În afara sanctuarului

= XXIII =

***

Chemarea la islam dincolo de Mecca

În luna Şawwal (la sfârşitul lunii mai – începutul lunii iunie 619 e.n.) la zece ani după ce Domnul său îi încredinţase misiunea, Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) a pornit spre at-Ta’if, aflat cam la 60 de km depărtare de Mecca, împreună cu Zaid bin Haritsa, pentru a invita oamenii la islam. Contrar aşteptărilor sale, atmosfera generală a fost teribil de ostilă. El a văzut familia lui Umair care era recunoscută printre nobilii din oraş dar spre dezamăgirea lui, toţi s-au prefăcut surzi la mesajul lui şi au folosit un limbaj abuziv referitor la cauza nobilă pentru care se străduia el. Trei fraţi din căpeteniile Thaqif: Abd Yalil, Mas’ud şi Habib – fiii lui Amr bin Omair at-Thaqafi s-au întâlnit cu Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) şi acesta i-a invitat să îmbrăţişeze islamul şi să-l slăvească pe Allah, dar ei l-au insultat cu neruşinare şi i-au refuzat invitaţia.

„Acesta sfâşie straiele Ka’bei”; este adevărat că Allah te-a trimis ca Mesager?” a spus unul dintre ei.

„Nu a găsit Allah pe altcineva căruia să-i încredinţeze Mesajul Său?” a spus al doilea.

„Jur pe Allah că nu voi avea niciodată vreo legătură cu tine. Dacă eşti într-adevăr Mesagerul lui Allah, atunci eşti prea serios ca să ripostezi, iar dacă îl huleşti pe Allah simt că este necesar să nu vorbesc cu tine”, spuse al treilea.

Trimisul lui Allah  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) şi-a dat seama că ei erau cauze pierdute, aşa că s-a ridicat şi i-a părăsit, spunând: Dacă vă complaceţi în aceste practici ale voastre, atunci să nu le daţi la iveală în faţa mea.

El  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) a rămas acolo timp de zece zile, căutând să vorbească fiecărui om în parte dar totul fără nici un rezultat. Nerăbdători să grăbească plecarea vizitatorului nepoftit, oamenii l-au fugărit pe toate potecile cu huiduieli, l-au lovit cu pietre şi l-au forţat să fugă din oraş, urmărit de o gloată veninoasă. Sângele îi şiroia pe ambele picioare şi Zaid, silindu-se să-l apere, a fost rănit la cap. Mulţimea nu s-a liniştit însă până când nu l-a alergat 3-4 km prin câmpiile nisipoase de la poalele colinelor.

Acolo, dezgustat şi sfârşit de oboseală, s-a refugiat într-una din numeroasele livezi şi s-a odihnit lângă zidul unei vii.

Într-un moment în care întreaga lume părea că s-a întors împotriva lui, Muhammad  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) s-a întors spre Domnul său şi s-a aplecat în rugăciune şi cuvintele sale emoţionante încă se păstrează, imortalizând momentul în care sufletul său chinuit a dat frâu liber disperării. El era obosit şi rănit, dar încrezător în ajutorul Stăpânului său:

O, Allah! Numai Ţie mă pot plânge de neajutorarea mea, de sărăcia resurselor mele şi de nimicirea mea în faţa omenirii. Tu eşti cel mai Milostiv dintre cei milostivi! Tu eşti Domnul celor neajutoraţi şi slabi, O, Stăpâne al meu! În mâinile cui mă vei părăsi? În mâinile unei rude distante şi neprimitoare care, văzându-mă, s-ar încrunta supărată, sau ale duşmanului căruia i s-a oferit control asupra mea? Dacă, însă, mânia Ta cade asupra corpului meu, nu am pentru ce să mă îngrijorez, căci bunătatea Ta mă încape şi pe mine. Caut apărare în lumina Feţei Tale care luminează cerurile şi alungă întunericul, care veghează asupra tuturor lucrurilor din lumea aceasta şi din Lumea de Apoi. Fie ca niciodată să nu-ţi stârnesc mânia sau ca mânia Ta să se îndrepte asupra mea. Şi, întru mulţumirea Ta, nu voi săvârşi păcate. Şi nu este altă putere sau alt ajutor decât unul singur al Tău!

Văzându-l în această situaţie neajutorată, doi fii ai lui Rabi’a, meccani înstăriţi, au fost înduioşaţi, mai ales că erau şi rude şi au trimis la el pe unul dintre servitorii lor creştini pentru a-i duce o tavă cu struguri. Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) a acceptat fructele cu invocaţia pioasă:

În numele lui Allah.

Servitorul creştin Addas a fost foarte impresionat de aceste cuvinte şi a spus:

Acestea sunt cuvinte pe care, în general, oamenii de aici nu le folosesc.

Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) l-a întrebat de unde provine şi ce religie mărturiseşte.

Addas a răspuns: Sunt creştin prin credinţa-mi şi vin din Ninive.

Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) a spus atunci: Aparţii oraşului lui Iona cel drept, fiul lui Matta?

Addas l-a întrebat uimit: Dar de unde ştii despre Iona, fiul lui Matta?

Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) a răspuns: El este fratele meu. A fost Profet şi asta sunt şi eu.

Auzind acestea, Addas i-a sărutat mâinile şi picioarele.

Stăpânii lui l-au certat pentru această faptă, dar el a răspuns: Nimeni pe acest pământ nu este mai bun decât el. Mi-a dezvăluit un adevăr pe care numai un profet îl ştie.

Ei l-au certat din nou şi au spus: Te avertizăm asupra consecinţelor ce se vor ivi dacă părăseşti credinţa strămoşilor tăi. Religia pe care o mărturiseşti este mult mai bună decât cea spre care te simţi atras.

Cu inima frântă şi deprimat, Muhammad  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) s-a pregătit să se întoarcă la Mecca. Când a ajuns la Qarn al-Manazil, Allah Atotputernicul i l-a trimis pe Gavriil, împreună cu îngerul munţilor. Acesta i-a cerut Profetului  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) permisiunea să îngroape Mecca între munţii Abu Qubais şi Qu’aiqa’an. Această întâmplare a fost relatată de Aişa, soţia Profetului  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ).

Ea a spus:

L-am întrebat pe Profet dacă trăise o zi mai proastă decât cea de Uhud. El a răspuns că suferise mult din cauza acelor oameni, dar cea mai dureroasă a fost ziua de Aqaba. Am mers să caut ajutor la Ibn Abd Yalil bin Abd Kabal dar m-a alungat. Am plecat obosit şi întristat, indiferent la ce se întâmpla în jurul meu, când am realizat dintr-o dată că mă aflam în Qarn at-Tha’alib, numit şi Qarn al-Manazil. Acolo am privit în sus şi am văzut un nor care-şi întindea umbra deasupra mea şi Gavriil mi s-a adresat: Allah a auzit cuvintele poporului tău şi a trimis pe îngerul munţilor în ajutorul tău. Cel din urmă a strigat, mi-a transmis urările sale şi apoi mi-a cerut permisiunea să îngroape Mecca între cei doi munţi care o mărgineau. Eu am răspuns că nu. Poate se va naşte din spiţa lor cineva care să se închine lui Allah Atotputernicul.

Acesta este un răspuns concis şi plin de înţeles, care indică în mod clar caracterul fără de pereche al Profetului  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ), manierele alese şi firea sa măreaţă şi generoasă.

Trimisului lui Allah  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) i-a revenit atunci vigilenţa şi inima sa s-a liniştit în lumina acelui ajutor divin invizibil. El a plecat la Uadi Nakhla (Valea Curmalului) unde a rămas timp de câteva zile.

În timpul şederii sale acolo, Allah i-a trimis un grup de jinni, care l-au ascultat recitând din Nobilul Coran:

Şi (adu-ţi aminte) când am abătut Noi către tine o ceată de jinni ca să asculte Coranul. Şi când s-au adunat ei, au zis: Ascultaţi cu luare-aminte! Iar când s-a terminat, s-au întors la neamul lor ca îndemnători şi prevenitori.

Şi au zis ei: O, neam al nostru! Noi am auzit o Carte, care a fost trimisă după Moise, întărind ceea ce a fost înainte de ea. Ea călăuzeşte către Adevăr şi către o cale dreaptă.

O, neam al nostru! Răspundeţi celui care cheamă la Allah şi credeţi în El, căci El vă va ierta păcatele voastre şi vă va apăra pe voi de o pedeapsă dureroasă 46:29-31

La acelaşi incident se referă capitolul din Coran Ad-djinn:

Spune: Mi-a fost revelat mie că o ceată de jinni au ascultat şi apoi au zis: „Noi am auzit un Coran minunat,

Care călăuzeşte către drumul cel drept! Noi credem în el şi nu-i vom face Domnului nostru nici un asociat!

Pentru că El – înalţă-se mărirea Domnului nostru! – nu Şi-a luat soaţă şi nici copil!

Şi netrebnicul nostru a spus asupra lui Allah minciuni.

Noi am crezut că nici oamenii, nici jinnii nu vor spune împotriva lui Allah minciuni,

Însă au fost bărbaţi dintre oameni care au căutat apărare la bărbaţii dintre jinni dar le-a sporit lor suferinţa,

Şi că ei au crezut, aşa cum aţi crezut şi voi, că Allah nu va învia pe nimeni,

Noi am atins cerul şi l-am aflat plin de păzitori aspri şi de bolizi.

Noi ne-am aşezat în el pe nişte locuri pentru a auzi. Însă cine se pune la ascultat acum găseşte un bolid stând la pândă pentru el.

Noi nu ştim dacă se voieşte rău celor de pe pământ sau dacă voieşte Domnul lor (să-i călăuzească) pe calea cea dreaptă.

Printre noi se află unii drepţi şi (alţii) mai puţin drepţi; astfel şi noi am fost împărţiţi în felurite cete.

Noi credem că nu-L vom putea slăbi niciodată pe Allah pe pământ şi nu-L vom putea slăbi pe El, fugind.

Şi când am auzit noi călăuzirea, am crezut în ea şi acela care crede în Domnul său să nu se teamă nici de împuţinare, nici de împovărare!

Unii dintre noi sunt musulmani şi unii dintre noi sunt nelegiuţi. Aceia dintre noi care au îmbrăţişat islamul sunt aceia care au căutat calea cea dreaptă.”

Cât despre cei nelegiuiţi, ei sunt vreascuri de foc pentru Gheena.

72:1-15

Din contextul acestor versete şi interpretarea lor relevantă reiese cu claritate că Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) nu era conştient de prezenţa acelui grup de jinni acolo.

El şi-a dat seama de aceasta doar când Allah i-a revelat acele versete. Versetele mai confirmă că era prima dată când ei veniseră. Capitolul, în anumite versete, sugerează că, mai târziu, jinnii şi-au repetat vizitele. Prezenţa acelui grup este plasată în contextul ajutorului pe care Domnul l-a acordat Mesagerului Său şi constituie un semn favorabil al succesului şi victoriei finale a chemării islamice. Această prezenţă reprezintă o dovadă neştirbită a faptului că nici o putere, oricât de mare ar fi, nu poate schimba ceea ce a fost lucrat de Allah.

Acela care nu va răspunde celui care cheamă la Allah nu va scăpa de puterea (lui Allah) pe pământ şi nu va avea ocrotitori în locul Lui. Aceia se află în rătăcire învederată. 46:92

După ce i s-a acordat acest sprijin, depresia, dezamăgirea şi tristeţea, care îl copleşeau de când fusese alungat din Ta’if, l-au părăsit pe Muhammad  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) şi el şi-a întors faţa spre Mecca cu hotărârea de a-şi pune în aplicare planul iniţial, adică de a-i chema pe oameni la islam şi de a le transmite mesajul său, cu mare zel şi cu un entuziasm fără pereche.

Zaid bin Haritha, companionul său, s-a adresat Profetului  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) astfel:

Cum îndrăzneşti să mai pui piciorul în Mecca după ce ei te-au exilat?

Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) i-a răspuns:

Ascultă, Zaid! Allah ne va uşura cu siguranţă şi Îşi va sprijini religia şi pe Profetul Său.

Când au ajuns la o distanţă scurtă de Mecca, el s-a retras în peştera Hira. De acolo, a trimis un om din tribul Khuza’a la al-Akhnas bin Şuraiq să-i ceară protecţie. Acesta i-a răspuns că era aliatul quraişilor, nefiind astfel în măsură să-i ofere protecţie. Atunci, Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) l-a trimis la Suhail bin Amr dar tot fără nici un folos. Al-Mut’im bin Udai, om de vază din Mecca, s-a oferit să răspundă chemării Profetului  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) pentru adăpost. El le-a poruncit oamenilor lui să se înarmeze temeinic şi apoi i-a cerut lui Muhammad  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) să intre în oraş şi să se îndrepte direct spre Sfântul Sanctuar. Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) a făcut două rak’ah şi apoi a plecat spre casa lui, păzit de servitorii înarmaţi ai lui Udai.

S-a povestit că, mai târziu, Abu Jahl, duşmanul crâncen al islamului, l-a întrebat pe Mut’im dacă purtarea lui însemna protecţie sau convertire, iar acesta i-a răspuns că era doar protecţie. Abu Jahl s-a simţit ruşinat şi a spus că, de dragul lui, îi va acorda protecţie lui Muhammad  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ).

Trimisul lui Allah  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) n-a uitat niciodată serviciul lui Mut’im. La sfârşitul bătăliei de la Badr, el a declarat public că, în cazul în care Mut’im se afla încă în viaţă şi cerea eliberarea captivilor quraişi, el nu-i va refuza cererea.

***

= VA URMA =

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s