Revelaţia

= X =

***

Încă o dată, îngerul Gavriil aduce Revelaţia din partea lui Allah

Ibn Hajar a spus:

Aceasta (dispariţia revelaţiei lui Allah pentru câteva zile) a fost pentru a-l elibera pe Trimisul lui Allah  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) de frica pe care o simţea şi pentru a-l face să dorească Revelaţia. Când umbrele nedumeririi s-au retras, flamurile Adevărului au fost ridicate: Trimisul lui Allah  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) a ştiut atunci cu siguranţă că el devenise Mesagerul Marelui Stăpân.

El  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) credea că, în mod cert, cel care venise la el nu era altcineva decât vestitorul Revelaţiei. Aşteptarea şi tânjirea lui după Revelaţie au constituit o motivare puternică pentru statornicia şi autocontrolul său în momentul apariţiei fenomenului.

Al-Bukhari a relatat de la Jabir bin Abdullah că-l auzise pe Trimisul lui Allah  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) vorbind despre perioada de pauză, astfel:

„În timp ce mă plimbam am auzit o voce din cer. Am privit în sus şi, mai mult ca sigur, era acelaşi înger care mă vizitase în peştera de la Hira. El şedea între pământ şi cer pe un scaun. Mi-a fost foarte frică de el şi am îngeuncheat pe pământ. Am mers apoi acasă, spunând: Acoperă-mă! … Acoperă-mă! … Allah mi-a dezvăluit aceste versuri:”

O, tu cel acoperit!

Ridică-te şi îndeamnă!

Pe Domnul tău preamăreşte-L,

Veşmintele tale curăţeşte-le,

Şi de nelegiuire stai departe.

[74:1-5] Coran

Din acest moment, revelaţia a început să vină cu putere, frecvent şi periodic.

Detalii pertinente referitoare la formele Revelaţiei

Înainte de a intra în detalii referitoare la perioada Revelaţiei, se cuvine a ne familiariza cu etapele ei, care au constitut sursa principală a Mesajului şi subiectul-cheie al Chemării. În legătură cu perioada Revelaţiei, Ibn al-Qayyim a enumerat următoarele etape:

Perioada viziunilor reale. Aceasta a reprezentat punctul de plecare a Revelaţiei spre Mesagerul lui Allah  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ). (1)

Ceea ce îngerul a plasat în mod nevăzut în mintea şi inima Profetului  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) (2)

Trimisul lui Allah  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) a spus:

„Sfântul Spirit mi-a dezvăluit: Nici un suflet nu va pieri până nu primeşte ceea ce-i revine. Temeţi-vă de Allah şi cereţi-I cum ştiţi voi mai bine şi frumos. Nu cumva să credeţi că păcătuind veţi primi ceea ce are Allah, pentru că ceea ce este la El nu se poate obţine decât supunându-vă Lui”.

Îngerul îl vizita pe Trimisul lui Allah  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) sub chip de fiinţă omenească şi îi vorbea direct. Această formă i-a permis să înţeleagă pe deplin ce i se spunea. Îngerul a fost uneori văzut sub acest chip şi de companionii Profetului  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ). (3)

Îngerul venea la el ca un „dangăt de clopot” şi aceasta era cea mai dificilă formă. Îl apuca strâns pe Profet  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ), iar sudoarea îi siroia pe frunte, chiar şi în cele mai răcoroase dintre zile. Dacă Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) era călare pe cămila lui, aceasta, neputându-i suporta greutatea, îngenunchia imediat la pământ. Odată, Trimisul lui Allah  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) a avut o asemenea revelaţie în timp ce şedea alături de Zaid, coapsa sa atingând-o, pe a acestuia din urmă. În acel moment, Zaid a simţit o presiune care aproape că i-a rănit coapsa. (4)

Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) l-a văzut pe înger în forma lui adevărată. Îngerul i-a dezvăluit ceea ce Allah îi poruncise să-i dezvăluie. Aceasta, după cum se menţionează în Coran (în capitolul an-Najm), s-a întâmplat de două ori. (5)

Ceea ce Allah Însuşi i-a dezvăluit în ceruri, când el  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) s-a înălţat la cer şi a primit porunca lui Allah pentru rugăciune. (6)

Cuvintele lui Allah către Trimisul Său în mod direct, fără medierea unui înger. Acesta a fost un privilegiu acordat lui Moise, fapt menţionat cu claritate în Coran, aşa cum, de asemenea, este menţionat şi în ceea ce-l priveşte pe Profetul Muhammad  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ). (7)

Unii învăţaţi teologi au adăugat încă o etapă, a opta (8), care este însă controversată şi în care ei afirmă că Allah a vorbit pe Profetului direct, fără nici o cortină interpusă. Această presupunere rămâne însă neconfirmată.

Îndemnul la religia lui Allah cel Preaînalt

Prima revelaţie cuprindea numeroase porunci, simple ca formă, dar de mare utilitate şi cu ramificaţii externe, şi i-a fost trimisă Profetului  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) prin următoarele versetele menţionate: 74:1-7: O, tu cel acoperit! * Ridică-te şi îndeamnă! * Pe Domnul tău preamăreşte-L, * Veşmintele tale curăţeşte-le, * Şi de nelegiuire stai departe.

Pentru a înlesni înţelegerea Mesajului îl vom împărţi în elementele sale cele mai simple:

A. Îndemnarea are ca obiectiv înştiinţarea tuturor celor care nesocotesc poruncile lui Allah asupra consecinţelor grave pe care le implică un asemenea comportament, creând, totodată, un impact fără precedent în mintea şi în inima lor.

B. Preamărirea Domnului înseamnă că singura măreţie care trebuie proslăvită pe pământ este exclusiv cea a lui Allah, celelalte vanităţi fiind menite să dispară, deoarece numai Allah merită să fie preamărit.

C. Curăţirea veşmintelor şi ocolirea tuturor aspectelor abominabile subliniază clar necesitatea indispensabilă de a păstra atât exteriorul, cât şi interior curate şi pure, curăţind şi păzind în acelaşi timp sufletul împotriva diferitelor ispite. Numai pe această cale, sufletul atinge starea ideală pentru a fi ales pentru a se bucura de Mila, Protecţia, Siguranţa, Călăuzirea şi Lumina lui Allah etern strălucitoare. Astfel, acel suflet va reprezenta cel mai bun exemplu pentru umanitate, atrăgând inimile curate şi inspirând teamă şi respect inimilor rătăcite, aşa încât toată lumea, cu voie sau fără voie, se va îndrepta spre el şi îl va considera drept piatra de temelie a bunăstării omenirii, sub toate aspectele.

D. Profetul să nu-şi considere lupta pe calea lui Allah ca pe o faptă de laudă, care-l îndreptăţeşte la o mare recompensă. Din contră, el trebuie să se străduiască din răsputeri, să-şi dedice toate eforturile şi să fie gata să facă orice sacrificiu, într-un spirit de uitare de sine, învăluit permanent de conştiinţa prezenţei lui Allah, fără a avea nici cel mai mic sentiment de mândrie pentru faptele sau sacrificii sale.

E. Ultimul verset face aluzie la atitudinea ostilă a necredincioşilor, care îl vor batjocori atât pe el, cât şi pe adepţii săi. Ei ar putea să-l defăimeze şi răutatea lor ar putea atinge punctul culminant prin încercările de a atenta la viaţa sa şi a tuturor credincioşilor din jurul său. În acest caz, el trebuie să aibă răbdare, să persevereze şi să dea dovadă de un curaj desăvârşit pentru unicul ţel de a fi pe placul lui Allah.

Acestea erau condiţiile de bază pe care Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) trebuia să le respecte: porunci foarte simple în aparenţă, fascinante prin ritmul lor calm, dar extrem de eficace în practică. Ele au constituit vârtejul care a ridicat în toate colţurile lumii o furtună de dimensiuni uriaşe.

Versetele includ componentele unei noi chemări şi a propagării unui nou mesaj. Un avertisment implică în mod logic existenţa unor practici păcătoase, cu consecinţe dureroase pentru făptuitori şi, din moment ce viaţa prezentă nu este singurul loc unde oamenii sunt chemaţi să dea socoteală pentru toate faptele lor rele sau măcar pentru unele dintre acestea, atunci avertismentul ar trebui să includă în mod necesar şi chemarea oamenilor de a da socoteală într-o anumită zi, adică Ziua Învierii, care sugerează existenţa şi a unei alte vieţi decât cea pe care o trăim.

Toate versetele îndeamnă oamenii să mărturisească răspicat unicitatea lui Allah, să lase toate problemele lor în grija lui Allah Preaînaltul şi să-şi subordoneze propriile dorinţe pentru slujirea lui Allah. Componentele chemării islamice ar putea fi schiţate astfel:

  1. Unicitatea lui Allah.
  2. Credinţa în Viaţa de Apoi.
  3. Sfinţirea şi înălţarea sufletului deasupra păcatelor şi faptelor abominabile care atrag după ele consecinţele teribile şi, pe lângă acestea, nevoia stringentă de a dezvolta virtuţi şi maniere asociate obiceiului de a face fapte bune.
  4. Încredinţarea tuturor problemelor în Mâinile lui Allah, Cel Preaînalt.
  5. Toate cele de dinainte să acţioneze precum expresia naturală a credinţei neştirbite în Mesajul lui Muhammad  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) şi supunerea faţă de nobila sa autoritate şi dreapta călăuzire.

Versetele au fost prefaţate, prin vocea Celui Preaînalt, de o chemare cerească, prin care se poruncea Profetului – să-şi asume această responsabilitate (de a chema oamenii la Allah), înfricoşătoare prin măreţia sa. Versetele au avut menirea de a-l obliga să-şi părăsească „somnul”, de a-l scoate din carapacea sa şi de a-l despărţi de viaţa caldă şi liniştită, conducându-l astfel pe o nouă cale presărată de nenumărate greutăţi, calea lui Allah, pentru care este necesară o mare străduinţă:

O, tu cel acoperit!

Ridică-te şi îndeamnă.

74:1-2

Care sugerează că: A trăi doar pentru tine este foarte uşor, dar s-a hotărât ca tu (Muhammad) să porţi pe umeri această grea sarcină. În consecinţă, somnul, confortul sau patul cald vor deveni plăceri străine ţie. Aşadar, O, Muhammad, scoală-te repede şi fii gata pentru lupta şi truda ce te aşteaptă. Nu e timp pentru somn şi alte plăceri. Domnul a făcut ca responsabilităţi grave să cadă la sorţii tăi şi să te conducă în tumultul vieţii.

Profetul  sallallaahu  `alayhi  wa  sallam ( may  Allaah exalt his mention ) a reuşit cu succes să se pună pe picioare şi să înfrunte această sarcină. El a înaintat într-un spirit de completă abnegaţie, străduidu-se fără încetare şi fără a refuza vreodată să poarte această sarcină de mare încredere, spre a „trezi” omenirea şi a răspândi noua credinţa, timp de peste douăzeci de ani, fără ca nimic să-i abată atenţia de la impresionata îndatorire.

Fie ca Allah să-l răsplătească atât pentru noi, cât şi pentru întreaga omenire. Ediţii vitoare ne vor oferi o mică idee despre lunga sa strădanie şi despre lupta neîncetată pe care el le-a depus după ce a primit sarcina de Mesager şi Profet.

Etapele Chemării

Chemarea lui Muhammad ar putea fi divizată în două perioade distincte:

I. Perioada meccană: 13 ani.

II. Perioada medinită: 10 ani.

Fiecare dintre cele două perioade are trăsături distincte, uşor reperabile în urma unor cercetări a circumstanţelor ce au caracterizat fiecare dintre etape.

Perioada meccană poate fi divizată în trei etape:

Etapa Chemării în secret: 3 ani.

Etapa proclamării Chemării în Mecca: de la începutul celui de-al patrulea an al Profeţiei, până aproape de sfârşitul celui de-al zecelea an al Profeţiei.

Etapa chemării la islam şi propagarea ei dincolo de Mecca. Acesta a durat de la sfârşitul celei de-al zecelea an al Profeţiei, până când Muhammad a emigrat la Medina.

***

= VA URMA =

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s