النص الثاني

٢

*

Întrebare:

Ce înseamnă o revoluție în leadership și schimbarea conducerii societății?

Răspuns:

Revoluția presupune o schimbare a regulilor; schimbarea începe cu liderii societății și continuă în toate aspectele vieții individuale sau colective, la nivel intelectual, moral, tehnologic, social, economic, politic, și implică o reorganizare a principiilor de funcționare a statului în acord cu idealurile și valorile revelate de Allah pentru călăuzirea omenirii.

Întrebare:

Cine sunt cei aflați pe această cale?

Răspuns:

Obiectivele mișcării islamice, ale celor aflați pe calea revoluției islamice, sunt aceleași cu ale trimișilor și mesagerilor divini; așa cum Allah spune în Coranul Glorios:

În sura Tawba, ayātul 32:

El este Cel care l-a trimis pe trimisul Său cu călăuzirea şi Legea adevărată care să fie mai presus de toate legile, în ciuda (voinței) închinătorilor la idoli.

În sura Saf, ayātul 9:

El este Cel care l-a trimis pe profetul Său cu călăuzirea Sa, adevărata Lege, pentru a o proclama deasupra tuturor legilor în ciuda (voinței) închinătorilor la idoli.

În sura Fath, ayātul 28:

El este Cel ce l-a trimis pe trimisul Său cu călăuzirea şi cu Legea Adevărului ca să fie pusă deasupra tuturor legilor. Allah este de ajuns ca Martor.

În sura Hadid, ayātul 25:

Noi i-am trimis pe mesagerii Noştri cu dovezi vădite. Noi am pogorât odată cu ei Cartea şi balanţa ca oamenii să se poarte drept. Noi am pogorât de asemenea fierul în care este o mare putere şi în care sunt foloase oamenilor pentru ca Allah să-i știe pe cei care-L ajută pe El precum şi pe trimişii Săi în taină. Allah este Măreț, Puternic.

În sura Shura, ayātul 13:

El v-a rânduit vouă Legea, cea pe care i-a poruncit-o lui Noe, cea pe care Noi ţi-o dezvăluim ţie, cea pe care le-am poruncit-o lui Avraam, lui Moise şi lui Iisus: “Ţineţi-vă Legea! Nu vă învrăjbiţi asupra ei!” Cât de mare li se pare închinătorilor la idoli Cel către care tu îi chemi: Allah cheamă la această Lege pe cine voieşte şi călăuzeşte către aceasta pe cel care se căieşte.

În sura Ahzab, ayātul 7:

Când am făcut legământul cu profeţii, cu tine (Muhammad), cu Noe, cu Avraam, cu Moise şi cu Iisus, fiul Mariei, am făcut un legământ trainic.

Și nu în ultimul rând în sura Tawba, ayātul 40:

Dacă voi nu-l ajutaţi, Allah l-a ajutat deja când necredincioșii l-au izgonit, pe al doilea dintre cei doi, atunci când amândoi se aflau în grotă şi el spuse însoţitorului său: “Nu te mâhni! Allah este cu noi!” Allah a pogorât asupra lui Liniștea Sa şi l-a sprijinit cu oştiri nevăzute. El a făcut zadarnic cuvântul celor care tăgăduiesc, căci Cuvântul lui Allah este cel puternic. Allah este Puternic, Înţelept.

Drept urmare Coranul afirmă într-o manieră clară: aducerea tuturor oamenilor sub stăpânirea unui singur Dumnnezeu constituie țelul fundamental încredințat profeților și, odată cu încheierea profeției ultimului trimis, celor care îl urmează. Nu există nici o îndoială că toți cei care revendică puterea trebuie detronați – întrucât argumentele lor sunt false iar ei nu au dreptul să stăpânească, în numele altcuiva, asupra creației – stăpânirea omenirii trebuie să fie preluată de cei care o pot conduce în spiritul și cuvântul legii cerești și a călăuzirii divine revelate profeților; iar aceasta este calea lui Allah.

Întrebare:

De ce Revoluția islamică a devenit o cauză nesemnificativă?

Răspuns:

Pentru că musulmanii au diluat și treptat transformat scopul original al religiei – acela afirmat categoric în Coran, fără îndoială urmat de Profetul Muhammad ﷺ, și, în mod clar, adresat ummei islamice. Încă de la începutul misiunii profetice nimeni nu se îndoia în privința scopurilor adevărate ale islamului, atât musulmanii cât și necredincioșii; multe evenimente care au avut loc în timpul vieții Profetului oferă ample dovezi în susținerea acestui argument, chiar și fără să aducem în discuție bătăliile musulmanilor cu liderii necredinței din Arabia și motivele din spatele emigrării profetice la Medina.

Într-o relatare: aflăm că `Utbah ibn Rabī`ah, un șef de trib, s-a dus la Trimisul lui Allah ﷺ pentru a-l convinge să renunțe la misiunea profetică; acesta a ascultat Coranul recitat de Profet ﷺ și a fost destul de inteligent încât să înțeleagă și să prevadă rezultatele unui eventual succes al cauzei islamice. După această întâlnire el s-a întors la liderii quraișilor și le-a zis: „Oameni ai Quraiș, ascultați-mi sfatul și faceți cum vă spun. Nu stați între acest om și ceea ce el vrea să facă, pentru că, pe Allah, cuvintele pe care le-am auzit de la el se vor răspândi repede. Dacă arabii îl omoară, alții vă vor fi scăpat de el, dar dacă el îi va dovedi pe arabi, suveranitatea lui va fi suveranitatea voastră, puterea lui va fi puterea voastră și veți prospera datorită lui.”

Într-o altă relatare: când Profetul ﷺ călătorea de la un trib la altul și îi chema la supunere față de Allah și le afirma că este Trimisul Său pentru ca aceștia să adere cauzei islamice, liderul lui Banū `Amir Ibn Sa’sa’ah, pe numele său Bayharah Ibn Firas, s-a dovedit la fel de receptiv față de eventualitatea unui succes al lucrării profetice. El a spus: „Pe Allah, dacă l-aș lua pe acest om de la tribul Quraiș, i-aș putea copleși pe arabi cu el”. Iar când a încercat să negocieze cu Profetul ﷺ, acesta l-a întrebat: „Dacă îți jurăm credință iar Allah îți va aduce victoria asupra inamicilor tăi, vom avea întâietate la împărțirea puterii?” Trimisul lui Allah ﷺ i-a răspuns: „Puterea îi aparține doar lui Allah care o dă cui dorește El”.

Altă relatare: care evidențiază scopul soliei profetice, chiar într-un timp în care musulmanii erau persecutați cu severitate în Mecca, a fost menționată de Khabbāb Ibn al-Aratt: „Ne-am plâns Trimisului lui Allah ﷺ în timp ce stătea rezemat la umbra Ka’bei cu mantia sub capul său și i-am zis: Nu vei cere victoria pentru noi? Nu te vei ruga pentru noi? Profetul ﷺ a spus: Au fost astfel de vremuri înaintea voastră când un om era luat și aruncat într-o groapă săpată mai înainte pentru el, și se aducea un fierăstrău care-i despica țeasta și carnea îi era sfârtecată de pe oase cu clești de fier – totuși nimic nu-l întorcea de la religia sa. Pe Allah, El va duce la izbândă această lucrare până când un călăreț va călători de la San’a la Hadramut și nu se va teme de nimeni decât de Allah și nu se va îngrijora decât de lupul care îi va putea mânca animalele – dar voi vă grăbiți.”

Mai departe acest țel a fost afirmat, în mod special, în timpul bătăliei de la Badr, când Profetul ﷺ s-a întors în cortul său și s-a rugat la Allah pentru victorie în următoarea formă: „O, Allah, dacă acest grup va pieri astăzi, nu vei mai fi venerat (pe pământ)”. Aceasta era atât o rugăciune, o petiție cât și un jurământ; o expresie a scopului soliei profetice, a încercărilor sale de a stabili religia islamică în lume, sagă în care bătălia de la Badr ocupă un loc foarte important.

Misiunea și mesajele tuturor profeților au un scop și o natură asemănătoare; la început, s-au adresat liderilor popoarelor din care făceau parte, iar ei, când au înțeles că această chemare la supunere în fața lui Allah le va afecta interesele, au fost primii care s-au aliniat împotriva trimișilor, s-au opus lucrării profetice și i-au persecutat. Liderii necredinței nu s-au ascuns în manifestarea temerilor pe care le aveau față de lucrarea profeților, așa cum Allah spune în Gloriosul Coran:

În sura Shu’arā, ayāturile 28-29:

Moise spuse: El este Domnul Răsăritului şi Apusului şi a ceea ce se află între acestea, dacă aţi înțelege!

Faraon spuse: Dacă îţi iei alt Dumnezeu în locul meu, te voi arunca între întemniţaţi.

În sura al-Ghafir, ayātul 26:

Faraon spuse: Lăsaţi-mă să-l omor pe Moise! Să Îl cheme pe Domnul său! Îmi este frică să nu vă schimbe legea voastră ori să ne semene stricăciunea pe pământ!

În sura Arāf, ayāturile 109-110:

Căpeteniile poporului lui Faraon spuseră: Acesta este un vrăjitor cu multă ştiinţă,

care vrea să vă izgonească de pe pământul vostru. Ce porunciţi?

Și nu în ultimul rând în sura Mu’minun, ayātul 24:

Căpeteniile poporului său care tăgăduiau au spus: Acesta nu este decât un om asemenea vouă care voieşte să se ridice deasupra voastră. Dacă Allah ar fi voit, ar fi pogorât îngeri. Noi nu am auzit aşa ceva la strămoşii noştri dintâi.

Citește:

Imamatul

Dar și:

despre imamul-conducător

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s