= Rumi =
834
Văpaia firii dacă ţi-aduce numai chin,
ea arde la porunca Stăpânului divin.
835
Văpaia firii dacă ţi-aduce bucurie,
iscată-i de Stăpânul a tot ce va să fie.
836
De cum începi să suferi, iertare tu să-I ceri,
căci chinul ce-l trimite stă-n ale Lui puteri.
837
Când Domnul vrea, durerea se schimbă-n desfătare,
şi punerea în lanţuri devine liberare.
838
Sunt sclavii Lui pământul şi focul, apa, vântul.
Cu noi se-arată moarte, dar vii sunt cu Prea Sfântul.
839
În faţa Celui Veşnic, vezi, focul stă smerit.
Se zbate zi şi noapte ca un îndrăgostit.
840
Izbeşti cu piatra-amnarul şi foc ţâşneşte-atunci,
Căci a-ascultat întocma-ale Domnului porunci.
841
Cu-amnare păcătoase în cremeni nu lovi:
că oamenii, în stare-s de-a zămisli copii.
842
Şi cremenea şi-amnarul sunt pricini s-a tot spus.
E-adevărat, dar nalţă privirea ta mai sus!
843
Pricinile iscate-s de pricina divină:
Ce pricină apare de n-are vreo pricină?
844
Dar pricinile care-l îndrumă pe proroc
vin mai de sus c-acele ivite-n orice loc.
845
Doar ele pe-alte pricini le fac făptuitoare,
ori sterpe să ajungă, lipsite de vigoare.
846
Pricinile mărunte le ştie orişicine.
Proorocii au de-a face doar cu pricini divine.
847
O pricină e-asemeni frânghiei la-ndemână
cu care tragi găleata cu apă din fântână.
848
O roată învârteşte frânghia, ştim cu toţii.
E vina ta de nu-l vezi pe învârtitorul roţii.
849
Frânghiile pricinii din lumea asta toată,
tu nu le crede trase de roata bolţii beată,
850
ca să n-ajungi ca roata cuprinsă de-ameţeală
ori s-arzi ca o tulpină pe dinlăuntru goală.
Islamica Republică 