الرسالة الرابعة

٤

*

Fundația filosofiei politice islamice este Sfântul Coran.

Măreața carte revelată proclamă:

Allah este Stăpânul, Domnul și Autoritatea Supremă a Lumii:

20:6

لَهُ مَا فِي السَّمَاوَاتِ وَمَا فِي الْأَرْضِ وَمَا بَيْنَهُمَا وَمَا تَحْتَ الثَّرَىٰ

{ له ما في السماوات وما في الأرض وما بينهما }

من المخلوقات { وما تحت الثرى } هو التراب الندي، والمراد الأرضون السبع لأنها تحته

Ale Lui sunt cele din ceruri, cele de pe pământ, cele dintre cer şi pământ şi cele de sub ţărână.

2537: de sub țărână: O definire completă și exhaustivă a tot ceea ce ne putem imagina că există – în ceruri, pe pământ, între acestea sau în adâncurile pământului.

30:26

وَلَهُ مَن فِي السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ ۖ كُلٌّ لَّهُ قَانِتُونَ

{ وله من في السماوات والأرض }

ملكا وخلقا وعبيدا { كل له قانتون } مطيعون

Ai Lui sunt cei din ceruri şi de pe pământ. Toţi Lui îi dau ascultare.

3532: îi dau ascultare: Întreaga creație nu doar i se supune lui Allah ci îi este pe deplin obedientă, fiind glorificată de privilegiul slujirii și supunerii. De ce noi, oamenii, să nu procedăm la fel? Acest act de supunere face parte din natura noastră originară.

7:54

إِنَّ رَبَّكُمُ اللَّهُ الَّذِي خَلَقَ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضَ فِي سِتَّةِ أَيَّامٍ ثُمَّ اسْتَوَىٰ عَلَى الْعَرْشِ يُغْشِي اللَّيْلَ النَّهَارَ يَطْلُبُهُ حَثِيثًا وَالشَّمْسَ وَالْقَمَرَ وَالنُّجُومَ مُسَخَّرَاتٍ بِأَمْرِهِ ۗ أَلَا لَهُ الْخَلْقُ وَالْأَمْرُ ۗ تَبَارَكَ اللَّهُ رَبُّ الْعَالَمِينَ

{ إن ربكم الله الذي خلق السماوات والأرض في ستة أيام }

من أيام الدنيا، أي في قدرها لأنه لم يكن ثَمَّ شمس ولو شاء خلقهم في لمحة، والعدول عنه لتعليم خلقه التثبيت { ثم استوى على العرش } هو في اللغة: سرير الملك استواء يليق به {يُغْشِي الليل النهار } مخففا ومشددا أي يغطي كلا منهما بالآخر طلبا { يطلبه حثيثا } سريعا { والشمس والقمر والنجوم } بالنصب عطفا على السماوات والرفع مبتدأ خبره { مسخرات } مذلَّلات { بأمره } بقدرته { ألا له الخلق } جميعا {والأمر} كله { تبارك } تعاظم { الله ربُّ } مالك { العالمين }

Domnul nostru este Allah. El a creat cerurile şi pământul în şase zile, apoi s-a aşezat pe Tron. El acoperă ziua cu noaptea care o urmează fără odihnă. Soarele, luna şi stelele sunt supuse poruncii Sale. Nu ale lui sunt Facerea şi Porunca? Binecuvântat fie Allah, Stăpânul lumilor!

1031: cerurile și pământul: Un verset sublim, asemănător cu versetul Tronului, 2:255:

اللَّهُ لَا إِلَٰهَ إِلَّا هُوَ الْحَيُّ الْقَيُّومُ ۚ لَا تَأْخُذُهُ سِنَةٌ وَلَا نَوْمٌ ۚ لَّهُ مَا فِي السَّمَاوَاتِ وَمَا فِي الْأَرْضِ ۗ مَن ذَا الَّذِي يَشْفَعُ عِندَهُ إِلَّا بِإِذْنِهِ ۚ يَعْلَمُ مَا بَيْنَ أَيْدِيهِمْ وَمَا خَلْفَهُمْ ۖ وَلَا يُحِيطُونَ بِشَيْءٍ مِّنْ عِلْمِهِ إِلَّا بِمَا شَاءَ ۚ وَسِعَ كُرْسِيُّهُ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضَ ۖ وَلَا يَئُودُهُ حِفْظُهُمَا ۚ وَهُوَ الْعَلِيُّ الْعَظِيمُ

{ الله لا إله }

أي لا معبود بحق في الوجود { إلا هو الحيُّ } الدائم بالبقاء { القيوم } المبالغ في القيام بتدبير خلقه {لاتأخذه سنة } نعاس { ولا نوم له ما في السماوات وما في الأرض } ملكا وخلقا وعبيدا { من ذا الذي } أي لا أحد { يشفع عنده إلا بإذنه } له فيها { يعلم ما بين أيديهم } أي الخلق { وما خلفهم } أي من أمر الدنيا والآخرة { ولا يحيطون بشيء من علمه } أي لا يعلمون شيئا من معلوماته { إلا بما شاء } أن يعلمهم به منها بأخبار الرسل { وسع كرسيه السماوات والأرض } قيل أحاط علمه بهما وقيل ملكه وقيل الكرسي نفسه مشتمل عليهما لعظمته، لحديث : ما السماوات السبع في الكرسى إلا كدارهم سبعة ألقيت في ترس { ولا يئوده } يثقله { حفظهما } أي السماوات والأرض { وهو العلي } فوق خلقه بالقهر { العظيم } الكبير

Allah! Nu este alt Zeu afară de El, Viul, Veşnicul! Nici oboseala, nici somnul nu-L cuprind vreodată! Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pământ. Cine-ar putea mijloci la El fără îngăduinţa Sa? El cunoaşte cele dinaintea lor şi cele de după ei, iar ei nu cuprind din ştiinţa Sa decât ceea ce El voieşte. Tronul Său este mai întins decât cerurile şi pământul a căror păzire nu-I este Lui povară, căci El este Înaltul, Mărețul.

296: Veșnicul: Āyah al Kursī sau versetul Tronului. Cine poate traduce cu adevărat sensurile mărețe ale acestui verset? Cine poate reproduce ritmul cuvintelor sale alese și pătrunzătoare? Chiar și pentru nivelul elevat al arabei coranice înțelesurile se prezintă ca fiind mai înălțate decât pot exprima cuvintele. Atributele lui Allah sunt diferite de atributele creației: El trăiește dar viața Lui este eternă: El nu depinde de alte ființe și nu este limitat de timp sau spațiu. Atributul de al-Qayyūm include nu doar conceptul de viață de sine-stătătoare (necreată) dar și ideea că El susține și întreține, prin puterea Sa, întreaga creație. Viața Lui este sursa și originea tuturor formelor de viață. Viața perfectă înseamnă o activitate perfectă, în contrast cu viața imperfectă a existenței materiale, care este supusă morții, nevoii de odihnă și variaților de vitalitate (o stare între veghe și somn, cel mai bine definită prin cuvântul „ațipire”) care conduc la somn. Allah nu are nevoie de odihnă sau repaus. Activitatea Lui, la fel ca Viața Lui, este perfectă și neîntreținută de nimic. Să comparăm această exprimare cu cea folosită în Psalmi lxxviii: 65: Atunci, Domnul S-a trezit, ca unul care a dormit, ca un viteaz îmbărbătat de vin; și vom înțelege diferența dintre creație și Creator, atributele creației și Creatorului.

297: cele de după ei: După ce realizăm că Viața Lui este Viața absolută, că Ființa Lui este Ființa absolută iar celelalte forme de viață sunt efemere și perisabile, ideile imaginare pe care le avem în privința cerului și pământului dispar precum umbrele. Ceea ce se află în spatele acestui văl, acestei umbre, este El. Realitatea care se manifestă în cerurile și pământul oamenilor este o reflecție a Realității Sale Absolute. Panteistul acordă o nuanță greșită atunci când afirmă că toate sunt El. Adevărul este mai bine exprimat atunci când spunem că toate sunt ale Lui. Cum poate coexista o creație alături de El și printr-un drept anume asupra Lui să ceară o mijlocire pentru o altă creație? În primul rând toate creațiile sunt ale Lui iar El se îngrijește de fiecare în parte. În al doilea rând creațiile depind de El și de porunca Lui nu invers. El, în Înțelepciunea Planului Său, poate alcătui pentru creații o anumită ierarhie oferindu-i unei creații superioritate sau întâietate asupra alteia, iar astfel, prin voința și îngăduința Sa, acele creații le pot susține pe celelalte în acord cu legile și responsabilitățile acordate. Cunoașterea divină este absolută și nu este condiționată de Timp sau Spațiu. Pentru noi, creațiile Lui, aceste condiții se aplică mereu. Cunoașterea Lui și cunoașterea noastră, așadar, se află în categorii distincte iar cunoașterea noastră se află în simultaneitate cu Realitatea doar atunci când este aliniată cu Planul și Voința Lui.

298: este mai întins: Tronul: puterea, cunoașterea, simbolul Autorității Universale, Suveranitea Absolută; gândurile noastre, care încearcă să cuprindă aceste realități, își epuizează capacitatea descriptivă atunci când spunem „cerurile și pământul”. Prin toate aceste încercări vom descoperi, în efect, puterea creatoare a lui Allah, Voința și Autoritatea Sa. Atunci când spunem „tot și toate” includem atât lumea spirituală, nevăzută cât și lumea materială, fizică, văzută.

299: Lui nu Îi este povară: O viață imperfectă, perisabilă, are nevoie de odihnă pentru a-și duce la bun sfârșit scopurile individuale; atunci când trebuie să îngrijească, să păzească, să înzestreze sau să ajute activitățile altora devine complet epuizată și necesită o refacere a forțelor. În contrast cu această imperfecțiune descoperim Viața Absolută, care este liberă de astfel de necesități fiind mai presus de orice închipuire.

Să ne întoarcem la versetul inițial și să analizăm sintagma „șase zile”. Geneza lumii într-un anumit interval de timp este desigur, în acest context, o exprimare de ordin metaforic. În 45:14 descoperim că „zilele lui Allah” se referă nu atât la timp cât la durata în care simțul spiritual crește în om și îl determină să înțeleagă care sunt consecințele Păcatelor și implicațiile Iertării.

قُل لِّلَّذِينَ آمَنُوا يَغْفِرُوا لِلَّذِينَ لَا يَرْجُونَ أَيَّامَ اللَّهِ لِيَجْزِيَ قَوْمًا بِمَا كَانُوا يَكْسِبُونَ

{ قل للذين آمنوا يغفروا للذين لا يرجون }

يخافون { أيام الله } وقائعه، أي اغفر للكفار ما وقع منهم من الأذى لكم وهذا قبل الأمر بجهادهم { ليجزي } أي الله وفي قراءة بالنون { قوماً بما كانوا يكسبون } من الغفر للكفار أذاهم

Spune celor care cred, să ierte celor care nu nădăjduiesc la zilele lui Allah, pentru că El va răsplăti fiece popor după ceea ce a agonisit.

4748: zilele lui Allah: ca în 7:54, 1031, zilele lui Allah nu sunt reprezentate de cele 24 de ore ci de etapele spirituale prin care Scopul Divin se manifestă în om și îl aduce mai aproape de înțelegerea a ce înseamnă păcat și ce înseamnă milă divină. Allah cheamă la răbdare față de aceia care nu au ajuns încă la nivelul de înțelegere descris în verset. „Zilele lui Allah” mai înseamnă și zilele Regatului lui Allah, când răul va fi distrus, iar autoritatea lui Allah va stăpâni pământul fără a mai fi pusă la îndoială sau contestată.

În 22:47, aflăm că o Zi la Allah este echivalentul a o mie de ani după numărătoarea noastră.

وَيَسْتَعْجِلُونَكَ بِالْعَذَابِ وَلَن يُخْلِفَ اللَّهُ وَعْدَهُ ۚ وَإِنَّ يَوْمًا عِندَ رَبِّكَ كَأَلْفِ سَنَةٍ مِّمَّا تَعُدُّونَ

{ ويستعجلونك بالعذاب ولن يخلف الله وعده }

بإنزال العذاب فأنزله يوم بدر { وإنَّ يوما عند ربك } من أيام الآخرة بسبب العذاب { كألف سنة مما تعدون } بالتاء والياء في الدنيا

Ei îţi cer să vină osânda degrabă. Allah nu-şi încalcă legământul, iar o singură zi, la Allah, este cât o mie de ani, după cum număraţi voi.

2826: nu-și încalcă legământul: Dacă Allah îngăduie creației un răstimp, aceia care l-au primit au o șansă reală la iertare și corectarea greșelilor. El nu va încălca făgăduința șansei oferite dar, în același timp, a promis că îi va chema pe toți oamenii într-un tribunal al faptelor iar această judecata va aduce după sine împlinirea dreptății și pedepsirea păcatelor. Legământul iertării, la fel ca cel al osândei, se va adeveri. Este o încercare nesăbuită de a încerca să grăbim judecata. Timpul la El nu înseamnă nimic. Oamenii sunt cei care calculează timpul în logica lor temporală și relativă. Existența Lui este absolută și nu este condiționată de un Timp sau un Loc. Ceea ce noi numim o mie de ani poate să nu însemne mai mult de o zi sau un minut la El.

În 70:4, comparația este cu 50.000 din anii omenirii; în istoria geologică savanții au delimitat etapele creației în circa șase ere ale evoluției.

تَعْرُجُ الْمَلَائِكَةُ وَالرُّوحُ إِلَيْهِ فِي يَوْمٍ كَانَ مِقْدَارُهُ خَمْسِينَ أَلْفَ سَنَةٍ

{ تعرج }

بالتاء والياء { الملائكة والروح }

جبريل { إليه } إلى مهبط أمره من السماء { في يوم } متعلق بمحذوف، أي يقع العذاب بهم في يوم القيامة { كان مقداره خمسين ألف سنة } بالنسبة إلى الكافر لما يلقى فيه من الشدائد، وأما المؤمن فيكون أخف عليه من صلاة مكتوبة يصليها في الدنيا كما جاء في الحديث

pe care îngerii şi Duhul le urcă la El într-o zi cât cincizeci de mii de ani.

5677: Duhul: روح – rūh ca în 78:38, „îngerii și duhul”:

يَوْمَ يَقُومُ الرُّوحُ وَالْمَلَائِكَةُ صَفًّا ۖ لَّا يَتَكَلَّمُونَ إِلَّا مَنْ أَذِنَ لَهُ الرَّحْمَٰنُ وَقَالَ صَوَابًا

{ يوم }

ظرف لـ لا يملكون { يقوم الروح } جبريل أو جند الله { والملائكة صفا } حال، أي مصطفين { لا يتكلمون } أي الخلق { إلا من أذن له الرحمن } في الكلام { وقال } قولا { صوابا } من المؤمنين والملائكة كأن يشفعوا لمن ارتضى

În Ziua când Duhul şi îngerii vor sta aşezaţi în rând nu vor vorbi decât cei cărora Milostivul le va îngădui şi vor spune doar ceea ce se cuvine.

5911: Duhul ca în 5677 a lui 70:4 (de mai sus). Unele comentarii îl desemnează, prin cuvântul „Duh”, pe îngerul Gavriil întrucât lui îi este atribuită porunca de revelare a Mesajelor divine către profeți, ca în 3224 a lui 26:193:

نَزَلَ بِهِ الرُّوحُ الْأَمِينُ

{ نزل به الروح الأمين }

جبريل

Duhul credincios a pogorât cu acesta.

3224: duhul credincios: Rūh al Amīn, un epitet pentru Gavriil, care a pogorât revelația către Profetul Muhammad ﷺ; nu este suficient să îl descriem printr-un simplu adjectiv. În 3187 a lui 26:107, în nota următoare, găsim descrise câteva din nuanțele înțelesului de Amīn. O altă semnificație este aceea de Spirit al Revelației, care este chintesența Credinței și Adevărului; spre deosebire de spiritele false care rătăcesc oamenii prin minciună; așadar Spiritul Credinței și Adevărului este o interpretare adecvată a semanticii exprimate.

إِنِّي لَكُمْ رَسُولٌ أَمِينٌ

{ إني لكم رسول أمين }

على تبليغ ما أرسلت به

Eu, vouă, vă sunt un trimis vrednic de încredere.

3187: de încredere: Amīn, unul căruia i-a fost acordată încrederea, cu mai multe implicații, că este de încredere, că va transmite mesajul precum un profet este jurat să transmită Mesajul, că va acționa întocmai acestui Mesaj precum un profet este jurat să transmită doar Mesajul lui Allah fără să adauge nimic de la el însuși și fără să caute sau să dețină un interes anume.

În alt pasaj găsim cuvântul „Duh” ca în sintagma din 97:4, „îngerii și Duhul”:

تَنَزَّلُ الْمَلَائِكَةُ وَالرُّوحُ فِيهَا بِإِذْنِ رَبِّهِم مِّن كُلِّ أَمْرٍ

{ تنزَّل الملائكة }

بحذف إحدى التاءين من الأصل { والروح } أي جبريل { فيها } في الليلة { بإذن ربهم } بأمره { من كل أمر } قضاه الله فيها لتلك السنة إلى قابل ومن سببيه بمعنى الباء

Îngerii vor pogorî în aceasta cu Duhul, cu îngăduinţa Domnului lor, asupra fiecărui lucru.

6219: duhul: acceptat ca fiind îngerul Gavriil, spiritul Revelației.

În 16:2 găsim traducerea pentru Rūh prin revelație, inspirație. Unii savanți ai Coranului îl percep doar pe îngerul Gavriil ca fiind „duhul”, însă, considerăm că un sens mai cuprinzător este posibil în contextul unei înțelegeri mai nuanțate.

يُنَزِّلُ الْمَلَائِكَةَ بِالرُّوحِ مِنْ أَمْرِهِ عَلَىٰ مَن يَشَاءُ مِنْ عِبَادِهِ أَنْ أَنذِرُوا أَنَّهُ لَا إِلَٰهَ إِلَّا أَنَا فَاتَّقُونِ

{ ينزل الملائكة }

أي جبريل { بالروح } بالوحي { من أمره } بإرادته { على من يشاء من عباده } وهم الأنبياء { أن } مفسرة { أنذروا } خوفوا الكافرين بالعذاب وأعلموهم { أنه لا إله إلا أنا فاتقون } خافون

El pogoară îngerii cu duh din porunca Sa asupra cui voieşte dintre robii Săi: Preveniţi că nu este alt Zeu afară de Mine! Temeţi-vă de Mine!

5678: într-o zi cât cinci zeci de mii de ani: ca în 32:4-5 și 3632 și 3634.

للَّهُ الَّذِي خَلَقَ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضَ وَمَا بَيْنَهُمَا فِي سِتَّةِ أَيَّامٍ ثُمَّ اسْتَوَىٰ عَلَى الْعَرْشِ ۖ مَا لَكُم مِّن دُونِهِ مِن وَلِيٍّ وَلَا شَفِيعٍ ۚ أَفَلَا تَتَذَكَّرُونَ

{ الله الذي خلق السماوات والأرض وما بينهما في ستة أيام }

أولها الأحد وآخرها الجمعة { ثم استوى على العرش } هو في اللغة سرير الملك استواءً يليق به { مالكم } يا كفار مكة { من دونه } أي: غيره { من وليٍّ } اسم ما بزيادة من، أَي: ناصر { ولا شفيع } يدفع عذابه عنكم { أفلا تتذكرون } هذا فتؤمنون

Allah este Cel ce a creat în şase zile cerurile, pământul şi ceea ce se află între ele, apoi s-a aşezat pe Tron. Nu aveţi afară de El oblăduitor şi nici mijlocitor. Nu chibzuiţi, oare?

3632: șase zile, vezi 1031 a lui 7:54: acest numeral nu se referă la o zi din numărătoarea oamenilor adică la mișcarea soarelui pe bolta cerească, ci descrie procesul creației prin care s-a îndeplinit geneza cerurilor și pământului. În versetul următor o Zi este comparată cu 1000 de ani din numărătoarea lumească iar în 70:4 cu 50.000 de ani. Aceste cifre, așa cum le intepretăm, trebuie să fie înțelese ca fiind etape de timp foarte lungi precum erele sau epocile și nu se referă la natura Timpului Atemporal atribuită Creatorului.

3633: Tron: ca în 10:3, 1386: Allah a creat Lumea în șase mari ere. El stăpânește în continuare creația și controlează orânduirea lumii după încheierea fazei inițiale a actului creator. El nu și-a delegat puterile nimănui și nici nu este posibil, după înțelegerea noastră, să se retragă din această stare.

يُدَبِّرُ الْأَمْرَ مِنَ السَّمَاءِ إِلَى الْأَرْضِ ثُمَّ يَعْرُجُ إِلَيْهِ فِي يَوْمٍ كَانَ مِقْدَارُهُ أَلْفَ سَنَةٍ مِّمَّا تَعُدُّونَ

( يدبر الأمر من السماء إلى الأرض )

مدة الدنيا ( ثم يعرج ) يرجع الأمر والتدبير ( إليه في يوم كان مقداره ألف سنة مما تعدون ) في الدنيا ، وفي سورة „سأل” خمسين ألف سنة وهو يوم القيامة لشدة أهواله بالنسبة إلى الكافر ، وأما المؤمن فيكون أخف عليه من صلاة مكتوبة يصليها في الدنيا كما جاء في الحديث

El cârmuieşte totul de la cer la pământ, şi apoi totul se va ridica la El într-o Zi mare cât o mie de ani, după cum număraţi voi.

3634: se va ridica la El: Cum poate fi misterul Timpului cuprins de gândirea spațio-temporală a omului? O zi poate însemna o mie sau cinci zeci de mii de ani după raționamente lumești. În Trecut s-a manifestat actul creator al lui Allah iar acesta se află în desfășurare în Prezent, pentru că El călăuzește, judecă și controlează întreaga creație; în Viitor toate faptele se vor întoarce la El iar El le va fi judecător; Adevărul va fi stabilit într-o zi precum o oră sau o clipă; și totuși după calculele oamenilor această oră sau clipă numără o mie de ani.

إِنَّ رَبَّكُمُ اللَّهُ الَّذِي خَلَقَ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضَ فِي سِتَّةِ أَيَّامٍ ثُمَّ اسْتَوَىٰ عَلَى الْعَرْشِ ۖ يُدَبِّرُ الْأَمْرَ ۖ مَا مِن شَفِيعٍ إِلَّا مِن بَعْدِ إِذْنِهِ ۚ ذَٰلِكُمُ اللَّهُ رَبُّكُمْ فَاعْبُدُوهُ ۚ أَفَلَا تَذَكَّرُونَ

{ إن ربكم الله الذي خلق السماوات والأرض في ستة أيام }

من أيام الدنيا، أي في قدرها، لأنه لم يكن ثَم شمس ولا قمر، ولو شاء لخلقهن في لمحة، والعدول عنه لتعليم خلقه التثبت { ثم استوى على العرش } استواءً يليق به { يدبر الأمر } بين الخلائق { ما من } صلة { شفيع } يشفع لأحد { إلا من بعد إذنه } رد لقولهم إن الأصنام تشفع لهم { ذلكم } الخالق المدبر { الله ربكم فاعبدوه } وحدوه { أفلا تذَّكرون } بإدغام التاء في الأصل في الذال

Domnul vostru este Allah care a creat cerurile şi pământul în şase zile, apoi s-a stabilit pe Tron de unde cârmuieşte totul. Nu este nici un mijlocitor decât cu îngăduinţa Sa. Acesta este Allah, Domnul vostru! Lui închinaţi-vă! Nu chibzuiţi, oare?

1385, în șase zile: vezi 1031 a lui 7:54 (mai sus).

1386: s-a stabilit pe Tron: istawā, استوى cu prepoziția alā على după, înseamnă că Allah s-a întors, s-a urcat sau s-a îndreptat către acea direcție prin Voința Sa; ca în 2:29.

هُوَ الَّذِي خَلَقَ لَكُم مَّا فِي الْأَرْضِ جَمِيعًا ثُمَّ اسْتَوَىٰ إِلَى السَّمَاءِ فَسَوَّاهُنَّ سَبْعَ سَمَاوَاتٍ ۚ وَهُوَ بِكُلِّ شَيْءٍ عَلِيمٌ

{ هو الذي خلق لكم ما في الأرض }

أي الأرض وما فيها { جميعاً } لتنتفعوا به وتعتبروا { ثم استوى } بعد خلق الأرض أي قصد { إلى السماء فسواهن } الضمير يرجع إلى السماء لأنها في معنى الجمع الآيلة إليه: أي صيَّرها كما في آية أخرى (فقضاهن) { سبع سماوات وهو بكل شيء عليم } مجملا ومفصلا أفلا تعتبرون أن القادر على خلق ذلك ابتداءً وهو أعظم منكم قادر على إعادتكم

El este Cel ce v-a făcut vouă totul pe pământ, apoi s-a întors către cer şi l-a rânduit în şapte tării. El este Atoateştiutorul.

Construcția „Lucrarea Sa a rânduit cerurile” ne sugerează că cerurile nu sunt eterne și nu sunt asemănătoare Creatorului ci fac parte din Lucrarea Sa și au fost create ca fiind aservite scopurilor creației fiind complementare creării omului pe Pământ. Prepoziția alā, de după cuvânt, așa cum găsim în acest verset și în 7:54 sau altele, ilustrează sensul unei ascensiuni și stabiliri: a fi așezat cu fermitate și de neclintit. Tronul autorității poate fi reprezentat de un număr de concepte, spre exemplu, că Allah este înălțat față de Creația Sa, că El stăpânește și orânduiește creația, precum un Suveran, a cărui autoritate este recunoscută fără echivoc, că El nu este precum zeii Greciei Antice sau ai păgânismului, imaginați că există într-o lume îndepărtată, nepăsători față de omenire sau invidioși pe omenire, dar, contrar acestei fantasmagorii: El face parte din realitatea creației și se află în centrul cauzelor principale care au originat lumea iar autoritatea profeților, trimișilor și mesagerilor Săi este, în fapt, a Lui iar puterile lor, așa cum ei le întrebuințează, sunt o extensie a puterii divine care se manifestă doar cu îngăduința Lui.

1387: nu chibzuiți, oare? Ca în 6:80:

وَحَاجَّهُ قَوْمُهُ ۚ قَالَ أَتُحَاجُّونِّي فِي اللَّهِ وَقَدْ هَدَانِ ۚ وَلَا أَخَافُ مَا تُشْرِكُونَ بِهِ إِلَّا أَن يَشَاءَ رَبِّي شَيْئًا ۗ وَسِعَ رَبِّي كُلَّ شَيْءٍ عِلْمًا ۗ أَفَلَا تَتَذَكَّرُونَ

{ وحاجَّه قومه }

جادلوه في دينه وهدَّدوه بالأصنام أن تصيبه بسوء إن تركها { قال أتُحَآجُّونِّي } بتشديد النون وتخفيفها بحذف إحدى النونين وهي نون الرفع عند النحاة ونون الوقاية عند القراء أتجادلونني { في } وحدانية { الله وقد هدان } تعالى إليها { ولا أخاف ما تشركونـ } ـه { به } من الأصنام أن تصيبني بسوء لعدم قدرتها على شيء { إلا } لكن { أن يشاء ربي شيئا } من المكروه يصيبني فيكون { وسع ربي كل شيء علما } أي وسع علمه كل شيء { أفلا تتذكرون } هذا فتؤمنون

Poporul său îl certă, însă el spuse atunci: Voi îmi căutaţi pricină pentru Allah, când El m-a călăuzit? Mie nu îmi este frică de cei pe care I-i alăturaţi, căci doar ceea ce voieşte Domnul meu se întâmplă. Domnul meu cuprinde totul în ştiinţa Sa. Voi nu chibzuiţi, oare?

901: îl certă: Povestea lui Avraam conține instrucțiuni pentru oamenii aflați în căutarea adevărului. Dacă iluminarea spirituală merge atât de departe încât să îl poarte pe om mai departe de religia practicată de strămoșii lui, inevitabil, va intra într-o dispută cu poporul său. Aceștia îl vor speria prin consecințele pe care le implică atitudinea sa. Până la urmă de ce să îi pese? Acesta a descoperit adevărul. El este liber de frici și superstiții; pentru că înțelege că dacă nu l-ar fi cunoscut pe Dumnezeul adevărat, atunci din Voința cui s-ar fi manifestat toate aceste presupuse consecințe? El știe că cei fără Dumnezeu au mai multe motive să se teamă. El îi îndeamnă să înțeleagă această Realitate prin argumente logice care să îi conducă la un adevăr clar în locul invocării unor superstiții neclare – adică siguranța Credinței în locul fricii care îi bântuie pe cei care nu sunt călăuziți.

Semnificația cifrei șase din sintagma „creat în șase zile” este cel mai bine observată în 41:9-12 unde citim:

قُلْ أَئِنَّكُمْ لَتَكْفُرُونَ بِالَّذِي خَلَقَ الْأَرْضَ فِي يَوْمَيْنِ وَتَجْعَلُونَ لَهُ أَندَادًا ۚ ذَٰلِكَ رَبُّ الْعَالَمِينَ

{ قل أئنكم }

بتحقيق الهمزة الثانية وتسهيلها وإدخال ألف بينها بوجهيها وبين الأولى { لتكفرون بالذي خلق الأرض في يومين } الأحد والاثنين { وتجعلون له أنداداً } شركاء { ذلك رب } أي مالك { العالمين } جمع عالم، وهو ما سوى الله وجمع لاختلاف أنواعه بالياء والنون، تغليباً للعقلاء

Spune: Cum Îl tăgăduiţi pe Cel ce a creat pământul în două zile? Cum Îi faceţi Lui semeni? Acesta este Domnul lumilor!

4470: în două zile: Acest pasaj descrie etapele prin care a fost creat pământul și cerul. Dacă adunăm cele două zile din acest verset la cele patru zile din următorul verset și la cele două zile din versetul 12: obținem un total de 8 zile; în alte pasaje creația este descrisă ca fiind îndeplinită în șase zile, ca în 1031 a lui 7:54 și 3632 a lui 32:4 așa cum am prezentat anterior. Traducătorii înțeleg, prin cele patru zile din versetul 10, o durată de timp care le include pe cele două din versetul 9, așa că totalitatea zilelor în care universul a fost creat este de șase. Este un raționament rezonabil deoarece procesele descrise în versetele 9 și 10 alcătuiesc un singur șir numeric. Într-o primă etapă se descrie felul cum pământul este creat din materie fără formă iar în următoarea este ilustrată evoluția treptată a formei și structurii pământului, munții, mările, regatele animalelor și plantelor; evoluția lor fiind împlinită pe durata a patru zile, ca în 15:19-20:

وَالْأَرْضَ مَدَدْنَاهَا وَأَلْقَيْنَا فِيهَا رَوَاسِيَ وَأَنبَتْنَا فِيهَا مِن كُلِّ شَيْءٍ مَّوْزُونٍ

{ والأرض مددناها }

بسطناها { وألقينا فيها رواسي } جبالا ثوابت لئلا تتحرك بأهلها { وأنبتنا فيها من كل شيء موزون} معلوم مقدر

Pământul, Noi l-am întins, am făcut pe el munţi şi am făcut să crească pe el totul întru cumpătare.

1955: l-am întins: Armonia, ordinea, frumusețea, sunt tipare ale creației divine care se manifestă prin atenția deosebită cu care cerurile au fost create. Prin aceste descrieri lumești Allah se apropie de înțelegerea omului; grija și bunătatea Lui (alături de celelalte calități divine) sunt cel mai bine demonstrate în crearea pământului. Într-un limbaj poetic pământul este descris ca fiind desfășurat ca un covor, pe care dealurile și munții acționează ca greutăți menite să-l țină stabil.

1956: întru cumpătare: Toate câte există pe pământ au fost create într-un echilibru și cu o măsură anume. Regatul mineral susține lumea plantelor iar acestea, la rândul lor, susțin animalele, există o legătură de interdependență între ele. Surplusul, excesul, este eliminat și transformat în subzistență pentru altă creație și viceversa; acest sistem este un lanț infinit de transformări.

 وَجَعَلْنَا لَكُمْ فِيهَا مَعَايِشَ وَمَن لَّسْتُمْ لَهُ بِرَازِقِينَ

{ وجعلنا لكم فيها معايش }

بالياء من الثمار والحبوب { و } جعلنا لكم { من لستم له برازقين } من العبيد والدواب والأنعام فإنما يرزقهم الله

Noi v-am creat vouă hrană, cât şi celui pe care voi nu-l hrăniţi.

1957: pe care voi nu-l hrăniți: Noi întreținem omenirea în toate felurile, la nivel fizic, mental, spiritual, etc. și nu doar atât, Noi întreținem toate creaturile, de la prima până la ultima, până și pe acelea de care omenirea nu are habar. Există creaturi care se prezintă ca fiind ostile omului sau pe care omul le poate considera ostile, precum animalele sălbatice sau creaturile veninoase, otrăvitoare. Indiferent de percepția umană există o ordine și un echilibru deplin în Planul Universal al Creației.

وَجَعَلَ فِيهَا رَوَاسِيَ مِن فَوْقِهَا وَبَارَكَ فِيهَا وَقَدَّرَ فِيهَا أَقْوَاتَهَا فِي أَرْبَعَةِ أَيَّامٍ سَوَاءً لِّلسَّائِلِينَ

{ وجعل }

مستأنف ولا يجوز عطفه على صلة الذي للفاصل الأجنبي { فيها رواسي } جبالاً ثوابت { من فوقها وبارك فيها } بكثرة المياه والزروع والضروع { وقدَّر } قسَّم { فيها أقواتها } للناس والبهائم { في } تمام { أربعة أيام } أي الجعل وما ذكر معه في يوم الثلاثاء والأربعاء { سواءً } منصوب على المصدر، أي استوت الأربعة استواءً لا تزيد ولا تنقص { للسائلين } عن خلق الأرض بما فيها

El a făcut munţii semeţi deasupra lui (cerului). El l-a binecuvântat. El a rânduit înzestrarea în patru zile pentru cei care cer.

4471: munții semeți: ca în 13:3 și 2038 a lui 16:15: munții deasupra pământului: cei mai înalți munți se ridică la aproximativ 8500 de metri deasupra nivelului mării iar adâncimile oceanului coboară la 9500 de metri sub nivelul mării, în așa fel încât diferența între cel mai înalt și cel mai jos punct al scoarței terestre este de aproape 1000-1500 de metri. Izvoarele de apă din zonele muntoase sunt principala sursă de apă în majoritatea regiunilor de pe glob iar viața plantelor și animalelor depinde de această aprovizionare.

وَهُوَ الَّذِي مَدَّ الْأَرْضَ وَجَعَلَ فِيهَا رَوَاسِيَ وَأَنْهَارًا ۖ وَمِن كُلِّ الثَّمَرَاتِ جَعَلَ فِيهَا زَوْجَيْنِ اثْنَيْنِ ۖ يُغْشِي اللَّيْلَ النَّهَارَ ۚ إِنَّ فِي ذَٰلِكَ لَآيَاتٍ لِّقَوْمٍ يَتَفَكَّرُونَ

{ وهو الذي مد }

بسط { الأرض وجعل } خلق { فيها رواسي } جبالا ثوابت { وأنهارا ومن كل الثمرات جعل فيها زوجين اثنين } من كل نوع { يغشي } يغطي { الليل } بظلمته { النهار إن في ذلك } المذكور { لآيات } دلالات على وحدانيته تعالى { لقوم يتفكرون } في صنع الله

El este Cel ce a întins pământul. El a făcut munţii şi râurile pe el. El a făcut roade de tot felul în pereche. El învăluie ziua cu noaptea. Întru aceasta sunt semne pentru un popor care cugetă.

1804: în pereche: Acest pasaj se referă la genul plantelor. Plantele, la fel ca animalele, au o funcție de reproducere – staminele pentru genul masculin și pistil pentru genul feminin. La unele specii există flori care combină cele două genuri iar la altele găsim organe specializate în flori separate iar în unele cazuri în arbori separați. Curmalul din Arabia sau Papaya din India sunt exemple de pomi fructiferi cu flori unisexuate.

1805: ziua cu noaptea: vezi mai sus 1032 a lui 7:54, întregul pasaj al acelui verset poate fi comparat cu cel de față. Similitudinea și variația lor arată cât de apropiate sunt sensurile, cu exprimări adecvate în fiecare dintre situații.

وَأَلْقَىٰ فِي الْأَرْضِ رَوَاسِيَ أَن تَمِيدَ بِكُمْ وَأَنْهَارًا وَسُبُلًا لَّعَلَّكُمْ تَهْتَدُونَ

 { وألقى في الأرض رواسي }

جبالاً ثوابت لـ { أن } لا { تميد } تتحرك { بكم و } جعل فيها { أنهاراً } كالنيل { وسبلاً } طرقاً { لعلكم تهتدون } إلى مقاصدكم

El a plasat pe pământ munţii ca nişte stâlpi, ca pământul să nu se clatine cu voi, şi râuri şi drumuri, poate vă veţi lăsa călăuziţi!

2038: munții: ca în 13:3 și 15:19. Aici ca și în alte părți este descris pământul ca un covor spațios desfășurat sub picioarele noastre iar dealurile și munții ca o forță care îl împiedică să nu se miște. În 78:7 sunt descriși ca țăruși sau stâlpi.

وَالْجِبَالَ أَوْتَادًا

{ والجبال أوتادا }

تثبت بها الأرض كما تثبت الخيام بالأوتاد، والاستفهام للتقرير

și munţii ţăruşi.

2039: vă veți lăsa călăuziți: În acest pasaj (16:15-16) găsim metafora munților ficși alegorizată mai departe. Cuvintele cheie sunt zugrăvite prin simboluri menite să îi călăuzească pe oameni (tahtadūn). Mai întâi simbolurile materiale sunt indicate: munții care stau drepți și nu se schimbă de la o zi la alta în peisajul natural, spre deosebire de dunele de nisip sau malul mării sau cursurile de apă care sunt într-o continuă schimbare; după aceea avem râuri și drumuri, care sunt mult mai precise deși mai puțin permanente; mai departe avem alāmāt (semne), adică felurite simboluri construite de om, precum indicatoarele, farurile de lumină cât și alte repere precum cele naturale, copacii foarte înalți, etc. iar la final avem uneltele de navigat precum busola sau compasul și variațiile acestor măsurători pe hărți. Toate cele menționate sunt simboluri ale unei Înalte Călăuziri potrivită pe măsura puterii de înțelegere a ființei umane.

وَعَلَامَاتٍ ۚ وَبِالنَّجْمِ هُمْ يَهْتَدُونَ

{ وعلامات }

تستدلون بها على الطرق كالجبال بالنهار { وبالنجم } بمعنى النجوم { هم يهتدون } إلى الطرق والقبلة بالليل

precum şi semne de drum. Şi după stele se călăuzesc.

2040: se călăuzesc: Acum să examinăm întreaga alegorie. Așa cum găsim semne, indicatoare și puncte de reper care să îi arate omului drumul pe pământ, o călătorie similară are loc în lumea spirituală. Allah este Cel care călăuzește omul iar aceasta este Mila Sa neprețuită. La fel cum formele de relief sunt puncte de reper pe pământ, există puncte de reper spirituale în solia Marilor Învățători: aceștia ne călăuzesc și ne învață să ne călăuzim, să nu ne zdruncinăm sau să rătăcim precum o corabie fără cârmă sau un popor fără credință. Așa cum râurile și cursurile de apă își stabilesc o direcție netezind gradațiile reliefului, așa avem legi și tradiții stabilite pentru a ne desăvârși viețile. Mai departe, pe drum, avem exemplul Marilor Oameni de dinainte ca noi indicii: „Viețile marilor oameni ne aduc aminte că ne putem face viețile sublime”. În ceea ce privește călătoriile și mai lungi: busola, compasul, hărțile ne sunt călăuze de încredere, similar, în călătoria din Viața de Apoi vom fi călăuziți de revelația cerească.

4472: în patru zile: vezi nota anterioară 4470.

4473: cei care cer: sā’ilīn, سائلين poate însemna cei care caută, cei care întreabă sau cercetează. Dacă folosim cel din urmă înțeles, sensul oferit este acela că totul este proporționat după necesitățile creației lui Allah. Dacă percepem înțelesul prin primul sens, înseamnă că nedumeririle celor care întreabă sunt împlinite prin ceea ce este menționat în verset.

ثُمَّ اسْتَوَىٰ إِلَى السَّمَاءِ وَهِيَ دُخَانٌ فَقَالَ لَهَا وَلِلْأَرْضِ ائْتِيَا طَوْعًا أَوْ كَرْهًا قَالَتَا أَتَيْنَا طَائِعِينَ

{ ثم استوى }

قصد { إلى السماء وهي دخان } بخار مرتفع { فقال لها وللأرض ائتيا } إلى مرادي منكما { طوعاً أو كرهاً } في موضع الحال، أي طائعتين أو مكرهتين { قالتا أتينا } بمن فينا { طائعين } فيه تغليب المذكر العاقل أو نزلنا لخاطبها منزلته

El s-a întors către cer, care nu era decât fum, şi către pământ, spunându-le: Veniţi la un loc de vreţi ori de nu vreţi! Acestea spuseră: Venim, Ţie supunându-ne!

4474: s-a întors: pentru istawā, vezi 1386 a lui 10:3 și 2:29.

4475: cer: ca în 79:30:

وَالْأَرْضَ بَعْدَ ذَٰلِكَ دَحَاهَا

{ والأرض بعد ذلك دحاها }

بسطها وكانت مخلوقة قبل السماء من غير دحو

Apoi a întins pământul.

5937: a întins: vezi mai departe nota de față.

Acest verset ne sugerează că pământul a fost creat (întins) după facerea cerului. În această etapă a creației sunt prezentate, la început, formarea pământului și evoluția vieții planetare; după aceea are loc geneza cerului în șapte straturi. Cele două afirmații se sprijină reciproc. Se afirmă aici că, atunci când cerul a fost ridicat în șapte bolte, exista mai înainte sub formă de fum, vapori sau abur. Această idee mai este întâlnită și în alte pasaje relevante față de subiect care afirmă că Allah a creat la început materia primordială, care era asimetrică, fără formă sau scop, stare numită Haos opusă Cosmosului în cosmogonia greacă. Următoarea fază ar fi condensarea acestei materii primordiale în gaze, lichide și solide, iar fizica este știința care ne poate lămuri acest proces. În privința pământului descoperim că există patru faze sau zile iar, în privința cerului, două faze sau zile. Dacă aceste etape au mers împreună în timp sau separat, este clar că fiecare fază de formare a pământului constituie jumătate din timpul fazelor cerului; acestea sunt întrebări la care fizica, astronomia și geologia pot răspunde mai bine și nu religia.

4476: veniți la un loc: Înțelegem prin acest pasaj că intenția Creatorului nu a fost aceea de a ține pământul și cerul separate, adică în dimensiuni sau galaxii diferite, ci la un loc, adică în același plan existențial, aceeași galaxie, așa cum ordinea creației este și o cunoaștem, cu planetele care fac parte din sistemul solar, călătorind prin spațiu și aflându-se fiecare pe orbite care se intersectează cu alte corpuri cerești ș.a.m.d. Toate creațiile se supun acestor legi care le reglementează funcționarea.

فَقَضَاهُنَّ سَبْعَ سَمَاوَاتٍ فِي يَوْمَيْنِ وَأَوْحَىٰ فِي كُلِّ سَمَاءٍ أَمْرَهَا ۚ وَزَيَّنَّا السَّمَاءَ الدُّنْيَا بِمَصَابِيحَ وَحِفْظًا ۚ ذَٰلِكَ تَقْدِيرُ الْعَزِيزِ الْعَلِيمِ

{ فقضاهنَّ }

الضمير يرجع إلى السماء لأنها في معنى الجمع الآيلة إليه، أي صيَّرها { سبع سماوات في يومين } الخميس والجمعة فرغ منها في آخر ساعة منه، وفيها خلق آدم ولذلك لم يقل هنا سواء، ووافق ما هنا آيات خلق السماوات والأرض في ستة أيام { وأوحى في كل سماءٍ أمرها } الذي أمر به من فيها من الطاعة والعبادة { وزينا السماء الدنيا بمصابيح } بنجوم { وحفظاً } منصوب بفعله المقدَّر، أي حفظناها من استراق الشياطين السمع بالشهب { ذلك تقدير العزيز } في ملكه { العليم } بخلقه

El a desăvârşit şapte ceruri în două zile şi a dezvăluit fiecărui cer porunca Sa. Noi am împodobit apoi cerul cel mai apropiat cu lumini şi pază. Aceasta este sortirea Puternicului, Ştiutorului.

4477: în două zile: Pentru zile, care pot include mii de ani, vezi 1031 a lui 7:54. Aceste faze se referă la evoluție. În cosmogonia biblică, Geneza I și II 1-7:

La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul. Şi pământul era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra adâncului şi Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. Şi a văzut Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua întâi. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!” Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu tăria şi a despărţit Dumnezeu apele cele de sub tărie de apele cele de deasupra tăriei. Tăria a numit-o Dumnezeu cer. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua. Şi a zis Dumnezeu: „Să se adune apele cele de sub cer la un loc şi să se arate uscatul!” Şi a fost aşa. şi s-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a arătat uscatul. Uscatul l-a numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Apoi a zis Dumnezeu: „Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!” Şi a fost aşa. Pământul a dat din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori, cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia. Şi a zis Dumnezeu: „Să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra. Apoi a zis Dumnezeu: „Să mişune apele de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele şi păsări să zboare pe pământ, pe întinsul tăriei cerului!” Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu animalele cele mari din ape şi toate fiinţele vii, care mişună în ape, unde ele se prăsesc după felul lor, şi toate păsările înaripate după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi le-a binecuvântat Dumnezeu şi a zis: „Prăsiţi-vă şi vă înmulţiţi şi umpleţi apele mărilor şi păsările să se înmulţească pe pământ! Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea. Apoi a zis Dumnezeu: „Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare sălbatice după felul lor”. Şi a fost aşa. A făcut Dumnezeu fiarele sălbatice după felul lor, şi animalele domestice după felul lor, şi toate târâtoarele pământului după felul lor. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!” Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat, zicând: „Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!” Apoi a zis Dumnezeu: „Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viată, le dau toată iarba verde spre hrană. Şi a fost aşa. Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.

Aşa s-au făcut cerul şi pământul şi toată oştirea lor. Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrarea Sa, pe care a făcut-o; iar în ziua a şaptea S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut. Şi a binecuvântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că într-însa S-a odihnit de toate lucrurile Sale, pe care le-a făcut şi le-a pus în rânduială. Iată obârşia cerului şi a pământului de la facerea lor, din ziua când Domnul Dumnezeu a făcut cerul şi pământul. Pe câmp nu se afla nici un copăcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ şi nu era nimeni ca să lucreze pământul. Ci numai abur ieşea din pământ şi umezea toată faţa pământului. Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie.

Această ordine a creației reflectă vechea cosmogonie babiloniană iar ordinea a fost transcrisă în următoarea formă: în prima zi Allah a creat lumina, în a doua, bolta cerească, în a treia, pământul și vegetația, în a patra, stelele și planetele, în a cincea, peștii și vietățile mării, în a șasea, animalele, insectele și fiarele pământului și omul; iar în a șaptea zi și-a încheiat lucrarea și s-a odihnit. Ordinea creației în viziunea islamică este diferită, Allah nu s-a odihnit și nici nu se odihnește vreodată, Tronul Său, Autoritatea Lui se întinde deasupra cerurilor și pământurilor iar El nu obosește în stăpânirea sau înzestrarea creației; Lucrarea Sa nu se încheie niciodată ci este perpetuă, vezi 32:5 și 7:54; omul, în ordinea descrisă în Coran, nu a fost creat laolaltă cu animalele ci mai târziu; fazele creației nu sunt definite una față de cealaltă ca în ordinea din Biblie unde găsim că doar în a patra zi au fost create stelele și planetele; dacă implementăm acest tipar de înțelegere nu se poate distinge felul cum au fost numărate aceste zile și cât timp a fost necesar pentru ca această ordine să evolueze, de exemplu pentru ca vegetația să crească; pe când stagiile, erele, zilele din Coran referitoare la crearea pământului și planetelor diferă. În Coran este prezentată o altă interpretare: la început pământul a fost creat din materie primordială cosmică, după aceea s-a răcit și condensat iar plantele și animalele au apărut în același timp cu evoluția paralelă a sistemului solar și lumii cerești, toate în decursul a șase mari ere (zile).

4478: cu lumini: ca în 15:17 și 1951, tranziția de la persoana a III-a la persoana I poate fi observată. Actul creației devine astfel unul impersonal; actul luminării și păzirii este un dar al lui Allah pentru creații.

وَحَفِظْنَاهَا مِن كُلِّ شَيْطَانٍ رَّجِيمٍ

{ وحفظناها }

بالشهب { من كل شيطان رجيم } مرجوم

şi îl păzim de orice diavol alungat, bătut cu pietre.

1951: îl păzim: Contemplând la ceruri ne putem imagina armonia orchestrei divine – Muzica Sferelor cerești – păzită de orice forță perturbatoare. Dacă totuși o forță răzvrătită sau malefică încearcă să obțină, pe ascuns, o notă din acea armonie a existenței creației, este urmărită și respinsă de o stea căzătoare; întrucât nu poate exista o astfel de armonie între bine și rău.

1952: alungat, rajīm رجيم : lovit cu pietre, blestemat, acuzat, ca în 3:36:

فَلَمَّا وَضَعَتْهَا قَالَتْ رَبِّ إِنِّي وَضَعْتُهَا أُنثَىٰ وَاللَّهُ أَعْلَمُ بِمَا وَضَعَتْ وَلَيْسَ الذَّكَرُ كَالْأُنثَىٰ ۖ وَإِنِّي سَمَّيْتُهَا مَرْيَمَ وَإِنِّي أُعِيذُهَا بِكَ وَذُرِّيَّتَهَا مِنَ الشَّيْطَانِ الرَّجِيمِ

( فلما وضعتها )

ولدتها جارية وكانت ترجو أن يكون غلامًا إذ لم يكن يحرر إلا الغلمان ( قالت ) معتذرة يا ( رب إني وضعتها أنثى والله أعلم ) أي عالم ( بما وضعت ) جملة اعتراض من كلامه تعالى وفي قراءة بضم التاء ( وليس الذكر ) الذي طلبت ( كالأنثى ) التي وهبت لأنه يقصد للخدمة وهي لا تصلح لضعفها وعورتها وما يعتريها من الحيض ونحوه (وإني سميتها مريم وإني أعيذها بك وذريتها ) أولادها ( من الشيطان الرجيم ) المطرود في الحديث ” ما من مولود يولد إلا مسه الشيطان حين يولد فيستهل صارخًا إلا مريم وابنها ” رواه الشيخان

După ce a născut, ea spuse: “Domnul Meu! Am născut o fată.” Allah ştia ceea ce ea a odrăslit, căci un băiat nu este asemenea unei fete. “O voi numi Maria şi sub oblăduirea Ta o aduc, pe ea şi seminţia ei, împotriva Diavolului cel blestemat, bătut fie cu pietre!”

377: născut: mama Mariei se aștepta la un băiat. Oare s-a dezamăgit la nașterea unei fete? Nu, pentru că avea credință și cunoștea că Planul Divin era superior dorințelor sale. Maria nu era o fată obișnuită: doar Allah cunoștea ceea ce pântecul ei avea să aducă lumii.

378: asemenea unei fete: O fetiță nu putea fi oferită serviciului în Templu conform legii mozaice. Dar ea a fost însemnată pentru un destin special fiind un copil miraculos, care mai târziu avea să devină mama copilui miraculos Iisus. Deoarece îi cunoștea această natură, mama ei a invocat apărarea lui Allah împotriva răului care ar fi iscodit-o.

32:5

(vezi explicațiile anterioare).

1032: Tronul: În această ultimă parte a versetului de la care am plecat, ni se explică felul cum Cerurile și Pământul au fost create în Șase Zile. Dar pentru a nu continua cu ideea regăsită în textele evreiești care susține că Allah s-a odihnit în a șaptea zi, ni se menționează că această Creație a fost precum un preambul al Lucrării divine: întrucât autoritatea Sa este exercitată în mod constant, fără întrerupere, prin legile pe care El le stabilește și mențin alcătuirea Creației. Imaginea minunată a felului cum noaptea și ziua se caută una pe cealaltă într-o succesiune rapidă este mai departe întărită în limba arabă de dublul acuzativ al verbului yugshī, يغشي arătând interacțiunea dintre zi și noapte și felul cum tranziția între noapte și zi are loc. Corpurile cerești sunt alcătuite într-o ordine care face evidentă grija divină perpetuă și actul de stăpânire al pământului; toate acestea dovedesc Realitatea că El este Cel care creează, înzestrează și stăpânește: nimeni altcineva.