Întrebarea 13 (I)

= Şabestari =

Grădina Tainei

گل سان رز

***

13

(partea I)

Ce spune cel ce-aflat-a deplinul adevăr?

din ochi şi aluniţă, din buze şi din păr?

Răspuns

719

Tot ce-n această lume vedem şi poartă nume,

reflex e-al celui Soare ce dăinuie-n cea lume.

721

A Lui e Frumuseţea şi-Atotputernicia,

şi faţa-i ca şi păru-i ne-aduc doar mărturia.

722

Blândeţea şi mânia sunt însuşiri divine,

căci faţa ca şi părul ni le vădesc prea bine.

735

Trei stări le schimbă celor iluminaţi simţirea:

a sinelui zdrobire, beţia şi iubirea.

738

Nu-s stările acestea doar vane-nchipuiri.

Nu-s toţi în stare tainei să-i deie tâlcuiri.

739

Nu mint dreptcredincioşii vorbind de-aceste stări.

Ori cred în ce spun sfinţii, ori au iluminări.

***

Ochii şi gura

745

Vezi, ochii Lui ne iscă beţiile şi dorul.

De pe-a Lui buză vieţii pornitu-i-a izvorul.

747

Când ochii Lui în inimi stârnesc tristeţi şi chin,

pe-un suflet bolnav gura-I îl vindecă deplin.

748

Când ochii Lui spre lume privirea nu şi-o-ndreaptă,

cuvântul Lui e harul ce oamenii-l aşteaptă.

751

Privirea ce-o aruncă-i momeala din capcane.

Sunt colţurile gurii-ale crâşmelor cotloane.

752

C-o singură-ncruntare, El lumea o zdrobeşte,

dar c-un sărut pe urmă la loc o întregeşte.

753

Privirea Lui ne fierbe tot sângele din vine.

Cuvântu-I pe-orice suflet îl smulge-oricând din sine.

754

C-o singură ocheadă, El inimi jefuieşte.

C-un zâmbet El pe-un suflet deplin îl izbăveşte.

755

Să te-alipeşti de ochii şi gura Lui de-ai vrea,

doar „nu” ţi-ar spune ochii, şi buzele că „da”…

756

Privirea Lui ne face ca duhul să ni-l dăm,

dar c-un sărut ne face-napoi să ni-l luăm.

767

În lanţul lor, zulufii prind inimile toate.

Fac sufletele-ncolo şi-ncoace a se zbate.

769

Când Domnu-şi dă în lături zulufii de-abanos,

nu mai rămâne-n lume niciun necredincios.

770

Dar dacă El zulufii i-ar ţine-n loc mereu,

n-ai mai găsi vreun suflet să creadă-n Dumnezeu.

771

De şi-ar tăia zulufii, ce rău în asta-ar fi?

Nu s-ar scurta-atunci noaptea şi ziua s-ar lungi?

773

Atunci când caravana raţiunii-n mâini îi cade,

o leagă strâns cu lanţul zulufilor, s-o prade.

774

Zulufilor de tihnă nicicând, vezi, nu le pasă.

Ne-aduc ba dimineaţa, ba noaptea-ntunecoasă.

777

Iar inima-mi zulufii îi ia drept pilduire:

nu-şi află niciodată o clipă de tihnire.

***

Aluniţa

791

O mică aluniţă-I împodobeşte Faţa.

Din punctu-i s-a tras cercul ce devenit-a viaţa.

796

A inimii-oglindire e aluniţa-I oare?

Sau inima mea este-a-aluniţei reflectare?

799

De inima-i reflexu-aluniţei Lui divine,

de ce tot schimbătoare-a mea inimă devine?

800

O simt când pustiită ca ochii Lui mahmuri,

când zbuciumată-asemeni zulufilor Lui suri.

801

Ba seamănă cu Faţa-I, şi e strălucitoare,

ba-i neagră, şi-atunci are-a-aluniţei Lui culoare.

802

Ba se preschimbă-n templu, ba-ajunge o geamie,

ba-i iadul ce-nspăimântă, ba-i raiul care-mbie.

803

Ba dincolo-i de ceruri, ‘nălţându-se cu-avânt,

ba cufundată zace-n movila de pământ.

805

Ce-nseamnă frumuseţea şi vinul şi făclia?

Şi ce vrea beţivanul când l-a cuprins beţia?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s