Hijra

= XXX =

***

Emigrarea în Medina

Când decizia quraişilor de a-l asasina pe Muhammad  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) a fost luată, Allah l-a trimis pe îngerul Gavriil pentru a-i dezvălui complotul lor şi pentru a-i oferi lui Muhammad  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) permisiunea Domnului de a părăsi Mecca. Îngerul i-a revelat data emigrării şi i-a poruncit să nu doarmă în noaptea aceea în patul său.

La prânz Profetul  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) a mers să-l întâlnească pe prietenul său Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him şi a aranjat cu el ultimele detalii pentru călătoria plănuită.

Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him s-a arătat surprins să-l vadă pe Profet  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) deghizat la acea oră neobişnuită de amiază exclamând: „El nu vine la noi pe căldura asta decât pentru o poruncă!”

A cerut voie să intre, apoi, după ce a obţinut permisiunea, a intrat şi i-a spus lui Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him: Vreau să vorbesc cu tine! Mi s-a permis intrarea în Medina.

Atunci Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him a zis: „Doresc să-ţi fiu tovarăş de drum” iar Profetul  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) a încuviinţat zicând: Bine.

Pentru a face pregătirile necesare pentru aplicarea planului lor diavolesc, căpeteniile politeiştilor din Mecca au ales 11 oameni. Abu Jahl, Hakam bin Abul al-As, Uqba bin Abu Mu’ait, An-Nadr bin Harith, Omayya bin Khalaf, Zama’a bin al-Aswad, Tu’aima bin Udai, Abu Lahab, Ubai bin Khalaf, Nabi bin al-Hajjaj şi fratele său, Munbi bin al-Hajjaj. Toţi erau pregătiţi de asasinat. La căderea nopţii ei au trimis ucigaşii în jurul casei Profetului  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ). Au stat ascunşi toată noaptea aşteptând să-l omoare în momentul în care va pleca de acasă în zorii zilei. Din când în când trăgeau cu ochiul printr-o gaură a uşii pentru a se asigura că Profetul  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) se afla încă în patul lui. Abu Jahl, marele duşman al islamului, se plimba prin jur cu trufie, batjocorind cu aroganţă vorbele lui Muhammad  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) şi spunând oamenilor din jurul său:

„Muhammad vă promite că dacă-l urmaţi o să vă numească stăpâni atât peste arabi, cât şi peste cei care nu sunt arabi şi că în Viaţa de Apoi răsplata voastră va fi în grădini asemănătoare cu cele ale Iordanului, iar dacă nu-l urmaţi o să vă ucidă şi după moarte veţi fi arşi în foc” .

Abu Jahl era plin de încredere în succesul planului său diavolesc.

Însă, Allah Atotputernicul, în Mâinile Căruia se află stăpânirea cerurilor şi a pământului, face aşa cum doreşte; El este Cel ce niciodată nu poate fi biruit. Prin Voinţa Sa, Allah a dus la îndeplinire exact ceea ce i-a revelat mai târziul Profetului  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ):

8:30

[Şi adu-ţi aminte] cum au conspirat împotriva ta necredincioşii, ca să te întemniţeze ori să te omoare, ori să te alunge! Au plănuit ei însă şi Allah a plănuit, căci Allah este cel mai Bun dintre plănuitori.

În acele momente critice planurile quraişilor au eşuat, în ciuda asedierii  casei Profetului  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) în timp ce acesta se afla înăuntru împreună cu Ali  may Allaah be pleased with them. Profetul  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) i-a spus lui Ali  may Allaah be pleased with them să doarmă în patul său şi să se acopere cu mantaua lui verde, asigurându-l că, având protecţia lui Allah, va fi în siguranţă şi nu i se va întâmpla nimic rău.

Apoi, Profetul  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) a ieşit din cameră, cu voia lui Allah, fără să-l vadă nimeni şi a aruncat o mână plină de praf peste asasini, reuşind să-şi croiască drum printre ei, în timp ce recita un verset din Nobilul Coran:

36:9

Şi Noi am pus o stavilă dinaintea lor şi o stavilă în urma lor şi astfel le-am acoperit lor ochii şi iată că ei nu mai văd. 

El  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) s-a îndreptat direct spre casa lui Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him, care i s-a alăturat imediat, şi amândoi au pornit spre direcţia opusă Medinei, au urcat panta uşoară a Muntelui Thaur şi s-au refugiat într-o peşteră.

Asasinii care îi înconjuraseră casa aşteptau miezul nopţii când cineva a venit şi i-a anunţat că Profetul  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) plecase deja. Ei au dat buzna înăuntru şi, spre marea lor uimire, au descoperit că persoana care dormea în patul Profetului  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) era Ali şi nu Muhammad! Acest lucru a stârnit o mare agitaţie în tot oraşul.

Trimisul lui Allah  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) şi-a părăsit casa pe 27 Safar în al 13-lea an al profeţiei, adică pe 12-13 septembrie 622.

Realizând că neamul Quraiş îşi va mobiliza întregul potenţial pentru a-l găsi, Muhammad  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) le-a jucat o festă inteligentă. În loc să urmeze drumul spre Medina de la nord de Mecca, aşa cum se aşteptau politeiştii, el a luat-o pe un drum la care ei se aşteptau cel mai puţin, prin partea de sud a oraşului, care ducea spre Yemen. A mers aşa cam 3-4 km, până când a ajuns la un munte stâncos numit Thaur.

Acolo papucii i s-au rupt, iar unele relatări afirmă că umbla în vârful picioarelor pentru a nu lăsa urme. Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him l-a condus pe munte până la o peşteră care avea acelaşi nume ca şi muntele, peştera Thaur.

Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him a intrat primul pentru a cerceta peştera şi a se asigura că nu este nici un pericol. A înfundat toate găurile cu bucăţi rupte din hainele lui, a curăţat-o şi apoi l-a rugat pe Profet  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) să intre. Trimisul lui Allah  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) a intrat şi în scurt timp a adormit. Deodată Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him a fost înţepat în picior de o insectă veninoasă. L-a durut atât de tare încât i-au dat lacrimile, care au căzut pe faţa Profetului  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ).

Muhammad a simţit cele întâmplate şi a amestecat din saliva sa pe rana lui Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him iar durerea a dispărut ca prin minune. Ei au stat în peşteră timp de trei nopţi, de vineri, până duminică. După lăsarea întunericului Abdullah, fiul lui Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him, venea să-i vadă şi rămânea acolo peste noapte punându-i la curent cu situaţia din Mecca. Dimineaţa devreme pleca înapoi şi ca de obicei se amesteca printre meccani pentru a nu atrage câtuşi de puţin atenţia asupra activităţilor clandestine. Amir bin Fuhaira care avea grijă de turma de capre a stăpânului său, Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him, se furişa în fiecare seară fără a fi observat şi ducea câteva capre până la peşteră pentru a-i alimenta cu lapte pe cei doi care sălăşluiau acolo.

Quraişii, pe de altă parte, au fost nedumeriţi şi de-a dreptul exasperaţi când ştirea evadării celor doi a fost confirmată. Ei l-au adus pe Ali  may Allaah be pleased with them la Ka’ba, l-au bătut cu sălbăticie şi l-au închis acolo un timp, într-o încercare disperată de a-l face să mărturisească secretul dispariţiei celor doi fugari dar fără nici un rezultat. Idolatrii au mers atunci la Asma, fiica lui Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him, dar nici aici n-au avut succes. Când a ajuns la uşa ei, Abu Jahl a pălmuit-o pe fată atât de puternic încât i-a rupt cerceii.

Notabilii din Mecca au convocat o adunare de urgenţă pentru a determina următoarele acţiuni de întreprins şi pentru a cerceta toate variantele care i-ar fi putut ajuta să-i prindă pe cei doi bărbaţi.

Ei au hotărât să blocheze toate drumurile din oraş şi au pus supraveghetori bine înarmaţi la toate ieşirile posibile. A fost pus un preţ de 100 de cămile pe capul fiecăruia dintre cei doi. Călăreţi, infanterie şi cercetaşi au început a răscoli ţara. Odată au ajuns chiar şi până la gura peşterii unde se ascundeau Profetul  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) şi Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him. În momentul în care a văzut duşmanul de la o distanţă aşa de mică, Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him i-a şoptit Profetului  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ): „Dacă ei se uită prin crăpătură şi ne descoperă ce facem atunci?” Profetul  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) i-a răspuns, cu calmul său de inspiraţie divină:

Ce rău crezi tu că va veni peste aceia doi pe lângă care al treilea este Allah?

A fost într-adevăr o minune divină. Urmăritorii se aflau doar la câţiva paşi de peşteră şi totuşi nu i-au văzut. Timp de trei zile, Muhammad  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) şi Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him au trăit în peşteră în timp ce quraişii făceau eforturi disperate pentru a-i găsi.

Abdullah bin Uraiquit, care nu îmbrăţişase încă islamul, dar în care Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him avea încredere şi pe care-l angajase drept călăuză, a ajuns, potrivit unui plan, la peşteră după trei nopţi aducând cu el două cămile. Vestea despre încetinirea căutărilor i-a mulţumit pe cei doi fugari. Şansa ieşirii din peşteră apăruse. Atunci Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him a vrut să ia animalele cu ei şi s-a oferit să-i dea Profetului  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) să meargă pe cămila mai ageră. Acesta a consimţit cu condiţia să le plătească. Au luat cu ei provizii de hrană pe care le adusese Asma, fiica lui Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him, şi pe care le legase într-o boccea de la brâu. Profetul  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ), Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him şi Amir bin Fuhaira au plecat şi călăuza lor, Abdullah bin Uraiquit, i-a condus întâi spre sud şi mai apoi spre vest, pe poteci abia umblate, de-a lungul drumului de coastă. Aceasta se întâmpla în Rabi al-Awwal, primul an d.H. adică în septembrie 622 e.n. În drum spre Quba micuţa caravană a călătorit prin numeroase sate. În acest context este relevantă prezentarea unor întâmplări interesante petrecute pe parcursul obositoarei călătorii.

Într-o zi nu puteau găsi nici un loc care să-i apere împotriva căldurii înăbuşitoare. Atunci Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him aruncând o privire în jur a văzut puţină umbră lângă o stâncă. El a curăţat pământul şi şi-a aşternut mantia pentru ca Profetul  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) să se întindă pe ea şi apoi el a stat de pază. S-a întâlnit cu un păstor, un băiat beduin, care, de asemenea căuta adăpost. Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him l-a rugat să-i dea puţin lapte pe care, după ce l-a răcit puţin în apă, l-a dus Profetului  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ). Apoi s-a întors şi a aşteptat până ce Profetul  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) s-a trezit şi şi-a potolit setea cu laptele adus.

Pe drum, oricui îl întreba pe Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him despre identitatea onorabilului său companion, acesta îi răspundea că omul era călăuza lui. Cel care primea răspunsul se gândea că Muhammad  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) era o călăuză de drum în timp ce Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him voia să spună că era călăuza lui pe calea adevărului.

Quraişii declaraseră că oricine îl va prinde pe Muhammad  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) va primi o sută de cămile drept recompensă. Acest lucru i-a îndemnat pe mulţi să-şi încerce norocul. Printre cei care, pentru a câştiga recompensa, îi căutau pe Profet  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) şi pe companionul lui era şi Suraqa, fiul lui Malik. După ce a primit informaţia că un grup de patru persoanea fost văzut pe un anumit drum, a hotărât să-i urmărească în secret pentru ca el singur să câştige recompensa. S-a urcat pe un cal iute şi a pornit grabnic în urmărirea lor. Pe drum calul s-a împiedicat şi el a fost aruncat la pământ. A dat atunci cu zarul pentru a vedea dacă trebuia să continue sau nu urmărirea, aşa cum fac de obicei arabii în asemenea circumstanţe, şi a găsit sorţii nefavorabili dorinţei lui. Lăcomia pentru avere însă l-a orbit complet şi a reluat urmărirea. A sărit iarăşi în şa galopând cu viteză ameţitoare până când a ajuns să audă glasul Profetului  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) în timp ce recita din Coran. Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him era foarte agitat şi îşi întorcea mereu capul să privească în urmă, în timp ce Profetul  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) era foarte calm şi continua să recite versuri din Coran.

Pe parcursul drumului, calul lui Suraqa se tot împiedica iar el era aruncat la pământ. Deodată a văzut că picioarele din faţă ale calului intraseră în nisip şi din ele ieşea fum. Abia atunci şi-a dat seama că acesta era un avertisment constant al lui Allah faţă de planul nelegiuit pe care îl avea în minte împotriva Profetului  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ). El a reuşit să se apropie, totuşi, de grupul de călători şi cu inima spăşită a implorat cu toată umilinţa iertare Profetului  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ).

El s-a adresat Profetului  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) şi companionului său astfel:

„Oamenii tăi (quiraşii) au promis o răsplată generoasă celui care te va prinde”.

A mai adăugat apoi că putea să le ofere provizii dar ei i-au refuzat oferta. I-au cerut doar să le acopere plecarea şi să nu le spună politeiştilor care era locul unde se ascundeau. Apoi Profetul  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) l-a iertat şi i-a confirmat acest lucru printr-o dovadă scrisă de Amir bin Fuhaira pe un pergament. Suraqa s-a întors în grabă la Mecca şi a încercat să dejoace planurile celor care erau în urmărirea lui Muhammad  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) şi a companionului său.

Astfel duşmanul jurat a devenit un sincer credincios.

Într-o versiune a lui Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him acesta spune:

„Am emigrat în timp ce meccanii ne urmăreau. Nimeni nu ne-a ajuns din urmă în afară de Suraqa bin Malik bin Ju’şam pe calul său”. Eu am spus: „O, Trimis al lui Allah, acesta ne-a ajuns din urmă!”.

Profetul  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) a răspuns recitând din Coran: Nu fi mâhnit, căci Allah este cu noi [9:40]

Grupul şi-a continuat călătoria până când a ajuns la nişte corturi izolate ce aparţineau unei femei numite Umm Ma’bad al-Khuzayya. Aceasta era o femeie milostivă şi şedea în uşa cortului ei cu un covoraş aşternut pe jos, pregătit pentru orice călător ce se întâmpla să treacă pe acolo. Obosiţi şi însetaţi Profetul  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) şi companionul lui au vrut să se învioreze cu hrană şi puţin lapte. Femeia le-a spus că turma este la păscut iar capra ce se află în apropiere era aproape stearpă căci era un an secetos. Cu permisiunea ei Profetul  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) a atins ugerul caprei invocând numele lui Allah, şi, spre marea lor bucurie, din uger a început să curgă lapte din belşug. Profetul  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) a oferit lapte stăpânei casei şi apoi a împărţit restul cu ceilalţi membrii ai grupului. Înainte de plecare el a muls capra a umplut plosca şi i-a dat-o lui Umm Ma’bad.

Mai târziu soţul ei a venit cu caprele slăbănoage care nu aveau nici un pic de lapte în ugere. El a fost uimit să găsească lapte în casă. Soţia sa i-a povestit că trecuse pe acolo un om binecuvântat şi i-a dat mai multe amănunte despre înfăţişarea şi felul său de a vorbi. Abu Ma’bad şi-a dat seama imediat că omul era cel pe care îl căutau quraişii şi i-a cerut nevestei să i-l descrie în întregime. Ea a schiţat într-un mod minunat aspectul şi manierele lui. După ce a ascultat descrierea soţiei lui, Abu Ma’bad şi-a exprimat dorinţa sinceră de a-l însoţi pe Profet  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) oricând se va ivi ocazia. Acesta şi-a arătat admiraţia faţă de Muhammad  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) prin compunerea unor versuri care după ce au fost auzite în Mecca au produs multă agitaţie. Asma, fiica lui Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him, auzind aceste versuri, şi-a dat seama că cei doi călători se îndreptau spre Medina. Micul poem începea cu mulţumiri către Allah care le dăduse şansa (familiei Ma’bad) de a-l găzdui, chiar şi pentru puţin timp, pe Profet  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ). Apoi era descrisă lumina ce va învălui inima celui ce-l va însoţi pe Profet  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ), indiferent cine ar fi fost acela, şi se încheia cu invitaţia adresată tuturor oamenilor de a veni s-o vadă cu ochii lor pe Umm Ma’bad, pe capra ei şi plosca plină cu lapte ce stăteau mărturie a bunei-credinţe a Profetului  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ).

În drum spre Medina Profetul  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) l-a întâlnit pe Abu Buraida, unul din mercenarii conduşi de lăcomie pentru obţinerea răsplăţii quraişilor. De îndată ce l-a văzut pe Profet  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) şi a vorbit cu el, Abu Buraida a îmbrăţişat islamul împreună cu alţi şaptezeci dintre oamenii săi. El şi-a scos turbanul şi l-a legat în jurul lancei sale ca pe o flamură, drept mărturie că pacea şi armonia au venit să umple întreaga lume de cinste şi dreptate.

Cei doi emigranţi şi-au reluat călătoria. În această perioadă l-au întâlnit pe az-Zubair, care se afla în fruntea unei caravane ce se întorcea din Siria. Ei s-au salutat călduros şi az-Zubair le-a dăruit două veşminte albe pe care ei le-au acceptat cu recunoştinţă.

Într-o zi de luni, pe 8 Rabi al-Awwal, în cel de-al 13-lea an al Profeţiei, adică pe 23 septembrie 622 e.n., Trimisul lui Allah  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) a sosit în Quba.

De îndată ce s-a răspândit vestea sosirii lui Muhammad  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ), mulţimea din Medina a început să se îngrămădească pe vârfurile munţilor şi în copaci. Veneau în fiecare dimineaţă şi aşteptau cu nerăbdare apariţia lui până când erau nevoiţi să plece datorită căldurii insuportabile a amiezii. Într-o zi plecaseră ca de obicei şi după o lungă aşteptare şi pândă se întorceau în oraş când, un evreu, care a văzut călători îmbrăcaţi în alb care-şi croiau grăbiţi calea spre Medina, a strigat de pe vârful unei coline:

„O, voi, familii de arabi! Străbunul vostru a sosit! Cel pe care l-aţi aşteptat cu nerăbdare a venit!”

Musulmanii au alergat de îndată cu armele în mână pentru a-l apăra. Fericita veste s-a răspândit cu repeziciune în oraş şi lumea a ieşit să-l întâmpine pe distinsul oaspete.

Ibn al-Qayyim a spus:

„Strigătele de Allahu Akbar au răsunat din partea neamului Amr bin Auf”.

Auzindu-le Muhammad  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) s-a emoţionat foarte tare, dar, cu un simţ al bunei-cuviinţe a cerut să se facă linişte. Seninătatea l-a învăluit şi revelaţia i-a fost trimisă.

66:4

…Allah este Ocrotitorul lui; iar Gavriil şi dreptcredincioşii evlavioşi şi îngerii îi vor fi peste aceasta ajutoare.

Urua bin az-Zubair a spus:

„Ei l-au primit pe Trimisul lui Allah  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) şi el a mers cu ei în partea dreaptă. Acolo, cei din neamul Amr bin Auf l-au găzduit.”

Aceasta se întâmpla într-o zi de luni în luna Rabi al-Awwal. El  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) s-a aşezat în tăcere şi companionii care nu au avut ocazia să-l vadă mai înainte au apărut să-l salute. Se spune că, la acea oră, soarele dogorea iar Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him s-a ridicat în picioare să-l acopere cu umbra lui de razele arzătoare. Abia atunci cei care nu-l mai văzuseră au înţeles care este Profetul  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ). A fost într-adevăr o zi unică în Medina. Până şi evreii din oraş, din semnele pe care le-au văzut în Muhammad  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) şi-au dat seama de veridicitatea lui ca profet.

În Quba, Muhammad  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) a locuit la Khultum bin al-Hadm, o căpetenie primitoare a tribului Amr bin Auf. Aici el a petrecut patru zile: de luni, până joi. În această perioadă, s-a turnat fundaţia moscheei din Quba.

În tot acest timp Ali  may Allaah be pleased with them a rămas în Mecca timp de trei zile pentru a înapoia proprietarilor de drept lucrurile ce-i fuseseră date de Profet  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) spre păstrare. După aceasta a început şi el emigrarea pentru a se întâlni cu Profetul  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) la Quba.

Vineri dimineaţa, Trimisul lui Allah  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) a trimis după cei din neamul an-Najjar, unchii săi din partea mamei, să vină şi să-i conducă pe Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him şi pe el la Medina. El  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) s-a oprit într-o vale unde locuia neamul Salim şi acolo şi-a făcut rugăciunea de vineri împreună cu o sută de oameni. Între timp familiile şi triburile din Medina, noua denumire pentru Yathrib, au început să se întreacă unii pe alţii în a-l invita pe nobilul oaspete în casele lor. Fiicele mediniţilor i-au cântat versuri minunate de bun venit prin care îşi afirmau ascultarea şi supunerea faţă de Mesager. Deşi nu erau bogaţi fiecare companion îşi dorea cu nerăbdare şi din toată inima să-l primească pe Mesager în casa lui.

A fost într-adevăr o procesiune triumfală.

Alături de cămila lui Muhammad  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) şi ale adepţilor săi apropiaţi călăreau căpeteniile oraşului în cele mai bune veşminte şi armuri strălucitoare fiecare spunând:

„Descalecă aici, O, Trimis al lui Allah, sprijină-te de noi.”

Muhammad  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) răspundea fiecăruia cu amabilitate şi bunăvoinţă:

Cămila aceasta este condusă de Allah. Unde se opreşte ea, acolo va fi adăpostul meu.

Cămila a mers mai departe fără frâu până ce a ajuns pe locul viitoarei moschei profetice iar acolo a îngenuncheat. Muhammad  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) n-a descălecat până ce cămila nu s-a ridicat din nou, a mai mers puţin, s-a întors şi iar a îngenuncheat chiar pe locul de dinainte. Aici el a descălecat într-un cartier locuit de neamul Najjar, trib înrudit cu Muhammad  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) pe linie maternă. Gazda, Abu Ayyub al-Ansari, a păşit înainte cu bucurie nespusă pentru binecuvântarea care-l copleşise şi astfel l-a întâmpinat pe nobilul oaspete şi l-a rugat să intre în casă.

Câteva zile mai târziu a sosit şi soţia Profetului  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ), Sawda, împreună cu cele două fiice ale lui, Fatima şi Umm Kulthum, dar şi cu Usama bin Zaid, Umm Aiman, Abdullah, fiul lui Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him şi familia lui Abu Bakr  may  Allaah  have  mercy  upon  him, inclusiv Aişa.

Zeinab nu a putut emigra şi a rămas astfel cu soţul ei, Abu al-As până la bătălia de la Badr.

Aişa a relatat:

„Când Trimisul lui Allah  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) a intrat în Medina atât Abu Bakr cât şi Bilal au căzut la pat. Eu îi îngrijeam pe amândoi. Când era chinuit de febră Abu Bakr obişnuia să recite versuri care vorbeau despre moarte în timp ce Bilal, atunci când febra s-a mai domolit, a început să recite versuri din care reieşea dorul de casă”.

Tot Aişa a mai adăugat:

„L-am anunţat pe Profet  sallallaahu `alayhi wa sallam ( may Allaah exalt his mention ) de situaţia lor gravă şi el a spus:”

O, Allah, te implorăm să înalţi în inimile noastre o dragoste la fel de puternică pentru Medina cum este cea pe care am simţit-o pentru Mecca, sau chiar mai puternică. O, Allah, binecuvântează şi sporeşte bunăstarea Medinei şi, Te rugăm, mută-le boala în altă parte.

***

= VA URMA =

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s