= Şabestari =
Grădina Tainei
گل سان رز
***
3
Eu cine-s oare, cine? Şi ce ştiu despre mine?
Şi ce poate să-nsemne: „a drumeţi în tine”?
Răspuns
289
„Eu cine-s oare, cine?” – tu mă întrebi mereu –
„Vorbeşte-mi despre mine, să aflu cine-s eu!”
291
Suprema Existenţă când se vădeşte-n lume,
cuvântul eu devine atuncea al Ei nume.
292
Şi eu şi tu deci suntem sclipirile ce-apar
prin zăbrelita nişă din sfântul Ei fanar.
293
Şi trupuri ca şi duhuri sunt toate o lumină,
ce din oglinzi sau facle tâşneşte-atunci deplină.
294
În schimb tu spui adesea: „În orice-mprejurare,
cuvântul eu arată a noastră cugetare.”
295
Doar după judecată de te călăuzeşti,
tu sinele de-o parte a ta nu-l deosebeşti.
296
Cunoaşte-ţi al tău sine şi n-o să-ntreci măsura.
Grăsimea, vezi, nu este totuna cu-umflătura.
297
Şi decât trup şi suflet e eul mai presus,
căci sufletul şi trupul sunt părţi ce-i s-au supus.
299
Tu, dincolo de spaţiu şi timp vezi de te ţine!
Desprinde-te de lume! Fii lumea pentru tine!
302
Un rai e Existenţa şi-un iad ce-i trecător,
şi eu şi tu la mijloc, drept văl despărţitor.
303
Când acest văl dispare din faţa ta, atunci
nimic nu mai rămâne din crezuri şi porunci.
304
Poruncile credinţei iscate-s de-al tău eu,
menite să constrângă şi duh şi trup mereu.
305
Dar eul tău la mijloc de nu s-ar mai găsi,
la ce-ar mai fi nevoie de temple şi geamii?
307
Doar din doi paşi drumeţu-acest drum îl împlineşte,
deşi plin de primejdii de-a lungu-i se vădeşte.
308
Cu-ntâiul pas ajunge pân-la Unicitate.
Cu-al doilea pas al vieţii pustiu el îl străbate.
309
În acel loc multiplul şi Unul sunt totuna,
cum unu-n orice număr se află-ntotdeauna.
310
Tu eşti pluralitatea ce-a-ajuns Unicitate.
Tu eşti Unicitatea ce-a-ajuns pluralitate.
311
Dezleagă taina-acela ce-alege calea dreaptă
şi părăseşte partea – şi înspre Tot se-ndreaptă.
Islamica Republică 