Începerea luptei

= XXXIII =

***

Profetul pe câmpul de luptă

Îngroziţi de evadarea lui Muhammad şi invidioşi datorită puterii lui care creştea în Medina, quraişii împreună cu devotaţii lor au păstrat vigilenţa asupra musulmanilor rămaşi în urmă şi i-au persecutat în toate felurile posibile. Au iniţiat de asemenea legături clandestine cu Abdullah bin Uabi bin Salul, şeful politeiştilor mediniţi şi liderul desemnat al triburilor Aus şi Khazraj înainte de emigrarea Profetului . Ei i-au transmis un ultimatum, poruncindu-i să lupte sau să-l alunge pe Profet . În caz contrar, aceştia vor lansa o campanie militară menită să îi nimicească bărbaţii şi să îi însclavească femeile.

Cu orgoliul rănit şi rămas fără regat, Abdullah bin Uabi bin Salul a răspuns afirmativ politeiştilor quraişi. Când a aflat de această alianţă, Profetul l-a chemat pe Abdullah şi l-a dojenit, spunându-i să fie mai înţelept şi i-a avertizat pe oamenii lui că ar putea fi atraşi în capcană de şiretlicurile celor din Mecca. Din cauza laşităţii sau din alte motive, mediniţii nu au acţionat, însă, şi-au păstrat, în taină, inamiciţia faţă de musulmani. Deşi liderul lor s-a supus cererii Profetului , acesta a rămas în continuare complicele quraişilor şi evreilor.

Hărţuielile şi provocările au deschis calea unor confruntări importante între musulmani şi politeişti. Sa’d bin Mu’ad, un companion de seamă, şi-a anunţat intenţia de a începe micul pelerinaj şi a pornit spre Mecca. Acolo, Omayya bin Khalaf i-a acordat protecţie pentru a putea da curs ritualului de ocolire a Ka’bei. Văzându-l în Sfântul Sanctuar, Abu Jahl, duşman de moarte al islamului, a început să-l ameninţe că l-ar fi ucis dacă n-ar fi fost însoţit de Omayya. Sa’d, curajos şi semeţ, l-a provocat să încerce să comită vreo agresiune dacă vrea să-şi asume riscul de a fi oprite caravanele. Acţiunile provocatoare au continuat şi quraişii au trimis musulmanilor un mesaj, ameninţându-i că-i vor ucide în casele lor. Din păcate acestea nu erau simple ameninţări, Profetul primind veşti care confirmau intrigile şi comploturile duşmanilor islamului. Drept urmare au fost luate măsuri de precauţie şi declarată stare de alertă, luându-se chiar decizia de a se posta câteva santinele în jurul casei Profetului şi în locurile mai importante.

Aişa a relatat că Trimisul lui Allah a spus într-o noapte:

Oare este printre companionii mei vreo persoană atât de credincioasă încât să vină să mă vegheze în timpul nopţii?

Aişa a răspuns:

„Am început să fim păziţi din clipa în care am auzit zăngănitul armelor”.

Profetul a întrebat:

Cine este? I s-a răspuns: „Sunt Sa’d bin Abu Waqqas”.

Trimisul lui Allah a mai întrebat: Ce te aduce aici?

Iar el a răspuns: „Mi-a fost teamă că ai putea păţi ceva rău, Trimis al lui Allah, aşa că am venit să-ţi servesc drept pază.” El l-a binecuvântat şi apoi a adormit.

Această stare de vigilenţă a continuat fără încetare până când au fost revelate Cuvintele lui Allah care spuneau:

5:67

O, trimisule! Propovăduieşte ceea ce ţi-a fost pogorât ţie de la Domnul tău. Dacă nu faci astfel, tu nu vesteşti solia Sa. Allah te va ocroti de oameni. Allah nu călăuzeşte un popor de necredincioşi.

Atunci, Profetul  le-a cerut oamenilor săi să plece, după ce le-a explicat că Allah îl va ocroti.

Nu doar viaţa Profetului era ţinta urzelilor, ci şi vieţile musulmanilor. În contextul acestei situaţii precare în care quraişii erau hotărâţi să-şi ducă la îndeplinire planurile agresive şi diavoleşti, Allah Preaînaltul a acordat musulmanilor permisiunea de a ridica armele împotriva necredincioşilor:

22:39

Îngăduinţa de a se apăra le este dată celor care sunt atacaţi, căci aceştia sunt nedreptăţiţi, iar Allah îi va ajuta, căci El este Puternic.

Acest verset a fost revelat într-un context mai amplu în care instrucţiuni divine au fost revelate cu scopul de a ridica musulmanii la luptă spre a eradica toate aspectele falsităţii şi a onora simbolurile şi riturile lui Allah:

22:41

Aceştia sunt cei care – dacă Noi le dăm putere pe pământ – împlinesc Rugăciunea, achită Dania, poruncesc ceea ce este drept şi opresc de la ceea ce este neîngăduit. 

Fără nici o îndoială permisiunea de a începe lupta a fost revelată în Medina, după emigrare, şi nu în Mecca, deşi există mai multe opinii în privinţa datei exacte.

Îngăduinţa de a începe războiul a fost proclamată prin revelaţie, însă, luând în considerare situaţia existentă, musulmanii au considerat înţelept să aducă mai întâi sub controlul lor rutele comerciale ce duceau către Mecca. Pentru a realiza acest obiectiv strategic, Profetul a avut de ales între două variante:

1. Să încheie pacte de neagresiune cu triburile ce locuiau în regiunile din apropierea drumurilor comerciale, ori între aceste drumuri şi Medina. În această privinţă Profetul semnase deja cu evreii şi alte triburi învecinate un astfel de pact.
2. Să detaşeze de-a lungul drumurilor comerciale misiuni armate cu rol de pază şi respingere a oricăror atacatori sau tâlhari.

Vezi în continuare următoarele articole:

https://alternativaislamica.wordpress.com/2018/02/22/badr/

https://alternativaislamica.wordpress.com/2018/03/02/uhud/

https://alternativaislamica.wordpress.com/2018/03/09/khandaq/

https://alternativaislamica.wordpress.com/2018/03/17/khaybar/

https://alternativaislamica.wordpress.com/2018/03/22/mecca/

https://alternativaislamica.wordpress.com/2018/03/31/hunayn-si-tabuk/

https://alternativaislamica.wordpress.com/2018/04/06/lacul-khumm/

***

= VA URMA =