Vise şi premoniţii

***

Visele dreptcredincioşilor se vor adeveri

Adeverirea visului credinciosului este un semn ce vesteşte apropierea Zilei de Apoi.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah a spus:

Când Ziua Învierii se apropie, visul celui ce este credincios se va adeveri, iar visul credinciosului reprezintă una din cele 46 de părţi ale profeţiei. Ceea ce aparţine profeţiei nu poate fi niciodată neadevărat.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah a spus:

Când Ceasul se apropie, rareori se va întâmpla ca visul unui credincios să nu se adeverească. Şi cea mai adevărată viziune va fi a celui ce întotdeauna grăieşte adevărul, căci viziunea unui musulman reprezintă a 46-a parte a profeţiei.

Visele sunt de trei feluri:

• Visul plăcut; adică un fel de veşti îmbucurătoare ce vin de la Allah.
• Coşmarul; acesta produce suferinţă şi vine de la Satan, cu permisiunea lui Allah.
• Visul subconştientului (o proiecţie a propriului intelect).

Aşadar, dacă unei persoane nu-i place ceea ce vede în visul său, trebuie să se ridice, să se roage şi să nu povestească nimănui.

A spus Trimisul lui Allah : Îmi place să văd lanţuri (în vis), însă nu-mi place să mă văd purtând coliere, căci lanţurile indică statornicia unei persoane în religie.

Din Coran şi din Sunna am învăţat că există trei tipuri de vise. Primul este reprezentat de visul sau viziunea profeţilor. În acest caz visurile sunt întotdeauna adevărate, căci acestea sunt revelaţii ale lui Allah către trimişii Săi – Allah să fie mulţumit de ei. Profeţia a fost încheiată de Muhammad , el a fost ultimul dintre profeţi şi nici un altul nu va mai veni după el. Totuşi o parte a profeţiei a rămas. Există un tip de vis pe care musulmanul îl vede în timpul somnului şi care poate fi o viziune adevărată, parte a profeţiei. Multe alte tradiţii indică faptul că Profetul a avut astfel de viziuni care s-au adeverit înainte de a i se fi acordat misiunea sa.

Profeţia este compusă din 46 de părţi, drept urmare viziunea bună a unui musulman reprezintă una dintre acestea sau este o parte a cunoaşterii profetice.

În ceea ce priveşte visele oamenilor obişnuiţi, acestea pot fi împărţite în două categorii. Una dintre acestea este viziunea celor buni şi pioşi. Chiar şi în timpul somnului, cele mai lăuntrice elemente ale sufletului sunt dominate de trăsăturile nobile existente în acea persoană. De aceea visele lor reprezintă un adevăr. Aceste tipuri de vise au fost considerate a 46a parte a profeţiei. Acestea însă nu pot fi profeţii autentice, deoarece nici o fiinţă umană, cu excepţia profeţilor, nu poate deţine în timpul somnului controlul absolut asupra trăsăturilor sale nedemne, care există în fiecare om. Totuşi nu se poate nega că subconştientul celor nobili şi pioşi este dominat de intenţii şi dorinţe mărinimoase, primind, datorită acestui lucru, în timpul visului sugestii divine, însă acestea nu sunt neapărat adevărate, aşa cum sunt în cazul profeţilor.

Cel de-al doilea tip de vise, numite hulm în Coran şi Sunna, este de fapt expresia dorinţelor carnale suprimate ale unei persoane. Aceste visuri sunt reflecţia experienţelor neplăcute, prezente sau trecute, stocate în subconştient.

Abu Huraira a relatat că l-a auzit pe Trimisul lui Allah spunând:

Nimic, exceptând veştile îmbucurătoare, nu a mai rămas din profeţie.

Ei au întrebat: Ce înseamnă veştile îmbucurătoare?

El a răspuns: Visele plăcute ale celor dreptcredincioşi (aducătoare de veşti bune).

***

Fuga celor credincioşi în vârful munţilor

Fuga unui credincios musulman alături de oile sale pe vârful munţilor este un semn ce vesteşte apropierea Zilei de Apoi.

Abu Sa’id al-Khudri a relatat:

Trimisul lui Allah a spus: Va veni o vreme când cea mai de preţ avere a unui musulman va fi oaia pe care o va lua cu el pe vârful munţilor şi în locuri umede, pentru a se ascunde cu religia sa de încercări.

În timpul războielor şi în perioade foarte dificile este preferabil ca oamenii să ducă o viaţă singuratică ferindu-te de tumultul conflagraţiilor.

Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah obişnuia să se roage (astfel):

O, Allah, îndreaptă pentru mine religia mea care este scutul treburilor mele. Îndreaptă pentru mine treburile lumii în care trăiesc. Îndreaptă pentru mine Lumea de Apoi, de care depinde viaţa de veci. Fă viaţa mea o sursă de belşug pentru fiecare faptă bună şi fă moartea mea o sursă de alinare, ocrotindu-mă de tot răul.