Distrugerea Ka’bei

***

O adiere plăcută va curma viaţa fiecărui musulman

Unul din semnele ce vestesc apropierea Zilei de Apoi este acela că Allah va trimite pe pământ o adiere plăcută care va curma viaţa fiecărui credincios lăsându-i în viaţă doar pe nelegiuiţi şi ticăloşi care vor continua să îşi trăiască vieţie în păcat.

După această întâmplare: Ziua de Apoi va veni.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah a zis:

Cu adevărat Allah va face să sufle o adiere dinspre Yemen mai delicată decât mătasea şi aceasta nu va cruţa pe nimeni, ci îl va lua şi pe cel ce are credinţă cât un grăunte de colb.

Hadisul prezintă că Allah va trimite o adiere rece dinspre Yemen şi nici unul din oamenii ce vor avea până şi o fărâmă de credinţă nu va supravieţui, încât până şi acelora care vor încerca să se ascundă în crăpăturile munţilor le vor fi luate vieţile. Rămaşi pe pământ vor fi păcătoşii care îşi vor trăi vieţile în continuare.

Această adiere va fi trimisă după manifestarea unor semne majore şi este un eveniment ce anunţă începerea Judecăţii de Apoi; după coborârea lui Iisus, nimicirea lui Dajjal şi distrugerea lui Iagog şi Magog, după ce soarele va răsări dinspre apus şi celelalte semne majore ce vestesc Ceasul.

***

Distrugerea Ka’bei

Un altul dintre semnele Zilei de Apoi este momentul când o armată va ataca Ka’ba dar, conform spuselor învăţaţilor, trupele acesteia se vor scufunda în pământ.

Ibn Abbas a a relatat:

Profetul a zis:

Ca şi cum l-aş privi, un om închis la culoare, cu picioare firave ce smulge pietrele Ka’bei piatră cu piatră.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah a zis:

Dhu-şuaiqatain (omul cu picioare firave) din Etiopia va demola Ka’ba.

De-a lungul istoriei au avut loc mai multe atacuri ce au avut drept scop final distrugerea sau demolarea Ka’bei dar casa de rugăciune construită de Profetul Avraam (pacea fie asupra sa) a fost binecuvântată de Allah ca un sanctuar sigur şi astfel a rămas în temelii.

Primul atac asupra Ka’bei a avut loc în anul naşterii Profetului , cu numai două luni înainte, în anul 570 e.n. În acea vreme Yemenul se afla sub ocupaţia etiopienilor care îi izgoniseră pe conducătorii evrei Himiar. Cârmuitor al etiopienilor era la acea vreme Abraha Aşram. Ameţit de puterea de care dispunea şi întărâtat de fanaticii religioşi adunaţi în jurul lui, acesta a condus o mare expediţie împotriva Meccăi intenţionând să distrugă Ka’ba. Deşi armata lui cuprindea o suită numeroasă de elefanţi de război, intenţiile profanatoare ale etiopienilor au fost înfrânte printr-un miracol. Nici un fel de apărare nu a fost oferită de cei ce protejau Ka’ba căci armata etiopiană era mult prea puternică pentru ei.

Însă o rafală de pietre, aruncate din piscurile păsărilor a distrus armata invadatoare aproape în întregime.

A revelat Allah în Coran (105:1-5):

Oare n-ai văzut tu ce a făcut Domnul tău cu oamenii elefantului?

 Oare nu a făcut El vicleşugul lor să fie în van?

Şi a trimis peste ei păsări în stoluri

Ca să arunce asupra lor cu pietre din lut ars

Şi i-a făcut pe ei ca un ogor mâncat

Pasărea Ababil sau Hirundo rustica:

https://ro.wikipedia.org/wiki/R%C3%A2ndunic%C4%83

*

În anul 65 h. comandantul omeiad Haseen ibn Numayr este trimis de Yazid bin Muawwiya bin Abu Sufyan bin Abd-aş-Şams pentru a îi pedepsi pe locuitorii Meccăi şi Medinei pentru lipsa lor de supunere; Ka’ba este atacată cu pietre în flăcări aruncate din catapulte şi baliste aduse pe colinele din jurul Meccăi iar Medina este jefuită, mulţi credincioşi fiind ucişi de invadatorii veniţi din Siria. Iniţiativa de apărare a locurilor sfinte a fost asumată de Mukhtar ibn Abu Ubayda Saqafi care în fruntea unui grup de apărători musulmani reuşesc să ţină piept invaziei.

Asediul este oprit după două săptămâni în urma decesului subit al tiranului omeiad.

*

O altă încercare de a demola Ka’ba a venit din partea unei secte condusă de Hamdan Karmat din Irak. În anul 317 h. aceştia au atacat pelerinii ce veniseră în ziua de 8 Dhul-Hijja la Mina. Au comis acte barbare în zona de ocol a Ka’bei (tawaf) ucigând mai mulţi pelerini şi alţi credincioşi din moscheea sfântă. Atacul lor a distrus fântâna Zamzam iar aceştia au jefuit poarta Ka’bei, veşmântul care acoperă Ka’ba, piatra neagră şi le-au luat către ţinutul lor natal.

Le-au restituit Meccăi după ce le ţinuseră în custodia lor aproximativ 22 ani.

*

Cea mai recentă tentativă a avut loc în anul 1979 când un grup saudit dizident condus de Juhayaman bin Sayf al-Otaibi, un fost caporal în armata saudită şi un elev renegat al clericului bin Baaz, l-a declarat pe fratele său Mohammad Abdullah al-Qahtani ca fiind Mahdi întregitorul. Juhayman împreună cu o trupă înarmată a luat cu asalt sanctuarul şi s-a baricadat în moscheea sfântă pentru un număr de zile în semn de protest faţă de politicile religioase ale regatului. Acesta a cerut, printre altele, împlinirea unui jurământ de credinţă faţă de fratele său din partea lumii islamice, întoarcerea la tradiţiile iniţiale ale islamului şi denunţarea valorilor occidentale, renunţarea la televiziune, mass-media, etc., oprirea educaţiei femeilor şi expulzarea tuturor nonmusulmanilor din teritoriul regatului precum şi alte cerinţe. În urma unei adunări a învăţaţilor musulmani aceştia au hotărât că pretenţiile celor doi fraţi sunt false şi poruncesc uciderea rebelilor.

Asediul s-a încheiat după 2 săptămâni.