurul omului în această stare josnică pe pământ, în care este jumătate animal, va dura doar o vreme; el trebuie, totuși, să își îndeplinească scopul și existența pe pământ întrucât face parte din antrenamentul său spiritual pentru viața de Apoi.

فَتَلَقَّىٰ آدَمُ مِن رَّبِّهِ كَلِمَاتٍ فَتَابَ عَلَيْهِ ۚ إِنَّهُ هُوَ التَّوَّابُ الرَّحِيمُ

{ فتلقى آدمُ من ربِّه كلماتٍ }

ألهمه إياها وفي قراءة بنصب آدم ورفع كلمات، أي جاءه وهى (ربَّنا ظلمنا أنفسا) الآية فدعا بها { فتاب عليه } قبل توبته { إنه هو التواب } على عباده { الرحيم } بهم

Adam a primit cuvintele Domnului său şi s-a întors către El căindu-se, căci Allah este Cel care primește căința, Milostivul.

55: cuvintele Domnului: așa cum „numele” din versetul 31 se referă la cunoașterea făpturilor, trăsăturilor și naturii acestora, la fel și „cuvintele”, din acest verset, se referă la inspirație, revelație și cunoaștere spirituală. În limba arabă termenul „învață” presupune un anumit grad de efort din partea celui care caută cunoașterea, în acest caz, Allah îi va răspunde căutărilor și le va binecuvânta, similar, cuvântul în limba arabă pentru căință, tawba, توبة înseamnă întoarcere, iar intensivul tawwāb تواب Cel care se Întoarce, ca atribut divin, face parte din aceeași rădăcină. Pentru o căință acceptată trei lucruri sunt necesare: păcătosul trebuie să își recunoască greșeala; să renunțe la greșeală și să o evite în viitor. Natura omului este slabă iar el, probabil, va fi nevoit să ceară iertare mereu. Dacă se întoarce la Allah cu sinceritate atunci Allah va fi Iertător și se va întoarce către om întrucât Mila Sa este mai mare decât neajunsurile păcătosului.

قُلْنَا اهْبِطُوا مِنْهَا جَمِيعًا ۖ فَإِمَّا يَأْتِيَنَّكُم مِّنِّي هُدًى فَمَن تَبِعَ هُدَايَ فَلَا خَوْفٌ عَلَيْهِمْ وَلَا هُمْ يَحْزَنُونَ

{ قلنا اهبطوا منها }

من الجنة { جميعاً } كرره ليعطف عليه { فإما } فيه إدغام نون إن الشرطية في ما الزائدة { يأتينكم مني هدىً } كتاب ورسول { فمن تبع هداي } فآمن بي وعمل بطاعتي { فلا خوف عليهم ولا هم يحزنون } في الآخرة بأن يدخلوا الجنة

Noi am spus: Coborâţi cu toţii! Călăuzire vă va veni de la Mine. Nici teamă şi nici mâhnire nu vor cunoaşte cei care vor urma călăuzirea Mea.

56: de la Mine: tranziția, în verset, de la pluralul „Noi” la singularul „Mine” arată că Allah vorbește despre El Însuși la persoana I plural, „Noi” fiind pluralul de maiestate și onoare utilizat în limbajul uman în proclamații regale sau decrete. Dar această adresare, regăsită în alte versete, sugerează că există o legătură specială între „Noi” și „Mine”, ca în 26:52. În ciuda decăderii omului Allah îl asigură că va fi călăuzit; dacă omul va urma această călăuzire se va elibera de teamă, atât în prezent cât și în viitor, alături de orice altă supărare sau amărăciune față de trecut; păcatele vor fi iertate iar sufletul se va apropia de Allah.

وَأَوْحَيْنَا إِلَىٰ مُوسَىٰ أَنْ أَسْرِ بِعِبَادِي إِنَّكُم مُّتَّبَعُونَ

{ وأوحينا إلى موسى }

بعد سنين أقامها بينهم يدعوهم بآيات الله إلى الحق فلم يزيدوا إلا عتوا { أن أسر بعبادي } بني إسرائيل وفي قراءة بكسر النون ووصل همزة أسر من سرى لغة في أسرى أي سر بهم ليلا إلى البحر { إنكم مُتَّبعون } يتبعكم فرعون وجنوده فيلجون وراءكم البحر فأنجيكم وأغرقهم

Noi i-am dezvăluit lui Moise: Pleacă cu robii Mei noaptea. Veţi fi urmăriţi.

3167: urmăriți: regăsim povestea israeliților, care părăsesc Egiptul urmăriți de Faraon, în care descoperim trei contraste: aroganța egiptenilor împotriva planului Divin, credința lui Moise împotriva temerilor poporului său și salvarea credincioșilor de masacrul pe care oștirea lui Faraon urma să îl înfăptuiască.

وَالَّذِينَ كَفَرُوا وَكَذَّبُوا بِآيَاتِنَا أُولَٰئِكَ أَصْحَابُ النَّارِ ۖ هُمْ فِيهَا خَالِدُونَ

{ والذين كفروا وكذبوا بآياتنا }

كتبنا { أولئك أصحاب النار هم فيها خالدون } ماكثون أبداً لا يفنون ولا يخرجون

Cei care tăgăduiesc şi socot minciuni semnele Noastre, ai Focului vor fi şi acolo vor veşnici.

57: ai Focului: așa cum respingerea credinței a fost vădită, clară și categorică, la fel și consecințele acestei alegeri vor fi întocmai.

وَلَقَدْ خَلَقْنَاكُمْ ثُمَّ صَوَّرْنَاكُمْ ثُمَّ قُلْنَا لِلْمَلَائِكَةِ اسْجُدُوا لِآدَمَ فَسَجَدُوا إِلَّا إِبْلِيسَ لَمْ يَكُن مِّنَ السَّاجِدِينَ

{ ولقد خلقناكم }

أي أباكم آدم { ثم صوَّرناكم } أي صورناه وأنتم في ظهره{ ثم قلنا للملائكة اسجدوا لآدم } سجود تحية بالانحناء { فسجدوا إلا إبليس } أبا الجن كان بين الملائكة { لم يكن من الساجدين }

Noi v-am creat, apoi v-am desăvârşit chipul, după care am spus îngerilor: Prosternaţi-vă înaintea lui Adam. Şi ei aşa făcură în afară de Iblis care nu a fost între cei care s-au prosternat.

996: chipul: forma sau alcătuirea nu trebuie să fie interpretate doar fizic, întrucât înfățișarea unui om se poate schimba de la o zi la cealaltă, termenul „chipul” descrie, în același timp, variațiile formelor care apar în idealurile și existența lui spirituală conform experiențelor trăite, ca în 82:8, unde Adam a fost învățat atât de multe încât îngerilor li s-a poruncit să se prosterneze în fața lui, iar astfel, prin Măreția lui Allah, statutul său în ceruri a fost înălțat. Tranziția de la „voi” (plural), în prima parte a versetului, la „Adam”, în a doua parte, sugerează că Adam și omenirea, în acest context, sunt sinonime; ca în 7:14, 16-18.

فِي أَيِّ صُورَةٍ مَّا شَاءَ رَكَّبَكَ

{ في أي صورة ما }

صلة { شاء ركَّبك }

El ţi-a dat chipul pe care l-a voit!

6005: chipul: prin Chip, formă, sūrah, صورة înțelegem tiparul după care o anumită personalitate se formează, acesta include mediul fizic sau social, darurile sale spirituale sau mentale, per-ansamblu tot ce alcătuiește viața lui interioară sau exterioară. Măreția lui Allah este demonstrată în perfecțiunea alcătuirii creației pentru că El deține Cunoașterea perfectă, Înțelepciunea și Binele Universal.

قَالَ أَنظِرْنِي إِلَىٰ يَوْمِ يُبْعَثُونَ

{ قال أنظرني }

أخرى { إلى يوم يُبعثون } أي الناس

El (Satan) spuse: Păsuieşte-mă până în ziua când vor fi înviați.

قَالَ فَبِمَا أَغْوَيْتَنِي لَأَقْعُدَنَّ لَهُمْ صِرَاطَكَ الْمُسْتَقِيمَ

{ قال فبما أغويتني }

أي بإغوائك لي والياء للقسم وجوابه { لأقعدن لهم } أي لبني آدم { صراطك المستقيم } أي على الطريق الموصل إليك

El (Satan) spuse: Din princina ispitei ce ai pus-o în mine, eu îi voi pândi pe calea Ta cea dreaptă.

1001: din pricina ispitei: o altă latură a falsității lui Iblīs. El așteaptă până când Allah îi oferă răgazul dorit; după aceea minte și se arată încrezător în fața lui Allah. Minciuna lui este aceea că Allah l-a ispitit pentru a-l izgoni, în alte cuvinte, Allah este Cel care l-a rătăcit: când, de fapt, acțiunile și motivația lui l-au aruncat în decădere. Atitudinea lui sfidătoare poate fi observată în cererea adresată lui Allah de a i se permite să rătăcească omul de la Calea Adevărată. Iblīs acum coboară și mai mult în răzvrătire, devine provocator.

قَالَ فَاهْبِطْ مِنْهَا فَمَا يَكُونُ لَكَ أَن تَتَكَبَّرَ فِيهَا فَاخْرُجْ إِنَّكَ مِنَ الصَّاغِرِينَ

{ قال فاهبط منها }

أي من الجنة وقيل من السماوات { فما يكون } ينبغي { لك أن تتكبَّر فيها فاخرج } منها { إنَّك من الصاغرين } الذليلين

Allah spuse: Coboară de aici! Tu nu ai să te arăţi trufaş în acest loc. Ieşi, căci tu eşti dintre cei josnici!

999: de aici: o creație răzvrătită și impertinentă față de Propriul Creator; cu fiecare pas Iblīs cade și mai mult în aroganță, gelozie, nesupunere, egoism și minciună.

ثُمَّ لَآتِيَنَّهُم مِّن بَيْنِ أَيْدِيهِمْ وَمِنْ خَلْفِهِمْ وَعَنْ أَيْمَانِهِمْ وَعَن شَمَائِلِهِمْ ۖ وَلَا تَجِدُ أَكْثَرَهُمْ شَاكِرِينَ

{ ثم لآتينهم من بين أيديهم ومن خلفهم وعن أيمانهم وعن شمائلهم }

أي من كل جهة فأمنعهم عن سلوكه قال ابن عباس ولا يستطيع أن يأتي من فوقهم لئلا يحول بين العبد وبين رحمة الله تعالى { ولا تجد أكثرهم شاكرين } مؤمنين

apoi îi voi hărţui din faţă şi din spate, din stânga şi din dreapta. Şi Tu nu vei afla la cei mai mulţi dintre ei nici o mulţumire.

1002: nici o mulțumire: asaltul răului asupra omului începe acum din toate părțile. Răul caută avantajul oricărui punct slab, de multe ori până și binele sau simpatia lui ajung folosite pentru ademenirea în capcana răului. Omul are toate motivele de a Îi mulțumi lui Allah pentru Grija Sa iubitoare dar totuși, omul, de multe ori, în eroarea lui, nu este mulțumitor și procedează exact invers decât s-ar cuveni.

قَالَ اخْرُجْ مِنْهَا مَذْءُومًا مَّدْحُورًا ۖ لَّمَن تَبِعَكَ مِنْهُمْ لَأَمْلَأَنَّ جَهَنَّمَ مِنكُمْ أَجْمَعِينَ

{ قال اخرج منها مذءوما }

بالهمزة معيبا أو ممقوتا { مدحورا } مبعدا عن الرحمة { لمن تبعك منهم } من الناس واللام للابتداء أو موطئة للقسم وهو { لأملأنَّ جهنم منكم أجمعين } أي منك بذريتك ومن الناس وفيه تغليب الحاضر على الغائب وفي الجملة معنى جزاء من الشرطية أي من تبعك أعذبه

Allah spuse: Ieşi de aici, mârşavule, lepădatule! Voi umple Gheena cu voi toţi şi cu toţi cei care te vor urma.

قَالَ مَا مَنَعَكَ أَلَّا تَسْجُدَ إِذْ أَمَرْتُكَ ۖ قَالَ أَنَا خَيْرٌ مِّنْهُ خَلَقْتَنِي مِن نَّارٍ وَخَلَقْتَهُ مِن طِينٍ

{ قال }

تعالى { ما منعك أن } { لا } زائدة { تسجد إذ } حين { أمرتك قال أنا خير منه خلقتني من نار وخلقته من طين }

Allah spuse: Ce te opreşte să te prosternezi, atunci când îţi poruncesc? El spuse: Eu sunt mai bun decât el, căci pe mine m-ai făcut din foc, iar pe el l-ai făcut din lut.

998: lut: se poate observa în acest verset voința întunecată și subtilă a lui Iblīs, egoismul său în a se considera deasupra omului și falsitatea lui în ignorarea realității că Allah nu a creat omul doar din lut ci i-a insuflat și putere spirituală, l-a învățat știința lucrurilor și l-a înălțat deasupra îngerilor.

قَالَ إِنَّكَ مِنَ الْمُنظَرِينَ

{ قال إنك من المنظرين }

وفي آية أخرى { إلى يوم الوقت المعلوم } أي يوم النفخة الأولى

Allah spuse: Eşti păsuit!

1000: păsuit: mai există și alte creaturi păsuite alături de Iblīs? Da, Iblīs are alături de el o întreagă ceată de corupători cărora li se vor alătura, mai târziu, oamenii care îl vor sluji. Deoacere degradarea lui Iblīs și a cetei sale nu are loc deodată, la fel ca transformarea lui Adam, aceasta are loc în etape.

وَيَا آدَمُ اسْكُنْ أَنتَ وَزَوْجُكَ الْجَنَّةَ فَكُلَا مِنْ حَيْثُ شِئْتُمَا وَلَا تَقْرَبَا هَٰذِهِ الشَّجَرَةَ فَتَكُونَا مِنَ الظَّالِمِينَ

{ و }

قال { يا آدم اسكن أنت } تأكيد للضمير في اسكن ليعطف عليه { وزوجك } حواء بالمد { الجنة فكلا من حيث شئتما ولا تقربا هذه الشجرة } بالأكل منها وهي الحنطة { فتكونا من الظالمين }

O, Adam! Locuieşte în Grădină, tu şi soaţa ta. Mâncaţi din roadele sale de oriunde vreţi, însă nu vă apropiaţi de pomul acesta, căci altminterea veţi fi dintre cei nedrepţi.

1003: tu și soața ta: acum după alungarea lui Iblīs povestea continuă. Adam și Eva au fost așezați într-o grădină spirituală a inocenței și binecuvântării în care Planul Divin a hotărât să le fie oferită, pentru prima oară, puterea alegerii. Tot ce le era interzis era să se apropie de Copac însă aceștia au cedat sugestiei satanice.

1004: mâncați: în sensul de „bucurați-vă”, ta’ama طعم poate fi observat în 847 a lui 6:14 iar akala اكل  în 776 a lui 5:66.

قُلْ أَغَيْرَ اللَّهِ أَتَّخِذُ وَلِيًّا فَاطِرِ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ وَهُوَ يُطْعِمُ وَلَا يُطْعَمُ ۗ قُلْ إِنِّي أُمِرْتُ أَنْ أَكُونَ أَوَّلَ مَنْ أَسْلَمَ ۖ وَلَا تَكُونَنَّ مِنَ الْمُشْرِكِينَ

{ قل }

لهم { أغير الله أتَّخذ وليّاً } أعبده { فاطر السماوات والأرض } مبدعهما { وهو يُطعم } يرزق { ولا يُطعم } يُرزق { قل إني أمرت أن أكون أول من أسلم } لله من هذه الأمة { و } قيل لي { لا تكوننَّ من المشركين } به

Spune: Să-mi iau alt oblăduitor în locul lui Allah, Creatorul cerurilor şi al pământului, El, Cel ce hrăneşte dar nu este hrănit? Spune: Mie mi s-a poruncit să fiu cel dintâi care mă supun. Nu fiţi închinători la idoli.

847: hrănește: „dar nu este hrănit”: traducerea expresiei este similară atât la propriu cât și la figurat. Lui Allah îi datorăm împlinirea acestor nevoi însă El nu are astfel de necesități.

وَلَوْ أَنَّ أَهْلَ الْكِتَابِ آمَنُوا وَاتَّقَوْا لَكَفَّرْنَا عَنْهُمْ سَيِّئَاتِهِمْ وَلَأَدْخَلْنَاهُمْ جَنَّاتِ النَّعِيمِ

{ ولو أن أهل الكتاب آمنوا }

بمحمد صلى الله عليه وسلم { واتقوا } الكفر { لكفرنا عنهم سيئاتهم ولأدخلناهم جنات النعيم }

Dacă oamenii Cărţii ar crede şi s-ar teme, Noi le-am şterge relele lor şi i-am lăsa să intre în Grădinile Bucuriei.

وَلَوْ أَنَّهُمْ أَقَامُوا التَّوْرَاةَ وَالْإِنجِيلَ وَمَا أُنزِلَ إِلَيْهِم مِّن رَّبِّهِمْ لَأَكَلُوا مِن فَوْقِهِمْ وَمِن تَحْتِ أَرْجُلِهِم ۚ مِّنْهُمْ أُمَّةٌ مُّقْتَصِدَةٌ ۖ وَكَثِيرٌ مِّنْهُمْ سَاءَ مَا يَعْمَلُونَ

{ ولو أنهم أقاموا التوراة والإنجيل }

بالعمل بما فيهما ومنه الإيمان بالنبي صلى الله عليه وسلم { وما أنزل إليهم } من الكتب { من ربِّهم لأكلوا من فوقهم ومن تحت أرجلهم } بأن يوسع عليهم الرزق ويفيض من كل جهة { منهم أمَّة } جماعة { مقتصدة } تعمل به وهم من آمن بالنبي صلى الله عليه وسلم كعبد الله بن سلام وأصحابه { وكثير منهم ساء } بئس { ما } شيئا { يعملونـ } ـه

Dacă ar păzi Tora, Evanghelia şi ceea ce le-a fost pogorât de la Domnul lor, ar mânca din ceea ce este deasupra lor şi din ceea ce este sub picioarele lor. Printre ei sunt oameni cumpătaţi, însă cei mai mulţi săvârşesc rele.

776: mânca: cuvântul akala, اكل este un cuvânt foarte complex și denotă bucurie într-un sens extins, fizică, socială, mentală, morală și spirituală. Sensul de „a mânca” ceea este interzis, regăsit în versetele de față, se referă la obținerea de profituri ilicite din camătă și surse de bani îndoielnice. Aici „a mânca” înseamnă a avea satisfacție, bucurie și fericire în această viață cât și în cea de Apoi. Prin expresia „de deasupra lor” versetul se referă la mulțumirea cerească sau spirituală iar „de sub picioarele lor” la mulțumirea pământeană.

فَوَسْوَسَ لَهُمَا الشَّيْطَانُ لِيُبْدِيَ لَهُمَا مَا وُورِيَ عَنْهُمَا مِن سَوْآتِهِمَا وَقَالَ مَا نَهَاكُمَا رَبُّكُمَا عَنْ هَٰذِهِ الشَّجَرَةِ إِلَّا أَن تَكُونَا مَلَكَيْنِ أَوْ تَكُونَا مِنَ الْخَالِدِينَ

{ فوسوس لهما الشيطان }

إبليس { ليبدي } يظهر { لهما ما ووري } فوعل من الموارة { عنهما من سوآتهما وقال ما نهاكما ربُّكما عن هذه الشجرة إلا } كراهة { أن تكونا مَلَكَيْنِ } وقرئ بكسر اللام { أو تكونا من الخالدين } أي وذلك لازم عن الأكل منها في آية أخرى (هل أدلك على شجرة الخلد ومُلك لا يبلى)

Diavolul îi ispiti să le arate goliciunea ce le era încă ascunsă. El spuse: Domnul vostru v-a oprit de la acest pom ca să vă împiedice să ajungeţi îngeri ori să fiţi dintre nemuritori.

1005: Diavolul: transformarea numelui Iblīs, după alungare, în Satan este îndeplinită.

1006: goliciunea: primii părinți ai oamenilor, așa cum au fost creați de Allah, erau inocenți atât fizic cât și spiritual. Nu înțelegeau și nu cunoșteau răul. Dar puterea alegerii, care le-a fost oferită, și care i-a înălțat deasupra îngerilor, implica și că erau capabili de rău, care, prin antrenamentul propriei voințe, trebuiau să îl respingă. Au fost avertizați de pericol însă doar după decădere au înțeles semnificația răului. Și totuși le-a mai fost dată o șansă în această viață, într-un plan inferior al existenței, să aleagă binele pentru a-și redobândi statutul inocenței și fericirii.

وَقَاسَمَهُمَا إِنِّي لَكُمَا لَمِنَ النَّاصِحِينَ

{ وقاسمهما }

أي أقسم لهما بالله { إني لكما لمن الناصحين } في ذلك

Apoi (Diavolul) le jură: Eu vouă vă sunt un sfetnic vrednic de încredere.

فَدَلَّاهُمَا بِغُرُورٍ ۚ فَلَمَّا ذَاقَا الشَّجَرَةَ بَدَتْ لَهُمَا سَوْآتُهُمَا وَطَفِقَا يَخْصِفَانِ عَلَيْهِمَا مِن وَرَقِ الْجَنَّةِ ۖ وَنَادَاهُمَا رَبُّهُمَا أَلَمْ أَنْهَكُمَا عَن تِلْكُمَا الشَّجَرَةِ وَأَقُل لَّكُمَا إِنَّ الشَّيْطَانَ لَكُمَا عَدُوٌّ مُّبِينٌ

{ فدلاهما }

حطهما عن منزلتهما { بغرور } منه { فلما ذاقا الشجرة } أي أكلا منها { بدت لهما سوآتهما } أي ظهر لكل منهما قبله وقبل الآخر ودبره وسمي كل منها سوأة لأن انكشافه يسوء صاحبه { وطفقا يخصفان } أخذ يلزقان { عليهما من ورق الجنة } ليستترا به { وناداهما ربهما ألم أنهكما عن تلكما الشجرة وأقل لكما إن الشيطان لكما عدو مبين } بيِّن العداوة والاستفهام للتقرير

Şi aşa îi duse în ispită. Când gustară din rodul pomului, îşi văzură goliciunea şi atunci se apucară să înşire pe ei frunze din Grădină. Domnul lor îi strigă: Nu v-am oprit acest pom? Nu v-am spus că Diavolul vă este vouă vrăjmaş făţiş?

قَالَا رَبَّنَا ظَلَمْنَا أَنفُسَنَا وَإِن لَّمْ تَغْفِرْ لَنَا وَتَرْحَمْنَا لَنَكُونَنَّ مِنَ الْخَاسِرِينَ

{ قالا ربَّنا ظلمنا أنفسنا }

بمعصيتنا { وإن لم تغفر لنا وترحمنا لنكونن من الخاسرين }

Ei spuseră: Domnul nostru! Noi ne-am nedreptăţit pe noi înşine. Dacă Tu nu ne ierţi nouă, şi nu ne miluieşti, atunci vom fi pierduţi.

قَالَ اهْبِطُوا بَعْضُكُمْ لِبَعْضٍ عَدُوٌّ ۖ وَلَكُمْ فِي الْأَرْضِ مُسْتَقَرٌّ وَمَتَاعٌ إِلَىٰ حِينٍ

{ قال اهبطوا }

أي آدم وحواء بما اشتملتما عليه من ذريتكما { بعضكم } بعض الذرية { لبعض عدوٌ } من ظلم بعضهم بعضا { ولكم في الأرض } مستقر } أي مكان استقرار { ومتاع } تمتع { إلى حين } تنقضي فيه آجالكم

Allah spuse: Coborâţi! Vrăjmaşi veţi fi unul altuia. Veţi afla pe pământ un loc locuinţă şi desfătare pentru o vreme.

قَالَ فِيهَا تَحْيَوْنَ وَفِيهَا تَمُوتُونَ وَمِنْهَا تُخْرَجُونَ

{ قال فيها }

أي الأرض { تحيون وفيها تموتون ومنها تخرجون } بالبعث، وبالباء للفاعل والمفعول

El mai spuse: Pe pământ veţi trăi, pe pământ veţi muri şi din pământ veţi fi înviați.

1007: înviați: Acest întreg pasaj despre Adam, precum cel din 2:30-39 cât și altele, conține un șir asemănător de cuvinte dar sensurile diferă; în fiecare caz contextul este adaptat simbolisticii surei în cauză. În surah 2, spre exemplu, ideea generală face referire la originea omului; aici, ideea este un preambul al apariției vieții pe pământ, care continuă cu o îndemnare către fiii lui Adam în contextul decăderii din Paradis, iar mai departe sunt relatate poveștile profeților care au venit să călăuzească omenirea. Adevărul poveștii este Unul dar felul în care este prezentat și introdus în logica versetelor coranice diferă în funcție de context.

Așadar în privința puterii spirituale a lui Adam, vedem că accentul versetelor coranice cade asupra a trei puncte: spiritul divin insuflat, capacitatea pentru cunoaștere și voința care, dacă vor fi folosite corect, îi vor da omului superioritate asupra creației; originea răului în aroganța lui Satan, care a văzut în om doar natura lui materială fără să poată accepta latura sa înălțată, adică trăsăturile spirituale insuflate prin Spiritul Divin; și că răul Diavolului îi va atinge doar pe cei care i se supun, iar acesta nu va avea putere asupra slujitorilor sinceri ai lui Allah purificați de Slava Sa, ca în 15:40, 42. În acest context Adam nu este menționat pe nume, ci este intitulat Omul, al cărui simbol, în construcția semantică de față, este Adam.

إِلَّا عِبَادَكَ مِنْهُمُ الْمُخْلَصِينَ

{ إلا عبادك منهم المخلصين }

أي المؤمنين

afară de robii Tăi curaţi.

إِنَّ عِبَادِي لَيْسَ لَكَ عَلَيْهِمْ سُلْطَانٌ إِلَّا مَنِ اتَّبَعَكَ مِنَ الْغَاوِينَ

وهو

{ إن عبادي }

أي المؤمنين { ليس لك عليهم سلطان } قوة { إلا } لكن { من اتبعك من الغاوين } الكافرين

Tu nu ai nici o împuternicire asupra robilor Mei, în afara celui care te va urma dintre cei aflaţi în greşeală.

Să continuăm cu subiectul creației: cuvântul fatara فطر vezi 42:11, implică, la fel ca și bada’a بدع crearea unui lucru din nimic și fără un tipar existent înainte; fatara mai înseamnă și facerea unei materii primordiale căreia îi vor fi aplicate procese creative ulterioare, ca atunci când cineva pregătește un obiect pentru a fi prelucrat, îl lasă pregătit și îl definitivează mai târziu.

فَاطِرُ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ ۚ جَعَلَ لَكُم مِّنْ أَنفُسِكُمْ أَزْوَاجًا وَمِنَ الْأَنْعَامِ أَزْوَاجًا ۖ يَذْرَؤُكُمْ فِيهِ ۚ لَيْسَ كَمِثْلِهِ شَيْءٌ ۖ وَهُوَ السَّمِيعُ الْبَصِيرُ

{ فاطر السماوات والأرض }

مبدعهما { جعل لكم من أنفسكم أزواجاً } حيث خلق حواء من ضلع آدم { ومن الأنعام أزواجاً } ذكوراً وإناثاً { يذرؤكم } بالمعجمة بخلقكم { فيه } في الجعل المذكور، أي يكثركم بسببه بالتوالد والضمير للأناسي والأنعام بالتغليب { ليس كمثله شيء } الكاف زائدة لأنه تعالى لا مثل له { وهو السميع } لما يقال { البصير } لما يفعل

El este Creatorul cerurilor şi al pământului. El v-a făcut perechi din voi înșivă, precum şi animalele sunt perechi iar astfel El vă înmulţeşte. Nimic nu este asemenea Lui! El este Auzitorul, Văzătorul!

4539: perechi: genul nu privește doar aspectele fizice cât și cele morale sau spirituale, oamenii se deosebesc între ei și mai departe sunt diferiți de animale; în privința lor este menționat că au o legătură specială cu omul fiind în slujba nevoilor sale, nu doar pentru hrană cât și pentru transport, domesticire etc., fiind parte din civilizația și cultura umană, ca în 36:71-73 și 23:21-22, unde anumite animale sunt comparate cu vapoarele, simbol al călătoriilor între țări, continente sau popoare.

أَوَلَمْ يَرَوْا أَنَّا خَلَقْنَا لَهُم مِّمَّا عَمِلَتْ أَيْدِينَا أَنْعَامًا فَهُمْ لَهَا مَالِكُونَ

{ أوَ لم يروْا }

يعلموا والاستفهام للتقرير والواو الداخلة عليه للعطف { أنا خلقنا لهم } في جملة الناس { مما عملت أيدينا } عملناه بلا شريك ولا معين { أنعاما } هي الإبل والبقر والغنم { فهم لها مالكون } ضابطون

Oare ei nu văd că Noi le-am creat lor, între cele pe care le-au făcut mâinile Noastre, animale peste care ei sunt stăpâni?

4018: stăpâni: Dacă oamenii sunt orbi cu privire la semnele lui Allah, aceștia pot măcar să observe alte aspecte ale creației și Milei divine care le oferă atât de multe beneficii. Cum a fost oare posibil ca animalele sălbatice să fie domesticite iar apropierea lor de om s-a dovedit atât de folositoare? Omul le poate folosi pentru călărie sau povară, le poate consuma carnea sau bea laptele sau le poate întrebuința lâna sau blana, ca în 16:66, 80 și 23:21-22.

وَذَلَّلْنَاهَا لَهُمْ فَمِنْهَا رَكُوبُهُمْ وَمِنْهَا يَأْكُلُونَ

{ وذللناها }

سخرناها { لهم فمنها ركوبهم } مركوبهم { ومنها يأكلون }

Noi le-am supus lor: unele de călărit, iar altele de mâncat.

وَلَهُمْ فِيهَا مَنَافِعُ وَمَشَارِبُ ۖ أَفَلَا يَشْكُرُونَ

{ ولهم فيها منافع }

كأصوافها وأوبارها وأشعارها { ومشارب } من لبنها جمع مشرب بمعنى شِرْب أو موضعه { أفلا يشكرون } المنعم عليهم بها فيؤمنون أي ما فعلوا ذلك

Şi ei au de la ele foloase şi băuturi. Poate vor fi mulţumiţi.

4019: foloase: precum sunt pieile și blănurile pentru îmbrăcăminte, lâna oilor sau părul cămilei pentru confecționarea păturilor sau materialelor textile; sau moscul, felurite parfumuri, ș.a.m.d.

4020: mulțumiți: întregul argument se rezumă la un astfel de mesaj: „învățătura Noastră este spre binele vostru, Noi vă oferim binecuvântări dar voi vă îndepărtați de Cel care v-a oferit toate acestea și fugiți urmând iluzii ale propriei voastre imaginații!”

وَإِنَّ لَكُمْ فِي الْأَنْعَامِ لَعِبْرَةً ۖ نُّسْقِيكُم مِّمَّا فِي بُطُونِهِ مِن بَيْنِ فَرْثٍ وَدَمٍ لَّبَنًا خَالِصًا سَائِغًا لِّلشَّارِبِينَ

{ وإن لكم في الأنعام لعبرة }

اعتبار { نسقيكم } بيان للعبرة { مما في بطونه } أي الأنعام { من } للابتداء متعلقة بنسقيكم { بين فرث } ثفل الكرش { ودمٍ لبناً خالصاً } لا يشوبه شيء من الفرث والدم من طعم أو ريح أو لون أو بينهما { سائغاًً للشاربين } سهل المرور في حلقهم لا يغص به

Voi aflaţi o învăţătură şi în animalele voastre. Noi vă adăpăm cu ceea ce în burţile lor se află între mistuitură şi sânge: un lapte curat, plăcut celor care-l beau.

2093: învățătură: semnul înzestrării spirituale este însoțit de modalitățile spectaculoase în care Allah a orânduit împlinirea necesităților creației, grijă care îi demonstrează Providența și Dragostea. Transformările existente în lumea naturală, care îi aduc beneficii omului, sunt, iarăși, semne ale Înțelepciunii sale Supreme. În acest pasaj este menționat laptele și mierea.

2094: burțile lor: expresia „burțile lor”, în limba arabă din verset, este la singular din două motive, animale, vite este un plural generic iar semnul descris în verset face referire la animale într-un sens colectiv, așadar toate alimentele și băuturile produse de acestea, laptele, mierea, etc. constituie o singură categorie.

2095: sânge: laptele este produs în trupul femelei ca o secreție specializată pentru funcția de hrănire. Nu este minunat cum aceeași hrană, consumată atât de mascul cât și de femelă, produce în femelă, atunci când are pui, un regim alimentar specific pentru hrănirea puilor în forma laptelui? iar când aceste animale sunt crescute pentru lapte, rezervele lor sunt mult mai consistente decât le-ar fi necesar doar pentru hrănirea puilor și, implicit, se strică mai încet decât în mod normal? iar această băutură poate alcătui o dietă completă pentru om? Laptele este o băutură pură, remarcată prin culoarea sa albă, deși este un lichid produs în corpul unui animal între excrețiile pe care corpul său le elimină și circuitul sangvin.

وَاللَّهُ جَعَلَ لَكُم مِّن بُيُوتِكُمْ سَكَنًا وَجَعَلَ لَكُم مِّن جُلُودِ الْأَنْعَامِ بُيُوتًا تَسْتَخِفُّونَهَا يَوْمَ ظَعْنِكُمْ وَيَوْمَ إِقَامَتِكُمْ ۙ وَمِنْ أَصْوَافِهَا وَأَوْبَارِهَا وَأَشْعَارِهَا أَثَاثًا وَمَتَاعًا إِلَىٰ حِينٍ

{ والله جعل لكم من بيوتكم سكنا }

موضعا تسكنون فيه { وجعل لكم من جلود الأنعام بيوتا } كالخيام والقباب { تستخفونها } للحمل { يوم ظعنكم } سفركم { ويوم إقامتكم ومن أصوافها } أي الغنم { وأوبارها } أي الإبل { وأشعارها } أي المعز { أثاثا } متاعا لبيوتكم كبسط وأكسية { ومتاعا } تتمتعون به { إلى حين } يبلى فيه

Allah v-a făcut casele voastre spre locuire, precum v-a făcut case din piei de animale ca să vă fie uşurare ziua când mergeţi şi ziua când poposiţi. Şi spre întrebuinţare v-a dat lâna, părul de cămilă şi părul de capră, aşternuturi şi o bucurie vremelnică.

2114: spre locuire: darurile sociale, intelectuale și spirituale oferite omului transformă locuințele acestuia într-un cămin al odihnei și liniștii, al rafinamentului și afecțiunii pure, care sunt, în această viață, manifestări ale Binelui Universal și dovezi ale Iubirii Divine. Înaltul ideal al Casei pure a devenit, printre altele, un scop spiritual prin care omul caută să își împlinească destinul; capacitatea de a acomoda astfel de gânduri este în sine un dar divin.

2115: poposiți: într-o drumeție mai lungă omul are nevoie de o așezare temporară, ridicată, spre exemplu, din corturi, pe care le poate încropi din piei de animale sau materiale din fibre de vegetație asemănătoare cu pieile de animale. Astfel de corturi sunt ușor de transportat într-o călătorie și ușor de ridicat în timpul opririlor.

2116: lâna: Sūf, صوف este obținută prin tunderea oilor. Sha’r, شعر, părul, este obținut de la capre sau animale asemănătoare și poate fi țesut pentru a confecționa materiale textile și haine. Wabar وبر este părul mătăsos al cămilei din care, la fel, diverse confecții pot fi realizate fiind considerat un material intermediar între celelalte tipuri; prin analogie termenul se aplică pentru toate felurile de lână.

2117: vremelnică: toate aceste articole și obiecte vestimentare sunt aducătoare de confort și bunăstare dar sunt perisabile și, ca atare, trebuie considerate daruri ale lui Allah.

وَإِنَّ لَكُمْ فِي الْأَنْعَامِ لَعِبْرَةً ۖ نُّسْقِيكُم مِّمَّا فِي بُطُونِهَا وَلَكُمْ فِيهَا مَنَافِعُ كَثِيرَةٌ وَمِنْهَا تَأْكُلُونَ

{ وإن لكم في الأنعام }

الإبل والبقر والغنم { لعبرةٌ } عظة تعتبرون بها { نَسقيكم } بفتح النون وضمها { مما في بطونها } اللبن { ولكم فيها منافع كثيرة } من الأصواف والأوبار والأشعار وغير ذلك { ومنها تأكلون }

O învăţătură aveţi şi în animale: Noi vă adăpăm cu ceea ce se află în pântecele lor şi de la ele multe foloase aveţi şi tot de la ele mâncaţi.

وَعَلَيْهَا وَعَلَى الْفُلْكِ تُحْمَلُونَ

وعليها } الإبل { وعلى الفلك } السفن { تحملون }

pe ele precum şi pe corăbii sunteţi purtați.

2881: învățătură: ibrah, عبرة, rădăcina acestui cuvânt înseamnă „a interpreta”, „a expune” sau „a instrui”, ca în 12:43, substantivul face referire la o interpretare, spre exemplu, a unui Semn care călăuzește, ca aici și în versetul anterior, sau oferă un avertisment ca în 3:13. De la vite se obține lapte și carne; din pieile lor sunt confecționate încălțăminte, cizme, curele, legături și alte folosințe; din părul cămilei și lâna oilor sunt țesute pânze, draperii, covoare, etc., din coarnele vitelor se fac pahare, veselă și diferite ornamente iar, în același timp, cămilele, caii, măgarii, asinii, etc., sunt folosiți pentru călărit, cărat sau împins.

وَقَالَ الْمَلِكُ إِنِّي أَرَىٰ سَبْعَ بَقَرَاتٍ سِمَانٍ يَأْكُلُهُنَّ سَبْعٌ عِجَافٌ وَسَبْعَ سُنبُلَاتٍ خُضْرٍ وَأُخَرَ يَابِسَاتٍ ۖ يَا أَيُّهَا الْمَلَأُ أَفْتُونِي فِي رُؤْيَايَ إِن كُنتُمْ لِلرُّؤْيَا تَعْبُرُونَ

{ وقال الملك }

ملك مصر الريان بن الوليد { إني أرى } أي رأيت { سبع بقرات سمان يأكلهن } يبتلعهن { سبع } من البقر { عجاف } جمع عجفاء { وسبع سنبلات خضر وأخر } أي سبع سنبلات { يابسات } قد التوت على الخضر وعلت عليها { يا أيها الملأ أفتوني في رؤياي } بينوا لي تعبيرها { إن كنتم للرؤيا تعبرون } فاعبروها

Regele spuse: Am avut un vis în care se făcea că şapte vaci grase erau înghiţite de şapte vaci slabe, şi am mai avut un vis în care se făcea că erau şapte spice verzi şi tot atâtea altele uscate. O, sfetnici ai mei! Limpeziţi-mi tâlcul acestei vedenii, de ştiţi să tâlcuiţi vedenii.

1700: spuse: întâmplarea are loc în consiliul lui Faraon, în sfatul său sunt prezenți miniștrii și oamenii lui de încredere; acesta le povestește cele două vise pe care le-a avut: șapte vaci grase înghițite de șapte vaci slabe și șapte spice verzi consumate de șapte spice uscate.

قَدْ كَانَ لَكُمْ آيَةٌ فِي فِئَتَيْنِ الْتَقَتَا ۖ فِئَةٌ تُقَاتِلُ فِي سَبِيلِ اللَّهِ وَأُخْرَىٰ كَافِرَةٌ يَرَوْنَهُم مِّثْلَيْهِمْ رَأْيَ الْعَيْنِ ۚ وَاللَّهُ يُؤَيِّدُ بِنَصْرِهِ مَن يَشَاءُ ۗ إِنَّ فِي ذَٰلِكَ لَعِبْرَةً لِّأُولِي الْأَبْصَارِ

{ قد كان لكم آية }

عبرة وذكر الفعل للفصل { في فئتين } فرقتين { التقتا } يوم بدر للقتال { فئة تقاتل في سبيل الله } أي طاعته، وهم النبي وأصحابه وكانوا ثلاثمائة وثلاثة عشر رجلا معهم فرسَان وست أذرع وثمانية سيوف وأكثرهم رجالة { وأخرى كافرة يرونهم } أي الكفار { مثليهم } أي المسلمين أي أكثر منهم وكانوا نحو ألف { رأي العين } أي رؤية ظاهرة معاينة وقد نصرهم الله مع قلتهم { والله يؤيد } يقِّوي { بنصره من يشاء } نصره { إن في ذلك } المذكور { لعبرة لأولي الأبصار } لذوى البصائر أفلا تعتبرون بذلك فتؤمنون

Un semn v-a fost dat când cele două tabere s-au întâlnit: una lupta pentru Calea lui Allah, iar cealaltă, de necredincioși, o văzu de două ori mai mare. Allah ajută pe cine voieşte. Întru aceasta este o învăţătură pentru cei dăruiţi cu puterea de a vedea.

352: s-au întâlnit: pasajul se referă la bătălia de la Badr care a avut loc în luna Ramadān în al doilea an Hijri. Comunitatea mică de exilați meccani și aliații săi din Medina se organizaseră într-o societate temătoare de Allah însă erau amenințați perpetuu de inamicii păgâni din Mecca aflați în alianță cu anumite triburi de evrei și cu unii ipocriți din Medina. Planul meccanilor era acela de a-și aduna toate puterile și resursele iar printr-o forță copleșitoare să-i strivească după care să-i anihileze pe Muhammad ﷺ și pe musulmani. În acest sens Abu Sufyan conducea o caravană bogată care venea dinspre Siria și se îndrepta către Mecca; acesta se temea de un atac și a cerut ajutor militar din Mecca; cele două armate s-au întâlnit pe câmpia de la Badr, la circa 80 de kilometri de Medina; forțele musulmanilor numărau 313 oameni, majoritatea înarmați necorespunzător, dar conduși de Muhammad ﷺ și luptând pentru credința lor. Armata meccană, bine înarmată și aprovizionată, număra mai bine de o mie de oameni și avea între liderii acesteia pe câțiva dintre cei mai experimentați războinici ai Arabiei, incluzându-l pe Abu Jahl, inamic învederat și mare persecutor al islamului. Împotriva tuturor șanselor musulmanii au câștigat o mare victorie iar multe căpetenii ale meccanilor, printre care și Abu Jahl, au fost uciși.

353: de două ori mai mare: ar fi fost imposibil, fără ajutorul miraculos al lui Allah, pentru o astfel de trupă mică și slab echipată, așa cum erau musulmanii, să învingă armata numeroasă și bine înzestrată a inamicului, însă, prin credință, determinare, zel și disciplină aceștia au chemat asupra lor Biruința Divină. După bătălie prizonierii au mărturisit că meccanii i-au văzut pe musulmani mai numeroși decât în realitate.

Să continuăm cu terminologia creației; cuvântul badaa بدئ (fără ع ain), ca în 30:27, descrie începutul procesului de creație; acest proces este ulterior exemplificat în 32:7 unde crearea omului din lut se referă doar la corpul său lăsând celelalte transformări și suflarea spiritului în viața animală pentru versetele care urmează.

وَهُوَ الَّذِي يَبْدَأُ الْخَلْقَ ثُمَّ يُعِيدُهُ وَهُوَ أَهْوَنُ عَلَيْهِ ۚ وَلَهُ الْمَثَلُ الْأَعْلَىٰ فِي السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ ۚ وَهُوَ الْعَزِيزُ الْحَكِيمُ

{ وهو الذي يبدأ الخلق }

للناس { ثم يعيده } بعد هلاكهم { وهو أهون عليه } من البدء بالنظر إلى ما عند المخاطبين من أن إعادة الشيء أسهل من ابتدائه وإلا فهما عند الله تعالى سواء في السهولة { وله المثل الأعلى في السماوات والأرض } أي: الصفة العليا، وهي أنه لا إله إلا هو { وهو العزيز } في ملكه { الحكيم } في خلقه

El este Cel ce dă la iveală făptura şi Cel ce o duce înapoi. Acesta îi este lesne Lui. A Lui este parabola prea-înaltă atât în ceruri, cât şi pe pământ. El este Puternicul, Înţeleptul.

3533: dă la iveală făptura: ca în 30:11 unde aceeași expresie deschide argumentul referitor la „începutul și sfârșitul creației” ca fiind ale lui Allah. Astfel de ilustrări au fost realizate, în versetele anterioare, prin descrierea variilor Semne care există în creație iar acum argumentul este reluat.

اللَّهُ يَبْدَأُ الْخَلْقَ ثُمَّ يُعِيدُهُ ثُمَّ إِلَيْهِ تُرْجَعُونَ

{ الله يبدأ الخلق }

أي: ينشئ خلق الناس { ثم يعيده } أي خلقهم بعد موتهم { ثم إليه يرجعون } بالياء والتاء

Allah dă la iveală făptura, apoi o duce înapoi. Către El veţi fi întorşi.

3517: dă la iveală făptura: Nimic nu există prin propria voință sau într-o manieră aleatorie. Este Allah Cel care a originat creația; ceea ce pare a fi moarte nu este decât o transformare, pentru că Allah poate recrea sau învia iar activitatea Sa creatoare este continuă, perpetuă. Moartea noastră nu este decât un fenomen ciclic. Ceea ce devenim după moarte este rezultatul unui proces de recreare pe care Allah îl îndeplinește, El fiind atât Sursa cât și Scopul creației. Când vom fi aduși înapoi la El, vom fi creaturi conștiente și responsabile de noi înșine, pentru a fi martori la consecințele șederii noastre pe pământ.

الَّذِي أَحْسَنَ كُلَّ شَيْءٍ خَلَقَهُ ۖ وَبَدَأَ خَلْقَ الْإِنسَانِ مِن طِينٍ

{ الذي أحسن كل شيءٍ خلقه }

بفتح اللام فعلا ماضيا صفة، وبسكونها بدل اشتمال { وبدأ خلق الإنسان } آدم { من طين }

care a făcut frumos ceea ce a creat şi care a început crearea omului din lut.

3636: ceea ce a creat: creația lui Allah este sublimă, splendidă, perfectă, echilibrată, proporționată corespunzător și adaptată la funcțiile pe care le are de îndeplinit. Nu există greșeală sau dezordine în această ordine. Acel rău care totuși se strecoară în creație este invitat de voința și alegerile omului, cât privește lumea oamenilor; de aceea rolul Învățăturii Spirituale este să remedieze dezechilibrul produs de păcat și să-l readucă pe om în conformitate cu Voința Universală.

3637: lut: omului i se cere să contempleze la el însuși, corpul său a fost creat din lut sau pământ sau materie primordială; chiar și această materie, în complexitatea structurii sale, a fost creată tot de Allah.

Cuvântul bara’a mai înseamnă și un act al creației care eliberează corpul perfecționat, complet și desăvârșit, de condițiile preexistente ale materiei sau metodelor prin care a fost alcătuit, spre exemplu, „corpul uman este eliberat de natura sa din lut și devine o ființă fie”; acest termen mai are și sensul de „a se elibera” de o calamitate sau dificultate, ca în 57:22. Mai vezi și 916 a lui 6:94 și 923 a lui 6:98.

مَا أَصَابَ مِن مُّصِيبَةٍ فِي الْأَرْضِ وَلَا فِي أَنفُسِكُمْ إِلَّا فِي كِتَابٍ مِّن قَبْلِ أَن نَّبْرَأَهَا ۚ إِنَّ ذَٰلِكَ عَلَى اللَّهِ يَسِيرٌ

{ ما أصاب من مصيبة في الأرض }

بالجدب { ولا في أنفسكم } كالمرض وفقد الولد { إلا في كتاب } يعنى اللوح المحفوظ { من قبل أن نبرأها } نخلقها، ويقال في النعمة كذلك { إن ذلك على الله يسير }

Nici o nenorocire nu atinge pământul şi nici pe voi înşivă fără ca aceasta să nu fie scrisă într-o Carte, înainte de a fi descătușat-o. Aceasta Îi este lesne lui Allah!

5308: pe voi înșivă: dezastrele sau necazurile îi pot afecta pe oameni atât mental cât și fizic, dar există crize și nefericiri încă și mai mari în lumea spirituală, care au consecințe la fel de importante pentru viitorul omului. Toate se întâmplă conform Planului și Voinței lui Allah. Chiar și atunci când omul își exercită liberul arbitru, consecințele alegerii sale sunt în acord cu Planul divin.

وَلَقَدْ جِئْتُمُونَا فُرَادَىٰ كَمَا خَلَقْنَاكُمْ أَوَّلَ مَرَّةٍ وَتَرَكْتُم مَّا خَوَّلْنَاكُمْ وَرَاءَ ظُهُورِكُمْ ۖ وَمَا نَرَىٰ مَعَكُمْ شُفَعَاءَكُمُ الَّذِينَ زَعَمْتُمْ أَنَّهُمْ فِيكُمْ شُرَكَاءُ ۚ لَقَد تَّقَطَّعَ بَيْنَكُمْ وَضَلَّ عَنكُم مَّا كُنتُمْ تَزْعُمُونَ

{ و }

يقال لهم إذا بعثوا { لقد جئتمونا فرادى } منفردين عن الأهل والمال والولد { كما خلقناكم أول مرة } أي حفاة عراة غرلا { وتركتم ما خولناكم } أعطيناكم من الأموال { وراء ظهوركم } في الدنيا بغير اختباركم { و } يقال لهم توبيخا { ما نرى معكم شفعاءكم } الأصنام { الذين زعمتم أنهم فيكم } أي في استحقاق عبادتكم { شركاء } لله { لقد تقطع بينكُمْ } وصلكم أي تشتيت جمعكم وفي قراءة بالنصب ظرف أي وصلكم بينكم { وضل } ذهب { عنكم ما كنتم تزعمون } في الدنيا من شفاعتها

Iată-vă veniţi la Noi, singuri, aşa cum v-am creat la început. Voi aţi părăsit ceea ce v-am dăruit. Nu-i vedem pe mijlocitorii voştri lângă voi, cei pe care pretindeaţi că vă stau alături. Cei pe care astfel îi socoteaţi, s-au rupt de voi şi s-au rătăcit departe de voi.

916: la început: acest verset concluzionează un număr important de aspecte referitoare la creație: întrucât corpul uman a fost creat din lut, materie a pământului, înseamnă că a mai existat, înainte de facerea lui, un proces prin care esența acestuia, sufletul, a fost, la rândul său, creat. Sufletul a trecut prin varii procese de plăsmuire și adaptare la condițiile în care s-a regăsit: a fost creat, întrupat, a condus trupul și după moartea acestuia a fost chemat înapoi la Allah. Fiecare suflet, după ce este eliberat de trup, se va întoarce așa cum a fost creat, însoțit doar de consecințele alegerilor din timpul vieții, faptele pe care le-a făcut, vorbele pe care le-a rostit, etc., care constituie istoricul său spiritual. Toate lucrurile de care s-a folosit sau s-a ajutat în viața sa, favoruri pe care Allah i le-a oferit, vor fi lăsate în urmă chiar dacă sufletul se va mândri cu acestea, astfel de lucruri pot fi proprietăți, averi, simboluri ale puterii, influenței, stimei precum și fii, rude, prieteni, etc., sau pot fi lucruri intangibile, precum talentul, intelectul, capacități și aptitudini ș.a.m.d.

917: departe de voi: crezurile false ale celor care mijlocesc, semi-zei, zei, salvatori, etc., dispar precum viziuni fără substanță „fără să lase nimic în urmă”. Acum sufletul trebuie să înfrunte realitatea; întreaga responsabilitate pentru faptele împlinite este adusă în toată greutatea sa.

وَهُوَ الَّذِي أَنشَأَكُم مِّن نَّفْسٍ وَاحِدَةٍ فَمُسْتَقَرٌّ وَمُسْتَوْدَعٌ ۗ قَدْ فَصَّلْنَا الْآيَاتِ لِقَوْمٍ يَفْقَهُونَ

{ وهو الذي أنشأكم }

خلقكم { من نفس واحدة } من آدم { فّمُستقِرٌ } منكم في الرحم { ومستودع } منكم في الصلب وفي قراءة بفتح القاف أي مكان قرار لكم { قد فصَّلنا الآيات لقوم يفقهون } ما يقال لهم

El este Cel ce v-a făcut să creşteţi dintr-un singur suflet şi v-a dat loc de locuire şi păstrare. Noi am lămurit deja semnele unui popor care ştie!

923: v-a făcut: în sensul de „v-a produs”, ansha’a أنشاء „v-a făcut să creșteți, măriți, dezvoltați”, „să ajungeți la maturitate”: un alt proces al creației. Este un miracol al Creației divine că dintr-un singur om s-au zămislit atât de mulți iar fiecare individ are capacități și abilități unice, și totuși omenirea este un tot.

924: păstrare: în saga vieții trebuie să ne folosim pe deplin capacitățile cu care Allah ne-a înzestrat și să ne pregătim corespunzător de călătoria în Viața care va fi eternă.

5407: cele mai frumoase nume: ca în 1154 a lui 7:180 și 2322 a lui 17:110.

وَلِلَّهِ الْأَسْمَاءُ الْحُسْنَىٰ فَادْعُوهُ بِهَا ۖ وَذَرُوا الَّذِينَ يُلْحِدُونَ فِي أَسْمَائِهِ ۚ سَيُجْزَوْنَ مَا كَانُوا يَعْمَلُونَ

{ ولله الأسماء الحسنى }

التسعة والتسعون الوارد بها الحديث، والحسنى مؤنث الأحسن { فادعوه } سموه { بها وذروا } اتركوا { الذين يُلحدون } من ألحد ولحد، يميلون عن الحق { في أسمائه } حيث اشتقوا منها أسماء لآلهتهم: كاللات من الله، والعزى من العزيز، ومناة من المنَّان { سيجزون } في الآخرة جزاء { ما كانوا يعملون } وهذا قبل الأمر بالقتال

Ale lui Allah sunt cele mai frumoase nume! Cheamă-L pe numele Sale! Îndepărtaţi-vă de cei care întinează aceste nume. Ei vor fi răsplătiţi pentru ceea ce au făcut.

1154: cele mai frumoase nume: pe măsură ce contemplează natura divină, omul își va închipui și rosti cele mai frumoase denumiri prin care să Îi exprime lui Allah atributele. Există nouă zeci și nouă de astfel de atribute. La începutul fiecărei sure le descoperim scrise pe unele dintre acestea, spre exemplu Rahmān رحمان sau Rahīm رحيم sau Rabb-ul-Alamīn رب العالمين pomenirea și preamărirea acestor nume face parte din rugăciunea credinciosului; iar cei care preamăresc numele divine nu trebuie să se asocieze cu aceia care le profanează.

قُلِ ادْعُوا اللَّهَ أَوِ ادْعُوا الرَّحْمَٰنَ ۖ أَيًّا مَّا تَدْعُوا فَلَهُ الْأَسْمَاءُ الْحُسْنَىٰ ۚ وَلَا تَجْهَرْ بِصَلَاتِكَ وَلَا تُخَافِتْ بِهَا وَابْتَغِ بَيْنَ ذَٰلِكَ سَبِيلًا

وكان صلى الله عليه وسلم يقول „” يا الله يا رحمن „” فقالوا

ينهانا أن نعبد إلهين وهو يدعو إلها آخر معه فنزل ( قل ) لهم ( ادعوا الله أو ادعوا الرحمن ) أي سموه بأيهما أو نادوه بأن تقولوا : يا الله يا رحمن ( أيا ) شرطية ( ما ) زائدة أي هذين ( تدعوا ) فهو حسن دل على هذا ( فله ) أي لمسماهما ( الأسماء الحسنى ) وهذان منها فإنها كما في الحديث „” الله لا إله إلا هو الرحمن الرحيم الملك القدوس السلام المؤمن المهيمن العزيز الجبار المتكبر الخالق البارئ المصور الغفار القهار الوهاب الرزاق الفتاح العليم القابض الباسط الخافض الرافع المعز المذل السميع البصير الحكم العدل اللطيف الخبير الحليم العظيم الغفور الشكور العلي الكبير الحفيظ المقيت الحسيب الجليل الكريم الرقيب المجيب الواسع الحكيم الودود المجيد الباعث الشهيد الحق الوكيل القوي المتين الولي الحميد المحصي المبدئ المعيد المحيي المميت الحي القيوم الواجد الماجد الواحد الأحد الصمد القادر المقتدر المقدم المؤخر الأول الآخر الظاهر الباطن الوالي المتعالي البر التواب المنتقم العفو الرءوف مالك الملك ذو الجلال والإكرام المقسط الجامع الغني المغني المانع الضار النافع النور الهادي البديع الباقي الوارث الرشيد الصبور” رواه الترمذي {ولا تجهر بصلاتك} بقراءتك بها فيسمعك المشركون فيسبوك ويسبوا القرآن ومن أنزله {ولا تخافت} تسر {بها} لينتفع أصحابك {وابتغ} اقصد {بين ذلك} الجهر والمخافتة {سبيلا} طريقا وسطا

Spune: Chemaţi-L Allah ori chemaţi-L Milostivul, căci oricum L-aţi chema, cele mai frumoase nume ale Lui sunt. Nu rosti rugăciunile în gura mare, însă nici nu le şopti, ci caută o cale de mijloc.

2321: Milostivul: Rahmān رحمان  descrie un atribut divin: Mila și Îndurarea Lui care se revarsă asupra omului, înainte ca acesta să simtă nevoia de a fi iertat, prin Grija care îl salvează de comiterea păcatelor. Allah poate fi invocat, fie prin numele Său: Allah, sau prin unul dintre atributele care îi descriu natura divină. Acest nume era, în mod special, respingător pentru arabii păgâni, ca în 25:60 și 21:36.

وَإِذَا قِيلَ لَهُمُ اسْجُدُوا لِلرَّحْمَٰنِ قَالُوا وَمَا الرَّحْمَٰنُ أَنَسْجُدُ لِمَا تَأْمُرُنَا وَزَادَهُمْ نُفُورًا ۩

{ وإذا قيل لهم }

لكفار مكة { اسجدوا للرحمن قالوا وما الرحمن أنسجد لما تأمرنا } بالفوقانية والتحتانية والآمر محمد ولا نعرفه صلى الله علية وسلم لا { وزادهم } هذا القول لهم { نفورا } عن الإيمان قال تعالى

Când li se spune: Prosternaţi-vă înaintea Milostivului, ei spun: Cine este Milostivul? Să ne prosternăm când ne porunceşti tu? Şi ei sporesc întru îndărătnicie.

3120: îndărătnicie: cei lipsiți de orice fel de lumină spirituală nu pot înțelege principiul încrederii depline în Allah, li se pare prostesc; credința lor este ori inexistentă ori superficială. Aceștia, poate, pronunță numele lui Allah dar nu îi înțeleg semnificațiile; poate le este teamă datorită păcatelor pe care le-au comis; poate nu înțeleg pur și simplu că Mila Divină este nesfârșită.

وَإِذَا رَآكَ الَّذِينَ كَفَرُوا إِن يَتَّخِذُونَكَ إِلَّا هُزُوًا أَهَٰذَا الَّذِي يَذْكُرُ آلِهَتَكُمْ وَهُم بِذِكْرِ الرَّحْمَٰنِ هُمْ كَافِرُونَ

{ وإذا رآك الذين كفروا إن }

ما { يتخذونك إلا هزواً } أي مهزوءاً به يقولون { أهذا الذي يذكر آلهتكم } أي يعيبها { وهم بذكر الرحمن } لهم { هم } تأكيد { كافرون } به إذا قالوا ما نعرفه

Când necredincioșii te văd, te iau numai în zeflemea: Acesta este cel care vorbește de zeii voştri? Ei nu cred în pomenirea Milostivului.

2698: în zeflemea: pentru un credincios diferența între venerarea adevărului sau a minciunii este un subiect de maximă seriozitate; pentru sceptici și necredincioși este doar o altă glumă; ei vorbesc cu lejeritate și îl batjocoresc pe credincios; nu doar că râd dar și blasfemiază atunci când numele lui Allah sunt pronunțate.

2322: cele mai frumoase nume: acestea sunt multe, spre exemplu, le găsim enumerate în hadisurile lui Tirmidhi, colecție considerată de unii savanți ca fiind autentică, le mai găsim menționate de Qādī Muhammad Sulaimān care a publicat o monografie în urdu pe acest subiect, publicată de Daftar Rahmatun-lil-Alamin, Patiala, India, în anul 1930. Cei care vor să lectureze comentarii ale atributelor divine în stil liric pot citi Sir Edwin Arnold’s Pearls of the Faith; lucrările lui sunt minunate iar un exemplu remarcabil este povestea numărul 4: „al-Malik”, Regele.

2323: o cale de mijloc: ca în 7:204-205, toate rugăciunile trebuie să fie rostite și îndeplinite în pietate și modestie indiferent că sunt rugăciuni în congregație sau personale; o atitudine de smerenie nu poate sta alături de o manifestare excesiv de gălăgioasă deși în ritualurile publice un anumit volum este mai ridicat decât în cazul rugăciunii individuale. Acele ritualuri, adhanul sau iqama, sunt strigate într-o voce puternică și răspicată pentru ca oamenii să audă chemarea însă recitarea Coranului nu trebuie să fie psalmodiată într-o manieră asurzitoare încât să atragă atenția unor urechi ostile dar nici rostită în șoaptă încât să nu fie auzită de nimeni.

وَإِذَا قُرِئَ الْقُرْآنُ فَاسْتَمِعُوا لَهُ وَأَنصِتُوا لَعَلَّكُمْ تُرْحَمُونَ

{ وإذا قُرئ القرآن فاستمعوا له وأنصتوا }

عن الكلام { لعلكم ترحمون } نزلت في ترك الكلام في الخطبة وعبَّر عنها بالقرآن لاشتمالها عليه، وقيل في قراءة القرآن مطلقا

Când este recitat Coranul, ascultaţi-l şi tăceţi. Poate veţi fi miluiţi!

وَاذْكُر رَّبَّكَ فِي نَفْسِكَ تَضَرُّعًا وَخِيفَةً وَدُونَ الْجَهْرِ مِنَ الْقَوْلِ بِالْغُدُوِّ وَالْآصَالِ وَلَا تَكُن مِّنَ الْغَافِلِينَ

{ واذكر ربَّك في نفسك }

أي سرا { تضرُّعا } تدللا { وخيفة } خوفا منه { و } فوق السر { دون الجهر من القول } أي قصدا بينهما { بالغدو والآصال } أوائل النهار وأواخره { ولا تكن من الغافلين } عن ذكر الله

Aminteşte-ţi de Domnul tău, în sufletul tău, cu voce înceată, cu smerenie şi teamă, dimineaţa şi seara. Nu fi dintre cei nepăsători.

5408: preamăresc: simbolistica surei este încheiată în același fel în care a început; primul verset și ultimul sunt identice în privința folosirii cuvântului sabbaha, inițial este folosită exprimarea: „fie ca toate să Îi declare Gloria”, iar după revelarea întregii sure, versetul ia forma unei declarații sau proclamații, yusabbihu: „toate îi declară Gloria”.

سَبَّحَ لِلَّهِ مَا فِي السَّمَاوَاتِ وَمَا فِي الْأَرْضِ ۖ وَهُوَ الْعَزِيزُ الْحَكِيمُ

{ سبح لله ما في السماوات وما في الأرض }

أي ننزهه فاللام مزيدة وفي الإتيان بما تغليب للأكثر { وهو العزيز الحكيم } في ملكه وصنعه

Cele din ceruri şi de pe pământ îl preamăresc pe Allah. El este Puternicul, Înţeleptul.

5368: preamăresc: acest verset este identic cu 57:1 care introduce sura 57; tema ambelor este măreața lucrare a Planului și Providenței lui Allah.

سَبَّحَ لِلَّهِ مَا فِي السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ ۖ وَهُوَ الْعَزِيزُ الْحَكِيمُ

{ سبَّح لله ما في السماوات والأرض }

أي نزهه كل شيء فاللام مزيدة وجيء بما دون من تغليبا للأكثر { وهو العزيز } في ملكه { الحكيم } في صنعه

Cele din ceruri şi de pe pământ îl preamăresc pe Allah. El este Puternicul, Înţeleptul.

6:102

ذَٰلِكُمُ اللَّهُ رَبُّكُمْ ۖ لَا إِلَٰهَ إِلَّا هُوَ ۖ خَالِقُ كُلِّ شَيْءٍ فَاعْبُدُوهُ ۚ وَهُوَ عَلَىٰ كُلِّ شَيْءٍ وَكِيلٌ

{ ذلكم الله ربكم لا إله إلا هو خالقُ كلَّ شيء فاعبدوه }

وحِّدوه { وهو على كل شيء وكيل } حفيظ

Acesta este Allah, Domnul vostru. Nu există alt zeu în afară de El, Creatorul tuturor. Închinaţi-vă Lui! El de toate are grijă!

15:86

إِنَّ رَبَّكَ هُوَ الْخَلَّاقُ الْعَلِيمُ

{ إن ربك هو الخلاق }

لكل شيء { العليم } بكل شيء

Domnul tău este Marele Creator, Ştiutorul.

2007: Marele Creator: khallāq: خلاق forma intensivă, care înseamnă Creatorul Perfect în Iscusință, a cărui cunoaștere răspunde Perfect lucrării Sale. Așadar nu există erori în creație. Ceea ce poate părea în afara ordinii lucrurilor este doar rezultatul unei interpretări limitate. De multe ori se întâmplă ca ceea ce oamenilor li se pare imperfect sau injust să fie o reflexie a propriei imperfecțiuni.

57:3

هُوَ الْأَوَّلُ وَالْآخِرُ وَالظَّاهِرُ وَالْبَاطِنُ ۖ وَهُوَ بِكُلِّ شَيْءٍ عَلِيمٌ

{ هو الأول }

قبل كل شيء بلا بداية { والآخر } بعد كل شيء بلا نهاية { والظاهر } بالأدلة عليه { والباطن } عن إدراك الحواس { وهو بكل شيء عليم }

El este Întâiul şi Ultimul, Cel din afară şi Cel din lăuntru. El este Atotcunoscător.

5276: lăuntru: Allah este Evident cât timp există dovezi ale prezenței Sale prin intermediul Providenței din jurul nostru; însă Allah este, în același timp, Sublim și Ascuns deoarece intelectul uman nu îi poate percepe sau înțelege cu adevărat Esența și nici nu poate fi văzut, auzit sau perceput în lumea materială, fizică. Trimisul lui Allah ﷺ a spus despre Allah: „Tu ești Primul, în așa fel încât nu a fost nimic înaintea Ta; iar Tu ești Ultimul, în așa fel încât nu va mai fi nimic după Tine; Tu ești Înălțatul în așa fel încât nu este nimic mai presus de Tine; Tu ești Cel Ascuns și Cunoscător al Ascunsului, în așa fel încât nimic nu îți este ascuns Ție.”

64:4

يَعْلَمُ مَا فِي السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ وَيَعْلَمُ مَا تُسِرُّونَ وَمَا تُعْلِنُونَ ۚ وَاللَّهُ عَلِيمٌ بِذَاتِ الصُّدُورِ

{يعلم ما في السماوات والأرض ويعلم ما تسرون وما تعلنون والله عليم بذات الصدور}

بما فيها من الأسرار والمعتقدات

El cunoaşte cele din ceruri şi de pe pământ. El ştie ceea ce tăinuiţi şi ceea ce destăinuiţi. Allah cunoaşte lăuntrul inimilor.

5483: știe: El nu doar creează, dezvoltă și înzestrează creația; toate gândurile, motivele, sentimentele, ideile și evenimentele creației îi sunt cunoscute; drept urmare nu trebuie să considerăm că dacă un anumit rău scapă pedepsit, întâmplarea nu îi este cunoscută Lui sau s-a eschivat de Omnisciența Sa. Planul Său este întruchiparea Perfecțiunii Absolute; câteodată înțelepciunea din spatele Ordinii divine nu poate fi înțeleasă pe deplin întrucât doar fragmente din aceasta sunt percepute iar cuprinderea și profunzimea oamenilor sunt limitate.