Avariţia

***

Invidia şi lăcomia

Invidia şi avariţia sunt două defecte umane ale cărei precumpănire a fost proorocită de către Trimisul lui Allah  ca fiind dintre semnele  Zilei de Apoi.

Este uşor de observat cum armonia societăţii islamice poate fi distrusă de boli spirituale, precum imoralitatea, invidia, zgârcenia, avariţia şi ruperea legăturilor de rudenie.

Cu acordul lui Abu Huraira s-a relatat:

Trimisul lui Allah a zis:

„Printre semnele Zilei de Apoi se numără şi zgârcenia”.

Abu Huraira a relatat:

Trimisul lui Allah a zis:

„Timpul va trece cu repeziciune, se vor înfăptui mai puţine fapte bune iar (în inima oamenilor) se va instala avariţia şi se va înmulţi harj-ul.

Ei au întrebat: Ce înseamnă harj?

El a răspuns: Crime şi omoruri”.

într-o altă versiune a fost auzit Trimisul lui Allah spunând:

„Greutăţile se vor înmulţi, iar oamenii vor fi stăpâniţi de avariţie”.

Jabir bin Abdulah a relatat că Trimisul lui Allah a zis:

„Feriţi-vă să asupriţi, căci asuprirea este întuneric în Ziua Învierii, şi feriţi-vă de avariţie, căci ea i-a distrus pe cei dinaintea voastră, căci i-a condus la vărsare de sânge şi a făcut permis ceea ce era interzis”.

Avariţia trezeşte în sufletul omului câteva dintre cele mai condamnabile defecte. Un avar iubeşte bunăstarea şi din acest motiv devine egoist, aspru, urmărind doar interese materiale iar aceste tare duc spre distrugerea omului.

Să ne îndreptăm atenţia asupra celor din Medina care au acceptat islamul când a fost răspândit în Mecca şi care l-au invitat pe nobilul Profet să li se alăture şi să le devină conducător în Medina. Pelerinajul a fost înfăptuit datorită bunăstării şi ospitalităţii lor generoase. Ei l-au făcut pe Profet să se simtă bine, ca de altfel şi pe emigranţii ce veniseră cu el.

Între membrii grupurilor s-au stabilit puternice legături de frăţie. Până ce oamenii şi-au recăpătat resursele, al-ansar în mod obişnuit ofereau, în timp ce al-muhajirin primeau. Ansarii au considerat un privilegiu faptul că-i puteau ajuta pe muhajirini. Când pământul şi proprietăţile neamului Nadhir au fost împărţite şi cea mai mare parte a fost acordată emigranţior, partizanii nu au fost invidioşi, ci chiar s-au bucurat de norocul fraţilor emigranţi şi s-au eliberat de responsabilitatea ce atârna pe umerii lor.

Milostenia are rolul de a-i ajuta pe cei ce au cu adevărat nevoie de ea, însă pentru cel ce dăruieşte are o valoare imensă. Milostenia curăţă sufletul celui ce dăruieşte şi îl binecuvântează atât pe acesta, cât şi pe cel ce primeşte:

Allah Preaînaltul a spus:

Aşadar fiţi cu frică de Allah cât puteţi, ascultaţi, fiţi supuşi şi dăruiţi spre binele sufletelor voastre! Iar aceia ale căror suflete vor fi ferite de zgârcenie, aceia sunt cei care vor izbândi.

64:16

Cel mai aprig duşman al omului se află în interiorul său, printre laturile acestuia găsim şi avariţia care va ajunge să îi lipsească pe ceilalţi oameni de drepturile lor şi-i va asupri. Dacă reuşim să ne înfrângem dorinţele avare vom atinge adevărata izbândă cu dreptate şi adevăr.

***

Neruşinarea şi grosolănia

În zilele de pe urmă este proorocit că vor predomina comportamentele imorale, neruşinate, iar sporirea acestor atitudini în oameni se numără, de asemenea, printre semnele Zilei de Apoi, fiind exemplificată de numărul mare al celor care vor ajunge să facă glume proaste sau să batjocorească pentru a-i umili pe ceilalţi sau să spună cuvinte obscene la adresa celorlalţi pentru a-i face pe alţii să râdă.

Profetul nu s-a numărat printre cei denumiţi astfel, mufahiş, cel ce spune cuvinte obscene mincinoase pentru a aduce râsete şi batjocură.

Abu Huraira a relatat:

Trimisul lui Allah a zis:

„Printre semnele Zilei de Apoi se numără şi indecenţa, ticăloşiile, ruperea relaţiilor de rudenie, trădarea celui cinstit şi încrederea în cel ce înşeală întotdeauna”.