19

Zirr ibn Hubaiş relata:

Am mers la Safwan ibn Assal să-l întreb despre gestul simbolic al trecerii mâinilor peste şosete în timpul abluţiunii.

El m-a întrebat: Zirr, ce te aduce aici?

Eu am răspuns: Am venit în căutarea cunoaşterii.

El a spus: Îngerii îşi întind aripile peste cel ce caută cunoaşterea, de bucurie pentru ceea ce caută.

Eu i-am spus: În mintea mea s-au născut nişte îndoieli în legătură cu trecerea simbolică a mâinilor peste şosete în timpul abluţiunii, după ce omul se uşurează. Cum tu eşti unul dintre tovarăşii Trimisului lui Allah , am venit la tine ca să te întreb. Ai auzit ca Profetul să spună ceva legat de acest lucru?

El a răspuns afirmativ şi a remarcat: El ne-a lămurit că în timpul călătoriei nu trebuie să ne scoatem şosetele ca să ne spălăm picioarele, chiar până la trei zile şi nopţi, decât în caz de necurăţenie majoră (după contactul sexual). În alte cazuri, cum ar fi somnul, uşuratul sau urinatul, este suficientă trecerea simbolică a mâinilor peste ciorapi.

Atunci eu l-am întrebat: L-ai auzit spunând ceva despre dragoste şi afecţiune? El a răspuns: Îl însoţeam pe Trimisul lui Allah într-o călătorie şi un beduin a venit la el strigând cu o voce răguşită: O, Muhammad!

Trimisul lui Allah i-a răspuns aproape pe acelaşi ton: Iată-mă!

Eu i-am zis (arabului): Ruşine să-ţi fie, coboară-ţi glasul în prezenţa lui, fiindcă aşa ne-a poruncit Allah.

El s-a răstit: Nu vreau să-mi cobor glasul, apoi, adresându-se Profetului , a zis: Ce se întâmplă cu o persoană care are dragoste de oameni dar nu s-a aflat încă în compania lor?

Trimisul lui Allah a răspuns: O persoană se va afla în compania celor pe care-i iubeşte, în Ziua Judecăţii.

Apoi a continuat să converseze cu noi şi, pe parcursul discuţiei, a amintit despre o poartă înspre apus, a cărei lăţime ar putea fi parcursă de un călăreţ în 47 de ani. Unul dintre povestitorii acestei relatări, Sufyan, spune mai departe: Această poartă se află în direcţia Siriei. Allah a creat-o o dată cu crearea cerurilor şi pământului. Ea este deschisă pentru căinţă şi nu se va închide până ce soarele nu va apune la răsărit (Ziua Judecăţii).

23

Ibn Abbas a relatat că Trimisul lui Allah a zis:

Dacă fiinţa omenească ar avea o vale plină cu aur, şi dacă ar mai fi încă o vale plină cu aur, atunci el le-ar dori pe amândouă. Nimic nu-i umple gura în afară de pământul din mormânt. Allah se întoarce cu milă către cel care se căieşte.

24

Abu Huraira relatează că Trimisul lui Allah a spus:

Allah Preaînaltul va fi foarte mulţumit de doi oameni, unul îl va ucide pe celălalt, dar ambii vor ajunge în Paradis. Primul este ucis de celălalt în vreme ce luptă în cauza lui Allah, după care Allah îşi aduce mila asupra celui de-al doilea şi îl călăuzeşte să primească islamul, iar el moarte ca un martir (luptând) pe calea lui Allah.

110

Abu Mas’ud Uqba ibn Amr Ansari a relatat:

Când a revelat versetul referitor la milostenie, noi căram greutăţi cu spatele pentru a putea câştiga ceva cu care să facem milostenie. Cineva a adus o cantitate considerabilă pentru milostenie şi ipocriţii au zis: A făcut-o doar ca să atragă atenţia asupra lui. Altul a oferit câteva kilograme de curmale şi ei au zis: Allah nu are nevoie de curmalele lui. După care s-a revelat: Cei care-i batjocoresc astfel pe credincioşii ce fac de bunăvoie milostenii; şi fiindcă nu au altceva să dea în afară de roadele muncii lor, aruncă batjocuri asupra lor, aceia vor fi, la rândul lor, batjocoriţi de către Allah: Pe aceia care îi ponegresc pe dreptcredincioşii, care de bunăvoie fac milostenii, dar nu află (pentru a oferi) decât (rodul) trudei lor, şi îi iau în derâdere pe ei, pe aceia îi va lua şi Allah în derâdere şi ei vor avea parte de o pedeapsă dureroasă 9:79

111

Abu Dharr a relatat că Profetul spunea că Allah Preaînaltul şi Gloriosul a zis:

Slujitori ai Mei, am făcut oprimarea nelegiuită pentru Mine, aşadar, nu vă oprimaţi unul pe altul.

Slujitori ai Mei, toţi dintre voi sunteţi supuşi greşelii, în afară de cel căruia Eu îi sunt Călăuză pe calea dreaptă deci, veniţi la Mine pentru călăuzire adevărată şi Eu vă voi arăta calea dreaptă.

O, slujitori ai Mei, toţi sunteţi flămânzi (nevoiaşi), în afară de cel pe care Eu îl hrănesc, deci, de la Mine cereţi hrană şi eu vă voi hrăni.

O slujitori ai Mei, toţi sunteţi goi (aveţi nevoie de veşminte) în afară de cel căruia Eu îi dăruiesc haine, deci, de la Mine cereţi haine şi Eu vă voi înveşmânta.

O, slujitori ai Mei, voi păcătuiţi ziua şi noaptea, dar iată-Mă, gata să vă iert păcatele; cereţi iertare de la Mine şi Eu vă voi dărui iertarea.

O, slujitori ai Mei, nici dacă primul sau ultimul dintre voi, nici chiar dacă întreaga spiţă omenească şi chiar cea a jinnilor ar avea credinţă în Allah ca o singură inimă, nimic nu se va adăuga la Puterea Mea.

O, slujitori ai Mei, şi dacă primul şi ultimul dintre voi, sau întreaga spiţă omenească şi cea a jinnilor, la unison, ar deveni cea mai ticăloasă inimă (bătând toţi) ca inima unui singur om, Puterea Mea nu va suferi nici o pierdere.

O, slujitori ai Mei, şi chiar dacă primul şi ultimul dintre voi, ori întreaga spiţă omenească şi cea a jinnilor s-ar aduna pe o câmpie şi voi aţi cere de la Mine, iar Eu aş dărui fiecăruia ceea ce cere, n-aş suferi vreo pierdere de nici un fel (ba chiar mai puţin) decât pierde oceanul, dacă s-ar scoate un ac din el.

Slujitori ai Mei, pentru toate aceste fapte ale voastre, pe care Eu le ţin minte, veţi primi răsplată de la Mine; iar cel ce găseşte bine, să ridice laude, iar cel ce întâmpină altceva, să se condamne doar pe el însuşi.