Al-Sajjad şi al-Baqir

***

Ali al-Sajjad

Cărarea profetică pe care Ali al-Sajjad a mers  în timpul imamatului său, este împărţită în două etape, care se aseamănă, în ansamblu, cu politicile obişnuite ale altor imami. Ali al-Sajjad  s-a aflat în anturajul slăvitului său tată la evenimentul tragic de la Kerbala şi a luat parte la mişcarea lui Husayn  şi după tragicul eveniment. După martiriul tatălui său, când al-Sajjad a fost luat prizonier dus de la Kerbala la Kufa, iar de la Kufa la Damasc, el nu a utilizat taqiyyah şi a mărturisit fără nici o teamă adevărul şi realitatea împotriva tiraniei conducătorilor din Siria. Ori de câte ori se ivea ocazia, prin intermediul cuvântărilor şi prelegerilor, el informa oamenii despre legitimitatea membrilor familiei Trimisului lui Allah , despre meritele şi virtuţile lor. El a scos la iveală nevinovăţia lui Husayn , cruzimea şi atrocităţile despotice ale omeiazior, provocând dezlănţuirea sentimentelor de revoltă şi a sensibilităţii oamenilor.

Imamul însă, după ce a fost eliberat din robie, a revenit în Medina, iar dispoziţia de pentru martiriu s-a preschimbat într-o stare de linişte. El a stat în izolare în casa sa, a închis uşa străinilor şi s-a angajat pe calea adorării lui Allah. A început să înveţe şi să educe oamenii care erau adepţi ai adevărului şi veridicităţii. Timp de 35 de ani, cât s-a aflat acolo, imamul, în mod direct sau prin intermediari, a educat pe mulţi şi le-a sădit în inimi cultura islamică.

Numai rugăciunile pe care imamul le-a compus într-o manieră elevată de exprimare şi prin care se închina în tăcere lui Allah, alcătuiesc o colecţie grandioasă de învăţături şi doctrine islamice. Aceste rugăciuni au fost strânse într-o lucrare, cunoscută sub numele de al-Sahifah al-Sajjadiyya sau cartea imamului al-Sajjad.

Descoperă lucrarea aici:

http://www.duas.org/sajjadiya/sajjadiya.htm

***

Muhammad al-Baqir

În perioada imamatului lui Muhammad al-Baqir a fost netezită calea răspândirii doctrinelor islamice. Datorită persecuţiei omeiazilor, tradiţiile referitoare la jurisprudenţa islamică aparţinând casei profetice fuseseră pierdute şi multe alte tradiţii au fost născocite în sprijinul facţiunii despotice. Tradiţiile autentice erau solicitate cu insistenţă pentru implementarea corectă a preceptele islamice în materie de legislaţie şi autoritate profetică însă nu mai mult astfel de cinci sute de hadisuri au dăinuit.

Mai precis, în această perioadă, ca urmare a evenimentului tragic de la Kerbala şi a celor 35 de ani de eforturi depuse de al-Sajjad , apăruseră o mulţime de musulmani care nu posedau încă o jurisprudenţă islamică întemeiată pe tradiţiile casei profetice.

Întrucât puterea omeiazilor era vlăguită, datorită luptelor interne şi lipsei de randament a conducerii din Siria şi pe măsură ce slăbiciunea guvernării lor avansa, al cincilea imam a fructificat ocazia, răspândind cu avânt tradiţia casei profetice şi jurisprudenţa islamică autentică. Prin efortul lui neîncetat a oferit societăţii musulmane numeroşi învăţaţi ai şcolii sale de gândire.