Bioritmul

Îndrumarea Profetului  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) în privinţa somnului

Echilibrul dintre starea de veghe şi cea de somn prescrisă de tradiţia profetică are ca scop menţinerea şi avansarea sănătăţii organelor şi a forţei trupeşti. Trimisul lui Allah  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) obişnuia să doarmă în prima parte a nopţii şi se trezea la începutul ultimei părţi, când folosea siwak-ul (periuţa de dinţi naturală), făcea abluţiunea, se ruga iar după ivirea zorilor îşi începea ziua. În acest mod organele corpului îşi primeau necesităţile în materie de somn, odihnă şi activitate fizică şi, în acelaşi timp, obţineau o răsplată spirituală completă. Urmând această metodă profetică inima şi corpul vor rămâne într-o stare binecuvântată în această viaţă şi în Viaţa de Apoi.

Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) nu dormea în exces dar nici nu îşi priva trupul de programul de somn de care avea nevoie. Obişnuia să doarmă în prima parte a nopţii atunci când somnul era cel mai bine primit de către organism; se întindea pe partea dreaptă şi Îl pomenea pe Allah în rugile sale până când îl copleşea somnul. Organismul lui nu era împovărat de hrană în exces sau de prea multe lichide. Nu dormea nici direct pe podea, nici pe un pat înalt. Avea covoare confecţionate din frunze şi obişnuia să se rezeme de o pernă iar câteodată îşi aşeza mâna sub obraz.

***

Somnul este o stare pe parcursul căreia căldura naturală a corpului devine inactivă iar corpul se odihneşte. Există două feluri de somn: normal şi greu. Somnul normal implică odihna forţelor interioare şi a simţurilor. Cel greu îl întâlnim în cazul unui accident sau al unei boli.

Există două beneficii ale somnului: simţurile se odihnesc şi scapă de oboseala acumulată, luând o pauză de la activităţile ce au loc în starea de veghe. Cel de-al doilea beneficiu se referă la digerarea hranei şi la conducerea diverselor amestecuri, stări şi temperaturi către maturare (procesarea toxinelor care trebuie eliminate din organism). În timpul somnului, energia trupească sau căldura corpului se concentrează asupra procesului de digestie; de aceea temperatura corpului scade şi omul care doarme trebuie să se învelească sau să se acopere dacă temperatura încăperii sau locului este scăzută.

Poziţia recomandată pentru somn este aceea în care omul este întins pe partea dreaptă, astfel încât hrana să stea în stomac în mod confortabil, stomacul fiind înclinat spre stânga. Este posibil ca omul să fie aşezat şi pe partea stângă, astfel încât procesul de digestie să fie grăbit, întrucât stomacul se sprijină de ficat; însă trebuie să se întoarcă din nou pe partea dreaptă, pentru a ajuta stomacul să împingă hrana mai departe în intestine; omul se cuvine a se întinde pe partea dreaptă nu doar când începe să doarmă ci şi la sfârşitul perioadei de somn. Cel care doarme pe partea stângă în mod regulat îşi va face face rău inimii, deoarece organele corpului vor apăsa, în timpul somnului, asupra inimii cu greutatea lor.

Una din cele mai bune modalităţi de a dormi este cea în care omul stă întins pe spate.

În schimb cel care se aşează pe burtă doarme în cel mai rău mod posibil.

Ahmad şi Ibn Majah au relatat următoarele de la Abu Umamah:

Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) a trecut pe lângă un om care dormea în moschee întins cu faţa în jos (pe burtă) şi l-a atins cu piciorul spunând:

Ridică-te, căci acesta este un somn diavolesc!

Hippocrate a spus în cartea sa:

„Dacă o persoană suferindă doarme pe burtă, iar acest obicei nu se manifestă doar atunci când este bolnav, înseamnă fie că există o slăbiciune în mintea sa, fie suferă din cauza unei dureri de stomac.”

Bunele obiceiuri din timpul somnului ajută forţele naturale ale organismului să îşi ducă la îndeplinire sarcinile, iar acest aspect contribuie la întărirea sănătăţii psihice a omului. Somnul din timpul zilei este dăunător pentru sănătate şi produce dereglări ale hidratării organismului, dă paloare feţei, dăunează splinei, înmoaie nervii, conduce la lenevire şi slăbeşte dorinţele; unica excepţie o constituie somnul de la prânz din perioadele călduroase. Cel mai nociv tip de somn este cel din primele orele ale zilei şi de după-amiază.

Ibn Abbas l-a văzut odată pe fiul său dormind în primele ore ale dimineţii şi i-a spus:

„Trezeşte-te! Tu dormi în timpul orelor în care mijloacele de trai se împart!”

Somnul din primele ore ale dimineţii împiedică dobândirea mijloacelor de existenţă; acesta este intervalul orar în care creaturile pleacă pentru a-şi căuta hrana. A dormi în timpul acestor ore, când hrana este împărţită, conduce la pierderea şansei omului de a-şi câştiga existenţa, cu excepţia aceluia care doarme din cauza unei necesităţi sau a unei nevoi sau se întoarce după ce a umblat noaptea. Acest tip de somn este dăunător pentru organism, deoarece produce o amorţire a simţurilor şi se amestecă în procesul de eliminare a conţinutului stomacului şi a substanţelor din sânge care sunt descompuse prin intermediul activităţilor fizice. Mai mult decât atât somnul din timpul primelor ore ale dimineţii generează o toropeală a simţurilor şi o slăbiciune generalizată a corpului, mai ales dacă omul merge la culcare fără a merge la toaletă, fără să facă mişcare sau alte activităţi fizice care să-i consume energia interioară. Această abordare în privinţa somnului constituie un obicei nefericit ce poate aduce după sine o serie de boli şi afecţiuni.

Cel care doarme direct sub razele soarelui se poate trezi cu slăbiciuni care se găsesc în corpul lui în stare latentă; la fel în cazul în care doarme cu o parte a corpului expusă la soare şi cealaltă adăpostită la umbră.

Abu Dawud a relatat că Abu Huraira a zis că Trimisul lui Allah  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) a spus:

Dacă unul dintre voi stă la umbră şi apoi umbra s-a restras şi o parte a corpului a rămas expusă la soare, în timp ce cealaltă e umbrită, să se mute din acel loc.

Ibn Majah şi Abu Dawud au relatat următoarele:

Trimisul lui Allah  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) nu a permis să se doarmă între umbră şi razele soarelui.

În Sahihan se relatează că al-Bara bin Azib a spus că Trimisul lui Allah  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) a zis:

De fiecare dată când te duci la culcare, fă abluţiunea aşa cum o faci înainte de rugăciune, întinde-te pe partea dreaptă şi spune: O, Allah! Îţi încredinţez Ţie sufletul meu, îmi întorc faţa către Tine şi Îţi încredinţez treburile mele şi mă las în Voia Ta, cu speranţă şi teamă de Tine! Nu există un adăpost sau refugiu sigur departe de Tine, ci numai cu Tine! O, Allah! Cred în cartea ta (Coranul) pe care ne-ai revelat-o şi în Profetul Tău (Muhammad) pe care Tu l-ai trimis! Aceste cuvinte să fie ultimele pe care le rostiţi în fiecare seară, pentru că, dacă veţi muri chiar în acea noapte, veţi muri într-o stare de fitra (religia naturală).

Al-Bukhari a relatat că Aişa a spus:

„După ce Trimisul lui Allah  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) împlinea cele două rakat în zorii zilei, se întindea pe partea dreaptă.”

***

Îndrumarea Profetului  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) cu privire la trezire

Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) obişnuia să se trezească odată cu cântecul cocoşilor; apoi Îl lăuda pe Allah, Îi afirma Măreţia şi Unicitatea, rostea rugi şi folosea siwak-ul (un beţişor natural folosit pentru curăţarea dinţilor). După aceasta îşi făcea abluţiunea şi stătea în faţa Domnului său recitând din Cuvintele Sale (Coran), preamărindu-L şi punându-şi speranţa în El, cu nerăbdare şi teamă. Ce alte acţiuni ar putea fi mai benefice decât acestea pentru sănătatea inimii, a corpului şi a sufletului, precum şi pentru putere, pentru a aduna beneficii atât în viaţa lumească, cât şi în cea care va urma?

Îndrumarea Profetului  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) cu privire la activităţile fizice

Organismul depinde de hrană şi apă pentru a supravieţui; aceasta reprezintă o certitudine, la fel şi faptul că nu toate alimentele sunt digerate atunci când sunt consumate. O parte din hrană rămâne în organism şi, pe măsură ce trece timpul, aceste substanţe se acumulează în diverse forme şi cantităţi în interiorul corpului. Aceste acumulări dăunează organismului, deoarece formează cheaguri care astupă anumite vase şi îngreunează corpul. Dacă aceste substanţe nocive sunt eliminate prin intermediul administrării unor medicamente, organismul este afectat, deoarece majoritatea acestor substanţe prezintă diverse grade de toxicitate; de fapt, astfel de medicamente extrag şi substanţele benefice din organism, nu doar pe cele nocive.

Cheagurile produse de substanţele reziduale sunt dăunătoare, indiferent dacă rămân în organism sau sunt extrase. Activitatea fizică reprezintă una dintre cele mai bune metode de a evita acumularea acestor substanţe. Mişcarea încălzeşte organele, împrăştie substanţele rămase şi le împiedică să se acumuleze odată cu trecerea timpului. Corpul se va obişnui astfel să fie energic şi uşor, datorită activităţii fizice, iar preluarea substanţelor nutritive din alimente va fi optimizată, încheieturile se vor întări, iar muşchii şi ligamentele vor deveni mai puternice. Activitatea fizică moderată face ca organismul să devină imun în faţa majorităţii afecţiunilor şi modificărilor stărilor psihice, cu condiţia de a fi realizată la momentul potrivit şi în circumstanţe propice.

Activitatea fizică trebuie să aibă loc după ce hrana a fost digerată. Activităţile fizice moderate sunt cele care dau culoare obrajilor şi hrănesc corpul. Activităţile care fac corpul să transpire excesiv sunt exagerate.

Orice organ folosit în mod regulat în cadrul unui tip de activitate fizică va deveni mai puternic, mai ales atunci când aceasta este praticată sub forma unui sport plăcut, cu care organismul este obişnuit. Cei care practică activităţi sportive în mod regulat îşi vor întări corpul, iar cei care îşi exersează memoria vor avea parte de o memorie mai bună. Există un tip de sport potrivit fiecărui organ, o activitate fizică bună pentru fiecare dintre ele. De exemplu, pieptul are nevoie de practicarea recitării, iar acela care face acest lucru ar trebui să înceapă prin a vorbi într-o tonalitate joasă, iar ulterior să sporească intensitatea glasului său. Pentru auz este nevoie să se asculte felurite sunete şi voci, realizându-se o trecere graduală de la cele joase către cele înalte. Limba are nevoie să vorbească, ochiul trebuie să vadă, în timp ce picioarele au nevoie să meargă, ş.a.m.d.

Călăritul, tragerea cu arcul, luptele şi alergatul sunt sporturi benefice pentru întregul corp. Acest tip de exerciţii fizice au capacitatea de a disipa afecţiunile cronice, cum ar fi lepra, hidropizia sau constipaţia.

Inima are nevoie de o activitate care să implice acumularea de cunoştinţe, comportamentul frumos, precum are nevoie să simtă fericire, bucurie, răbdare, curaj, dorinţa de a împlini fapte bune, etc. Atunci când inima se obişnuieşte cu aceste tipuri de activităţi, pas cu pas, toate aceste atribute îşi vor găsi un loc bine stabilit în interiorul său şi se vor transforma în caracteristici ale respectivei persoane.

***

Nu există nici o îndoială că rugăciunea păstrează sănătatea corpului şi ajută la dizolvarea substanţelor reziduale care sunt în exces. De asemenea, menţine nivelul credinţei şi aduce fericire atât în această viaţă cât şi în cea care va veni. Rugăciunea împlinită în timpul nopţii păstrează sănătatea şi ajută la ameliorarea suferinţelor acute, energizează corpul, inima şi sufletul în mod profund.

În Sahihan se relatează că Profetul   sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) a spus:

Şeitan leagă trei noduri la capul oricăruia dintre voi când acesta doarme. La fiecare nod el citeşte şi recită următoarele cuvinte: Noaptea este lungă, aşa că dormi! Atunci când omul se trezeşte şi Îl pomeneşte pe Allah, unul dintre noduri este desfăcut. Când face abluţiunea, cel de-al doilea nod e desfăcut. Când împlineşte rugăciunea se desface şi al treilea nod şi omul se trezeşte dimineaţa plin de energie, cu inima bună. Altfel se va trezi [simţindu-se] leneş, iar inima îi va fi predispusă răutăţii.

Postul, unul dintre stâlpii islamului, menţine starea de sănătate şi reprezintă o veritabilă cură pentru corp şi pentru suflet. Jihadul – şi ceea ce implică el prin diversele mişcări şi activităţi – reprezintă cel mai bun mijloc de a păstra puterea şi starea bună de sănătate, fermitatea inimii şi a corpului, precum şi de a extrage substanţele toxice care se acumulează în corp. Tot prin intermediul jihadului sunt înlăturate tristeţea, durerea, angoasa şi depresia. Doar aceia care au avut parte de această vindecare cunosc realităţile menţionate. Hajj-ul, cursele de cai, într-ajutorarea, vizitarea celor bolnavi, participarea la înmormântări, parcurgerea pe jos a drumului către moschee pentru împlinirea rugăciunii din ziua de vineri sau a rugăciunilor realizate în congregaţie, împlinirea abluţiunii sau îmbăierea – toate aceste acţiuni au efecte similare şi aduc beneficii asemănătoare.

Îndrumările Profetului  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) în legătură cu aceste aspecte reprezintă cea mai bună călăuzire. Toate acţiunile menţionate ajută la păstrarea stării de sănătate şi ajută corpul să elimine într-un mod natural toxinele. Mai există încă un beneficiu care se adaugă acestora: ele ajută la dobândirea lucrurilor benefice în această viaţă lumească, dar şi în cea veşnică, şi feresc de rău.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s