الرسالة السادسة

٦

*

Fundația filosofiei politice islamice este Sfântul Coran.

Măreața carte revelată proclamă:

Nu există alt Suveran în afara lui Allah:

2:107

أَلَمْ تَعْلَمْ أَنَّ اللَّهَ لَهُ مُلْكُ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ ۗ وَمَا لَكُم مِّن دُونِ اللَّهِ مِن وَلِيٍّ وَلَا نَصِيرٍ

{ ألم تعلم أن الله له ملك السموات والأرض }

يفعل ما يشاء { وما لكم من دون الله }

أي غيره { من } زائدة { وليٌ } يحفظكم { ولا نصير } يمنع عنكم عذابه إن أتاكم، ونزل لما سأله أهل مكة أن يوسعها ويجعل الصفا ذهباً

Nu ştii că a lui Allah este împărăţia cerurilor şi a pământului şi că, afară de Allah, nu aveţi nici oblăduitor şi nici ajutor?

25:2

الَّذِي لَهُ مُلْكُ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ وَلَمْ يَتَّخِذْ وَلَدًا وَلَمْ يَكُن لَّهُ شَرِيكٌ فِي الْمُلْكِ وَخَلَقَ كُلَّ شَيْءٍ فَقَدَّرَهُ تَقْدِيرًا

{ الذي له ملك السماوات والأرض، ولم يتخذ ولدا ولم يكن له شريك في الملك وخلق كل شيء }

من شأنه أن يخلق { فقدره تقديرا } سواه تسوية

Cel ce are împărăţia cerurilor şi pământului, Cel ce nu şi-a dăruit Sie însuşi copii, Cel ce nu are părtaş întru împărăţia Sa, Cel ce a creat fiece lucru hotărându-i soarta.

3055: soarta: în acest verset sunt descrise Gloria lui Allah și Autonomia Sa în raport cu forțele care guvernează creația cât și Îndurarea Lui exprimată prin revelarea Voinței Sale creației.

28:70

وَهُوَ اللَّهُ لَا إِلَٰهَ إِلَّا هُوَ ۖ لَهُ الْحَمْدُ فِي الْأُولَىٰ وَالْآخِرَةِ ۖ وَلَهُ الْحُكْمُ وَإِلَيْهِ تُرْجَعُونَ

{ وهو الله لا إله إلا هو له الحمد في الأولى }

الدنيا { والآخرة } الجنة { وله الحكم } القضاء النافذ في كل شيء { وإليه ترجعون } بالنشور

El este Allah! Nu există alt zeu afară de El. Laudă Lui în Viaţa Dintâi şi în Viaţa de Apoi! A Lui este Judecata şi la El veţi fi întorşi.

6:57

قُلْ إِنِّي عَلَىٰ بَيِّنَةٍ مِّن رَّبِّي وَكَذَّبْتُم بِهِ ۚ مَا عِندِي مَا تَسْتَعْجِلُونَ بِهِ ۚ إِنِ الْحُكْمُ إِلَّا لِلَّهِ ۖ يَقُصُّ الْحَقَّ ۖ وَهُوَ خَيْرُ الْفَاصِلِينَ

{ قل إني على بيِّنة }

بيان { من ربي و } قد { كذَّبتم به } بربي حيث أشركتم { ما عندي ما تستعجلون به } من العذاب { إن } ما { الحكم } في ذلك وغيره { إلا لله يقضي } القضاء { الحق وهو خير الفاصلين } الحاكمين، وفي قراءة يقصُّ أي يقول

Spune: Eu mă sprijin pe o dovadă vădită de la Domnul meu, pe când voi o socotiţi minciună. Ceea ce voi căutaţi degrabă nu se află la mine. Judecata este numai a lui Allah. El va face cunoscut Adevărul, căci El este cel mai bun Cumpănitor.”

877: căutați degrabă: în sensul de ceea ce vă grăbiți să aflați; ceea ce necredincioșii, în chip de ocară, sunt nerăbdători să afle, este natura Pedepsei divine care se va manifesta asupra lor și pe care profeții au prezis-o că se va abate asupra păcătoșilor și răufăcătorilor, ca în 8:6:

يُجَادِلُونَكَ فِي الْحَقِّ بَعْدَمَا تَبَيَّنَ كَأَنَّمَا يُسَاقُونَ إِلَى الْمَوْتِ وَهُمْ يَنظُرُونَ

{ يجادلونك في الحق }

القتال { بعد ما تبيَّن } ظهر لهم { كأنما يُساقون إلى الموت وهم ينظرون } إليه عيانا في كراهتهم له

Ei se ceartă cu tine despre Adevăr cu toate că le-a fost arătat limpede, ca şi cum ar fi mânaţi spre moarte şi chiar ar vedea-o.

1182: chiar ar vedea-o: în acest verset găsim cuvântul „Adevăr”: unii oameni au avut neînțelegeri în privința adevărului, aceștia nu aveau siguranța că drumul pe care se aflau era adevărat și corect. Ei credeau că dacă vor urma calea adevărului vor fi năruiți complet, ca și cum ar vedea moartea.

18:26

قُلِ اللَّهُ أَعْلَمُ بِمَا لَبِثُوا ۖ لَهُ غَيْبُ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ ۖ أَبْصِرْ بِهِ وَأَسْمِعْ ۚ مَا لَهُم مِّن دُونِهِ مِن وَلِيٍّ وَلَا يُشْرِكُ فِي حُكْمِهِ أَحَدًا

{ قل الله أعلموا بما لبثوا }

ممن اختلفوا فيه وهو ما تقدم ذكره { له غيب السماوات والأرض } أي علمه { أبصرْ به } أي بالله هي صيغة تعجب { وأسمعْ } به كذلك بمعنى ما أبصرهُ وما أسمعهُ وهما على جهة المجاز والمراد أنه تعالى لا يغيب عن بصره وسمعه شيء { ما لهم } لأهل السماوات والأرض { من دونه من ولي } ناصر { ولا يشرك في حكمه أحدا } لأنه غني عن الشريك

Spune: Allah ştie prea-bine cât au zăcut acolo. A Lui este Taina cerurilor şi pământului şi prin El tu trebuie să vezi şi să auzi. Ei nu au nici un stăpân în afara Lui şi El însuşi nu-şi alătură pe nimeni la cârmuirea Lui.

2366: ei nu nici un stăpân în afara Lui: cine sunt „ei” în acest pasaj? Ei pot fi oamenii peșterii, pentru că aceștia au fugit sub protecția lui Allah și au refuzat să îi asocieze idoli în venerare așa cum se practica în comunitatea lor. Sau „ei” se referă la oamenii care, în general, greșesc și devin „mushrik” مشرك  adică Îl asociază pe Allah cu închipuirile lor sau cu creația.

2367: cârmuirea Lui: porunca Sa, în sensul regăsit în verset înseamnă Suveranitea lui Allah asupra lumii sau Judecata Lui în Ziua de Apoi.

57:5

لَّهُ مُلْكُ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ ۚ وَإِلَى اللَّهِ تُرْجَعُ الْأُمُورُ

{ له ملك السماوات والأرض وإلى الله ترجع الأمور }

الموجودات جميعها

A Lui este împărăţia cerurilor şi a pământului. Poruncile la El se întorc.

5280: cerurilor și a pământului: vezi mai departe în 57:2 unde pasajul se referă la Autoritatea Supremă a Creatorului asupra întregului univers în care este inclus lumea noastră: aceeași exprimare, în versetul de față, se referă la Autoritatea Sa Completă asupra lumii abstracte – a gândurilor și imaginației. Toate aceste lumi se vor întoarce la El, fie că sunt aduse din Întuneric în Lumină sau se ascund de Lumină în Întuneric. Cunoașterea lui Allah percepe și ajunge în cele mai adânci cotloane ale Inimilor.

لَهُ مُلْكُ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ ۖ يُحْيِي وَيُمِيتُ ۖ وَهُوَ عَلَىٰ كُلِّ شَيْءٍ قَدِيرٌ

{ له ملك السماوات والأرض يحيي }

بالإنشاء { ويميت } بعده { وهو على كل شيء قدير }

A Lui este împărăţia cerurilor şi a pământului. El dăruieşte viaţa şi dăruieşte moartea. El asupra tuturor are putere.

59:23

هُوَ اللَّهُ الَّذِي لَا إِلَٰهَ إِلَّا هُوَ الْمَلِكُ الْقُدُّوسُ السَّلَامُ الْمُؤْمِنُ الْمُهَيْمِنُ الْعَزِيزُ الْجَبَّارُ الْمُتَكَبِّرُ ۚ سُبْحَانَ اللَّهِ عَمَّا يُشْرِكُونَ

{ هو الله الذي لا إله إلا هو الملك القدُّوس }

الطاهر عما لا يليق به { السلام } ذو السلامة من النقائص { المؤمن } المصدق رسله بخلق المعجزة لهم { المهيمن } من هيمن يهيمن إذا كان رقيبا على الشيء، أي الشهيد على عباده بأعمالهم { العزيز } القوي { الجبار } جبر خلقه على ما أراد { المتكبر } عما لا يليق به { سبحان الله } نزَّه نفسه { عما يشركون } به

El este Allah! Nu există alt zeu în afară de El! El este Regele, Sfântul, Pacea, Credinciosul, Oblăduitorul, Puternicul, Tarele, Preamăritul. Mărire lui Allah; deasupra celor alăturați Lui!

5401: alt zeu în afară de El: această construcție se repetă din versetul anterior, 59:22, și ne poartă spre contemplarea unor atribute divine încă și mai complexe, după ce le-am înțeles pe acelea care ne ilustrează o concepție elementară despre natura Sa divină.

هُوَ اللَّهُ الَّذِي لَا إِلَٰهَ إِلَّا هُوَ ۖ عَالِمُ الْغَيْبِ وَالشَّهَادَةِ ۖ هُوَ الرَّحْمَٰنُ الرَّحِيمُ

{هو الله الذي لا إله إلا هو عالم الغيب والشهادة}

السر والعلانية {هو الرحمن الرحيم }

El este Allah! Nu există alt zeu în afară de El. El este Cel ce cunoaşte tăinuitul şi mărturisitul. El este Milostivul, Îndurătorul!

5400: alt zeu în afară de El: Aici urmează un pasaj sublim care însumează un număr de atribute divine; descoperim acele denumiri generale prin care ne formăm o idee despre Creator. La început ne este ilustrată Realitatea că nu există nici o creație care să Îi semene; suntem inițiați în cunoașterea Lui prin contemplarea Unicității și felului cum toate forțele contrare ale creației sunt controlate de El și Îi așteaptă, în supunere, porunca; nu Îl putem înțelege adevărat fără să înțelegem conceptul Unicității Sale. Cunoașterea Lui se extinde către cele văzute și nevăzute, din prezent și din viitor, în existență sau în non-existență: aceste contraste, care se aplică în raționamentele noastre, nu se aplică în cazul Creatorului. Mila și Îndurarea Lui sunt nesfârșite, așa cum vedem în 19 a lui 1:1, iar dacă nu înțelegem aceste atribute mărețe, nu putem avea o concepție clară a rolului nostru în aplicarea Voinței și Planului Său.

بِسْمِ اللَّهِ الرَّحْمَٰنِ الرَّحِيمِ

لا يوجد

În numele lui Allah, cel Milostiv şi Îndurător.

19: Allah, Cel Milostiv și Îndurător: cuvintele în limba arabă rahmān și rahīm, رحمان ، رحيم traduse, în general, prin cuvintele Milostiv și Îndurător sunt ambele referiri la atributul divin al Milei. Intensivul din limba arabă este mai eficient în exprimarea atributelor divine decât superlativul din limba română. Cel din urmă implică o comparație cu alte ființe, sau alte locuri și timpuri, însă precum Allah nu există altă ființă iar El este independent de Timp și Spațiu. Mila poate implica îndurare, răbdare și iertare, toate acestea fiind sentimente de care păcătosul are nevoie și pe care Allah cel Milostiv le revarsă asupra lui în abundență. Dar există o Îndurare care merge mai departe de nevoia păcătosului pentru iertare, o Îndurare eternă care veghează mereu și este derivată din Mila Divină pentru creație, milă care protejează, înzestrează, căluzește și conduce creația pe cărarea luminoasă a unei vieți binecuvântate. Pentru acest motiv atributul rahmān رحمان Milostivul, îi este specific numai Lui pe când cel de Îndurător rahīm رحيم este un termen general care se aplică și oamenilor. Pentru a reflecta la aceste daruri nesfârșite ale Creatorului, formula „în numele lui Allah, Cel Milostiv și Îndurător” este scrisă la începutul fiecărei sure din Coran cu excepția celei de-a noua și este rostită la începutul fiecărui ritual de către musulmanul care își dedică viața lui Allah și speră la Mila Lui. Există mai multe opinii care dezbat dacă formula bismillāh بسم الله este considerată un verset sau nu; unanim acceptat este că face parte din Coran.

5402: oblăduitorul: cum poate un traducător să reproducă sensul absolut al măreției cuvintelor coranice, care inserează atât de multe simboluri într-un singur cuvânt? Suveranul, în limbajul lumesc, este un om deține o autoritate, probabil nedisputată, în numele căreia are dreptul să poruncească, să ceară supunere și să primească supunere; și are puterea să aplice legea și să împartă dreptatea. Autoritatea umană poate fi folosită greșit, dar prin atributul „Cel Sfânt”, este întruchipată o Ființă independentă de rău și întinare și înălțată în cel mai înalt grad de puritate. „Salām” سلام  nu implică doar ideea Păcii opuse Conflictului dar și Perfecțiunea ca opusă Defectelor, de unde și atributul divin: Originea Păcii și Perfecțiunii. „Mu’min” مؤمن este cel care păstrează credința, care întărește credința celorlalți și care nu este niciodată fals Credinței ce Îi este dedicată; adică atributul divin de Păstrător al Credinței și Oblăduitor, care păzește de pericole, corupere, pierdere; ș.a.m.d., cuvântul este folosit și pentru Coran în 5:51. Cele enumerate până acum sunt atribute ale Binelui și Providenței, în nota următoare sunt descrise atributele Puterii.

يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا لَا تَتَّخِذُوا الْيَهُودَ وَالنَّصَارَىٰ أَوْلِيَاءَ ۘ بَعْضُهُمْ أَوْلِيَاءُ بَعْضٍ ۚ وَمَن يَتَوَلَّهُم مِّنكُمْ فَإِنَّهُ مِنْهُمْ ۗ إِنَّ اللَّهَ لَا يَهْدِي الْقَوْمَ الظَّالِمِينَ

{ يا أيها الذين آمنوا لا تتخذوا اليهود والنصارى أولياء }

توالونهم وتوادونهم { بعضهم أولياء بعض } لا تحادهم في الكفر { ومن يتولَّهم منكم فإنه منهم } من جملتهم { إن الله لا يهدى القوم الظالمين } بموالاتهم الكفار

O, voi cei ce credeţi! Nu vi-i luaţi oblăduitori pe evrei, ori pe creștini, căci ei unii altora sunt oblăduitori. Cel, dintre voi, care îi ia oblăduitori, este de-al lor. Allah nu călăuzeşte poporul nedrept.

764: oblăduitori: în sensul de a nu îi considera pe oamenii Cărții ca sursă de ajutor și eliberare pentru cauza islamică. Aceștia, mai probabil, se vor alia împotriva lucrării islamice decât să o susțină, iar această opoziție s-a manifestat în timpul vieții Profetului ﷺ și în vremurile de după Profet ﷺ în repetate rânduri. Musulmanii care se înregimentează în sfatul lor trebuie să fie considerați ca fiind dintre ei și, inevitabil, vor ajunge să piardă în oricare direcție se va învârti roata destinului.

5403: Preamăritul: vezi nota anterioară, Allah nu este doar Măreț ci își poate împlini Voința fără ca cineva sau ceva să Îl poată opri. El este Suprem asupra creației. Astfel ne întoarcem la unicitatea și atributele Divinității Sale așa cum găsim în versetul 22.

5404: celor alăturați Lui: dacă acestea sunt mărețele atribute divine ale Binelui și Puterii, cum poate omul, în ignoranța lui, să venereze alt zeu sau idol? Cine se poate apropia cu închipuirea sa limitată de Măreția Divină?

36:83

فَسُبْحَانَ الَّذِي بِيَدِهِ مَلَكُوتُ كُلِّ شَيْءٍ وَإِلَيْهِ تُرْجَعُونَ

{فسبحان الذي بيده ملكوت}

مُلك زيدت الواو والتاء للمبالغة، أي القدرة على {كل شيء وإليه ترجعون} تردُّون في الآخرة

Mărire Celui ce ţine în mâna Sa împărăţia fiecărui lucru! La El veţi fi întorşi!

4029: la El veți fi întorși: Toate lucrurile au fost create de Allah, sunt înzestrate și menținute de El și drept urmare se vor întoarce la El; la fel și omul va fi întors la Allah și îi va da socoteală Lui pentru faptele sale. Acest Mesaj al Întoarcerii la Allah este elementul central al Revelației; explică sensurile Vieții de Apoi și constituie, pentru acest verset, sfârșitul unei sure ce are o legătură strânsă cu numele yā Sīn يس  al Sfântului Profet ﷺ.

3:83

أَفَغَيْرَ دِينِ اللَّهِ يَبْغُونَ وَلَهُ أَسْلَمَ مَن فِي السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ طَوْعًا وَكَرْهًا وَإِلَيْهِ يُرْجَعُونَ

{ أفغير دين الله يبغون }

بالياء والتاء أي المتولون { وله أسلم } إنقاذ { من في السماوات والأرض طوعا } بلا إباء { وكرها } بالسيف بمعاينة ما يلجأ إليه { وإليه يُرْجَعُون } بالتاء والياء والهمزة في أول الآية للإنكار

Oare ei caută o altă Lege decât cea a lui Allah, când Lui i se supun cei din ceruri şi de pe pământ, cu sau fără voia lor, şi la El se vor întoarce?

417: cu sau fără voia lor: Adevărul lui Allah este Evident iar binele, dreptatea, claritatea și normalitatea sunt în asentimentul acestei proclamații; chiar și atunci când există o „boală în inimă” ca în 2:10, sau judecata și rațiunea sunt îngustate de perversitate, fiecare creație trebuie să îl recunoască și să îl accepte pe Allah și să Îi mărturisească Puterea, așa cum versetul 2:167 și precum o poezie ne spune: „de dragostea divină nu există scăpare, precum natura, dacă un om o ignoră sau o îndepărtează, el este prostul care aleargă orbește către moarte”. Întreaga creație îl venerează pe Allah iar islamul nu poruncește oamenilor să aibă o atitudine sectară sau obtuză ci îi îndeamnă să își urmeze natura pe care Allah le-a conferit-o și să-și alinieze intențiile cu Voința Divină; așa cum acest fenomen este observat în natură, istorie și revelație. Acest mesaj este universal.

فِي قُلُوبِهِم مَّرَضٌ فَزَادَهُمُ اللَّهُ مَرَضًا ۖ وَلَهُمْ عَذَابٌ أَلِيمٌ بِمَا كَانُوا يَكْذِبُونَ

{ في قلوبهم مرض }

شك ونفاق فهو يمرض قلوبهم أي يضعفها { فزادهم الله مرضاً } بما أنزله من القرآن لكفرهم به { ولهم عذاب أليم } مؤلم { بما كانوا يُكذّبوِن } بالتشديد أي: نبي الله، وبالتخفيف أي قولهم آمنا

În inimi au o boală, iar Allah le sporește boala. Ei, de o osândă dureroasă, vor avea parte pentru ceea ce socoteau minciună.

34: boala: Omul nesincer care crede că poate obține ce este mai bun de la ambele lumi prin compromisuri între bine și rău nu face decât să își sporească bolnăviciunea spirituală întrucât nu este adevărat față de el însuși. Chiar și binele care ajunge la el ajunge să fie pervertit în rău. Ploaia care crește porumbul și aduce parfum trandafirului întărește, în același timp, tăria spinilor și înăsprește otrava mătrăgunei.

وَقَالَ الَّذِينَ اتَّبَعُوا لَوْ أَنَّ لَنَا كَرَّةً فَنَتَبَرَّأَ مِنْهُمْ كَمَا تَبَرَّءُوا مِنَّا ۗ كَذَٰلِكَ يُرِيهِمُ اللَّهُ أَعْمَالَهُمْ حَسَرَاتٍ عَلَيْهِمْ ۖ وَمَا هُم بِخَارِجِينَ مِنَ النَّارِ

{ وقال الذين اتَّبعوا لو أن لنا كرَّة }

رجعة إلى الدنيا { فنتبرَّأ منهم } أي المتبوعين { كما تبرءوا منا } اليوم ولو للتمني ونتبرأ جوابه { كذلك } أي كما أراهم شدة عذابه وتبرأ بعضهم من بعض { يريهم الله أعمالهم } السيئة { حسرات } حال ندامات { عليهم وما هم بخارجين من النار } بعد دخولها

Cei care îi vor fi urmat vor spune: “O, de-ar fi cu putinţă să ne întoarcem ca să ne lepădăm de ei, precum şi ei s-au lepădat de noi.” Astfel Allah le va dezvălui faptele. Vai lor, căci nu vor mai putea ieşi din Foc!

168: Foc: Vezi în continuare versetele 3:156, 7:36, 19:39, 69:50 și 25:23 pentru explicații amănunțite.

يَا أَيُّهَا الَّذِينَ آمَنُوا لَا تَكُونُوا كَالَّذِينَ كَفَرُوا وَقَالُوا لِإِخْوَانِهِمْ إِذَا ضَرَبُوا فِي الْأَرْضِ أَوْ كَانُوا غُزًّى لَّوْ كَانُوا عِندَنَا مَا مَاتُوا وَمَا قُتِلُوا لِيَجْعَلَ اللَّهُ ذَٰلِكَ حَسْرَةً فِي قُلُوبِهِمْ ۗ وَاللَّهُ يُحْيِي وَيُمِيتُ ۗ وَاللَّهُ بِمَا تَعْمَلُونَ بَصِيرٌ

{ يا أيها الذين آمنوا لا تكونوا كالذين كفروا }

أي المنافقين { وقالوا لإخوانهم } أي في شأنهم { إذا ضربوا } سافروا { في الأرض } فماتوا { أو كانوا غُزٌى } جمع غاز فقتلوا { لو كانوا عندنا ما ماتوا وما قتلوا } أي لا تقولوا كقولهم { ليجعل الله ذلك } القول في عاقبة أمرهم { حسرة في قلوبهم والله يحيي ويميت } فلا يمنع عن الموت قعود { والله بما تعملون } بالتاء والياء { بصير } فيجازيكم به

O, voi cei ce credeţi! Nu fiţi asemenea celor care tăgăduiesc, care spun despre fraţii lor ce au străbătut pământul şi au luptat: “Ei nu ar fi murit, nu ar fi fost ucişi, dacă ar fi rămas cu noi.” Allah să le arunce deznădejdea în inimi! Allah este Cel ce dăruieşte viaţa şi moartea. Allah este Văzător a ceea ce făptuiţi.

469: moartea: Este o slăbiciune a credinței cea care îi face pe oameni să se teamă de întâlnirea cu moartea, să își îndeplinească datoria atunci când implică riscuri și pericole sau, spre exemplu, să călătorească pentru a-și obține un trai onest sau să lupte pentru o cauză sacră. Astfel de temeri fac parte din pedeapsa celor slabi în credință. Dacă omul are credință, nu va mai simți frică de moarte, pentru că până și moartea îl va apropia de idealul său; nici nu se va teme de pericolele întâlnite în strădania depusă în slujba unei cauze, pentru că înțelege că ambele chei, ale vieții și ale morții sunt în Puterea lui Allah. Nimic nu se poate întâmpla fără Voința Sa. Dacă este voința lui Allah ca un om să moară atunci nu va fi salvat dacă rămâne în urmă sau se ascunde. Dacă este Voința Lui să trăiască, pericolele pe care le înfruntă luptând pentru o cauză dreaptă îi vor aduce glorie și slavă. Să presupunem că este Voința Lui ca un om să își piardă viața, sunt anumite considerații care, dacă asumate, îl vor pregăti pe slujitorul lui Allah pentru confruntarea cu pericolul: martiriul în exercițiul datoriei este cea mai bună cale de a ajunge la Mila Divină; omul credincios știe că oriunde îl duce destinul nu este un drum într-un necunoscut riscant ci o călătorie către Allah iar, în eventualitatea martiriului, în acel moment final al existenței sale lumești, va fi „reîntregit” cu Allah iar esența lui va ajunge transferată în alt plan al existenței: adică se va întâlni, spre exemplu, cu toți cei dragi lui întru credință: în locul separării de viață de care persoanele fără credință se tem, omul credincios înțelege că o astfel de reunire a credincioșilor este mai posibilă în cealaltă viață decât în această lume.

وَالَّذِينَ كَذَّبُوا بِآيَاتِنَا وَاسْتَكْبَرُوا عَنْهَا أُولَٰئِكَ أَصْحَابُ النَّارِ ۖ هُمْ فِيهَا خَالِدُونَ

{ والذين كذبوا بآياتنا واستكبروا }

تكبروا { عنها } فلم يؤمنوا بها { أولئك أصحاب النار هم فيها خالدون }

Cei care cred semnele Noastre minciuni, cei care din trufie întorc spatele, aceştia vor fi soţii Focului, unde vor veşnici.

وَأَنذِرْهُمْ يَوْمَ الْحَسْرَةِ إِذْ قُضِيَ الْأَمْرُ وَهُمْ فِي غَفْلَةٍ وَهُمْ لَا يُؤْمِنُونَ

{ وأنذرهم }

خوّف يا محمد كفار مكة { يوم الحسرة } هو يوم القيامة يتحسر فيه المسيء على ترك الإحسان في الدنيا { إذ قُضي الأمر } لهم فيه بالعذاب { وهم } في الدنيا { في غفلة } عنه { وهم لا يؤمنون } به

Să îi previi asupra zilei tânguirii în care va fi împlinită Porunca, însă ei sunt nepăsători şi nu cred.

2491: ziua tânguirii: Hasrah, حسرة adică a regretului, amărăciunii, supărării și dezolării.

وَإِنَّهُ لَحَسْرَةٌ عَلَى الْكَافِرِينَ

{ وإنه }

أي القرآن { لحسرة على الكافرين } إذا رأوا ثواب المصدقين وعقاب المكذبين به

Ea este tânguire celor necredincioși!

5672: tânguire: Mesajul divin este o bucurie pentru cei care cred în Allah și Îi urmează Legea pentru că este un mesaj al Milei, Iertării și primirii căinței lor. Dar pentru cei răi este un motiv de supărare și amărăciune pentru că le denunță păcatele și le anunță pedeapsa faptelor comise.

وَقَدِمْنَا إِلَىٰ مَا عَمِلُوا مِنْ عَمَلٍ فَجَعَلْنَاهُ هَبَاءً مَّنثُورًا

{ وقدمنا }

عمدنا { إلى ما عملوا من عمل } من الخير كصدقة وصلة رحم، وقرى ضيف وإغاثة ملهوف في الدنيا { فجعلناه هباءً منشورا } هو ما يرى في الكوى التي عليها الشمس كالغبار المفرق: أي مثله في عدم النفع به إذ لا ثواب فيه لعدم شرطه ويجازون عليه في الدنيا

Noi ne vom apropia de faptele pe care le-au săvârşit şi le vom face praf şi pulbere.

3080: praf și pulbere: Speranțele false pe care cei răi și le-au clădit în această viață și faptele pe care le-au agonisit la umbra înșelării se vor risipi ca și cum ar fi praf spulberat. Nu vor mai avea nici un fel de valoare.

48:11

سَيَقُولُ لَكَ الْمُخَلَّفُونَ مِنَ الْأَعْرَابِ شَغَلَتْنَا أَمْوَالُنَا وَأَهْلُونَا فَاسْتَغْفِرْ لَنَا ۚ يَقُولُونَ بِأَلْسِنَتِهِم مَّا لَيْسَ فِي قُلُوبِهِمْ ۚ قُلْ فَمَن يَمْلِكُ لَكُم مِّنَ اللَّهِ شَيْئًا إِنْ أَرَادَ بِكُمْ ضَرًّا أَوْ أَرَادَ بِكُمْ نَفْعًا ۚ بَلْ كَانَ اللَّهُ بِمَا تَعْمَلُونَ خَبِيرًا

{ سيقول لك المخلفون من الأعراب }

حول المدينة، أي الذين خلفهم الله عن صحبتك لما طلبتهم ليخرجوا معك إلى مكة خوفا من تعرض قريش لك عام الحديبية إذا رجعت منها { شغلتنا أموالنا وأهلونا } عن الخروج معك { فاستغفر لنا } الله من تَرْك الخروج معك قال تعالى مكذبا لهم: { يقولون بألسنتهم } أي من طلب الاستغفار وما قبله { ما ليس في قلوبهم } فهم كاذبون في اعتذارهم { قل فمن } استفهام بمعنى النفي أي لا أحد { يملك لكم من الله شيئا إن أراد بكم ضَُرا } بفتح الضاد وضمها { أو أراد بكم نفعا بل كان الله بما تعملون خبيرا } أي لم يزل متصفا بذلك

Aceia dintre beduini care au rămas în urmă îţi vor spune: “Am avut treabă cu averile şi familiile noastre. Cere iertare pentru noi!” Ei vor spune cu limbile lor ceea ce nu este în inimile lor. Spune: “Cine vă oblăduieşte de Allah, de vă vrea vreun rău, ori de vă vrea vreun bine?” Allah este Cunoscător a ceea ce făptuiţi.

4878: rămas în urmă: Atunci când Profetul ﷺ a inițiat călătoria care a început în Medina și s-a încheiat în Mecca prin tratatul de la Hudaybīyah, i-a invitat pe musulmani să i se alăture în acest pelerinaj și a primit un splendid răspuns de acceptare. Dar unele triburi din deșert s-au retras inventând felurite scuze. Credința lor era slabă și nu erau pregătiți să împartă necazurile unei eventuale confruntări cu meccanii. Scuza lor, aceea că erau preocupați cu turmele și cu familiile lor, au scornit-o atunci când au trebuit să își motiveze absența după întoarcerea triumfală a Profetului ﷺ în Medina.

4879: cere iertare pentru noi: ei rosteau în cuvinte expresia unei smerenii care nu era în inimile lor.

4880: vreun rău: Scuza lor era bazată pe un calcul lumesc între câștig și profit. Dar cum rămâne cu pierderea spirituală a abandonării Sfântului Profet ﷺ sau câștigul de a-l fi însoțit în lumina unor reale sentimente de slujire, obediență și loialitate; pe care ceilalți credincioși le-au demonstrat la Hudaybīyah? Invenția lor mai sugerează și că ei, de fapt, nu credeau și nici nu își puteau închipui că adevăratele lor motive și gânduri secrete erau cunoscute de Allah, considerând că se pot ascunde în spatele unor scuze vremelnice și superficiale.