Negocieri

= XIX =

***

Reprezentanţii tribului Quraiş negociază cu Trimisul lui Allah

La scurt timp după convertirea acestor doi puternici eroi, Hamza bin Abdul-Muttalib şi Omar bin al-Khattab, mai marii tiraniei şi ai oprimării au început să se risipească şi politeiştii au realizat că era inutil să-i mai tortureze pe musulmani. În consecinţă, ei au încercat să-şi îndrepte campania într-o altă direcţie. Înscrisurile autentice ale biografiei Profetului arată că liderilor meccani le-a venit ideea să-l tenteze. Într-o zi, câţiva dintre oamenii importanţi din Mecca s-au adunat la Ka’ba şi Utba bin Rabi’a, un şef de-al lor, s-a oferit să-l abordeze pe Profet şi să facă un târg cu el, prin care îi ofereau orice bogăţie ar fi dorit el, cu condiţia să păstreze tăcerea şi să nu mai proclame noua credinţă. Quraişii i-au susţinut propunerea şi i-au cerut să preia această sarcină. Utba s-a apropiat de Muhammad şi i s-a adresat cu următoarele cuvinte:

Nu am mai văzut pe nimeni în Arabia care să fi atras o calamitate mai mare asupra unei naţiuni, decât ai făcut tu. Ne-ai înşelat zeii şi religia, i-ai acuzat pe strămoşii şi pe înţelepţii noştri de impietate, i-ai acuzat că au făcut greşeli şi ai semănat discordie între noi. Dacă faci toate acestea cu scopul de a te îmbogăţi, noi vom pune mână de la mână, şi-ţi vom oferi mai multe bogăţii decât a avut vreun quraiş vreodată. Dacă ambiţia te animă, te vom face şeful nostru. Dacă doreşti să fii rege, suntem gata să te acceptăm. Dacă te afli sub puterea unui spirit rău care te bântuie şi te domină şi nu te poţi scutura de jugul său, atunci vom aduce vraci pricepuţi care să te vindece.

Ai terminat ce ai avut de spus? a întrebat Muhammad – şi aflând că totul fusese spus a luat cuvântul şi a afirmat:

În numele lui Allah, Cel Milostiv şi Îndurător.

O Carte ale cărei versete sunt tâlcuite, un Coran arab, pentru un neam (de oameni) care ştiu,

Un binevestitor şi un prevenitor, însă cei mai mulţi dintre ei se întorc şi nu ascultă.

Ei zic: Inimile noastre sunt acoperite faţă de aceea la care ne chemi tu…

(41:1-5)

Trimisul lui Allah a continuat să recite versetele, în timp ce Utba şedea şi asculta cu atenţie, cu mâna sprijinită de şale. Când Mesagerul a ajuns la versetul care cerea prosternare, el s-a prosternat imediat. După aceea, s-a întors spre Utba, spunând:

Ei bine, Abu al-Walid! Ai auzit răspunsul meu, acum eşti liber să faci ce vrei.

Utba s-a întors atunci la însoţitorii lui pentru a-i informa despre atitudinea Profetului . Când l-au văzut compatrioţii lui, au jurat că se întorsese cu o expresie a feţei diferită de cea pe care o avusese înainte de a-l întâlni pe Profet . El le-a comunicat imediat amănuntele discuţiei pe care a avut-o şi ce răspuns a primit şi a încheiat, spunând:

N-am mai auzit cuvinte asemănătoare cu cele pe care le-a recitat. Cu siguranţă, nu sunt legate nici de poezie, nici de vrăjitorie şi nici nu aparţin unui prezicător. O, popor Quraiş, vă cer să luaţi în seamă sfatul meu şi să-i acordaţi omului libertate deplină să-şi atingă ţelurile, şi doar atunci vă veţi putea detaşa cu siguranţă de el. Jur că vorbele lui poartă un Mesaj suprem. Dacă alţi arabi vă vor scăpa de el, atunci vă vor scuti de necazuri, dar, pe de altă parte, dacă el preia conducerea arabilor, atunci vă veţi desfăta în regatul lui şi veţi fi părtaşi la puterea lui.

Desigur, aceste cuvinte au ajuns la urechi surde şi nu au fost pe placul necredincioşilor care l-au ocărât pe Utba şi au susţinut că Profetul îl vrăjise.

Într-o altă versiune a aceluiaşi eveniment se povesteşte că Utba l-a ascultat cu atenţie pe Profet până când acesta a început să recite cuvintele lui Allah:

Şi dacă se întorc ei, atunci spune: Vă previn pe voi asupra unei nimiciri asemenea nimicirii (care a lovit neamurile) Ad şi Thamud.

(41:13)

Aici, Utba s-a ridicat cuprins de panică şi uimire şi a pus mâna pe gura Profetului , implorându-l:

Te rog, în numele lui Allah şi al legăturilor de sânge, opreşte-te, căci dacă nu, nenorocirea va cădea peste capul poporului Quraiş.

Apoi el s-a întors în grabă la compatrioţii lui şi i-a informat în legătură cu ceea ce auzise.

Abu Talib reuneşte neamurile Haşim şi al-Muttalib

Deşi noile schimbări erau binevenite şi nu întâmpinau rezistenţă, Abu Talib avea totuşi o puternică senzaţie de frică pentru soarta nepotului său. El a analizat seria precedentă de incidente, inclusiv afacerea trocului lui Amara bin al-Walid, piatra lui Abu Jahl, încercarea lui Uqba de a-l sugruma pe Profet şi, în sfârşit, intenţia lui Omar (înainte de convertire) de a-l ucide pe Muhammad . Înţeleptul şi-a dat seama că toate acestea sugerau, fără îndoială, un complot serios, pus la cale pentru a-i ignora statutul de custode al Profetului şi pentru a-l ucide pe acesta din urmă în public. Dacă un asemenea lucru s-ar fi întâmplat, Abu Talib era convins că nici Omar, nici Hamza nu ar fi fost de nici un ajutor, în ciuda poziţiei lor sociale puternice.

Abu Talib avea dreptate. Politeiştii au alcătuit un plan bine pus la punct pentru a-l ucide pe Profet şi s-au adunat să-şi pună planul în aplicare. De aceea, el a chemat neamurile Haşim şi al-Muttalib, fiii lui Abd Munaf, şi i-a îmboldit să se pregătească pentru a-i apăra nepotul. Absolut toţi, indiferent dacă erau sau nu credincioşi, au răspuns afirmativ, cu excepţia fratelui său, Abu Lahab, care era de partea idolatrilor.

***

= VA URMA =