***
Fluviul Eufrat scoate la iveală o comoară din aur
Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah 
a zis:
Ziua de Apoi nu va veni înainte ca Eufratul să scoată la iveală un munte de aur pentru care oamenii se vor lupta. Din fiecare o sută de oameni vor muri 99, însă fiecare dintre ei va zice că poate el va fi cel ce va fi salvat (va supravieţui şi va lua aurul).
Abu Huraira a relatat că Profetul a zis:
În curând, Eufratul va dezveli un munte de aur, însă cel ce va fi acolo să nu ia nimic. Comoara se va afla în posesia duşmanilor săi sau va fi cheltuită în scopuri păcătoase, astfel că, dacă unul o va vedea, trebuie să nu se apropie, să nu ia nici o părticică din ea.
Acest hadis arată că o comoară de aur va fi găsită în apropierea Ceasului, însă descoperirea va fi un semn al Zilei Învierii nu o veste de bun augur. De aceea, Profetul le-a interzis musulmanilor să ia comoara, oricare ar fi aceasta. Belşugul va da naştere la rivalităţi între grupurile societăţii islamice şi cei mai mulţi dintre ei, mânaţi de o puternică dorinţă de a se îmbogăţi, vor lupta unii împotriva altora pentru a obţine bogăţia respectivă.
Abdullah bin Harith bin Nawfal a relatat:
Eram cu Ubai bin Ka’b şi acesta a zis: Părerile diferă cu privire la scopul omului.
Eu am zis: Da, desigur.
Apoi a zis: L-am auzit pe Trimisul lui Allah spunând:
În curând, Eufratul va dezvălui un munte de aur şi când oamenii vor auzi acest lucru se vor duce în grupuri acolo, însă dacă-i lăsăm să ia din acea comoară vor spune: Dacă le permitem oamenilor să ia o parte din ea, ei o vor lua pe toată. Astfel se vor lupta şi dintr-o sută de oameni, 99 vor fi ucişi.
Unii savanţi islamici au sugerat că „muntele din aur” sau „comoara” Eufratului este o metaforă, însemnând, de fapt, că Eufratul se va dovedi un mijloc eficace pentru creşterea nivelului de trai al unei ţări, fie prin agricultură, industrie, irigaţii, pescuit, etc., spre exemplu Imperiul Roman şi-a sporit bogăţia prin deţinerea bazinului geografic al Eufratului, cele mai îndepărtate ţări ale lumii antice erau obligate să furnizeze bogăţii romanilor sau să tranziteze această regiune plătind biruri grele.
Alţi învăţaţi contemporani consideră că „muntele de aur” se referă la exportul de petrol din zilele noastre însă toate variantele sunt interpretări. Ştim, textual, doar că Profetul a indicat descoperirea unei comori dezvăluite de Eufrat, însă le-a interzis oamenilor să ia sau să se apropie de acea „comoară”. Profetul ne-a avertizat că în această zonă vor avea loc lupte aprige pentru însuşirea bogăţiilor dezvăluite.
***
Terenul arid al Arabiei va deveni pajişte şi râuri
Bunăstarea fără de seamăn îi va face pe arabi trândavi şi apatici, iar iubirea pentru viaţa lumească îi va face invidioşi unii pe alţii, ceea ce va duce la războaie. Din această cauză, nu vor mai acorda atenţie meşteşugurilor din vechime precum agricultura. Întreaga Peninsulă Arabă va deveni un loc umed, răcoros şi se va transforma în pajişti şi livezi. Neglijându-se munca pământului în favoarea altor ocupaţii, apa nu va mai fi atât de utilizată şi va continua să se scurgă în râuri.
Profetul a relatat că terenul arid, nisipos, lipsit de vegetaţie al Peninsulei va deveni plin de verdeaţă şi ape curgătoare.
Abu Huraira a relatat că Trimisul lui Allah a zis:
Ceasul nu va veni până ce bunăstarea nu va deveni fără margini, încât o persoană va dori să ofere din averea sa zakat, însă nu va găsi pe nimeni care să accepte şi până ce terenurile Peninsulei Arabe vor deveni pajişti şi râuri.
Unii învăţaţi au sugerat că transformarea terenului Peninsulei în pajişti şi râuri se poate realiza printr-o serie de metode ştiinţifice de cultivare şi horticultură, prin cultivarea terenurilor, activităţi de amenajare, săparea fântânilor şi prin munci agricole. Din relatarea anterioară reiese că Peninsula Arabă deţine resurse de apă, chiar lacuri şi râuri, aşadar un deşert poate ajunge a se transforma în oaze, livezi, iar câmpii scăldate de râuri se pot deşertifica, în contextul unor fenomene naturale complexe; profeţie care a fost spusă de Trimisul lui Allah în timpul bătăliei de la Tabuk.
Mu’adh bin Jabal a povestit că l-a însoţit pe Trimisul lui Allah în expediţia de la Tabuk şi el (Profetul ) a îmbinat rugăciunile. A făcut rugăciunea de prânz şi cea de amiază împreună şi de asemenea pe cea de apus cu cea de noapte, iar în următoarea zi a amânat rugăciunile; apoi a ieşit şi a făcut rugăciunea de prânz împreună cu cea de amiază. Apoi a intrat şi (mai târziu) a ieşit şi a făcut rugăciunea de apus cu cea de noapte şi a zis:
Cu voia lui Allah, până mâine veţi ajunge la fântâna de la Tabuk şi n-ar trebui să ajungeţi acolo decât în zori, însă cel ce ajunge să nu se atingă de apa ei până la venirea mea.
Am ajuns, însă doi din grupul nostru au ajuns înaintea noastră la fântână. Era un izvor firav precum dâra lăsată de şiretul unui pantof. Trimisul lui Allah i-a întrebat dacă au atins apa şi aceştia au răspuns afirmativ. Trimisul lui Allah i-a dojenit, spunându-le, prin voia lui Allah, ceea ce trebuia. Atunci oamenii au luat în palmele lor apă din fântână până ce a devenit mai multă. Profetul s-a spălat pe mâini şi pe faţă cu această apă şi apoi a dus-o înapoi acolo (la fântână) şi din fântână a izvorât apă din belşug, până ce toţi oamenii au băut şi s-au săturat. Apoi a zis:
Mua’dh, să sperăm că dacă vei trăi mult vei vedea apa aceasta irigând din belşug grădinile şi livezile.
Islamica Republică 