Ultima şansă

***

Fumul

Apariţia fumului este unul dintre semnele majore ale Zilei de Apoi.

Acest nor nociv se va întinde în întreaga lume.

Adevăraţii credincioşi se vor simţi, datorită Fumului, ca şi cum ar fi contactat o răceala obişnuită sau un guturai. Şi Fumul va ajunge în fiecare colţişor în care se află necredincioşi cauzând moartea acestora prin sufocare sau asfixiere.

Coranul şi tradiţia profetică au confirmat acest eveniment ca fiind unul major pentru destinul omenirii:

Dovezi din Coran

Allah Preaînaltul a spus:

44:10-16

Aşteaptă Ziua când cerul va aduce un fum vădit; care va învălui oamenii: aceasta este o osândă dureroasă; [oamenii vor spune]“Domnul nostru! Îndepărtează de la noi osânda, căci noi suntem credincioşi!”; Cum [când ei] au pomenirea? Un profet cu vorba limpede a venit la ei. * Ei i-au întors însă spatele, spunând: “Este un însemnat, un îndrăcit!” * Vom îndepărta osânda puţin, însă voi vă veţi întoarce [la ce aţi fost]. * În Ziua când îi vom zdrobi cu totul, atunci Ne vom răzbuna.

Ce anume trebuie să înţelegem prin revelarea ameninţării Fumului [dukhan]?

A apărut deja acest semn sau va veni înainte de Ziua de Apoi?

Există mai multe opinii în acest sens. Prima interpretare este aceea că Fumul va fi o foamete groaznică ce se va abate asupra Meccăi; oamenii vor fi chinuiţi de o foame atât de mare încât vor vedea un văl în faţa ochilor atunci când vor privi cerul. Ibn Kathir a menţionat în cartea sa „Tarikh” (Istoria) două perioade de foamete în Mecca, una în anul 8 al misiunii profetice adică în anul 4 Hijri şi cealaltă în jurul anului 8 Hijri. Ambele perioade au durat timp de şapte ani când până şi curmalii s-au uscat în întregime. Este posibil ca aceste perioade de foamete să fi venit una după alta sau să se fi suprapus ca intensitate, devenind şi mai aspre. Bukhari a menţionat numai foametea de după Hijra (de după pelerinaj) care a fost atât de chinuitoare încât oamenii au început să mănânce oase şi leşuri de animale. Abu Sufyan (în jurul anului 8 Hijri) s-a apropiat de Profet pentru a se ruga pentru încetarea foametei, căci păgânii o atribuiau blestemului Profetului . Abdullah bin Masud şi alţi învăţaţi sunt de acord cu această opinie.

Masruq a relatat:

Ne aflam în compania lui Abdullah. Acesta şedea când a intrat un om şi a zis: Abu Abdel Rahman, o iscoadă care se afla la porţile Kindei spune că există un verset, în nobilul Coran, care se referă la fum, care relatează şi susţine că acesta le ia răsuflarea necredincioşilor şi va sădi răceala în inimile credincioşilor. Atunci Abdullah s-a ridicat în picioare şi a spus mânios: O, omule, teme-te de Allah şi spune numai ceea ce cunoşti şi nu spune ceea ce tu nu cunoşti. Când Trimisul lui Allah a văzut oamenii îndepărtându-se de religie a zis: O, Allah! Pogoară asupra lor şapte perioade de foamete aşa cum au fost asupra profetului Iosif, şi astfel asupra lor s-a abătut o foamete atât de aspră încât erau nevoiţi să mănânce orice găseau şi în cele din urmă chiar şi leşuri de animale pentru a-şi potoli foamea. Şi fiecare ridica privirea spre cer, însă vedea ceva asemănător unui fum. Şi Abu Sufyan a venit şi a spus: Muhammad, ai venit să ne porunceşti să ne supunem lui Allah şi să uneşti legăturile de sânge, însă oamenii tăi sunt pierduţi, roagă-te tu la Allah pentru ei.

Într-o altă versiune relatată de Muslim se spune că Masruq a relatat că un bărbat a venit la Abdullah şi i-a zis: Am lăsat în moschee un bărbat care explică Coranul după interpretarea sa proprie şi a explicat acest verset: Aşteaptă Ziua când cerul va aduce un fum vădit 44:10. El a zis că un fum va învălui oamenii în Ziua Învierii şi că le va tăia răsuflarea şi vor fi cuprinşi de o răceală. Abdullah a zis: Cel ce ştie va zice ceva şi cel ce nu ştie va spune pur şi simplu: Allah ştie cel mai bine!

Un om a venit la Trimisul lui Allah şi a zis:

Trimis al lui Allah, roagă-te pentru iertarea tribului Mudar, căci oamenii acestui trib nu s-au supus!

Trimisul lui Allah a spus: Pentru Mudar? Sunteţi mult prea îndrăzneţi!

Însă s-a rugat la Allah pentru ei. După această întâmplare a fost revelat versetul:

Şi am lăsat Noi [aceasta] ca un semn [de prevenire]. Dar oare cine va lua aminte? 54:15

El (povestitorul) a spus: Şi asupra lor a căzut ploaie torenţială.

Abdullah a spus că cinci semne aparţin (au devenit semne ale) trecutului (şi au dovedit adevărul spuselor Profetului ), şi anume: fumul, pedepsirea celor din Mecca la Badr, victoria romanilor, înfrângerea persanilor şi eclipsele Lunii.

Referitor la cel de-al treilea semn, şi anume victoria romanilor, cei din Mecca au văzut cu claritate că ceea ce Coranul dezvăluie este perfect adevărat, cu toate că în momentul revelării acestui verset nu era nici cea mai mică şansă ca romanii să-i învingă pe persani, care, în vremea aceea, invadaseră în mare măsură teritoriul bizantin şi se aflau aproape de porţile Constantinopolului. Se cuvine a menţiona în acest sens spusele istoricului Edward Gibbon:

„În timp ce medita la minunăţiile artei şi puterii sale, regele persan a primit o scrisoare de la un anonim din Mecca prin care era invitat să-l recunoască pe Muhammad ca mesager al lui Dumnezeu. El a respins această cerere şi a rupt scrisoarea.”

Trimisul lui Allah a răspuns la primirea acestei veşti:

Nu a rupt scrisoarea mea, şi-a rupt imperiul lui.

Şi astfel învăţaţii arabi spun că Domnul a dezmembrat regatul persan şi a respins “rugile lui Chosroes”. Situat pe hotarele a două mari imperii din Orient, Muhammad a observat înaintarea acestora spre distrugere şi, în perioada culminantă a triumfului persan, a profeţit că victoria va ajunge din nou în mâinile romanilor. În vremea când a fost făcută această profeţie, îndeplinirea acesteia părea a fi de-a dreptul absurdă, întrucât cei 12 ani de domnie ai lui Heracles anunţau încheierea dominaţiei bizantine în Orientul Mijlociu.

În conformitate cu relatările şi opiniile prezentate mai înainte, fumul menţionat în versetele din Coran a învăluit deja neamul Quraiş. Ibn Masud, Mujahid, Abul-Aaliya, Atila al-Oufi, Nakha’ie şi Zahhak împărtăşesc această opinie, ca de altfel şi Ibn Jarir al-Tabari.

O a doua opinie împărtăşită de alţi învăţaţi susţine că fumul nu a venit încă, ci urmează să vină înainte de Ziua de Apoi. Califul Khudri şi unii dintre companionii Profetului , precum şi câţiva mari învăţaţi ai secolelor următoare, precum Hasan Bassari şi Ibn Kathir, au susţinut cu tărie această părere.

Există şi o a treia opinie similară teoriei parabolei repetitive. Aceştia sunt de părere că cele două Fumuri sunt două întâmplări diferite. Una dintre acestea a avut loc la începutul perioadei de propagare islamică la Mecca şi a fost un miracol datorat rugăciunii profetului Muhammad de a-i face pe necredincioşii quraişi să se teamă de Allah. În relatări se menţionează că acest tip de fum nu este neapărat un punct de referinţă pentru adevăratul Fum care va veni la sfârşitul lumii şi va învălui întreaga omenire şi se va răspândi peste tot în spaţiu, între pământ şi cer.

Qurtubi a scris:

Mujahid l-a citat pe Ibn Masud: Acestea sunt două fumuri separate. Unul dintre acestea s-a văzut deja, iar celălalt se va răspândi în întregul spaţiu dintre pământ şi cer, iar un dreptcredincios îl va simţi rece, în timp ce un necredincios va fi intoxicat cu acesta.

Opinii contemporane ilustrează ipoteza că Fumul descris poate fi asemănat unei pandemii globale provocată de un virus necruţător care va răpune omenirea, în alte cuvinte, o urgie divină trimisă de Allah, va lua sau cruţa viaţa selectiv în funcţie de porunca divină. Alte păreri argumentează că Fumul poate constitui un nor radioactiv de mari dimensiuni, degajat în atmosferă în urma unui accident nuclear important sau a unui conflict militar în care armele de distrugere în masă vor fi folosite; sau situaţia în care Pământul este învăluit în nori rezultaţi în urma ciocnirii planetei cu un asteroid; pe când unele opinii corelează Fumul cu încălzirea globală, creşterea concentraţiei gazelor cu efect de seră şi implicit otrăvirea treptată a atmosferei şi îmbolnăvirea oamenilor pe măsură ce Fumul creşte în intensitate în urma activităţilor industriale exagerate, incendiilor de vegetaţie şi păduri care vor predomina, erupţiilor vulcanice şi poluării generalizate a planetei; iar Allah cunoaşte mai bine secretele Ceasului.

***

Răsărirea soarelui dinspre Apus

Misterul inversării polilor magnetici ai Pământului este deţinut numai de Allah Preaînaltul şi este unul dintre marile semne ale Zilei de Apoi.

Soarele ne furnizează lumină şi este folositor omului, delimitează anotimpurile şi este o sursă de energie şi căldură pentru toate formele de viaţă din sistemul solar în care se regăseşte Terra. Soarele funcţionează după legi ale sale şi va continua să facă acest lucru, însă nu pentru totdeauna, ci pentru o perioadă de timp delimitată de Allah. Cei mai importanţi factori care influenţează viaţa planetară sunt lumina, căldura şi magnetismul Soarelui, care reprezintă, de altfel, un simbol al ordinii prezente a lucrurilor. Inversarea cursului normal al soarelui pe bolta cerească, şi anume răsărirea acestuia dinspre vest, este confirmată de Coran şi de tradiţia profetică

Dovezi din Nobilul Coran

Allah Preaînaltul a spus:

6:158

Ce aşteaptă? Nu cumva ca îngerii să vină la ei, ori ca Domnul tău să vină, ori un semn de la Domnul tău să vină? În Ziua când un semn de la Domnul tău va veni, mărturisirea lor de credinţă nu le va mai sluji la nimic celor care mai înainte nu au crezut ori celui ce, cu credinţa lui, nu a făcut nici un bine. Spune: “Aşteptaţi, căci şi noi aşteptăm!”

Există mai multe relatări convenite care afirmă că printre semnele clare menţionate în versetul anterior se numără răsărirea soarelui dinspre apus. Majoritatea învăţaţilor care interpretează versetele nobilului Coran, printre care Tabari, Ibn Kathir şi Qutubi, sunt de această părere. Imamul Tabari a afirmat, după o explicaţie detaliată a opiniilor celorlalţi, că cea mai sigură opinie este că Profetul a spus în această privinţă: “Ziua când vor veni unele semne de la Domnul tău” se referă la răsărirea soarelui dinspre apus.

Dovezi din tradiţia profetică

Multe relatări convenite se referă la acest semn, dovedind că soarele va răsări dinspre apus în apropierea Zilei de Apoi.

S-a relatat cu acordul lui Abu Huraira că Trimisul lui Allah a spus:

Ceasul (cel din urmă) nu va veni până ce soarele nu va răsări de acolo de unde în mod normal apune. Şi în ziua în care va răsări dinspre apus, chiar dacă toţi oamenii îşi vor declara credinţa, acest lucru nu le va fi de nici un folos celor ce mai înainte nu au crezut şi nu au înfăptuit nici o faptă bună.

Răsărirea soarelui dinspre apus va cauza mari tulburări în cursul normal al naturii şi va zgudui mentalul colectiv şocând omenirea cu privire la puterea Creatorului, ale Cărui porunci au fost ignorate de foarte mulţi oameni până la acea vreme. După acest prag stabilit de către Allah orice act de căinţă va fi nul iar cărţile faptelor se vor închide.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah a spus:

Ceasul nu va fi stabilit înainte ca două mari grupări să lupte una împotriva celeilalte; va rezulta un număr mare de pierderi de ambele părţi iar ambele vor urma o doctrină religioasă asemănătoare; 30 de mincinoşi (dajjal) vor apărea şi fiecare dintre ei va pretinde a fi trimis al lui Allah; cunoaşterea religioasă se va stinge (prin moartea celor învăţaţi); cutremurele se vor înmulţi; timpul va trece cu repeziciune; vor apărea încercări; al-Harj (crimele) se vor înmulţi; belşugul va domni din plin – atât de mult încât cel bogat va fi îngrijorat întrucât nimeni nu va dori să accepte zakat şi când va dori să-l ofere cuiva, acea persoană va spune: Nu duc lipsă de nimic; oamenii se vor întrece între ei pentru construirea clădirilor înalte; o persoană ce va trece pe lângă un mormânt va zice: Aş dori ca eu să fiu în locul tău; soarele va răsări dinspre apus. Şi când soarele va răsări de acolo de unde în mod normal apune şi oamenii vor vedea acest lucru, atunci toţi vor crede (vor îmbrăţişa islamul) însă acela va fi timpul când (aşa cum a spus Allah) În Ziua când un semn de la Domnul tău va veni, mărturisirea lor de credinţă nu le va mai sluji la nimic celor care mai înainte nu au crezut ori celui ce, cu credinţa lui, nu a făcut nici un bine 6:158 Şi Ceasul va veni când două persoane vor întinde în faţa lor un veşmânt, însă nu vor putea să îl vândă, nici să-l împăturească; şi Ceasul va veni după ce un om ce a muls cămila sa de lapte şi a luat laptele dar nu va putea să-l bea; şi Ceasul va veni când un om va repara puţul de apă (pentru adăparea animalelor sale) însă nu va putea să-şi adape animalele în el; şi Ceasul va veni când o persoană va ridica îmbucătura (de mâncare) la gură, însă nu va putea să o înghită.

Abdullah bin Amir a relatat:

Am învăţat pe de rost o relatare a Trimisului lui Allah . Profetul a spus:

Primul semn (în afară de apariţia lui Dajjal) va fi răsărirea soarelui dinspre apus, apariţia vietăţii în faţa oamenilor de amiază, într-o dimineaţă; indiferent care dintre aceste semne va veni mai întâi, celălalt semn va urma imediat după acesta.

Cu acordul lui Abu Zarr s-a relatat că Trimisul lui Allah a spus într-o zi:

Ştii unde se duce acest soare?

El a răspuns: Allah şi Trimisul Său ştiu mai bine.

Profetul a spus: Cu adevărat soarele străluceşte până ce ajunge în sălaşul său care se află sub Tronul Divin şi apoi rămâne acolo întins până ce I se porunceşte: Ridică-te şi du-te în locul de unde ai venit; şi se întoarce atunci şi continuă să se ivească dinspre răsărit şi apoi străluceşte până ce ajunge la sălaşul său care se află sub Tronul Divin şi se prosternează şi rămâne în această poziţie până ce i se spune: Ridică-te şi întoarce-te la locul de unde ai venit şi soarele se întoarce şi se iveşte dinspre răsărit şi apoi străluceşte (într-un mod firesc) încât oamenii nu observă nimic (neobişnuit) până ce ajunge la sălaşul său care se află sub Tronul Divin. Apoi i se va spune: Ridică-te şi iveşte-te în locul unde asfinţeşti, şi va răsări dinspre apus. Trimisul lui Allah a spus: Ştiţi când se va întâmpla acest lucru? Se va întâmpla în vremea când credinţa nu îi va mai fi de nici un folos celui ce mai înainte nu a crezut sau nu a făcut vreo faptă bună.

Abu Zarr a relatat:

L-am întrebat pe Trimisul lui Allah despre versetul pe care l-a dezvăluit Allah Preaînaltul în Coran:

36:38

şi soarele ce aleargă spre un culcuş al lui, căci aceasta este sorocirea Puternicului, Ştiutorului!

El a răspuns: Sălaşul său se află sub Tronul Divin.

Aşadar soarele răsare dinspre răsărit cât timp i se porunceşte să facă acest lucru şi îşi va schimba cursul normal numai la porunca Domnului. Prosternarea înaintea Tronului Divin ne arată supunerea sa totală în faţa Creatorului Preamărit. Tronul lui Allah reprezintă Puterea Sa infinită şi Porunca Sa necontestată asupra întregii creaţii. Domnul Atotştiutor şi Atotputernic a stabilit o direcţie fixă pentru corpurile cereşti şi acestea nu se pot abate de la cursul ce le-a fost destinat.

Termenul limită de acceptare a credinţei şi căinţei

Întrucât răsărirea soarelui dinspre apus este un semn major al Zilei de Apoi, toate făpturile ce vor vedea acest semn vor înţelege Adevărul şi vor fi martori ai adeveririi revelaţiilor şi semnelor lui Allah. Din nefericire va fi prea târziu pentru credinţa lor.

De nenumărate ori, le-au fost acordate şanse şi în mod repetat aceştia le-au ignorat.

Pentru nesupunerea şi răzvrătirea lor, necredincioşii vor pieri.

Allah Preaînaltul a spus:

40:84-85

Când va veni urgia Noastră vor spune: “Noi credem în Dumnezeu, Unul. Nu credem în cei pe care I i-am alăturat.” * Credinţa nu le va mai sluji la nimic, după ce vor vedea urgia Noastră. Acesta este obiceiul lui Allah faţă de robii Săi iar necredincioşii vor pieri!

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah a spus:

Când trei semne vor avea loc, credinţa nu îi va mai fi de nici un folos celui ce mai înainte nu a crezut sau nu a înfăptuit nici o faptă bună. Acestea sunt: răsărirea soarelui dinspre apus, Dajjal şi vietatea ce va ieşi din pământ.

Abu Musa a relatat că Trimisul lui Allah a spus că :

Allah Preaînaltul şi Preamăritul Îşi întinde Mâna Sa în timpul nopţii pentru ca oamenii să se căiască de greşelile comise din zori şi până în amurg. El le va accepta căinţa înainte ca soarele să răsară dinspre apus (înainte de Ziua Învierii).

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah a spus:

Spre cel ce caută iertare înainte de răsărirea soarelui dinspre apus (înainte de Ziua Învierii), Allah se va întoarce cu milă.

Allah Preaînaltul a revelat:

4:18

Căinţa nu le este primită însă celor care săvârşesc rele şi care, doar atunci când moartea vine la unul dintre ei, acesta va spune: “Eu mă căiesc acum!” Şi nici celor care mor necredincioşi! Acestora le-am pregătit dureroasă osândă.

Ibn Omar a relatat că Profetul a spus:

Allah Cel Preaînalt şi Plin de Glorie va accepta căinţa robilor Săi înainte de a-şi da răsuflarea.