188

Ubada ibn as-Samit a zis:

Noi am jurat supunere Trimisului lui Allah şi am fost de acord să ascultăm şi să ne supunem în vremuri de sărăcie ca şi în vremuri de bunăstare, la bine şi la greu, să îndurăm deosebirile ce se fac împotriva noastră şi să nu ne certăm pentru conducere cu cei aflaţi la putere, decât dacă necredinţa asupra lucrurilor, pentru care avem dovadă de la Allah, este declarată pe faţă. Am jurat supunere Trimisului lui Allah , să spunem adevărul oriunde ne aflăm, şi să nu băgăm în seamă reproşurile nimănui.

189

Nu’man ibn Başir relatează că Trimisul lui Alah a zis:

Asemănarea dintre omul care rămâne nepăsător la vederea crimelor pe care Allah le interzice şi omul care le comite, este la fel ca şi oamenii care s-au îmbarcat pe o corabie, după ce au tras la sorţi. Unii dintre ei se află pe puntea de jos, iar alţii pe puntea de sus. Cei de jos au fost udaţi de apa aruncată de cei de sus şi, astfel, s-au înfuriat. Atunci au luat o secure şi au început să facă o gaură pe fundul corabiei. Aşa că ei (cei de pe puntea de sus) au venit pe puntea de jos şi li s-a spus: Ne-aţi mâniat, aşa că nu avem altă alegere decât să ne scufundăm. Dacă le întind mâinile în ajutor, îi salvează, iar dacă îi părăsesc, atunci îi vor distruge şi se vor distruge şi pe ei.

194

Abu Sa’id Hasan Basri a relatat că A’aidh ibn Amr l-a vizitat pe Ubaidullah ibn Ziyad şi i-a spus:

Fiule, l-am auzit pe Trimisul lui Allah zicând:

Cei mai răi păstori (căpetenii) sunt cei ce supraveghează cu asprime. Aveţi grijă, să nu fiţi unul dintre aceia.

Ei i-au spus: Stai jos, tu nu eşti altceva decât nutreţ uscat între companionii Trimisului lui Allah .

A’aidh ibn Amr a întrebat:

Şi se află această pleavă printre ei? Fără îndoială, pleava a apărut printre ceilalţi.

200

Usama ibn Zaid a relatat că el l-a auzit pe Trimisul lui Allah spunând:

Omul va fi adus în Ziua Învierii şi aruncat în iad, iar măruntaiele lui se vor revărsa în Iad şi el se va învârti în jurul lor aşa cum se învârte un măgar în jurul pietrei de moară. Locuitorii iadului se vor aduna în jurul lui şi vor zice: Ce s-a întâmplat cu tine, cutare şi cutare? Nu te-ai alăturat nouă ca să faci ceea ce este cinstit şi ca să ne interzici să facem ceea ce este necinstit? El va răspunde: M-am alăturat vouă ca să fac ceea ce este cinstit, dar eu însumi nu am făcut aşa; şi v-am interzis să faceţi ceea ce este necinstit, dar eu însumi am făcut lucruri necinstite.

202

Hudhaifa ibn al-Yaman a relatat că Trimisul lui Allah ne-a relatat două hadisuri. Am fost martorul unuia (ce s-a transformat în realitate) şi sunt în aşteptarea celuilalt.

El ne-a zis: Loialitatea a pătruns în adâncul inimilor oamenilor. Apoi a fost revelat Coranul şi ei au învăţat din Coran şi din Sunna. Atunci, el (Profetul ) ne-a relatat despre pierderea loialităţii. El a zis: Omul aţipeşte o clipă şi loialitatea  este îndepărtată din inima lui, lăsând acolo doar o urmă slabă. El adoarme din nou şi loialitatea se îndepărtează din inima lui, lăsând doar urma unei băşici, ca şi când şi-ar fi scăpat un tăciune pe picior şi acesta s-a băşicat. Se poate vedea doar o umflătură, dar pe dinăuntru este goală. El a luat de pe jos o pietricică şi a rostogolit-o peste picior, zicând: Oamenii fac negustorie între ei, dar cu greu poţi să găseşti omul care să înapoieze (lucrurile) ce i s-au încredinţat spre păstrare. (Şi vor fi atât de puţini oameni cinstiţi) încât se va spune: Acolo, în cutare şi cutare trib, există un om demn de încredere. Şi ei vor mai spune despre câte o persoană: Ce prevăzător este acesta, ce înţelept şi inteligent este el, în vreme ce în inima lui nu există credinţă nici cât un bob de muştar. Am trecut printr-o vreme când nici nu-mi păsa cu care dintre voi făceam negoţ, deoarece dacă era un musulman, credinţa lui îl obliga să-şi achite datoriile către mine, iar de era un creştin sau evreu, căpetenia sa îl obliga să-şi achite datoriile ce le avea către mine. Dar astăzi nu aş face negoţ cu voi, în afară de cutare şi cutare.