Chemarea

= XI =

***

Strădania pe calea chemării

Trei ani de chemare în secret

Este bine cunoscut faptul că Mecca a fost centrul cultural, social şi religios al arabilor şi că acolo au locuit cei care aveau custodia Ka’bei. Protecţia şi paza idolilor şi a chipurilor cioplite în piatră, care erau venerate de toţi arabii, erau în sarcina locuitorilor din Mecca. De aici şi dificultatea de a atinge ţinta reformei şi a corectitudinii într-un loc considerat cuibarul idolatriei. A propovădui într-o asemenea atmosferă implica fără îndoială o voinţă şi o hotărâre de neclintit. Iată de ce chemarea la islam a îmbrăcat o formă clandestină, astfel încât meccanii să nu se înfurie la această neaşteptată surpriză.

Primii musulmani

Trimisul lui Allah  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) şi-a început, în mod natural, chiar din propria casă, sacra misiune, îndreptându-se apoi spre oamenii aflaţi în strânsă legătură cu el. El i-a chemat la islam pe toţi cei pe care i-a considerat pregătiţi pentru a primi Adevărul care venise de la Domnul său. De altfel, câţiva oameni care nu se îndoiseră nici măcar o clipă că Muhammad este adevăratul profet au răspuns imediat chemării sale şi au îmbrăţişat cu mare bucurie adevărata credinţă. Ei sunt cunoscuţi în literatura islamică drept primii musulmani.

Ali bin Abi Talib, vărul său, care locuise cu el încă din copilărie, Khadija, soţia Profetului  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ), mama credincioşilor, a fost şi ea dintre primii care au aderat la comunitatea islamică, fiind apoi urmată de sclavul eliberat al acestuia, Zaid bin Haritsa şi de prietenul său cel mai apropiat, Abu Bakr as-Siddiq. Toţi aceştia au mărturisit islamul încă din prima zi a chemării.

Chiar din prima clipă în care a îmbrăţişat islamul, Abu Bakr s-a dovedit a fi un adept energic şi foarte zelos. El era îndatoritor, blând şi drept. Oamenii obişnuiau să-i frecventeze casa, căutând să-i fie alături pentru înţelepciunea şi prietenia sa, precum şi pentru afaceri şi plăcerea de a fi împreună. El îi chema la islam pe toţi cei în care avea încredere şi, prin eforturile sale personale, un număr mare de oameni s-au convertit la islam, printre care: Uthman bin Affan al-Umawi, Az-Zubair bin Awwam al-Asadi, Abdur Rahman bin Auf, Sa’d bin Abi Waqqas, Zuhri şi Talha bin Ubaydullah at-Tammi. Aceşti opt bărbaţi au fost la început, înaintaşii, sau mai exact avangarda noii credinţe în Arabia. Printre primii musulmani s-au numărat şi Bilal bin Raba (abisinianul), Abu Ubaidah bin al-Jarra din neamul Harith bin Fahr (cei mai demni de încredere din naţiunea musulmană), Abu Salama bin Abd al-Asad, Al-Arqam bin Abu al-Arqam din tribul Makhzum, Uthman bin Maz’un şi cei doi fraţi ai lui, Qudama şi Abdullah, Ubaidah bin al-Harith bin al-Muttalib bin Abd Munaf, Sa’id bin Zaid al-Adawi şi soţia lui, Fatima, fiica lui al-Khattab, Khabbab bin al-Aratt, Abdullah bin Mas’ud al-Hadhali şi mulţi alţii. Aceştia erau precedesorii musulmanilor. Ei aparţineau diferitelor clanuri ale triburilor Quraiş. Ibn Hişam, unul dintre biografi, a apreciat că erau mai mult de patruzeci de persoane.

Ibn Ishaq a spus:

Atunci oamenii au intrat în rândurile islamului în cete, bărbaţi sau femei, şi noua credinţă n-a mai putut fi ascunsă.

Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) se întâlnea cu noii adepţi în intimitate şi îi învăţa despre noua credinţă, deoarece chemarea la islam se desfăşura încă pe baze individuale şi secrete. Revelaţia a devenit mai puternică şi a continuat după primele versete: O, tu, cel acoperit! Versetele şi fragmentele de capitole erau dezvăluite în acel moment cu pauze minunate şi puternice cu ritmuri fascinante, în strânsă armonie cu acel cadru delicat. Tema lor principală se referea la purificarea sufletului şi la împiedicarea musulmanilor de a cădea pradă strălucirii înşelătoare a vieţii lumeşti. Primele versete au prezentat o imagine fidelă a Iadului şi a Raiului, conducând credincioşii pe o cale diametral opusă practicilor păcătoase, care abundau printre compatrioţii lor.

Rugăciunea

Muqatil bin Sulaiman a spus:

Rugăciunea a fost stabilită ca un ritual obligatoriu, într-o fază incipientă a chemării islamice, presupunând două rekat-uri (unităţi de rugăciune) dimineaţa, şi la fel după-amiaza.

…Şi preamăreşte-L pe Domnul tău cu laudă, atât spre seară cât şi spre dimineaţă

40:55

Ibn Hager a spus:

Cu siguranţă Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) se ruga înainte de „călătoria de noapte” dar rămâne încă o problemă controversată dacă rugăciunea era sau nu un ritual obligatoriu înainte de a se instala regula celor cinci rugăciuni pe zi. Numeroşi povestitori spun că, atunci când Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) a primit prima Revelaţie, îngerul Gavriil a continuat şi l-a învăţat cum să facă spălarea ritualică. Când Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) încheiat, el a luat o mână de apă şi i-a stropit şalele.

Ibn Hişam a relatat că atunci când era timpul de rugăciune, Trimisul lui Allah  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) şi tovarăşii săi mergeau într-o vale muntoasă pentru a se ruga în secret. Abu Talib i-a văzut odată rugându-se pe Trimisul lui Allah  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) şi pe Ali şi i-a întrebat ce puneau la cale. Când a aflat că aceea era o rugăciune obligatorie, i-a îndemnat să continue ceea ce făceau.

Tribul Quraiş aude despre Chemare

Vestea despre Chemare, chiar dacă această etapă se desfăşura în mod clandestin şi pe baze individuale, s-a răspândit şi a acaparat interesul public în toată Mecca. La început, meccanilor nu le prea păsa de Muhammad şi nu ţineau cont de învăţăturile sale.

Iniţial, ei au crezut că Muhammad era doar un filosof religios, la fel ca Omayya bin Abu As-Salt, Quss bin Sa’ida, Amr bin Nufail şi alţii asemenea lor, care filosofau despre dumnezeire şi despre obligaţiile religioase. Curând însă această atitudine de indiferenţă s-a transformat într-una de adevărată înţelegere.

Politeiştii din tribul Quraiş au început să urmărească mişcările lui Muhammad, neliniştiţi de posibilitatea răspândirii Chemării lui şi a schimbării mentalităţii majorităţii.

După trei ani de activitate secretă, a ieşit la iveală un grup dintre credincioşi, marcaţi de spiritul fraternităţii şi cooperării, având un obiectiv bine definit în mintea lor: propagarea şi înrădăcinarea chemării la islam. Timp de trei ani, Muhammad  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) s-a mulţumit să propovăduiască într-un cerc îngust de oameni.

Venise însă timpul să predice credinţa Domnului la câmp deschis.

Îngerul Gavriil i-a adus Revelaţia Voinţei lui Allah de a-şi înfrunta poporul, de a le anula falsităţile şi de a le alunga practicile idolatre.

***

= VA URMA =

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s