Profetul şi Zaid

= Rumi =

3500

Vorbi-ntr-o zi Profetul: „Zaid cinstită faţă,

ce simţi că eşti acuma, în astă dimineaţă?”

3501

„O slugă credincioasă a Domnului iubit.

Dovezi ai din grădina creaţiei c-a-nflorit?”

3502

„O sete-n lungul zilei, o sete de nestins.

Nesomn în timpul nopţii, de dor şi chin cuprins.”

3503

„Dar dincolo de noapte şi zi eu am trecut,

aşa precum străbate al lăncii vârf un scut.”

3504

Acolo zămislirea şi creşterea sunt una,

şi mii şi mii de veacuri şi clipa sunt totuna.”

3505

„Unit făr-de-nceputu-i cu ce-nu-va-sfârşi.

Nu-i minte să priceapă, oricât s-ar strădui.”

3506

„Şi care-i atunci darul adus de călător

din ţara-aceea mândră, de care ne e dor?”

3507

„Când lumea vede numai al cerului senin,

eu dincolo de boltă văd Tronul cel Divin.”

3508

„Opt raiuri, şapte iaduri-eu le zăresc prea bine,

cum văd păgânii idoli, când vin să li se-nchine.”

3509

„Îi desluşesc întocmai pe toţi, cum bunăoară

deosebesc tot grâul de orzu-adus la moară.”

3510

„Îi ştiu pe cei ce raiul sau iadu-i va primi,

cum şarpele de-un peşte îl pot deosebi.”

3526

„Pe toţi îi văd prea bine, aşa cum fi-vor ei

de Ziua Învierii, bărbaţi ca şi femei.”

3527

„Vrei oare să spun totul sau vrei să ţin ascuns?

Profetu-şi muşcă buza, în semn că e de-ajuns.”

3528

„Vrei taina Judecăţii şi învierii sfinte

ca s-o dezvălui lumii în câteva cuvinte?”

3529

„Dă-mi voie să rup vălul şi tot ce ştiu anume,

asemeni unui soare, să strălucească-n lume,”

3530

„c-adevăratul soare s-ajungă tot mai pal,

şi s-arăt ce-osebeşte o salcie de-un curmal.”

3531

„Ce-i taina învierii atuncea eu voi spune,

şi ce monede-s calpe şi care-s cele bune.”

3533

„S-arăt vreau cele şapte făţarnice păcate,

sub luna ce nu-şi pierde nicicând din plinătate.”

3534

„Voi arăta ce zdrenţe purta-vor toţi procleţii.

Voi face să se-audă cum tobe bat profeţii.”

3535

„Voi arăta acelor care nu cred deloc

ce-i raiul şi ce-i iadul şi ce e la mijloc.”

3542

„Vorbesc pe ocolite când pot vorbi deschis,

dar teamă mi-e că-l supăr pe-al Domnului trimis.”

3543

Vorbi în chipu-acesta, de parcă vin băuse,

încât Profetu-l prinse de guler şi îi spuse:

3544

„Mai înfrânează-ţi calul focos, căci uiţi de tine

Când ştii că de-adevăruri nu-i Domnului ruşine.”

3545

„Vezi ţi-a ieşit oglinda din punga ei de piele.

Şi cumpăna şi-oglinda cum ar putea să-nşele?”

3546

„Şi cumpăna şi-oglinda crezi tu c-ar amuţi

spre-a nu-i jigni pe alţii şi a nu-i umili?”

3547

„Şi cumpăna şi-oglinda sunt pietre de-ncercare

de-un soi ales. Zadarnic le-ai cere o favoare:”

3548

„De Dragu-mi, adevărul ţine-ţi-l sub obroc.

Vădiţi doar cele bune iar ce e rău deloc!”

3549

„Ele-ar răspunde atunci: Greşit-ai a ta ţintă.

Şi cumpăna şi oglinda să-nşele şi să mintă?”

3550

„Căci Domnul pentru-aceasta anume ne-a făcut:

să facem c-adevărul să fie cunoscut.”

3551

„De nu, ce preţ avea-vom? Răspunde tu, juneţe!

Am mai fi oglindirea celor mai mândre feţe?”

3552

„Ascunde-acum oglinda în punga de sub strai,

de Domnul prefăcut-a-al tău piept într-un Sinai!”

3553

Zaid răspunse atuncea: „Sub braţ pot ţine oare

pe-al Adevărului şi al Veşniciei soare?”

3554

„El mistuie subţioara ca şi-nşelătoria.

Nu-i pot sta-n faţă gându-nţelept nici nebunia.”

3555

Profetu-i zise: „Dacă pe-un ochi un deget pui,

de-ndată-ţi pare-atuncea că-n lume soare nu-i.”

3556

„Vezi, vârful unui deget e-un văl pe lună pus,

simbol al tăinuirii ce-o iscă Cel de Sus.”

3557

„Un vârf de deget lumea s-o-acopere e-n stare

şi-o aşchie alungă lumina-acestui soare.”

3608

„Povestea-aceasta n-are sfârşit, Zaid, o ştiu,

aşa că înfrâneză-ţi al vorbei bidiviu.”

3609

„În clipa-n care vorbea păcatele le-arată,

ea vălurile tainei le sfâşie pe dată.”

3610

„Dorită-i tăinuirea de Domnul, pentr-o vreme.

Alungă toboşarul din drum, făr-a te teme!”

3611

„În frâu ţine-ţi sireapul! Mai bună-i tăinuirea.

Mai bine-i să-l desfete pe om închipuirea.”

3612

„Vrea Domnul ca şi ce-i ce sunt iadului sortiţi

Tot Lui să i se-nchine, spre a fi izbăviţi.”

3615

„Mai vrea Cel Sfânt ca prinţii şi sclavii sau cei prinşi,

de teamă şi nădejde să fie toţi cuprinşi.”

3616

„În văl de fapt se află nădejdea ca şi teama,

ca numai îndărătu-i să li se ţese trama.”

3617

„Când omul rupe vălul, nădejdi şi temeri n-are,

căci nevăzută-i Forţa ce pune la-ncercare.”

3625

„Ţi-e teamă-atunci când taina ascunde tot ce-ai vrut

şi-ncepe căutarea a ce e nevăzut.”

3628

„Căci Domnu-a zis: Vreau omul în Nevăzut să creadă.

Şi am închis fereastra ca lumea să nu vadă.”

3629

„De-aş fi deschis-o-ntocmai cum fi-va-n Ziua pură,

aş mai fi spus eu oare: în cer vezi vre-o spărtură?”

3630

„Spre a ieşi din bezna ce le cuprinde viaţa,

înspre-o anume parte toţi îşi îndreaptă faţa.”

3631

„Numai că mersul lumii vremelnic s-a schimbat,

şi-azi potera e dusă de hoţ la spânzurat.”

3632

„Bine-i s-asculţi de Domnul chiar când e tăinuit.

Îi place că şi-atuncea de El ţi-ai amintit.”

3641

„Cum mai de preţ sunt vălul şi ce e nevăzut,

închideţi atunci gura! Mai bine-i să fii mut!”

3642

„Sfârşeşte-odată, frate, cu-această vorbărie,

căci Domnul însuşi poate dezvălui ce ştie.”

3643

„Bun martor pentru soare e propria-i lumină.

Supremul martor cine-i? Fiinţa cea divină.”

3644

I-a spus Zaid: „Vorbi-voi căci zis-au toţi cei drepţi

şi Domnul şi heruvii şi cei mai înţelepţi.”

3645

„Şi Domnul şi heruvii şi sfinţii spun mereu:

N-afara Celui Veşnic nu este dumnezeu.”

3647

Profetul zise: „Martor de este Cel de Sus,

la ce-ar mai da heruvii o mărturie-n plus?”

3657

„Toţi de-ar avea tărie şi ochi ca să privească

a soarelui lumină din bolta cea cerească,”

3658

„n-ar trebui ca luna şi-a stelelor armie

să fie pentru soare-o vădită măturie”.