Vrăjitoria

Îndrumarea Profetului cu privire la tratamentul celor afectaţi de vrăjitorie

Există opinii care au negat că vrăjitoria l-ar fi putut afecta pe Trimisul lui Allah , considerând că această vulnerabilitate nu este conformă statutului său de profet. De fapt posibilitatea ca el să fie afectat de vrăjitorie, precum şi de celelalte boli care l-au atins de-a lungul vieţii sale, nu fac decât să îi ilustreze natura umană; întrucât vrăjirea generează în organism o afecţiune similară otrăvirii.

În Sahihan se relatează că Aişa a spus:

Trimisul lui Allah a fost afectat de vrăjitorie într-o aşa măsură, încât a crezut că se culcase cu soţiile sale, când, de fapt, acest lucru nu se întâmplase.

Qadi Iyadh a afirmat:

Vrăjile sunt la fel ca orice altă afecţiune de care a suferit Muhammad  şi acest fapt nu îi afectează în nici un fel natura sa profetică. Nu doar atât, situaţia în care Profetul  a trecut prin experienţe ireale şi a avut percepţia că a făcut lucruri pe care în realitate nu le făcuse nu îi contestă în nici un fel infailibilitatea în ceea ce priveşte transmiterea religiei universale – şi există un consens că Muhammad nu a dat greş în propovăduirea sa religioasă.

Vrăjile sunt similare afecţiunilor caracteristice vieţii lumeşti. Profetul a fost afectat de tot felul de suferinţe ce puteau să se răsfrângă asupra oricui. Prin urmare nu este surprinzător faptul că a fost afectat de asemenea practici şi că mai târziu a fost vindecat de efectele acestora.

Profetul a folosit două metode pentru a-i trata pe cei afectaţi de vrăji: identificarea vrăjii (scopului) şi eliminarea acesteia.

Spre exemplu, în urma unei afecţiuni misterioase apărute subit asupra sa, Profetul L-a implorat pe Domnul său pentru ajutor iar Allah i-a arătat că vraja realizată împotriva lui era ascunsă într-o fântână sub forma unor obiecte. Profetul  le-a găsit şi a înlăturat vraja aruncată asupra a ceea ce a găsit: un pieptene, câteva fire de păr şi o frunză mare, uscată. Imediat ce a aruncat aceste obiecte s-a vindecat, simţindu-se ca şi cum ar fi fost ţinut captiv şi apoi brusc eliberat. Această metodă este un leac eficient pentru vrăji şi este similară cu înlăturarea materialelor toxice prin extragerea de sânge. A doua cale este reprezentată de extragerea substanţelor dăunătoare din organul care a fost cel mai afectat de magie. Vrăjile modifică starea naturală a trupului, produc substanţe nocive şi afectează starea generală într-un mod negativ. Eliminarea substanţelor străine şi nocive care au afectat un anumit organ, ca rezultat al acestor practici, fie că obiectele au fost ingerate sau aplicate pe piele sau s-a intrat într-un fel sau altul în contact cu ele devine o necesitate. Efectul vrăjii conjurate asupra Profetului s-a manifestat până la nivelul capului şi i-a afectat unul dintre simţuri; el şi-a imaginat că a făcut ceva anume, când, de fapt, nu făcuse nimic. Prin urmare vrăjitorul afectează unele dintre capacităţile corpului, astfel încât acesta nu mai funcţionează corespunzător.

Vrăjitoria, departe de a fi conceptul zugrăvit de paranormal şi supranatural, constituie, în realitate o combinaţie între puterile maleficului şi efectele negative viscerale  ale unor substanţe care afecteză mersul normal al corpului. Cel mai nociv tip de magie este cel care afectează organul asupra căruia este aruncată vraja prin intermediul unor lichide sau substanţe alterate în mod explicit cu acest scop dăunător, distructiv. Extragerea de sânge din organul afectat în cea mai mare măsură de magie este cel mai benefic leac, cu condiţia să fie utilizată în mod corect.

Hipocrate a afirmat: Extragerea de sânge trebuie să fie aplicată organului cel mai afectat, folosind cele mai bune mijloace disponibile.

Unele păreri au afirmat că atunci când Trimisul lui Allah a suferit din cauza magiei, a crezut la început că tulburarea i-a fost provocată de sângele alterat care ajunsese la creier şi i-a afectat simţurile.

În astfel de cazuri, extragerea de sânge reprezintă cel mai bun remediu, adoptat de altfel şi de Profet . Apoi când Allah i-a revelat că afecţiunea a fost provocată de o intenţie malefică şi că acea intenţie a fost cea care l-a adus în starea de rău, el I-a cerut lui Allah să îi arate unde era ascunsă vraja iar apoi a luat obiectele respective şi le-a aruncat. Când a făcut acest lucru s-a vindecat, simţindu-se de parcă ar fi fost captiv şi apoi eliberat.  Vraja a afectat doar simţurile Profetului  nu şi sănătatea sa mintală sau inima.

Leacurile benefice de sorginte divină reprezintă cel mai bun remediu împotriva vrăjitoriei. Din moment ce vrăjile sunt rezultatul acţiunilor unor intenţii malefice combinate cu obiecte, lichide sau substanţe folosite pentru livrarea răului, cel mai bun leac este cel care le neutralizează prin ceea ce este contrar, cum ar fi anumite rugăciuni şi recitări din Coran pe fondul unei aplecări către bine şi menţinerea unei sănătăţi puternice. Cu cât sunt mai puternice mijloacele de apărare, eficienţa remediilor capabile să înlăture şi să neutralizeze maleficul va spori. Acest caz poate fi comparat cu confruntarea dintre două armate, fiecare dintre ele având propriile sale arme şi dotări diferite. Armata care este mai bine înzestrată şi are mai multe provizii este cea care va câştiga lupta. Atunci când inima omului este ocupată cu pomenirea lui Allah şi Îl invocă pe Allah cu privire la cele care îi sunt necesare, aceste acţiuni vor reprezenta cel mai bun remediu care poate exista şi care îl poate apăra de vrăjitorie.

În afara marii multitudini de şarlatani şi pseudo-magicieni, elevii maleficului recunosc că intenţiile lor au cel mai puternic efect asupra celor care au inimile slabe şi sunt ocupaţi cu satisfacerea nevoilor lumeşti şi împlinirea poftelor. Din această cauză magia afectează de obicei femei, copii, nomazi, oameni ignoranţi, pe cei care au credinţă slabă sau cărora le lipseşte credinţa în unicitatea lui Allah, precum şi pe cei care nu Îl pomenesc adesea pe Allah şi nici nu se apropie de credinţă şi fapte bune şi pe cei care stau departe de ceea ce Îl mulţumeşte pe Allah dar în schimb se apropie de răzvrătire, haos şi rău. În general efectul vrăjilor şi al magiei este mai puternic asupra inimilor slabe care înclină către dorinţe josnice şi interese meschine.

Atunci când inima este înclinată în favoarea patimilor şi răului, vrăjile şi magia au un efect mai puternic asupra lor, pentru că duhurile malefice caută răul din suflet care devine vulnerabil şi subjugat puterii lor. Răul care există în interiorul inimii îl privează pe om de puterea divină necesară care să-i ofere suficiente arme cu care să se apere de malefic. Acesta este motivul care determină ca răul să găsească aceste inimi slăbite şi dezarmate şi gata să se supună intenţiei răuvoitoare. Dar în cazul în care maleficul întâlneşte o inimă ancorată în putere divină atunci vraja poate arăta un efect limitat sau chiar să nu se manifeste deloc.