= XII =
***
Propovăduirea deschisă
Prima revelaţie privitoare la propovăduire
„Şi să-i previi tu pe oamenii care-ţi sunt cei mai apropiaţi” 26:214
Acesta a fost primul verset dezvăluit în acest sens. Este inclus în capitoul Şu’ara, din Coran, care relatează povestea lui Moise (pacea fie asupra lui), de la primele zile ale profeţiei sale, la migrarea fiilor lui Israel, fuga lor de faraon şi de oamenii lui şi până la înecarea faraonului şi a gloatei sale. De fapt, acest capitol relatează diferitele etape prin care a trecut Moise în lupta sa cu faraonul şi întru îndeplinirea misiunii sale de a-şi chema poporul la Allah. Mai mult, include povestiri în care se vorbeşte despre groaznicul sfârşit care-i aşteaptă pe cei ce i-au defăimat pe trimişi, aşa cum au făcut şi compatrioţii lui Noe, Ad, Thamud, Avraam, Lot.
Cronologic, acest capitol aparţine perioadei mekkane de mijloc, când mediul cultural păgân din Mecca a luat contact cu lumina profeţiei, care i-a dezvăluit pe meccani în dispoziţia lor cea mai arogantă. Pe scurt, mesajul pe care acest capitol îl comunică este:
Adevărul este insurmontabil. Când spiritul profeţiei a ajuns la Mecca, a fost blocat de adepţii păcatului. Însă Adevărul, spre deosebire de minciună, este menită să dăinuiască veşnic, în timp ce minciuna este sortită cu siguranţă pieirii.
Chemarea celor mai apropiate rude
În ascultarea poruncilor lui Allah, Muhammad 
a reunit atât rudele din neamul Haşim, cât şi un grup din neamul al-Muttalib bin Abd Munaf. Adunarea număra patruzeci şi cinci de oameni.
Abu Lahab a luat iniţiativă şi s-a adresat Profetului astfel:
Aceştia sunt unchii şi verii tăi, aşadar vorbeşte la obiect, dar mai întâi de toate trebuie să ştii că rudele tale nu sunt în poziţia de a opune rezistenţă împotriva tuturor arabilor. Un alt lucru pe care trebuie să-l ai în vedere este că rudele tale îţi sunt de ajuns. Va fi mai uşor pentru ei dacă le urmezi tradiţia decât dacă ai de-a face cu celelalte clanuri Quraişe, sprijinite de alţi arabi. N-am mai auzit de nimeni până acum care să atragă asupra rudelor sale mai mult rău decât tine.
Trimisul lui Allah a tăcut şi nu a mai spus nimic la acea adunare.
El i-a invitat apoi la o altă întâlnire şi mulţi au fost cei care au venit. Apoi s-a ridicat şi a ţinut o scurtă cuvântare în care a explicat foarte convingător despre ce era vorba.
El a spus:
Eu preamăresc Slava lui Allah, Îi caut ajutorul, cred în El, îmi pun încrederea în El, şi mărturisesc că nu există alt zeu în afară de Allah. O călăuză nu-şi minte niciodată oamenii. Jur pe Allah, că nu există alt zeu în afară de El şi că am fost trimis ca Mesager atât vouă, cât şi întregii lumi. Jur pe Allah, că veţi muri aşa cum dormiţi şi veţi învia aşa cum vă treziţi. Veţi fi chemaţi să daţi socoteală pentru faptele voastre. Şi atunci veţi avea ori iadul pentru totdeauna, ori grădina paradisului pentru totdeauna.
Abu Talib a răspuns:
Dorim să te ajutăm, acceptăm sfaturile tale şi credem în cuvintele tale. Aceştia pe care i-ai adunat sunt rudele tale şi eu sunt unul dintre ei, dar sunt cel mai nerăbdător să mă supun dorinţei tale. Fă ce ţi s-a poruncit. Eu te voi proteja şi te voi apăra, dar nu pot părăsi religia lui Abdul-Muttalib.
Abu Lahab i-a spus atunci lui Abu Talib:
Jur pe Allah, că acesta este un lucru rău. Trebuie să-l opreşti înainte s-o facă alţii.
Abu Talib, însă, a răspuns:
Jur pe Allah, că îl voi apăra atâta timp cât trăiesc.
Pe Muntele as-Safa
După ce Trimisul lui Allah s-a asigurat că Abu Talib îşi respectă promisiunea de a-l apăra, în timp ce el îi chema pe oameni la Allah, s-a urcat într-o zi pe muntele as-Safa şi a strigat cu glas tare:
O, Sabaha!
Clanurile Quraiş au venit atunci la el şi i-a chemat să mărturisească unicitatea lui Allah şi să creadă în Solia lui şi în Ziua Învierii.
Citându-l pe Ibn Abbas, al-Bukhari a relatat o parte a acestei întâmplări, când următoarele versete au fost dezvăluite:
Şi să-i previi tu pe oamenii care-ţi sunt cei mai apropiaţi 26:214
Acesta a spus:
Trimisul lui Allah a urcat pe muntele as-Safa şi a început să strige:
O, neam Fahr! O, neam Udai!
Mulţi oameni s-au adunat acolo, iar cei care n-au putut veni, au trimis pe alţii care să le poată povesti. Abu Lahab a fost şi el prezent.
Profetul a spus:
Vedeţi, dacă v-aş spune că în vale sunt nişte călăreţi care pun la cale să vă cotropească, m-aţi crede? Ei au răspuns: Da, tu nu ne-ai minţit niciodată.
El a spus: eu vă avertizez înainte să înceapă o furtună puternică.
Abu Lahab a zis de îndată:
Piei din ochii mei! Ne-ai adunat aici pentru atâta lucru?
Atunci au fost revelate versetele:
Să piară mâinile lui Abu Lahab 111:1
Cu acceptul lui Abu Huraira, Muslim a relatat un alt fragment al acestei întâmplări.
El a spus: Când următoarele versete au fost dezvăluite.
Şi să-i previi tu pe oamenii care-ţi sunt cei mai apropiaţi 26:214
Trimisul lui Allah i-a chemat pe toţi cei din tribul Quraiş. Aşa că ei s-au adunat, iar el le-a atras atenţia, vorbind la modul general. S-a referit apoi în special la anumite triburi şi a spus:
O, trib Quraiş, salvaţi-vă de Foc!
O, voi cei din neamul Ka’b, salvaţi-vă de Foc!
O, Fatima, fiică a lui Muhammad, salvează-te de Foc!
Fiindcă eu nu am nici o putere să te apăr de Allah cu nimic, dacă voi întări legătura cu tine.
A fost într-adevăr o Chemare concinsă şi răspicată care declara fără echivoc celor mai apropiate rude că numai credinţa în Mesajul lui Allah poate constitui piatra de hotar pentru orice legătură viitoare dintre el şi ei şi că legătura de sânge pe care se baza întreaga viaţă arabă încetase să mai existe în lumina acelui ultimatum divin.
***
= VA URMA =
Islamica Republică 