الرسالة الثانية

٢

*

Fundația filosofiei politice islamice este Sfântul Coran.

Măreața carte revelată proclamă:

Originea absolută a creației este Allah:

6:73

وَهُوَ الَّذِي خَلَقَ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضَ بِالْحَقِّ ۖ وَيَوْمَ يَقُولُ كُن فَيَكُونُ ۚ قَوْلُهُ الْحَقُّ ۚ وَلَهُ الْمُلْكُ يَوْمَ يُنفَخُ فِي الصُّورِ ۚ عَالِمُ الْغَيْبِ وَالشَّهَادَةِ ۚ وَهُوَ الْحَكِيمُ الْخَبِيرُ

{ وهو الذي خلق السماوات والأرض بالحق }

أي محقا { و } اذكر { يوم يقول } للشيء { كن فيكون } هو يوم القيامة يقول للخلق قوموا { قولُه الحق } الصدق الواقع لا محالة { وله الملك يوم ينفخ في الصور } القرن النفخة الثانية من إسرافيل لا ملك فيه لغيره (لمن الملك اليوم؟ لله) { عالُم الغيب والشهادة } ما غاب وما شوهد { وهو الحكيم } في خلقه {الخبير} بباطن الأشياء كظاهرها

El este Cel care a creat cerurile şi pământul întru Adevăr. În Ziua când spune: Fie, atunci Este. Spusa lui este Adevărul. A Lui este împărăţia în ziua când se va sufla în trâmbiţă. El cunoaşte tăinuitul și mărturisitul. El este Înţeleptul, Cunoscătorul.

896: întru Adevăr: termenul face referire la înțelepciunea lui Avraam, pacea fie asupra lui, cel adevărat în credință, care nu s-a limitat doar la înțelegerea naturii acestei lumi ci s-a înălțat în contemplarea sa către limitele dintre natura creată și cea divină. Allah nu a creat doar cerurile și pământul: cu fiecare sporire a nivelului de cunoaștere se constată perfecțiunea și adevărul legăturilor creației. Creaturile sunt supuse Timpului dar Creatorul nu este: Cuvântul Său este cheia care deschide porțile existenței. El nu este doar Originea existenței, ci deplina măsură a Realității și Adevărului. Pot exista, în felul cum lumea este înțeleasă, aberații ale voinței și interpretării oamenilor, dar, în momentul când trâmbița va suna, în ultima dintre zile, Sigiliul Judecății Sale va restabili, într-o universală și perfectă ordine, stăpânirea Dreptății și Adevărului; pentru că întru Cunoașterea și Înțelepciunea Sa este cuprinsă realitatea.

13:16

قُلْ مَن رَّبُّ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ قُلِ اللَّهُ ۚ قُلْ أَفَاتَّخَذْتُم مِّن دُونِهِ أَوْلِيَاءَ لَا يَمْلِكُونَ لِأَنفُسِهِمْ نَفْعًا وَلَا ضَرًّا ۚ قُلْ هَلْ يَسْتَوِي الْأَعْمَىٰ وَالْبَصِيرُ أَمْ هَلْ تَسْتَوِي الظُّلُمَاتُ وَالنُّورُ ۗ أَمْ جَعَلُوا لِلَّهِ شُرَكَاءَ خَلَقُوا كَخَلْقِهِ فَتَشَابَهَ الْخَلْقُ عَلَيْهِمْ ۚ قُلِ اللَّهُ خَالِقُ كُلِّ شَيْءٍ وَهُوَ الْوَاحِدُ الْقَهَّارُ

{ قل }

يا محمد لقومك { مَن رب السماوات والأرض قل الله } إن لم يقولوه لا جواب غيره { قل } لهم { أفاتخذتم من دونه } أي غيره { أولياء } أصناما تعبدونها { لا يملكون لأنفسهم نفعا ولا ضرا } وتركتم مالكهما ؟ استفهام توبيخ { قل هل يستوي الأعمى والبصير} الكافر والمؤمن { أم هل تستوي الظلمات } الكفر { والنور } الإيمان ؟ لا { أم جعلوا لله شركاء خلقوا كخلقه فتشابه الخلق } أي الشركاء بخلق الله { عليهم } فاعتقدوا استحقاق عبادتهم بخلقهم ؟ استفهام إنكار ؟ أي ليس الأمر كذلك ولا يستحق العبادة إلا الخالق { قل الله خالق كل شيء } لا شريك له فيه فلا شريك له في العبادة {وهو الواحد القهار} لعباده

Spune: Cine este Domnul cerurilor şi al pământului? Spune: Allah! Spune: Vă luaţi în locul Lui stăpâni care nu-şi pot nici lor folosi ori păgubi? Spune: Orbul şi văzătorul sunt deopotrivă? Întunecimile şi lumina sunt deopotrivă? Ori ei îi atribuie lui Allah semeni care ar fi creat precum El a creat, aşa încât această creaţie să le apară deopotrivă cu a Sa? Spune: Allah este Creatorul tuturor lucrurilor. El este Unicul, Biruitorul!

1828: Domnul: Cuvântul în limba arabă rabb رب tradus Domn, are și sensul de cel care întreține, susține, dezvoltă, aduce la maturitate. Allah se îngrijește de toate lumile create; există mai multe lumi, astronomice, materiale, lumi ale gândurilor, lumi spirituale, ș.a.m.d. Allah face parte din toate aceste lumi. Oamenii doar exprimă o manifestare a acestei realități atunci când afirmă: „În El trăim, ne mișcăm și ne avem ființa”. Diferența mistică între nāsūt, lumea umană cunoscută prin simțuri și malakūt, lumea invizibilă a îngerilor, și lāhūt, realitatea divină, necesită volume întregi pentru a fi explicată.

1829: nu-și pot nici lor folosi ori păgubi: ca în 5:79:

 كَانُوا لَا يَتَنَاهَوْنَ عَن مُّنكَرٍ فَعَلُوهُ ۚ لَبِئْسَ مَا كَانُوا يَفْعَلُونَ

{ كانوا لا يتناهون }

أي لا ينهى بعضهم بعضا { عن } معاودة { منكر فعلوه لبئس ما كانوا يفعلون } فعلهم هذ

Nu-şi puneau unii altora oprelişti asupra faptelor urâte pe care le săvârşeau. Ce rău este ceea ce făptuiau!

788: unii altora: există oameni răi în fiecare comunitate dar dacă liderii săi contribuie la faptele rele regăsite în societate – sau, mai rău, dacă liderii înșiși iau parte și sunt inițiatorii acestor fapte, așa cum s-a întâmplat cu fariserii și scribii împotriva cărora Iisus, pacea fie asupra lui, a vorbit, acea comunitate este condamnată.

1830: îi atribuie lui Allah: acest verset este alcătuit din șase părți, fiecare două părți fiind alăturate ca întrebare și răspuns cu excepția părții a cincea (care începe cu o întrebare). Această construcție este realizată prin folosirea cuvântului „spune” care, în araba veche, este echivalentul ghilimelelor unui citat. Cine este Domnul cerurilor și al pământului – Spune: este Allah; Vă luaţi în locul Lui alți stăpâni? – Spune: Nu, nimeni nu poate fi egal cu El, așa cum întunericul nu este asemănător luminii. Stăpânii voștri au creat ceva prin care voi să fiți rătăciți? Nu, într-adevăr – Spune: El este Unicul Creator, Singular și Suprem.

4:1

يَا أَيُّهَا النَّاسُ اتَّقُوا رَبَّكُمُ الَّذِي خَلَقَكُم مِّن نَّفْسٍ وَاحِدَةٍ وَخَلَقَ مِنْهَا زَوْجَهَا وَبَثَّ مِنْهُمَا رِجَالًا كَثِيرًا وَنِسَاءً ۚ وَاتَّقُوا اللَّهَ الَّذِي تَسَاءَلُونَ بِهِ وَالْأَرْحَامَ ۚ إِنَّ اللَّهَ كَانَ عَلَيْكُمْ رَقِيبًا

{ يا أيها الناس }

أي أهل مكة { اتقوا ربكم } أي عقابه بأن تطيعوه { الذي خلقكم من نفس واحدة } آدم { وخلق منها زوجها } حواء بالمد من ضلع من أضلاعه اليسرى { وبث } فرق ونشر { منهما } من آدم وحواء { رجالا كثيرا ونساء} كثيرة { واتقوا الله الذي تَسّاءلون } فيه إدغام التاء في الأصل في السين، وفي قراءة بالتخفيف بحذفها أي تتساءلون { به } فيما بينكم حيث يقول بعضكم لبعض أسألك بالله وأنشدك بالله { و } اتقوا { الأرحام } أن تقطعوها، وفي قراءة بالجر عطفا على الضمير في به وكانوا يتناشدون بالرحم { إنَّ الله كان عليكم رقيبا } حافظا لأعمالكم فيجازيكم بها، أي لم يزل متصفا بذلك

Voi, oameni! Temeţi-vă de Domnul vostru care v-a creat dintr-un singur suflet, din care a creat şi perechea, apoi din amândoi a răspândit mulţime de bărbaţi şi femei. Temeţi-vă de Allah asupra căruia vă întrebaţi şi cinstiţi pântecele ce v-au purtat, căci Allah veghează asupra voastră.

504: dintr-un singur suflet: cuvântul în limba arabă نفس înseamnă suflet, sine, persoană, om, voință, dorință, ca mai departe în 4:4: minhā: particula min من sugerează, în construcția de față, că nu este o parte din ceva sau nu provine din altceva (iar aceste părți au fost aduse la un loc), ci are o natură specifică, unitară (așa a fost creat). Pronumele hā se referă bineînțeles la Nafs.

وَآتُوا النِّسَاءَ صَدُقَاتِهِنَّ نِحْلَةً ۚ فَإِن طِبْنَ لَكُمْ عَن شَيْءٍ مِّنْهُ نَفْسًا فَكُلُوهُ هَنِيئًا مَّرِيئًا

{ وآتوا }

أعطوا { النساء صدقاتهن } جمع صدقة مهورهن { نِحلة } مصدر عطية عن طيب نفس { فإن طبن لكم عن شيء منه نفسا } تمييز محول عن الفاعل، أي طابت أنفسهن لكم عن شيء من الصداق فوهبنه لكم { فكلوه هنيئا } طيبا {مريئا } محمود العاقبة لا ضرر فيه عليكم في الآخرة نزلت ردا على كره ذلك

Daţi-le femeilor voastre dota de bună voie, însă dacă ele voiesc a vă lăsa o parte, consumați-o cu bucurie.

2:29

هُوَ الَّذِي خَلَقَ لَكُم مَّا فِي الْأَرْضِ جَمِيعًا ثُمَّ اسْتَوَىٰ إِلَى السَّمَاءِ فَسَوَّاهُنَّ سَبْعَ سَمَاوَاتٍ ۚ وَهُوَ بِكُلِّ شَيْءٍ عَلِيمٌ

{ هو الذي خلق لكم ما في الأرض }

أي الأرض وما فيها { جميعاً } لتنتفعوا به وتعتبروا { ثم استوى } بعد خلق الأرض أي قصد { إلى السماء فسواهن } الضمير يرجع إلى السماء لأنها في معنى الجمع الآيلة إليه: أي صيَّرها كما في آية أخرى (فقضاهن) { سبع سماوات وهو بكل شيء عليم } مجملا ومفصلا أفلا تعتبرون أن القادر على خلق ذلك ابتداءً وهو أعظم منكم قادر على إعادتكم

El este Cel care a creat tot ce este pe pământ, apoi s-a întors către cer şi l-a rânduit în şapte tării. El este Atoateştiutorul.

35:3

يَا أَيُّهَا النَّاسُ اذْكُرُوا نِعْمَتَ اللَّهِ عَلَيْكُمْ ۚ هَلْ مِنْ خَالِقٍ غَيْرُ اللَّهِ يَرْزُقُكُم مِّنَ السَّمَاءِ وَالْأَرْضِ ۚ لَا إِلَٰهَ إِلَّا هُوَ ۖ فَأَنَّىٰ تُؤْفَكُونَ

{ يا أيها الناس }

أي أهل مكة { اذكروا نعمة الله عليكم } بإسكانكم الحرم ومنع الغارات عنكم { هل من خالق } من زائدة وخالق مبتدأ { غيرُ الله } بالرفع والجر نعت لخالق لفظا ومحلا، وخبر المبتدأ { يرزقكم من السماء } المطر { و } من {الأرض } النبات، والاستفهام للتقرير، أي لا خالق رازق غيره { لا إله إلا هو فأنَّى تؤفكون } من أين تصرفون عن توحيده مع إقراركم بأنه الخالق الرازق

O, voi oameni! Amintiţi-vă de harul lui Allah asupra voastră! Oare mai există vreun Creator, afară de Allah, care să vă înzestreze din cer şi de pe pământ? Nu este alt zeu afară de El. Cum de vă întoarceți (de la El)!

3874: vreun Creator afară de Allah: întrucât originea creației este Allah, un apel este adresat omului pentru ca acesta să se întoarcă (în credință și simțire) la Allah și să renunțe la crezurile false. Allah nu este doar sursa ci și centrul vieții și activității umane și, drept urmare, toate cauzele și întâmplările se vor întoarce la El. Atât lumea în care omul trăiește cât și universul sunt înzestrate și susținute de Providență. Termenul „înzestrare” este utilizat, în limbajul coranic, pentru a desemna toate acele lucruri care ajută la păstrarea și dezvoltarea vieții fizice și spirituale. Ar fi o mare greșeală ca omul să ignore mesajul divin care îi este adresat direct prin Revelație.

56:58-72

أَفَرَأَيْتُم مَّا تُمْنُونَ

{ أفرأيتم ما تمنون }

تريقون من المني في أرحام النساء

Vedeţi sămânţa revărsată?

59

أَأَنتُمْ تَخْلُقُونَهُ أَمْ نَحْنُ الْخَالِقُونَ

{ أأنتم }

بتحقيق الهمزتين وإبدال الثانية ألفا وتسهيلها وإدخال ألف بين المسهلة والأخرى وتركه في المواضع الأخرى {تخلقونه } أي المني بشرا { أم نحن الخالقون }

Voi aţi creat-o ori Noi suntem Creatorii?

60

نَحْنُ قَدَّرْنَا بَيْنَكُمُ الْمَوْتَ وَمَا نَحْنُ بِمَسْبُوقِينَ

{ نحن قدَّرنا }

بالتشديد والتخفيف { بينكم الموت وما نحن بمسبوقين } بعاجزين

Noi am sorocit moartea printre voi şi nimeni nu Ne poate împiedica.

5250: printre voi: Așa cum Allah a creat această Viață la care ne raportăm prin simțuri, El a decretat ca finalul acestei existențe să fie Moartea; iar dacă El a creat atât viața cât și moartea, oare El nu ne poate recrea esența în alte forme după încheierea acestei existențe? Pe cale de consecință înțelegem că Viața de Apoi, deși ne este descrisă în termenii acestei lumi, se află pe un plan diferit față de percepția noastră de acum.

61

عَلَىٰ أَن نُّبَدِّلَ أَمْثَالَكُمْ وَنُنشِئَكُمْ فِي مَا لَا تَعْلَمُونَ

{ على }

عن { أن نبدل } نجعل { أمثالكم } مكانكم { وننشئكم } نخلقكم { في مالا تعلمون } من الصور كالقردة والخنازير

ca să vă înlocuim cu alţii asemenea vouă şi să vă facem cum voi nici nu ştiţi.

62

وَلَقَدْ عَلِمْتُمُ النَّشْأَةَ الْأُولَىٰ فَلَوْلَا تَذَكَّرُونَ

{ ولقد علمتم النّشاءَةَ الأولى }

وفي قراءة بسكون الشين { فلولا تذكرون } فيه إدغام التاء الثانية في الأصل في الذال

Cunoaşteţi întâia facere? De ce nu vă aduceţi aminte oare?

63

أَفَرَأَيْتُم مَّا تَحْرُثُونَ

{ أفرأيتم ما تحرثون }

تثيرون في الأرض وتلقون البذر فيها

Aţi văzut ceea ce aţi semănat?

5252: ați semănat: după ce Allah s-a adresat firii interioare a omului, acum i se adresează naturii externe, din jurul omului, care se cuvine a fi o altă dovadă a iubirii Sale pentru acesta, iubire care emană din surse pe care omul nu le poate crea sau controla. Trei exemple sunt astfel oferite, sămânța sădită în sol, adică procesul natural prin care Allah dezvoltă creația vegetală; apa pe care o bem, sau procesul natural prin care Allah înzestrează râurile și izvoarele prin ploaie; și focul pe care-l aprindem: dovezi ale Planului și Înțelepciunii divine în natură.

64

أَأَنتُمْ تَزْرَعُونَهُ أَمْ نَحْنُ الزَّارِعُونَ

{ أأنتم تزرعونه }

تنبتونه { أم نحن الزارعون }

Voi îl veţi semăna (pământul) ori Noi vom fi Semănătorii?

65

لَوْ نَشَاءُ لَجَعَلْنَاهُ حُطَامًا فَظَلْتُمْ تَفَكَّهُونَ

{ لو نشاء لجعلناه حطاما }

نباتا يابسا لا حب فيه { فظلتم } أصله ظللتم بكسر اللام حذفت تخفيفا أي أقمتم نهارا {تفكهون} حذفت منه إحدى التاءين في الأصل تعجبون من ذلك وتقولون

Dacă am vrea, l-am face pustiu și iată ați fi voi în mirare!

66

إِنَّا لَمُغْرَمُونَ

{ إنا لمغرمون }

نفقة زرعنا

„Iată-ne datornici,

5252: datornici: Agricultorul acumulează datorii pentru achiziționarea semințelor și muncește câmpul, sapă, irigă și însămânțează, în speranța unei recolte. Să nu îi fie mulțumitor lui Allah atunci când își va strânge recolta?

67

بَلْ نَحْنُ مَحْرُومُونَ

{ بل نحن محرومون }

ممنوعون رزقنا

ba chiar pe deplin lipsiţi!”

68

أَفَرَأَيْتُمُ الْمَاءَ الَّذِي تَشْرَبُونَ

.{ أفرأيتم الماء الذي تشربون }

Aţi văzut apa pe care o beţi?

69

أَأَنتُمْ أَنزَلْتُمُوهُ مِنَ الْمُزْنِ أَمْ نَحْنُ الْمُنزِلُونَ

{ أأنتم أنزلتموه من المزن }

السحاب جمع مزنة { أم نحن المنزلون }

Voi aţi pogorât-o din nori ori Noi suntem Cei care am pogorât-o?

70

لَوْ نَشَاءُ جَعَلْنَاهُ أُجَاجًا فَلَوْلَا تَشْكُرُونَ

{ لو نشاء جعلناه أجاجا }

ملحا لا يمكن شربه { فلولا } هلا { تشكرون }

Dacă am vrea, am face-o amară! De ce nu sunteți mulțumitori?

5253: am face-o amară: Misterul celor două ape, dulce și sărată, care curg împreună dar nu se amestecă este o parabolă coranică adusă în discuție în repetate rânduri. Acest circuit perpetuu al apei în natură este alcătuit din acțiunea apelor curgătoare care se varsă în mări și oceane, al oceanului care generează cețuri și aburi printr-un proces de evaporare și ridică în ceruri nori, și al norilor care poartă apa care se revarsă iarăși în cursurile de apă; ca în 25:53:

وَهُوَ الَّذِي مَرَجَ الْبَحْرَيْنِ هَٰذَا عَذْبٌ فُرَاتٌ وَهَٰذَا مِلْحٌ أُجَاجٌ وَجَعَلَ بَيْنَهُمَا بَرْزَخًا وَحِجْرًا مَّحْجُورًا

{ وهو الذي مرج البحرين }

أرسلهما متجاورين { هذا عذبٌ فرات } شديد العذوبة { وهذا مِلْحٌ أُجَاجٌ } شديد الملوحةِ {وجعل بينهما برزخا } حاجزا لا يختلط أحدهما بالآخر { وحجرا محجورا } سترا ممنوعا به اختلاطهما

El este Cel care a creat cele două mări: una dulce, plăcută la gust, cealaltă sărată, amară. El a făcut între ele un stăvilar şi un prag de netrecut.

3111: a creat cele două mări: maraja مرج textual, să elibereze sau să lase animalele libere la păscut: bahrayn بحزين cele două mări sau două corpuri de apă: bahr بحر fiind cuvântul folosit pentru denumirea apei de mare, sărată, și celei fluviale, dulce. Geografic există două tipuri de ape, marele Ocean sărat și întinderile de apă dulce alimentate de ploi, fie acestea râuri, lacuri sau izvoare subterane. Sursa acestor ape și anume ploaia, le aduce, conceptual, într-un singur corp de apă iar curgerea lor, fie la suprafață sau prin subteran, către Ocean, subscrie acestei ilustrări. Apele sunt neîngrădite în curgerea lor în acest circuit planetar și chiar dacă se întâlnesc sau curg împreună nu se amestecă; spre exemplu chiar dacă un râu de mare poate primi, prin forța mareei, apă sărată pe mari distanțe în estuarele sale, cele două cursuri de apă nu se amestecă fiind separate de o barieră de netrecut; o lege a creației la fel de implacabilă ca și legea gravitației. În cazul râurilor care transportă cantități considerabile de apă către mare, precum Missisippi sau Yangtse-Kiang, până și nămolul apei râului rămâne separat de apa de mare; înțelesul științific al acestui Semn este că cele două corpuri de apă, deși trec unul prin celălalt, au o natură diferită însă unitară. Mai departe găsim în 25:48-50:

وَهُوَ الَّذِي أَرْسَلَ الرِّيَاحَ بُشْرًا بَيْنَ يَدَيْ رَحْمَتِهِ ۚ وَأَنزَلْنَا مِنَ السَّمَاءِ مَاءً طَهُورًا

{ وهو الذي أرسل الرياح }

وفي قراءة الريح { نُشرا بين يديْ رحمته } متفرقة قدام المطر، وفي قراءة بسكون الشين تخفيفا، وفي أخرى بسكونها ونون مفتوحة مصدر، وفي أخرى بسكونها وضم الموحدة بدل النون: أي مبشرات ومفرد الأولى نشور كرسول والأخيرة بشير { وأنزلنا من السماء ماءً طهورا } مطهرا

El este Cel care trimite vânturile ca o vestire înainte-mergătoare a milosteniei Sale. Noi trimitem din cer apă curată.

لِّنُحْيِيَ بِهِ بَلْدَةً مَّيْتًا وَنُسْقِيَهُ مِمَّا خَلَقْنَا أَنْعَامًا وَأَنَاسِيَّ كَثِيرًا

{ لنحيي به بلدة ميتا }

بالتخفيف يستوي فيه المذكور والمؤنث ذكّره باعتبار المكان { ونسقيه } أي الماء { مما خلقنا أنعاما} إبلا وبقرا وغنما { وأناسيَّ كثيرا } جمع إنسان وأصله أناسين فأبدلت النون ياء وأدغمت فيها الياء أو جمع انسي

Prin care înviem un ținut mort şi prin care adăpăm mulţimea de ființe şi oameni pe care i-am creat.

وَلَقَدْ صَرَّفْنَاهُ بَيْنَهُمْ لِيَذَّكَّرُوا فَأَبَىٰ أَكْثَرُ النَّاسِ إِلَّا كُفُورًا

{ ولقد صرفناه }

أي الماء { بينهم ليذَّكروا } أصله يتذكروا أدغمت التاء في الذال وفي قراءة ليذْكُروا بسكون الذال وضم الكاف أي نعمة الله به { فأبى أكثر الناس إلا كفورا } جحودا للنعمة حيث قالوا: مطرنا بنوء كذا

Pe care am răspândit-o printre ei ca să-şi amintească, însă cei mai mulţi oameni se leapădă și sunt necredincioși.

3104: vestire înainte-mergătoare: Vânturile sunt vestitorii Bucuriei aducând Ploaia, care este o formă a milei lui Allah; acest simbolism ne oferă o altă înțelegere. Căldura (care este legată de lumină) generează curenți de aer în atmosferă și absoarbe umezeala mărilor pentru a o distribui, prin intermediul norilor, asupra întinderilor de uscat. În mediul natural este cunoscută acțiunea benefică a căldurii asupra vieții și cum, în contrast, temperaturile ridicate pot deveni intolerabile iar astfel norii împinși de vânturi devin vestitori bineveniți ai ploii, ca în 7:57:

وَهُوَ الَّذِي يُرْسِلُ الرِّيَاحَ بُشْرًا بَيْنَ يَدَيْ رَحْمَتِهِ ۖ حَتَّىٰ إِذَا أَقَلَّتْ سَحَابًا ثِقَالًا سُقْنَاهُ لِبَلَدٍ مَّيِّتٍ فَأَنزَلْنَا بِهِ الْمَاءَ فَأَخْرَجْنَا بِهِ مِن كُلِّ الثَّمَرَاتِ ۚ كَذَٰلِكَ نُخْرِجُ الْمَوْتَىٰ لَعَلَّكُمْ تَذَكَّرُونَ

{ وهو الذي يرسل الرياح نُشُرا بين يدي رحمته }

أي متفرقة قدام المطر، وفي قراءة سكون الشين تخفيفا، وفي أخرى بسكونها وفتح النون مصدرا، وفي أخرى بسكونها وضم الموحدة بدل النون: أي مبشرا ومفرد الأولى نشور كرسول والأخيرة بشير { حتى إذا أقلت } حملت الرياح { سحابا ثقالا } بالمطر { سقناه } أي السحاب وفيه التفات عن الغيبة {لبلد ميت } لا نبات به أي لإحيائها { فأنزلنا به } بالبلد { الماء فأخرجنا به } بالماء { من كل الثمرات كذلك } الإخراج {نخرج الموتى } من قبورهم بالإحياء { لعلكم تذكرون } فتؤمنون

El este Cel ce dezlănţuie vânturile ca vestire a milosteniei Sale. Ele poartă nori grei, pe care îi împingem către un pământ mort. Acolo facem apa să cadă şi dăm la iveală roade de tot soiul. Tot aşa îi vom învia şi pe morţi. Poate vă veţi aminti!

1036: ca vestire: parabola acestui verset are trei semnificații: în lumea naturală vânturile se răspândesc precum vestitorii bucuriei, aceștia sunt avangarda, în urma lor mărșăluiește o mare armată, un front atmosferic ce poartă nori încărcați de apă, iar generalul acestei Providențe este Allah, Cel care le îndreaptă spre ținuturi unde va trimite apă curată și milă divină prin care să întoarcă la viață, fertilitate, frumusețe și prosperitate, o lume mai înainte moartă și uscată. În lumea spirituală vânturile reprezintă forțele care motivează ființa umană și lumea din jurul său, care aduc norii sau instrumentele milei divine ce coboară și reanimează suflete mai înainte moarte. Dacă vedem și înțelegem aceste fenomene în această viață lumească, cum să ne îndoim de Învierea din Ziua de Apoi?

3105: apă curată: Apa de ploaie (din nori) nu este doar apă distilată în ceruri ci este cea mai eficientă forță de curățare, la scară globală, a pământului.

3107: răspândit-o printre ei: Apa este distribuită pe suprafața pământului pentru susținerea ființelor vii conform necesităților acestora. În versetele de față găsim acest argument al contrastelor ilustrat diferit. Apa este viață și a fost adusă la dispoziția tuturor făpturilor prin varii fenomene naturale iar știința demonstrează și confirmă. Dar apa este, în același timp, simbolul vieții spirituale, al cărui principiu de bază este Voința Divină așa cum Revelația descrie. Această apă spirituală ajunge la oameni în diferite forme, poate dintr-un izvor din noi înșine sau adusă de furtuni coborâte din ceruri. Un zbucium sufletesc poate vesti revărsarea milei și călăuzirii divine care purifică sufletele și generează vlagă spirituală; iar rezervoarele Revelației divine dătătoare de viață sunt accesibile tuturor oamenilor și sunt răspândite echitabil în timp și spațiu fiind o dovadă a universalității Milei lui Allah.

3108: se leapădă: în contrast cu abundenta Milei Divine descoperim Ingratitudinea Omului: un alt contrast simbolic între Lumină și Întuneric, Apă și Secetă.

3106: i-am creat: Întregul circuit al apei în natură – din mare în nori, din nori sub forma ploii, grindinei, zăpezilor, în râuri și după aceea revărsată înapoi în mare – este o descriere remarcabilă a proceselor naturale pe care Allah le ilustrează ca argumente pentru ca omul să Îi înțeleagă Iubirea și Grija. Sărurile mării curăță și purifică murdăria care se varsă în aceasta. Acțiunea apei, sub forma ploii, înghețului, ghețarilor, râurilor, lacurilor, etc., duce la formarea scoarței pământului și este principala forță geologică care definește formele de relief. Un teritoriu deșertic se aprinde de îndată la viață sub acțiunea apei. Toată apa de băut, fie din râuri, canale, lacuri, rezervoare, izvoare, fântâni sau cursuri de apă de orice fel își are originea în ploi. Legătura vieții cu apa este indisolubilă. Alcătuirea de bază a vieții celulare, protoplasma, este, în mare parte, alcăuită din apă; așa cum 25:54 afirmă:

وَهُوَ الَّذِي خَلَقَ مِنَ الْمَاءِ بَشَرًا فَجَعَلَهُ نَسَبًا وَصِهْرًا ۗ وَكَانَ رَبُّكَ قَدِيرًا

{ وهو الذي خلق من الماء بشرا }

من المني إنسانا { فجعله نسبا } ذا نسب { وصهرا } ذا صهر بأن يتزوج ذكرا كان أو أنثي طلبا للتناسل { وكان ربُّك قديرا } قادرا على ما يشاء

El este Cel ce l-a creat pe om din apă, iar apoi i-a făcut o descendență și înrudire. Domnul tău are asupra tuturor putere.

3113: din apă: Baza ființelor vii, în lumea fizică, protoplasma, este apa; ca în 24:45:

وَاللَّهُ خَلَقَ كُلَّ دَابَّةٍ مِّن مَّاءٍ ۖ فَمِنْهُم مَّن يَمْشِي عَلَىٰ بَطْنِهِ وَمِنْهُم مَّن يَمْشِي عَلَىٰ رِجْلَيْنِ وَمِنْهُم مَّن يَمْشِي عَلَىٰ أَرْبَعٍ ۚ يَخْلُقُ اللَّهُ مَا يَشَاءُ ۚ إِنَّ اللَّهَ عَلَىٰ كُلِّ شَيْءٍ قَدِيرٌ

{ والله خلق كل دابة }

أي حيوان { من ماءٍ } نطفة { فمنهم من يمشي على بطنه } كالحيات والهوام { ومنهم من يمشي على رجلين } كالإنسان والطير { ومنهم من يمشي على أربع } كالبهائم والأنعام { يخلق الله ما يشاء إن الله على كل شيء قدير }

Allah a creat toate vietăţile din apă. Unele se târăsc pe burtă, altele merg în două picioare, iar altele merg în patru. Allah creează ce voieşte. Allah are asupra tuturor putere.

3021: din apă: Protoplasma este baza materiei organice iar vitalitatea protoplasmei depinde, în mod constant, de prezența apei; ca în 21:30:

أَوَلَمْ يَرَ الَّذِينَ كَفَرُوا أَنَّ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضَ كَانَتَا رَتْقًا فَفَتَقْنَاهُمَا ۖ وَجَعَلْنَا مِنَ الْمَاءِ كُلَّ شَيْءٍ حَيٍّ ۖ أَفَلَا يُؤْمِنُونَ

{ أوَلم }

بواو وتركها { يرَ } يعلم { الذين كفروا أن السماوات والأرض كانتا رَتقاً } سدا بمعنى مسدودة { ففتقناهما } جعلنا السماء سبعاً والأرض من سبعاً، أو فتق السماء أن كانت لا تمطر فأمطرت، وفتق الأرض أن كانت لا تنبت فأنبتت {وجعلنا من الماء } النازل من السماء والنابع من الأرض { كل شيء حي } من نبات وغيره أي فالماء سبب لحياته { أفلا يؤمنون } بتوحيدي

Cei care tăgăduiesc nu au văzut că cerurile şi pământul erau o singură bucată? Noi le-am despicat apoi şi din apă am creat tot ce este viu. Nu cred ei, oare?

2690: o singură bucată: face referire la evoluția lumilor. Pe măsură ce intelectul uman cuprinde și aprofundează înțelesurile forțelor naturale, descoperă că lumea este un ansamblu Unitar iar această Unitate a creației constituie nota dominantă a Universului Creat de Allah. Dacă analizăm, spre exemplu, sistemul solar, observăm că întinderea maximă a petelor solare corespunde cu intensitatea maximă a furtunilor magnetice pe Pământ. Legea universală a gravitației adună întreaga creație cerească la un loc printr-o forță unitară iar astronomia descrie crearea planetelor din nebuloase de materie stelară al căror centru este un soare.

3022: merg în patru: târâtoarele includ viermi, centipede, păianjeni și insecte și alte animale precum reptilele. Aceste vietăți au picioare de mici dimensiuni și se poate afirma că mai mult se târăsc decât merg. Nu se poate spune despre pești și vietățile marine că merg: înotul lor este tot o formă de târâre pe burți. Animalele cu două picioare includ păsările și omul. Majoritatea mamiferelor merg pe patru picioare. Detaliile structurale observate în acest verset se referă la crearea animalelor.

3023: creează ce voiește: În planul divin al lui Allah, varietatea formelor și trăsăturilor animalelor sunt adaptate la modul de viață care le-a determinat evoluția biologică.

71

أَفَرَأَيْتُمُ النَّارَ الَّتِي تُورُونَ

{ أفرأيتم النار التي تورون }

تُخرجون من الشجر الأخضر

Aţi văzut focul pe care-l aprindeţi?

72

أَأَنتُمْ أَنشَأْتُمْ شَجَرَتَهَا أَمْ نَحْنُ الْمُنشِئُونَ

{ أأنتم أنشأتم شجرتها }

كالمرخ والعفار والكلخ { أم نحن المنشئون }

Voi aţi făcut copacul să crească ori Noi suntem cei care l-am făcut?

5254: copacul: legătura dintre Foc și Copac este fundamentală. Majoritatea focurilor sunt aprinse utilizând lemnul, cărbunele mineral este tot lemn al pădurilor preistorice petrificat sub pământ și transformat în sedimente de-a lungul erelor istorice. Focul aprins din lemnul verde al copacilor este iarăși în 36:80:

الَّذِي جَعَلَ لَكُم مِّنَ الشَّجَرِ الْأَخْضَرِ نَارًا فَإِذَا أَنتُم مِّنْهُ تُوقِدُونَ

{ الذي جعل لكم }

في جملة الناس { من الشجر الأخضر } المرخ والعفار أو كل شجر إلا العناب { نارا فإذا أنتم منه توقدون } تقدحون وهذا دال على القدرة على البعث فإنه جمع فيه بين الماء والنار والخشب، فلا الماء يطفأ النار، ولا النار تحرق الخشب

El este Cel ce, din copaci verzi, v-a creat focul pe care voi îl aprindeţi.

4026: din copaci verzi: mai veche și mai primitivă decât metoda aprinderii focului prin scânteia produsă de cremene și oțel este metoda folosirii rămurelelor. În regiunile izolate ale lumii încă mai este folosită această tehnică prin care oamenii aprind focul rotind un băț prin gaura unui lemn fixat pe pământ. Metoda arabă era aceea de a folosi un instrument numit Zinād, care este alcătuit din două piese distincte ce sunt frecate una de cealaltă. Partea superioară se numea Afār sau Zand iar cea de jos Markh. Partea numită Markh era o rămurică dintr-un copac numit Cynanchuin viminale, ale cărui ramuri sunt uscate, fără frunze sau spini. Când cele două bucăți erau mișcate una de cealaltă, iar vântul sufla, se aprindeau și făceau foc. În araba contemporană Zand a devenit, prin analogie, denumirea pentru cremene.