Întrebarea 10 (I)

= Şabestari =

Grădina Tainei

گل سان رز

***

10

(partea I)

Ce-i marea care-şi are drept ţărm întins gândirea?

Ce-i perla care-şi află-n adâncu-i zămislirea?

Răspuns

563

Vezi, marea-i Existenţa, iar ţărmul e cuvântul.

Scoici litere-s, iar perla: a-L cunoaşte pe Prea Sfântul.

564

De valuri înspumate sunt perlele aduse,

frânturi din Cartea sfântă, profeticele spuse.

565

Ţâşnesc întruna valuri ce ne-ncetat murmură,

dar apa ei nu scade cu nici o picătură.

566

Cunoaşterea îşi află în mare-a ei sorginte,

iar învelişul perlei făcut e din cuvinte.

***

Pilduiri

568

Aflai că-n luna-a patra a fiecărui an,

ies scoicile deasupra din mare, lângă-Oman.

569

Se-nalţă din adâncul în care apărură

şi-apoi plutesc pe mare cu-a lor deschisă gură.

570

O ceaţă se ridică deasupra mării-atunci,

şi-n ploaie o preschimbă-ale Domnului porunci.

571

Se-nchide gura scoicii de-n ea un strop se-abate,

de parc-au zăvorât-o atunci sute de lacăte.

572

Şi scoicile se-afundă cu inimile pline

şi orice strop de ploaie o perlă-atunci devine.

573

Iar când cufundătorul se adânceşte-n mare,

el scoate la iveală doar perle sclipitoare.

574

Ţi-e trupul, ţărmul, marea-i Suprema Existenţă,

iar ceaţa-i haru-I, ploaia: a Numelor prezenţă.

575

Cufundătorul este-omeneasca judecată,

ce prin acele perle devine mai bogată.

576

Cunoaşterea-atunci umple al inimii ulcior,

şi scoicile-ntrupează-nvelişul ei sonor.

577

Iar duhul, ca un fulger ce nu are pereche,

pe-aceste scoici le duce-ntr-o clipă la ureche.

578

Tu sparge scoica! Smulge-apoi perla care-i crezul!

Azvârle-ncolo coaja migdalei! Scoate-i miezul!

583

Din inimă şi suflet să-ţi dai acum silinţa

ca s-afli ce cuprinde-n adâncul ei credinţa.

587

Vezi, trupul de-al tău suflet e-atât de diferit,

ca deosebirea dintre apus şi răsărit.

588

sau cea dintre strădanii trupeşti şi cugetare,

ori dintre judecată şi stări înălţătoare.

589

Cunoaşterea n-o iscă a lumii-ntregi prezenţă.

Te-apropii-atunci de formă dar nu şi de esenţă.

590

Cunoaşterea nu merge cu poftele trupeşti.

Dacă-ţi doreşti un înger, tu javra s-o goneşti.

591

Cunoaşterea credinţei: virtute îngerească,

de care n-are parte o inimă câinească.

593

Cu zugrăvite chipuri de casa ţi-este plină,

un înger niciodată-năuntru n-o să-ţi vină.

594

Deci, inima ai grijă s-o cureţi cât mai bine,

ca îngerul să-şi facă al tău lăcaş în tine.

595

Tu ca pe-o moştenire primeşte-nvăţătura,

şi-acum, pentru cea lume, începe arătura!

***

Pilduiri

624

Splendoarea cea divină, părând nepăsătoare,

dintr-altă lume vine, ce n-are asemănare.

625

Nălţatu-şi-a pe-a noastră cetate al ei steag,

şi rânduiala lumii o schimbă-n vălmăşag.

626

Ba călăreşte calul regesc al cumpătării,

ba îşi roteşte spada-ascuţită a mustrării.

627

Numită-i frumuseţe, de-apare în fiinţă.

Ivită în vorbire, numită-i elocinţă.

628

Şi regii, ca şi sfinţii, dervişii ori profeţii,

cu toţii se închină în faţa frumuseţii.

629

Divină-i frumuseţea ce duhul ni-l răpeşte:

părtaş nu are Domnul în tot ce-nfăptuieşte.

634

Ce-i partea care este decât totul mai mare?

Şi către acea parte, ce cale duce oare?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s