Încurajări

Îndrumarea Profetului cu privire la tratarea bolnavilor prin încurajare şi întărirea încrederii

Ibn Majah a relatat de la Abu Sa’id al-Khudri că Trimisul lui Allah a spus:

Atunci când vizitaţi un bolnav, spuneţi-i vorbe bune, de dragul lui Allah, pentru că, deşi acest lucru nu îndepărtează răul, îi va uşura inima.

Acest hadis cuprinde un nobil remediu – atenuarea neliniştii bolnavului prin cuvinte bune care îi vor întări încrederea şi forţa. În acest caz, suflul său interior va creşte şi va ajuta organismul să lupte împotriva bolii.

Atenuarea neliniştii pe care o simte bolnavul, precum şi alinarea inimii sale au un efect suprinzător asupra vindecării trupului şi diminuării efectelor unei afecţiuni şi vor da putere inimii şi sufletului, încurajând organismul să lupte împotriva bolii; astfel bolnavii capătă mai multă energie şi forţe proaspete atunci când sunt vizitaţi şi stau în compania celor pe care îi plac şi pe care îi respectă. Acesta este unul din beneficiile ce derivă din vizitarea celui bolnav; din această acţiune rezultă patru tipuri de aspecte benefice: pentru cel bolnav, pentru vizitator, pentru familia celui suferind şi pentru oameni (în general).

Am menţionat că Profetul obişnuia să îi întrebe pe bolnavi dacă se plâng de ceva anume şi cum se simt. Îi mai întreba dacă au poftă să mănânce o anumită mâncare şi îşi aşeza mâna pe fruntea sau chiar pe pieptul oamenilor şi Îi cerea lui Allah să le dea sănătate. Câteodată Profetul realiza abluţiunea şi apoi turna apa folosită pe pieptul celui suferind.

Uneori Profetul îi spunea bolnavului:

Totul este bine. Vei fi purificat (vindecat), cu voia lui Allah.

Într-adevăr este cel mai bun comportament care poate fi adoptat atunci când vizităm persoanele suferinde.

***

Îndrumarea Profetului cu privire la tratarea bolilor prin intermediul alimentelor şi leacurilor cu care corpul este obişnuit

Înţelegerea nevoilor corpului reprezintă un aspect fundamental al ştiinţei medicinii, precum şi cea mai benefică latură a sa. Atunci când doctorul greşeşte în prescrierea remediului eficient, pacientului i se va produce o vătămare, deşi doctorului i se va părea că a făcut un bine. Doar un doctor ignorant ar putea să nu recunoască importanţa utilizării celor mai potrivite tipuri de alimente şi remedii pentru fiecare pacient, analizat individual. De exemplu, beduinii nu vor avea nici un beneficiu din consumarea nenuphar-ului (asemănător cu morcovul şi folosit la prepararea unei băuturi sau a siropului de trandafiri; aceste remedii nu vor produce un efect asupra lor); faptul a fost confirmat în urma experienţei acumulate şi a observaţiei atente.

al-Harith bin Kadalah a spus: Urmarea unei diete reprezintă cea mai eficientă vindecare; stomacul este locul în care sălăşuieşte boala, iar fiecărui organism trebuie să îi daţi acelea cu care s-a obişnuit (alimente şi medicamente). Într-o altă afirmaţie, al-Harith a specificat: Azm reprezintă o cale de vindecare, referindu-se la înfometare. De fapt, urmarea unei diete constituie un tratament mai bun pentru afecţiunile pletorice (excesul de sânge din corp care conduce la un aspect roşiatic) cu excepţia acelor situaţii în care există teamă că starea se va agrava din cauza acumulărilor de substanţe toxice.

Al-Harith a afirmat că boala sălăşluieşte în stomac. Stomacul este un organ curbat, având aspectul unei tărtăcuţe; este compus din trei straturi de material delicat ce poartă denumirea de fibre. Fibrele unuia dintre straturi sunt dispuse longitudinal, ale celui de-al doilea – orizontal, iar ale celui de-al treilea sunt înclinate. Extremitatea superioară a stomacului are mai mulţi nervi, în timp ce în partea inferioară este învelită şi are o textură pufoasă. Stomacul este localizat în partea de mijloc a abdomenului, fiind înclinat mai degrabă spre partea dreaptă, fiind forma pe care i-a dat-o Allah, Creatorul, în înţelepciunea Sa perfectă. Într-adevăr stomacul este sălaşul bolilor, punctul central al procesului de digestie şi al asimilării tuturor alimentelor şi băuturilor. Ulterior, hrana digerată coboară spre ficat şi intestine. Între timp, cantităţile excesive de substanţe parţial digerate pe care stomacul nu a reuşit să le asimileze rămân acolo, fie din cauză că s-a consumat o cantitate prea mare de alimente, fie din cauză că hrana era alterată sau nu a fost respectată ordinea firească a alimentelor în momentul consumării lor; e posibil să constatăm existenţa tuturor aceste cauze. O parte dintre reziduuri rămân în interiorul stomacului, iar organismul nu reuşeşte să le elimine, astfel, stomacul devine sălaşul bolilor. Al-Harith subliniază importanţa consumării unei cantităţi reduse de alimente şi a abţinerii de la satisfacerea tuturor dorinţelor inimii.

Cât despre obişnuinţa omului de a consuma anumite alimente, obiceiul face parte din natura umană. Obişnuinţele exercită o mare influenţă asupra omului şi a trupului său; dacă am iniţia un experiment asupra mai multor oameni cu aceleaşi caracteristici, rezultatul ar varia într-o mare măsură. De exemplu, să luăm cazul a trei bărbaţi tineri, cu temperament coleric, dintre care unul este obişnuit să consume mâncarea fierbinte, al doilea o mănâncă rece, în timp ce cel de-al treilea este obişnuit cu mâncărurile potrivite (se face referire şi la cantitatea de sare şi de condimentele din mâncare). Atunci când primul va mânca miere, ea nu îi va face rău, spre deosebire de a doua persoană care poate avea probleme; cel de-al treilea va fi uşor deranjat. Prin urmare obişnuinţele alimentare reprezintă o temelie pe care sunt clădite menţinerea stării de sănătate şi posibilitatea de vindecare a afecţiunilor.

Acesta este motivul pentru care Profetul a afirmat că fiecare persoană trebuie să fie tratată în funcţie de obişnuinţele sale alimentare sau medicamentoase.