Apa

Îndrumarea Profetului în privinţa ingerării lichidelor

Trimisul lui Allah obişnuia să amestece miere cu apă rece, în special dimineaţa.

Consumarea mierii pe stomacul gol dizolvă mucozităţile, purifică straturile protectoare ale stomacului şi diluează vâscozitatea şi reziduurile produse de organism; de asemenea ridică temperatura stomacului. Mierea astfel consumată ajută la dizolvarea parţială a cheagurilor formate în stomac, rinichi, ficat sau prostată; dintre toate dulciurile, mierea aduce cele mai multe beneficii stomacului. Totuşi mierea le poate dăuna celor care suferă de bilă, deoarece agravează această afecţiune; în acest caz efectul nociv poate fi neutralizat prin administrarea concomitentă a oţetului şi astfel mierea îşi reia aportul benefic.

Mierea aduce mult mai multe beneficii decât oricare altă băutură ce conţine zahăr. Dacă o băutură se caracterizează atât prin dulceaţă, cât şi prin răcoare, ea va fi benefică pentru organism şi constituie o metodă de păstrare a sănătăţii trupeşti cât şi spirituale; de asemenea, forţa trupului va spori, iar unele organe, cum ar fi ficatul şi inima, vor funcţiona mai bine. Când băutura este rece şi dulce, băutura va fi digerată cu rapiditate făcând transferul de substanţe către celelalte organe ale corpului în mod eficient. Apa rece potoleşte setea, menţine nivelul de hidratare al organismului, regenerează trupul, înmoaie alimentele consumate şi ajută la transferul rapid al lichidului în organism.

Allah a spus:

21:30

…şi din apă Am creat tot ce este viu.

Atunci când apa rece este amestecată cu o substanţă dulce, cum ar fi mierea, stafidele, curmalele sau zahărul, amestecul se va dovedi benefic pentru corpul omenesc. Acesta este motivul pentru care băutura preferată a Profetului era de temperatură rece şi dulce la gust. La polul opus apa caldă poate induce flatulenţă şi nu face bine corpului.

Profetul a întrebat când a intrat în grădina lui Abu at-Taihan:

Aveţi cumva nişte apă care să fi fost păstrată în burduf peste noapte? I s-a adus nişte apă şi a băut din ea.

În colecţia lui Bukhari se relatează că Profetul a spus:

Dacă aveţi nişte apă în burduf (să-mi aduceţi)! Dacă nu, vom sorbi (din fântână).

Apa care nu este recent extrasă e asemănătoare cu aluatul care conţine drojdie; cea păstrată în burduf este precum aluatul fără drojdie. Atunci când apa este păstrată peste noapte, substanţele poluante care o încarcă, cum ar fi depunerile de sol şi de nisip, se vor sedimenta pe fundul recipientului. Apa păstrată în burdufuri, mai ales în cele fabricate din piele, are un gust mai bun decât apa ţinută în vase din argilă. De aceea Profetul cerea apă păstrată în burdufuri din piele, nu în altfel de vase. Atunci când apa este ţinută în burdufuri din piele, aceasta va fi filtrată prin porii pielii, iar gustul său va deveni mai bun. Apa păstrată în vase din argilă care permit filtrarea acesteia este mai bună decât cea ţinută în vase care nu permit filtrarea.

Aişa a spus că Profetului îi plăceau cel mai mult lichidele reci, cu gust dulce.

Profetul a îndrumat să nu se bea apă stând în picioare

Profetul le-a indicat musulmanilor să bea apă aşezaţi, în caz contrar apa nu se va aşeza în stomac astfel încât să fie trimisă spre restul corpului şi va coborî cu repeziciune spre intestine şi le va dăuna, nefiind digerată corespunzător, însă dacă acest obicei este doar ocazional nu este nociv, aceasta fiind doar o recomandare.

Apa se bea din trei sorbituri

Muslim a relatat că Anas a spus că Trimisul lui Allah obişnuia să soarbă apa, oprindu-se pentru a respira de trei ori şi spunea: Această metodă potoleşte setea şi (apa) este mai savuroasă şi mai igienică.

Această relatare ne indică faptul că Profetul obişnuia să înlăture vasul din care bea de la gura sa, să respire, şi apoi să soarbă din nou. Într-un alt hadis Profetul a poruncit să nu se respire în interiorul cănii, aceasta să nu fie adusă aproape de gură (şi nas), iar expiraţia să se realizeze la distanţă de ea. Atunci când apa pătrunde la anumite intervale de timp în stomacul înfierbântat şi însetat, cea de-a doua sorbitură va potoli setea rămasă după prima înghiţitură de apă, iar cea de-a treia va potoli setea de după primele două sorbituri. Acest procedeu oferă o grijă mai mare pentru temperatura regăsită în stomac, astfel încât aceasta să nu fie brusc coborâtă de substanţe reci. Atunci când apa este băută dintr-o singură înghiţitură, va potoli doar parţial setea, spre deosebire de sorbirea acesteia din trei înghiţituri. Când apa este sorbită dintr-o singură înghiţitură, există posibilitatea ca omul să se înece, din cauza cantităţii prea mari de lichid. Însă atunci când se respiră în timp ce se bea nu există nici o astfel de teamă.

At-Tirmidhi a relatat că Profetul a spus:

Nu beţi dintr-o singură înghiţitură, aşa cum face cămila! Mai bine beţi de două ori şi de trei ori şi pomeniţi numele lui Allah înainte de a bea şi mulţumiţi-I atunci când încheiaţi.

Ahmad a spus:

Mâncarea este ideală atunci când are patru calităţi: asupra ei a fost pomenit numele lui Allah înainte de a începe să fie consumată, când i se aduc mulţumiri lui Allah după ce a fost mâncată, când din ea mănâncă mai mulţi şi când provine din surse permise, pure.

Acoperirea vaselor şi închiderea burdufurilor de apă

Muslim a relatat în Sahih că Jabir bin Abdullah a spus:

L-am auzit pe Trimisul lui Allah spunând:

Acoperiţi vasele şi înnodaţi burdufurile de apă, pentru că există o anumită zi din an când se coboară o boală ce cade în orice vas care nu e acoperit şi în orice burduf care nu este legat pe lângă care trece.

Laith bin Sa’d a completat: este una dintre zilele lunii ianuarie.

Profetul a poruncit ca vasele să fie acoperite, fie chiar şi cu o frunză întrucât insectele şi târâtoarele nu vor cădea în recipiente ci vor trece pe deasupra; mai mult vor fi ferite de praf, nisip sau alte substanţe străine ce pot ajunge în vase. Profetul ne-a îndrumat să pomenim numele lui Allah atunci când acoperim vasele pentru a ne proteja de Diavol, de insecte şi de animale.

Trimisul lui Allah nu a permis consumarea apei direct din burduf.

Sfatul menţionat în acest hadis implică numeroase beneficii. De exemplu, atunci când o persoană bea direct din burduf, va respira în interiorul acestuia şi va altera mirosul apei, mai mult persoana poate atinge cu buzele sau cu limba apa din burduf şi va impregna lichidul cu propria amprentă fiziologică. Nu doar atât apa poate curge cu presiune în organism şi va face rău stomacului, pe lângă acestea este posibil să ingereze orice altceva se afla mai înainte în burduf precum insecte sau obiecte ajunse din greşeală în recipient.

Interdicţia de a bea dintr-o cană ciobită

Abu Dawud a relatat în Sunan că Abu Sa’id al-Khudri a spus:

Trimisul lui Allah a interzis să se bea din partea ciobită a cănii şi să se sufle în băutură.

Ibn Abbas a spus:

Trimisul lui Allah a interzis direcţionarea respiraţiei către interiorul vasului (sau a cănii) precum şi suflatul în aceasta.

De exemplu, dacă cineva bea apă din partea ciobită a unei căni poate înghiţi substanţele acumulate în jurul porţiunii sparte întrucât acea parte dobândeşte o textură şi o consistenţă diferite de restul recipientului; sau se poate răni cu marginile tăioase ale zonei ciobite.

Companionii relatează că:

Unul dintre noi a văzut un om cumpărând bunuri de calitate inferioară şi i-a spus: Nu cumpăra! Tu nu ştii că Allah nu a binecuvântat lucrurile de calitate îndoielnică? Mai e posibil şi ca porţiunea ciobită a cănii să îţi aducă leziuni ale gurii.

Se povesteşte că în timpul bătăliei Cămilei, emirul credincioşilor Ali a cerut să îi fie adusă apă pentru a bea iar soldaţii i-au adus apă într-un pahar ciobit.

Acesta i-a mustrat şi le-a spus: Nu ştiţi că Trimisul lui Allah a interzis să se bea dintr-un vas ciobit?

Aceştia i-au răspuns: O, emir al credincioşilor, suntem în război iar asupra noastră zboară săgeţile, nu am putut găsi decât acest vas!

Ali le-a răspuns: Atunci întoarceţi-vă cu vasul sau găsiţi un altul! Luptăm în acest război întocmai pentru a statornici tradiţia Trimisului lui Allah printre aceia care au făcut-o uitată.

Mai târziu o cană întreagă a fost găsită iar emirul credincioşilor şi-a potolit setea.

Profetul obişnuia să bea laptele fie nediluat, fie amestecat cu apă

Consumarea laptelui dulce de către cei care locuiesc în zone cu climat arid este extrem de benefică pentru menţinerea sănătăţii şi pentru hidratarea corpului şi a ficatului. Acest lucru este valabil mai ales atunci când animalele care dau lapte, au păscut în zone în care creşte pelin, lavandă, limbariţă, etc., deoarece laptele pe care îl dau după ce se alimentează cu astfel de plante reprezintă atât un aliment, cât şi un medicament.

At-Tirmidhi a relatat că Profetul a spus:

Atunci când vreunul dintre voi mănâncă, să spună: O, Allah! Binecuvântează (hrana) aceasta pentru noi şi dă-ne ceea ce este mai bun decât ea! Cu siguranţă, laptele este singura hrană sau băutură care este suficientă.

Muslim a relatat:

Trimisul lui Allah obişnuia să prepare nabith (câteva curmale lăsate în apă la înmuiat) la căderea serii şi să bea apa respectivă în dimineaţa zilei următoare, pe parcursul următoarei nopţi şi zile şi în cealaltă noapte, precum şi în ziua care urma acesteia, până la rugăciunea de asr. Tipul de hrană menţionat în acest hadis se prepară din câteva curmale înmuiate în apă şi se foloseşte atât în combinaţie cu alte băuturi cât şi mâncăruri. Unul dintre cele mai importante beneficii ale consumării nabith-ului rezidă în întărirea corpului şi în păstrarea stării de sănătate. Profetul nu obişnuia să consume nabith mai vechi de trei zile întrucât se altera.

Citeşte şi:

https://alternativaislamica.wordpress.com/2016/06/13/765/

https://alternativaislamica.wordpress.com/2017/11/07/febra/

Mai vezi pe marginea subiectului:

https://alternativaislamica.wordpress.com/2017/04/21/despre-hrana/